256 matches
-
Acasă > Strofe > Atașament > REFUGIUL PĂRĂSIT Autor: Ovidiu Oana Parau Publicat în: Ediția nr. 1732 din 28 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Te-am așteptat, dar nu ai mai trecut, M-am alintat cu frunze vestejite Cernite lacrimi, doine risipite Jertfind țărânei ultimul sărut. M-a troienit atât nedor durut Doar raze mai mângâie rebegite De-atât alean și clipe netrăite Loc de popas dorit, dar azi nevrut. Castanul cerne monoton tic-tac Clepsidra efemera a'ntomnării
REFUGIUL PĂRĂSIT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363445_a_364774]
-
la spectacolele sale, până la umplerea locurilor dintr-o vastă sală, un public fervent, pe care-l unește! Împreună cu anii, cu vremile, cu greul și ușorul lor, arta muzicală și actoricească a artistului Ștefan Bănică Junior nu se ruinează, nu se vestejește. Dimpotrivă, e izvor al unei stări de spirit în care voioșia și vraja muzicii sunt gemene! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Ștefan Bănică Voioșia și vraja muzicii, gemene! / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ŞTEFAN BĂNICĂ VOIOŞIA ŞI VRAJA MUZICII, GEMENE! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367964_a_369293]
-
pentru un singur mascul! În ultimul timp mă simt balonată, greoaie și dimineața reîngurgitez tot ce mănânc, am gust de fasole acră în trompă și îmi vine să nu mai polenizez vrejul acela. Cred că florile sunt bătrâne, au petalele vestejite dar vor urmași și babele astea nebune... trebuie să-mi fac datoria. Ia priviți! Crede că nu-l zăresc cum intră într-un pliu ascuns cu fâța aia tânără să-și scuture sporii. Are o șiretenie înnăscută atunci când mă înșeală
GÂNDIREA UNEI ZBURĂTOARE de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366949_a_368278]
-
El știe a ierta! Iertarea a apărut doar pentru că, altfel, omul ar fi murit fără ea. Dumnezeu Se oferă și în acest caz. Da, absolut tot. Însă, din nou, nu atentează la libertatea omului. Căci acesta se usucă și se vestejește, din punct de vedere sufletesc, se întunecă și abia mai trăiește fără această iertare. Dar, în prea multe cazuri, omul, din păcate, nu caută iertarea. Nu mai simte nevoia, eficiența și importanța ei. Iar Dumnezeu nu are ce face. Voința
DESPRE IUBIRE SI IERTARE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366818_a_368147]
-
gândului. Dar își scapă țigara din gură, și veșmântul i se-aprinde, Vâlvătăi pline de viață, acoperă-mă cu tot doliu, Purifică a mea cernire bolnavă, și curăță garoafele uscate, Ce peste ochi mi-au înflorit ... și-apoi s-au vestejit. Cumplit! Și-un șuierat, cel de pe urmă s-a stins ... iar pământul se izbăvi. Este prea târziu, depărteză-te hăt ... cicatricea de bronz pe umeri, Și scrum de mare aprinsă peste prețul astei vieți, lent și jucăuș, Hachițe cultivate și terapii
SCRUM DE VIAȚĂ ... ȘI OM PE MARGINI – CONFESIUNEA UNUI TRUP de LIVIA TIRON în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368666_a_369995]
-
minciuni Pretinsă lângă iubirea solară balansoar cu tentacule de piață De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Muzicanți nupțiali țeseau valuri în păduri din pini în armuri pe lângă antice drumuri romane unde maree loveau în tambure - Erau râuri vestejite, deșarte și sure unde toamnele făceau matrițe din oameni De departe oglinda cu vise chema pe Julia May O stradă cu noroi și cu pietre case modeste disciplinat aliniate Bătrânii pliveau straturi prin grădini Bătrânele smulgeau buruieni Copiii jucau fotbal
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
