594 matches
-
critici interbelici (Cioculescu, Călinescu, Pompiliu Constantinescu, Perpessicius, Vl. Streinu) stăteau de veghe iar romancierii, ei înșiși, precum Camil Petrescu, M. Eliade, Sebastian, Călinescu, aveau distincte opinii despre arta lor pentru a mai fi posibilă capotarea în neosămănătorism cu a sa vetusta ideologie literară. Luat de apă reconstituirii evoluției genului românesc și de controversele în legătură cu modernitatea să, am omis să menționez că tot acest excurs e prilejuit de apariția cărții (de fapt, o ediție) a d-nei Carmen Matei Mușat, Românul românesc interbelic
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
că "valoarea antitărănismului din Pași pe nisip stă nu atât an justificări teoretice cât an amplă operație critică pe textele sămănătoriștilor, când a ridiculizat fără drept de apel ăfalsitateaă și idilicul unei literaturi an afară realismului". Termenul final e desigur vetust și nepotrivit. Pentru că Lovinescu nu cerea respectarea canoanelor realismului, cât - prin idilism - carenta obiectivării. Iar Iorga n-ar avea deloc program (pentru că principiul național an artă e de când a apărut literatura modernă), lăudând, fără discernământ, scriitori inexistenți ("an comparație cu
Istorie literară cu intermitente by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17500_a_18825]
-
sufocă esența. Numai așa oamenii vor veni la spectacole cu încredințarea că în el pot găsi ceea ce în viața domestică nu pot afla. Dintre detaliile pe care Brook le aruncă peste bord se numără decorul, scena și vestimentația, considerate balast vetust ce împiedică epifania esenței teatrale. Dar la întrebarea care e în fond esența teatrului, răspunsul lui Brook e la fel de vetust: teatru înseamnă viață, dar o felie concentrată de viață, de o densitate pe care monotonia traiului citadin n-o poate
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
nu pot afla. Dintre detaliile pe care Brook le aruncă peste bord se numără decorul, scena și vestimentația, considerate balast vetust ce împiedică epifania esenței teatrale. Dar la întrebarea care e în fond esența teatrului, răspunsul lui Brook e la fel de vetust: teatru înseamnă viață, dar o felie concentrată de viață, de o densitate pe care monotonia traiului citadin n-o poate avea. Simțind că răspunsul e nemulțumitor, Brook merge mai departe: rostul teatrului e să trezească în om energii pe care
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
în Cuvântul înainte, editoarea acestei cărți, Astrid Cambose) ca să ne convingem de rea-voința (acesta e cuvântul) acestor acuzații. Îmi vine greu să cred că, în plină modă a minimalismului, mai poate sta în picioare un reproș de felul acesta. E vetust și, pe deasupra, nerealist. Am colegi a căror carieră s-a construit exclusiv pe baza lungilor și repetitivelor cronici de carte. Și atunci, cum e posibil să te îndoiești de Undele scurte, de pildă, sau de Diagonale, care, în plus, ating
Falsa problemă a operei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2427_a_3752]
-
Mircea Mihăieș Într-o lume a globalizării, ideea de „echipă națională” (fie ea și sportivă) e cel puțin vetustă. O idee de secol al XIX-lea, dar fără romantismul și entuziasmul care au făcut atunci posibile marile realizări ale civilizației occidentale. Ne amintim prea bine ce dezastre a provocat „naționalul” în secolul al XX-lea - reușind chiar performanța ca
Cu mult regret, despre Brasil 2014 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2448_a_3773]
-
