176 matches
-
are propriu-zis o culoare sau are una, indistinctă, negrul degradat spre cenușiu). Care este simbolul memorabil, unde e marea poezie în aceste versuri care adună și învârt asemenea detalii?: „Dormeau adânc sicriele de plumb / Și flori de plumb și funerar vestmânt - / Stam singur în cavou... și era vânt... / Și scârțâiau coroanele de plumb. // Dormea întors amorul meu de plumb / Pe flori de plumb, și-am început să-l strig - / Stam singur lângă mort... și era frig... / Și-i atârnau aripile de
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
Grele oști d-a-nfrânge. Până la urmă, părinții se lasă înduplecați. Oștenii îl învestesc pe noul domnitor, croindu-i un veșmânt cu însemne de consacrare, „ca și cum i-ar fi fost tatuate” (17, p. 98). Și toți îi croiau D-un vestmânt prelung Lung până-n pământ ; Iar în pieptul lui Scris îmi este scris, Soarele și luna... În ambii umerei doi luceferei ; Jur-prejur pe poale Cerul plin de stele, Toate văzdurele. Și el că-mi trecea Tot cu oștile Tânăr făt-frumos, Fie
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
o clonare imperfectă. Sau poate că era o minune. Cel mai probabil era însă că, din neglijență, cineva schimbase o clonă pentru Lumile Agricole, capabilă de procreere, cu una din Sat, care nu ar fi trebuit să fie fertilă. Strîngîndu-și vestmântul larg pe lângă trupul subțire, Maria ieși din coliba Xentyei. Sfinte Augustine, dacă pruncul acela e lucrarea ta, atunci dă-le gândurile cele bune. Iar dacă nu... roagă-L pe Domnul Dumnezeul nostru să ne aibă în pază. Femeia păși hotărât
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ale celor ce căutau să profite. (ntr-un articol publicat (n 1841 (n Foaea pentru minte Heliade surprinde slăbiciunea reformelor care nu reușesc să atingă straturi de profunzime, cele care cu adevărat se cereau a fi reformate: "...ne-am schimbat numai vestmintele, ne-am lăsat părul să crească ș( ni l-am tuns, ne-am ras barbele, ne-am lepădat papucii ș( ciacșirii, ne-am pus (n loc de ciacșiri pantaloni, (n loc de papuci galbeni cizme de lustru, ș( am (nceput
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Că evoluția de până acum are și o coloratură socialistă este adevărat, din ce în ce mai slabă, date fiind evoluțiile economice generate de mecanisme capitaliste prin excelență nu este nici un fel de îndoială. Este cazul să înțelegem că, cel puțin până în prezent, acest vestmânt a fost apreciat ca prezentând mai multe avantaje decât dezavantaje. Atunci când vestmântul socialist va fi apreciat diferit, se va proceda în consecință pe baza unui calcul tot pragmatic. Dacă Japonia a evoluat încă o dată din perspectiva rigorilor economiei de piață
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
din ce în ce mai slabă, date fiind evoluțiile economice generate de mecanisme capitaliste prin excelență nu este nici un fel de îndoială. Este cazul să înțelegem că, cel puțin până în prezent, acest vestmânt a fost apreciat ca prezentând mai multe avantaje decât dezavantaje. Atunci când vestmântul socialist va fi apreciat diferit, se va proceda în consecință pe baza unui calcul tot pragmatic. Dacă Japonia a evoluat încă o dată din perspectiva rigorilor economiei de piață de la "o extraordinară anomalie" la o stare de normalitate, nu vedem de ce
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
cu „harul de a se mula pe noul tipar al fiecărei generații”, fiind astfel „cel mai puțin vetust”. B. Brezianu recenzează Paradisul suspinelor de Ion Vinea, a cărui temă, „lunecarea prin vis”, ar fi „doar carcasa căreia-i dă un vestmânt fără seamăn”. Articolul lui Octav Șuluțiu despre actul lecturii este mai puțin concludent decât al lui Noica; lectura este văzută ca un act rațional, conștient, iar criticul, „pescuitorul de clasări”, ar fi unul din acei „ căutători de formule și de
FAPTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286953_a_288282]
-
materialitatea sonoră a stanțelor: „Șoptite săbii, recele nețărm!/ Memoria nocturnă pietate./ Stinse surâsuri somnu-i învelesc,/ Îmbălsămat pentru singurătate.// Pe cine am pierdut aici cândva?.../ Genuni tăcerea!... Lacrimă, luceafăr/ Gândului meu și azi neprihănit,/ În infinitul alb, adie teafăr.// Miresme de vestminte netrupești!/ Ninsoarea, revelată castitate,/ Nupții sub imnul necuvântător/ Intrărilor, de-un oaspe-nfiorate” (Mormânt al nimănui). În încercarea de a descifra realitatea ascunsă a lucrurilor și de a se apropia de tainele fundamentale, el plonjează în paradisul copilăriei, în lumea satului