din trecut mă vizitează când de fapt am în față lumea în care exist, alte imagini, alte măști. Hălăduind în scaun mă simt satisfăcută de câte ori îmi reușește scrisul, reconfortată în noaptea învăluită de liniște când ideile se leagă, uneori mă vestejesc spre zori și cad într-un somn adânc, scurt și reconfortant regăsindu-mă într-același scaun și în fața mea o nouă dimineață. În preajma noastră s-au întâmplat atâtea și continuă să se întâmple. Evenimentele par adunate într-o carte imaginară
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
VI. LACRIMILE PAMANTULUI, de Anton Viorel , publicat în Ediția nr. 1119 din 23 ianuarie 2014. Pământul care plânge după stele acoperit de umbre trecătoare, călcat de pași ce lasă urme grele peste cascade ce curg nemuritoare. Coroana lui din ramuri vestejită își plânge floarea ce-a strălucit odată, când soarele curgea pe ea vrăjită era mireasă de nuntă aranjată. Și ploaia s-a oprit pentru o clipă când vântul bate în deșert flămând, el îi uicide și singura aripă care zbura
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/347599_a_348928]
-
a dus. Ai revenit târziu sau poate chiar devreme, Readucând pentru o clipă visarea întreruptă, În diferite rânduri erai cuprinsă de dileme, De pesimism și încă de tristețe. De ce? De unde atâta plângere și lacrimi? Doar anii încă nu s-au vestejit? Chiar dacă ai avut în viață patimi, Nu uita că viața va dura la infinit. Retrage-ți de pa față vălul negru, Arată-ți fața veselă și optimistă, Lărgește-ți orizontul tău și cercul Vieții nu-l strânge, desfă-l ca
AM REGĂSIT ÎN TINE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 573 din 26 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350178_a_351507]
-
de vară, las-o cum a fost de la-nceput. Lasă-mi toamnă dragostea zglobie, nu mi-o întrista că cerul tău de-unde pleacă intru pribegie păsări, văduvind de trilul lor. Nu-i înfrigura în vene focul și n-o vesteji la căpătai, lasă-i nevinovăția crudă a iubirii-n ziua cea dintâi. Lasă-mi toamnă dragostea fecioara nu mi-o întrista că cerul tău, lasă-i nevinovăția crudă, lasă-i dorul verde tot mereu. Citește mai mult Lasă-mi toamnă
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
-i nud tot verdele de vară,las-o cum a fost de la-nceput.Lasă-mi toamnă dragostea zglobie,nu mi-o întrista că cerul tăude-unde pleacă intru pribegiepăsări, văduvind de trilul lor.Nu-i înfrigura în vene foculși n-o vesteji la căpătai,lasă-i nevinovăția crudăa iubirii-n ziua cea dintâi.Lasă-mi toamnă dragostea fecioarănu mi-o întrista că cerul tău,lasă-i nevinovăția crudă,lasă-i dorul verde tot mereu.... XII. DUIOȘIE, de Adriana Neacșu, publicat în Ediția
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
Ediția nr. 1744 din 10 octombrie 2015. CHIAR CĂ VINE TOAMNĂ IAR Chiar că vine toamnă iar, Frunze galbene și rupte, Pe aleile umplute, Și cu ghindele căzute, Colo jos pe trotuar. M-am dus iară la murar, Murele șunt vestejite, Și de frunze părăsite, Țepii n-au să te invite, Să te-nfrupți din mure iar. Mărul parcă s-a-ntristat, Frunzele-i șunt zdrențuite, Fructele pe jos pierdute, Și stricate, viermuite, Frigul parcă le-a mușcat. Numai cîte-o rază
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
Toamnă poartă și-a deschis. Citește mai mult CHIAR CĂ VINE TOAMNĂ IARChiar că vine toamnă iar,Frunze galbene și rupte,Pe aleile umplute,Si cu ghindele căzute,Colo jos pe trotuar.M-am dus iară la murar,Murele șunt vestejite,Si de frunze părăsite,Țepii n-au să te invite,Să te-nfrupți din mure iar.Mărul parcă s-a-ntristat,Frunzele-i șunt zdrențuite,Fructele pe jos pierdute,Si stricate, viermuite,Frigul parcă le-a mușcat.Numai cîte-o rază
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