falia căscată între concepția celor doi. Plantinga e un creștin căruia ideea unui univers fără creator i se pare o platitudine teribilă, pe cînd Dennett e un ateu pentru care intervenția unui Dumnezeu în mersul omenirii aduce cu o grosolănie vetustă, pe care numai lipsa de subtilitate a strămoșilor a putut-o născoci. Pe cît de incompatibili sunt cei doi, pe atît de răspîndite sunt tipologiile cărora le aparțin. De o parte, Plantinga e genul de intelectual care e încredințat că
Apostrofic și aporetic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2378_a_3703]
-
de la o poștă că Nicoleta scrie dinlăuntru, atingînd o temă pe care o știe nu atît teoretic, cît mai degrabă duhovnicesc, ceea ce înseamnă că autoarea și-a trăit temele înainte de a le descrie. Pentru ea, isihasmul nu e o chichiță vetustă demnă de nostalgia sihaștrilor, ci element viu de respirație zilnică, tocmai de aceea natura filocalică pe care o posedă o predispune la judecăți cu timbru spiritual. Pentru Nicoleta Baciu, e frumos ce poartă sigiliul spiritului, restul e sclifoseală estetică. Autoarei
Omul lăuntric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2407_a_3732]
-
și agresivă din care a purces. O retractilitate maladivă, corespunzătoare epuizării unui sistem politic abuziv, și-a pus pecetea și pe o parte din producția literară a "epocii de aur", ce se înfățișa aidoma unui magazin sătesc, umplut cu articole vetuste, oglindind izolarea noastră de lume și interesînd prea puțin publicul de peste hotare. E grăitoare lipsa de ecou pînă și a traducerii franceze a unui roman foarte apreciat în țară, precum Moromeții. Nu e nevoie, credem, a insista suplimentar pe necesitatea
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
lipsit de umor (un subiect după un caz real: o țărancă face trei copii cu trei bărbați diferiți, iar al patrulea - soțul - îi recunoaște pe toți; iar toți, împreună, în aceeași casă, fac un menaj perfect), filmul are un aer vetust, iar opțiunea juriului i-a nedumerit pe mulți. Filmul cel mai special al festivalului, căruia juriul i-a acordat un Premiu special, s-a numit Marele Animal și a fost făcut, după un scenariu scris în tinerețe de regretatul Krzysztof
Karlovy Vary - Festivalul internațional al filmului: LA EST DE VEST by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16900_a_18225]
-
mea!.../ I-ai dat inimii/ lumină și grai - solara dăruire - vioara vorbei - imensitatea omului - semnul purității - Ogorul sfânt/ semințele dreptății - izbânda suferinței". Ca să nu mai vorbim de enunțuri devastatoare ca acestea: "Unde-i bogăția/ domnește viclenia!". Slujind într-un protocol vetust și naiv al relației dintre poet și poezie, dintre cititorul de azi și clasici (vezi stereotipul voievodal în cazul lui Eminescu), Nicolae Sinești este inevitabil poetul versificărilor corecte, în plasa psalmilor arghezieni. Facilitatea alunecării de silabe și ritmuri, de inspirație
Un bilanț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16982_a_18307]
-
reanimări, spălări publice de biografii și pînă la tot ce-și dorea, mai mult sau mai puțin explicit, ochiul nostru lacom și abstinent. Vechile antene, confecționate clandestin prin fabricile sufocate de marfă nevîndută, au ruginit lent, privind melancolice în direcții vetuste, castraveții, guma de mestecat, cosmeticele, cafeaua și vegeta au început să se găsească pe toate drumurile, iar bieții noștri vecini, ale căror capre erau privite pînă nu de mult cu invidie, măcar pentru singurul motiv că nu-și exhibau rîia
Chinurile unei nașteri amînate (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16971_a_18296]
-
carte din 1936 filosoful preferă o definiție a spațiului politic, bazată pe recursul la valori, o descriere politică a omului bazată pe recursul la identitate. E adevărat ceea ce observă dl Cristian Preda. Rădulescu-Motru a operat constant cu categoria tipului rasial, vetustă și demonstrată a fi neștiințifică de toți antropologii care contau în lume, antropometria (pentru stabilirea indicelui cefalic) și chimismul sangvin fiind dovedite ca nepotrivite determinări unui, de fapt, inexistent tip rasial. Și, totuși, în ciuda acestei concluzii la care ajunsese antropologia