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
stârv spre-al sfâșia; Ca pasărea de sboru-i din ceruri dismețită, Ca muntele ce-n frunte-i de nouri încrețită Un trăsnet ar purta. Dat cel puțin nu spuneți că aveți simțiminte, Că-n veci nu se îmbracă în veștede vestminte Misteriul cel sânt Căci vorba voastră sună ca plâns la cununie, Ca cobea ce îngînă un cânt de veselie, Ca râsul la mormânt. {EminescuOpI 26} Am uitat mamă, am uitat tată, Am uitat lege, am uitat tot; Mintea mi-e
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
visuri care-alunecă în sbor. Palmii risipiți în crânguri auriți de-a lunei rază, Nalță sveltele lor trunchiuri. - Noaptea-i clară, luminoasă, Undele visează spume, cerurile-nșiră nori. Și în templele mărețe, colonade-n marmuri albe, Noaptea zeu se preîmblă în vestmintele lor dalbe, Și al preoților cântec sună-n harfe de argint; Și la vântul din pustie, la răcoarea nopții brună, Piramidele din creștet aiurind și jalnic sună Și sălbatec se plâng regii în giganticul mormânt. În zidirea cea antică, sus
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
sune. Dar când inima-ți frământă Doruri vii și patimi multe, Ș-a lor glasuri a ta minte Stă pe toate să le-asculte, Ca și flori în poarta vieții Bat la porțile gândirii, Toate cer intrare-n lume, Cer vestmintele vorbirii. Pentru-a tale proprii patimi, Pentru propria-ți vieață, Unde ai judecătorii, Ne-ndurații ochi de ghiață? {EminescuOpI 227} Ah! atuncea ți se pare Că pe cap îți cade cerul: Unde vei găsi cuvântul Ce exprimă adevărul? Critici voi, cu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
poezie cultă e rezultatul autocriticii vremelnice a unuisingur om. O poezie populară e rezultatul autocriticii seculare, a sute și mii de oameni. E rezultatul autocriticii unui întreg popor. 21. Poetul cult nu scrie numai când gândurile și simțirile lui cer "vestmintele vorbirii". El scrie și pentru ca să scrie, pentru ca să-și facă obiceiul, pentru ca să-și împlinească volumul ori se-ria, pentru ca să încerce o formă nouă, pentru ca să întreacă pe altul, pentru că i se cere etc., etc. Poetul popular, păstorul de pe ,,un picior de plai", nu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
nouă, pentru ca să întreacă pe altul, pentru că i se cere etc., etc. Poetul popular, păstorul de pe ,,un picior de plai", nu are nici unul din motivele acestea. El cântă numai când simțirea lui a ajuns la acel diapazon care cere în adevăr "vestmintele vorbirii". Așadar, independent de alte însușiri, poezia lui va avea în grad absolut pe cea mai însemnată: spontaneitatea, sinceritatea. 22. O poezie populară e concepută de un om care simte șiniciodată de unul care vrea să fie poet. E concepută
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
După o bucată de vreme ajunserăm pe culmea înflorită, din care se înalță ici-colo mesteceni tineri cu trunchiuri albe, cu crengi subțiri plecate în jos, cu frunzele blonde de toamna timpurie de pe înălțimi: apariții grațioase, feciorelnice, fete neîmplinite, goale sub vestmântul părului despletit și, mai departe, pe urma lor, brazi înalți, silvani iscoditori, veniți din pădurile negre - o lume de vis și de basm, surprinsă și încremenită locului la ivirea noastră în ținuturile lor aeriene. Îmi veni în minte și declamai
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
calea morală”. - „Dar praful lumii acesteia se va așeza, fără voia mea, pe mine, și ce vină voi avea eu despre toate câte nu vor fi ale voinței mele?” - „Și Isus, răspunse el, și-a prăfuit picioarele, și în parte vestmintele, pe drumurile Galileii, dar niciodată sufletul care era însuși Dumnezeu...” Mi-a vorbit apoi despre fericire și nefericire, lăsându-mă să cred că sunt fericit, pentru că-mi erau dezvăluite, ca-ntr-o revelație, spunea el, tainele cerului, dar nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
George Bacovia Poezii Volumul "Plumb" (1916) Plumb Dormeau adânc sicriele de plumb, Și flori de plumb și funerar vestmânt - Stam singur în cavou... și era vânt... Și scârțâiau coroanele de plumb. Dormea întors amorul meu de plumb Pe flori de plumb... și-am început să-l strig - Stam singur lângă mort... și era frig... Și-i atârnau aripile de
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