din 10 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului CHIAR CĂ VINE TOAMNA IAR Chiar că vine toamna iar, Frunze galbene și rupte, Pe aleile umplute, Și cu ghindele căzute, Colo jos pe trotuar. M-am dus iară la murar, Murele sunt vestejite, Și de frunze părăsite, Țepii n-au să te invite, Să te-nfrupți din mure iar. Mărul parcă s-a-ntristat, Frunzele-i sunt zdrențuite, Fructele pe jos pierdute, Și stricate, viermuite, Frigul parcă le-a mușcat. Numai cîte-o rază
CHIAR CA VINE TOAMNA IAR de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 1744 din 10 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365285_a_366614]
-
în același timp, se simte o stare de exasperare, de revoltă, durere, suspin pentru nedreptățile sociale, pentru situația devastatoare în care se află uneori neamul nostru românesc: „Privesc la ține, Țară! Năframa ți-e cernită./ Poporul printre lacrimi te vede vestejită./ Pierdut-ai comori mândre ascunse-n măruntaie;/ Trecutul te-a-nălțat, prezentul te îndoaie...// Privesc la ține, Țară, și ți-aș lua năframa./ Cu multă prisosință plătit-ai vieții vama./ Aș vrea ca viitorul să-ți pună flori în păr/ Ce poartă
POEZIILE DOMNICĂI VĂRZARU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366297_a_367626]
-
are acest nume pentru tine, în sinea ta? Veronica BALAJ: Cu plăcere! Sunt mândră de numele meu. L-a ales bunica mea, după câte am înțeles. Veronica a fost o curajoasă. O generoasă. O ființă care nu voia să se vestejească fără a avea un țel nobil. Intuitiv poate fi înțeles totul. Cum s-o definim altfel, de vreme ce când Isus își ducea crucea și toți aruncau cu pietre, urlau, aruncau cu venin până la cer, ea și-a scos năframa albă, pregătită
CONVORBIRE DE VIAŢĂ ŞI CUVINTE CU SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA VERONICA BALAJ de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366390_a_367719]
-
-ți erau petale Scăldați în raze de soare. Aveai farmec și-ți sta bine, Când tu mă iubeai pe mine; Spune-mi cine -i lângă tine, Bis: Și în brațe mi te ține? Dacă-atunci nu te iubeam, Ca frunza mă vestejeam, De cădea bruma pe mine, Și mă petreceam din lume. Dar noroc avui cu tine Mi-ai dat ochii și gura Să-mi păstrez tinerețea... Bis: Dragul meu te voi uita! Referință Bibliografică: PUIULE, CÂND TE-AM IUBIT / Marin Voican
PUIULE, CÂND TE-AM IUBIT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351772_a_353101]
-
conținutul noțiunii de „Dacia Aureliană”. Adică punând acest termen în datele lui autentice și refuzând teoriile migraționiste apărute numai din interesele geopolitice ale ultimelor secole. * Am făcut această largă paranteză, tocmai pentru a semnala asemenea preocupări de importanță majoră care vestejesc unele meschine vanități literare și publicistice ce minează publicații de mai mare circulație decât această revistă înflorită într-o comună de la poalele muntelui de la care și-a luat numele. Revista aceasta își face cu onestitate datoria față de cititorii ei, ca
FALSE ETICHETE DE GENIALITATE LITERARĂ ŞI AFIŞE CU MINCIUNI ELECTORALE POATE LIPI ORICINE de CORNELIU LEU în ediţia nr. 94 din 04 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350495_a_351824]
-
Moș Teacă, iar Petru Vintilă, care și desena, a făcut un proiect de epolet cu grade de scriitor conform puterii deținute în administrarea obștii. Cum șezătoarea se încheia cu mâncarea grasă de la popotă, ne-am amuzat teribil la un pahar, vestejind autoritatea șefilor noștri față de viziunea cazonă asupra ierarhiei talentului; și numai Haralamb Zincă, ce venise în țară cu armata roșie-eliberatoare a spus că pe el nu-l deranjează, fiindcă a fost la ruși încheietor de pluton. Adică cel pus acolo