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
Dinu Bădescu una din cele mai pucciniene arii-portret. În decorul mansardei înghețate îl asculta Mimi: Valentina Crețoiu. Venea imediat și cristalul pur din vocea ei: Ai mei îmi spun Mimi, Al meu nume e Lucia. Fragilitatea romanțioasă a unui text vetust (după Henri Murger) era structură firavă a unei sintaxe muzicale a cărei originalitate nu avea pentru noi nici un sens estetic. De unde să fi știut atunci că Puccini nu-și uita niciodată modelele: pe Mozart, pe Verdi, pe Wagner! Pe fiecare
Identificare by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15614_a_16939]
-
datoria celor de dinaintea noastră să îndeplinească o astfel de misiune de istorie literară. Astăzi e o datorie anacronică, bizară, cum a devenit datoria financiară a României față de Suedia, achitată abia după șase decenii de uitare. E o ocupație de tot vetustă să mai zăbovim acum asupra începuturilor poetice ale lui Coșbuc din vremea când era elev la Năsăud și publica în revista manuscrisă a liceului "Muza someșană" (1882-1884). Dar dacă nu a făcut-o nimeni până acum, încearcă profesorul bistrițean Constantin
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
excepții, bărbatul rus nu știe "să se vândă". Mereu, la el, ceva va fi "ca la nimeni". A venit timpul unei breșe în stil. Tineretul a simțit deja gustul și importanța stilului, și se rupe de bătrânii rămași pentru totdeauna vetuști. Apare prima generație de ruși cărora le pasă de stil. Ruperea va fi dureroasă, ca tot ce s-a întâmplat în istoria rusă, dar ea nu e doar necesară. E drumul omului rus spre sine. între pat și canapea Cehov
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
lor ce se anunța promițător destui slujitori ai lirei: Am constatat cu destulă tristețe că mulți poeți au început cu o anumită originalitate pe care au abandonat-o pe parcurs ca pe un lest, în favoarea poncifului frumos rotunjit, cîntător, înșelător, vetust. Probabil că și corul de osanale critice ce se adresau uneori mai mult funcțiilor, șarmului personal, relațiilor, nu creatorului propriu-zis să fie întrucîtva responsabile de această situație. Oricum, poetul n-are nici o scuză, intuiția ar fi trebuit să-l avertizeze
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
cu-nfiorare” (p. 41). Am vorbit până acum despre noutățile pe care le propune acest volum de Gravuri. În pofida formulei clasice a versurilor (care respectă regulile melodice ale prozodiei), Ion Horea scrie aici o poezie cât se poate de actuală. Nimic vetust în ea. Până și arhaismele (atâtea câte sunt) sunt la locul lor. Ce mi se pare însă și mai important decât aceste constatări e că vitalitatea acestei cărți nu e una așa zicând de împrumut. Ion Horea nu-și „împrospătează
Un cântec încăpător precum... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2745_a_4070]
-
pe viață a plan secundar antitetic, ale cărui linii Maria reală și Dionis, sub imperiul eroului, cu nume identic în „vis” și în urcă până la formația eroului, cultivat iubirii răsfrânte în melodia tot mai realitate, spre deosebire de dublul în mediul cărților vetuste ale tumultoasă cântată de ea la pian. romantic al numelor masculine: Dan - anticarului Riven despre relativitatea Nesocotindu-și propriile sentimente, Dionis, Ruben - Riven. O asemenea timpului și spațiului magic. Mișcate în loc să asculte glasul Mariei apropiere între poli i antitezei sub
Mihai Eminescu "Sărmanul Dionis". In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/87_a_52]