cât gardul, Și-a prins promoroacă și clampa. Eu nu mă mai duc azi acasă... Potop e-napoi și nainte, Te uită cum ninge decembre... Nu râde... citește nainte. Negru Carbonizate flori, noian de negru... Sicrie negre, arse, de metal, Vestminte funerare de mangal, Negru profund, noian de negru... Vibrau scântei de vis... noian de negru; Carbonizat, amorul fumega - Parfum de pene arse, și ploua... Negru, numai noian de negru... Nevroză Afară ninge prăpădind, Iubita cântă la clavir, - Și târgul stă
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
unde sarazinul Brunello va sosi curând după tine. Ai să-l recunoști ușor după statură are mai puțin de patru picioare după capul lui disproporționat de mare, după ochii oblici și sprincenele groase ce se prelungesc până-n barba-i stufoasă. Vestmântul său, mai cu seamă,care este acela al unui curier, ți-l va indica. Îți va fi ușor să intri în vorbă cu el dându-te drept un cavaler care a pornit să se bată cu vrăjitorul, dar nu lăsa
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
-i gârlă din rană, simțea că nu mai avea nici el mult de trăit, atunci i-a sosit un ajutor cu totul neașteptat. O tânără fată s-a apropiat de oștenii căzuți, în acea clipă de mare primejdie. Ea purta vestminte țărănești, dar era de o frumusețe cerească și avea un aer de mare nobleșe. Aceasta nu era alta decât Angelica, prințesa Cathaysiei. Redobândind acel inel minunat, după cum v-am mai povestit, Angelica se simtea mândră de puterea lui și a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
răsuflarea tăiată, Roland s-a trântit gâfâind la pământ, zăcând în nesimțire trei zile și trei nopți. A patra zi când s-a deșteptat, și-a făcut armura praf. Coiful și scutul au fost aruncate cât colo, cuirasa și celelalte vestminte, rupte în bucăți și risipite. În cele din urmă,el a căzut pradă unei nebunii furioase și până într-atât și-a pierdut capul încât nici sabia nu se gândi s-o mai păstreze. Dar el n-avea nevoie de
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
așa cum ai auzit-o și dumneata - l-a îmbiat învățătorul. ― Cum vă spuneam, când hangița a auzit de jandar, a luat un cearceaf și la întins peste lotru. „Cine știe? Ferească Dumnezeu...” Și-a schimbat cât a putut de repede vestmintele de pe ea. O privire fugară în oglinda lămpii i-a arătat un chip alb ca varul. S-a frecat cu putere pe obraz, să aducă oleacă de sânge în el. În clipa următoare, era în fața musafirilor. „Bună dimineața și bine
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cărui coapse vor fi întotdeauna încorsetate în pantaloni, față de altul care are picioare libere, printre care poate să circule aerul. O pauză, și o duzină de ochi se concentrează pe cureaua îngustă de piele care ține partea de jos a vestmântului lui Jonathan legată de trupul lui nedemn, cu o sexualitate dubioasă, de cititor de poezie. Același gând îi bântuie simultan atât pe marcatori cât și pe cei cu bastonul; dacă un tip insistă să fie efeminat, cu cărțile lui franțuzești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
erau bărbați și femei pe biciclete. Da. Dar asta trebuie văzut, fiindcă bărbații erau mici și păreau toți tineri, iar femeile, datorită halatelor lor multicolore, păreau toate fete. Cuvântul halat sună însă nepotrivit, trebuie precizat că era vorba de un vestmânt închis sever până sub bărbie și despicat în două părți în așa fel încît pantalonul, violet sau alb, care înlocuiește la ele fusta sau rochia, să se vadă de la șold în jos. Acest vestmânt ușor flutura în urma bicicletei, fără să
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
precizat că era vorba de un vestmânt închis sever până sub bărbie și despicat în două părți în așa fel încît pantalonul, violet sau alb, care înlocuiește la ele fusta sau rochia, să se vadă de la șold în jos. Acest vestmânt ușor flutura în urma bicicletei, fără să jeneze pedalarea. Nici o urmă de mașină, nici un zdrăngănit de camion de mare tonaj, nici un autobuz al cărui motor Diesel îți zgâlțâie creierii nu se vedea și nu se auzea pe străzile acestui oraș. Când
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
largi iatacuri alerga. Cu hohot lung ea blăstăma și tot palatul plin era De plâns cumplit. La stat și umblet slabă ce‐i Topiți sunt ochii viorei De‐atâta vaiet ne‐ ntrerupt, și graiul stins, și obrazul supt, și tot vestmântul doamnei rupt De mâna ei ! Nu‐l dau din brațe nimănui, Închideți‐mă‐ n groapa lui - Mă lași tu, Fulgere, să mor? Îți lași părinții‐n plâns și dor? O, du‐ i cu tine, drag odor, O, du‐i, o
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]