FALSE ETICHETE DE GENIALITATE LITERARĂ ŞI AFIŞE CU MINCIUNI ELECTORALE POATE LIPI ORICINE de CORNELIU LEU în ediţia nr. 94 din 04 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350495_a_351824]
-
decembrie 2011 Toate Articolele Autorului CINE ȘTIE? Cine știe câte amintiri Strânse ani și ani de zile, Au în ele trandafiri Sau sunt triste, inutile? Dintre multele trudiri Printre care ai trecut, Ți-au adus și trandafiri Ce mai greu s-au vestejit. Eu ți-aduc doar suveniri Care poate sunt minore, Pozele cu trandafiri Și cuvintele sonore. Referință Bibliografică: Cine știe? / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 351, Anul I, 17 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Leonte
CINE ŞTIE? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 351 din 17 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351019_a_352348]
-
orizonturi Pe chipul toamnei ude stăruie mirarea, Gândurile se împart pe mai multe fronturi. De sufletul pustiu se prinde o aripă Și păsări albe ne brăzdează cerul minții Pădurea-i frumoasă, tristețea vine-n pripa Acasă așteaptă înduioșați părinții. Frunze vestejite se-așază-n drum pe tăceri Cărările luminii sunt mai reci și scurte O brumă stinge flori și cântecul la greieri Țăranii discuta politică prin curte. A înflorit un măr, e semn de toamnă lungă Neliniștile iernii au prins un contur șters
TOAMNA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351208_a_352537]
-
origine autohtonă, comparându-l cu termeni din albaneză, germană etc. Dar ungurii au [bol] „ stâng“ pe care noi îl punem alături de sl. bol' „boală“; turcii zic sol „stâng“, însă tot în turcă este verbul sol - „a se ofili, a se vesteji“(scris solmak). Englezii au [il] „bolnav“, care este interesant că amintește de un cuvânt eschimos: „Când eschimosul strigă ili-ili, aceștia cârmesc spre stânga“ (A. Lecca, Eschimoșii, B., 1966, p. 65). Oricât de ciudat ar părea noi aducem în discuție chin
THE WORLD OF ETYMOLOGY. LUMEA ETIMOLOGIEI de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352203_a_353532]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > SEMNIFICAȚIE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 302 din 29 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului SEMNIFICAȚIE Pe masă buchetul de lalele Ce le-am cules împreună Încă nu s-a vestejit Dovadă că încă îmi păstrezi Dragostea ce mi-am dorit. De aceea mi-am luat creionul Și le-am schițat pe o filă albă Voi căuta să le dau același colorit Vreau să știi că asta-nseamnă Că te iubesc
SEMNIFICAŢIE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 302 din 29 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357000_a_358329]
-
vreau - doar cartea... “Spânzurat”! N-AM CUI SĂ SPUN - ÎN MIEZUL ZILEI - “RĂMAS BUN” n-am cui să spun - în miezul zilei - “rămas bun” când onoranta moarte mă zorește hulubi cântă patetic - parcă se răzbun' - mușcata mea din geam se vestejește... nu-i timpul bun de moarte - dar pastelul mă plictisește până la demență așa că vieții-i smulg din mână - iar - penelul și-mi fac propria schiță-n decadență iar de-am întors pe dos și legi și fapte cui mângâiere am
SUMBRE ZIDIRI (STIHURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/356091_a_357420]
-
într-un țipat de sălbăticiune! Era să-mi omor matriarha, i-am dat lovitura de grație, am lapidat-o, i-am spintecat toate viscerele cu nașterea mea tîrzie într-o noapte friguroasa de toamnă. Cu ivirea în acest spațiu înghesuit, vestejit, friguros, ostil, unde n-am vrut să viu, unde nu mi-am găsit locul nicicând. Așa am alunecat la venire pe un țipat de glorie, în spasmele materne, învingând moartea sub al carei scut m-am așezat imediat ca să mă
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356251_a_357580]