-
aduci?” I-a răspuns pasărea colibri: „Eu îmi fac partea mea.” În anul 1979 am părăsit postul comod de profesor de liceu în Craiova și m-am alăturat inginerului automatist Ion Eremia Albescu în echipajul unei reviste cu aer cam vetust în acea vreme Știință și Tehnică, strămoașa publicației care însoțește cartea jurnalistului Adrian Nicolae. Lipsiți de cele mai elementare deprinderi jurnalistice și cunoscând prea puțin regulile jocului, ne-am apucat amândoi, Ion și cu mine, să facem așa cum ne tăia
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92537_a_93829]
-
nevoie de o integrare înțeleaptă, în care paradigma să fie adaptată contextului psihocultural, dar și contextul psihocultural să se adapteze paradigmei moderne. Pierderea echilibrului în acest demers duce fie la forme fără fond, fie la un fond exprimat prin forme vetuste, irosit și rupt astfel de aria europeană a educației. O paradigmă educațională adaptată în România printr-una astfel de demers top-down ne poate ancora în aria europeană a educației, va fi acceptată în țară și poate crea mecanismele pentru a
ANALIZĂ: Ce e greșit în modul în care a pornit proiectul România Educată, inițiat de președintele Klaus Iohannis [Corola-blog/BlogPost/92599_a_93891]
-
și reformarea mișcării catolice, cum vi se mai par, domnule profesor Roman, clamatele deosebiri, căutate cu acul, dintre uniați și ortodocși și, pe un plan și mai forțat de generalizare, dintre ardeleni și „moldo-valahi”? Dacă nu ar fi atât de vetuste, pentru că temei nu au avut niciodată, cât de operante ar putea fi ele într-o lume a integrării planetare în care au a păși, laolaltă, și românii? Ioan Humă 1 iunie 2015 Iași *** Mult stimate domnule profesor Ioan Humă, M-
DIALOGURI PRINCIPIALE DESPRE CONDIŢIA RELIGIEI de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381560_a_382889]
-
deplină răstur- nare a tuturor valorilor. E un paradox ce întrunește, într-o aceeași entitate de conștiință artistică, dogmaticul și pro- blematicul. Astfel, valorile relative, circumstanțiale, dar, oricum, consacrate se opun celor ce pun în discuție noțiunile rigide, înțepenite și vetuste. Poate de aceea există muzici materiale în care poruncesc interesele compozitorilor și muzici spirituale în care poruncesc idealurile lor. În definitiv, muzicile sunt fie ca hainele frumoase, dar care nu țin de frig, fie ca straiele călduroase, dar care nu
Dincolo ?i dincoace de experien?? by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83404_a_84729]
-
Ori într-una în care cele două se întîlnesc? Dedicația autorului, prin omul vechi care se consideră, ar sugera această ultimă interpretare. Cumva în răspăr cu idolatria noului, considerat îndeobște de la sine înțeles ca superior, poetul își afirmă nu caracterul vetust, ci încrederea într-o ordine eternă a lumii, sustrasă temporalului. Coperta lui Onisim Colta merge către aceeași idee - o carte îngroșîndu-se din ce în ce, dar ale cărei pagini, bănuim, cuprind același lucru - cartea tinde să devină Cartea. Citîndu-l pe
O retrospectivă by Romulus Bucur () [Corola-journal/Journalistic/8478_a_9803]
-
puterea politică viața indivizilor". Că nu agreați "geometria liniilor drepte" mai înțeleg sau că verticalismul e inadecvat unei capitale care se vrea "orașul viitorului". Ceea ce nu înțeleg însă în ruptul capului de ce corpul orașului de azi Brasilia vi se pare vetust, născut din schema rigidă și desenul primar, arborând "cu litere de o șchioapă și cu cerneala simpatică un singur cuvânt - comunism". După câte știu, scrisul cu cerneala simpatică este ilizibil, se decodează după un prealabil tratament alchimic. Să fie oare
Ecouri by Pop Simion () [Corola-journal/Journalistic/8500_a_9825]