86 matches
-
conceptualizat deja ca spațiul interior (inner space), un principiu ideologic și cultural feminist. În linii generale, "spațiul interior" constituie zona de autonomie absolută a feminității, "locul" în care femeia ajunge să-și fie suficientă sieși, fără a mai depinde de vexațiunile sistemului falocentric. În toate civilizațiile mari, unde există o tradiție a filozofiei feministe, avem și un echivalent al noțiunii de mai sus. Francezii au legat "spațiul interior" de l'ecriture feminine (autoscriitura feminină, revendicată din capacitatea femeii de a media
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
dar și în dezbaterile politice, foarte atenți să nu supere autoritățile austro-ungare. Eminescu, dimpotrivă, ca membru al Societății "Carpații", a militat inflexibil pentru întoarcerea Ardealului la patria-mamă, atât în presă, cât și prin heraldica transilvană a numeroaselor compoziții literare. Supus vexațiunilor de tot felul, de la "parolele" masonice din "Românul" și "Timpul", ce dau anunțurile îmbolnăvirii poetului, și terminând cu implicarea sa în scenarii ce ar fi trebuit să confirme precara stare mintală a autorului versurilor deja celebre în epocă "Mai am
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
pe temei imobiliar, parcă anume moștenite de precedenta guvernare, care i-a contestat Regelui drepturile de a recăpăta imobile de care fusese abuziv expropriat de regimul comunist. Marele gest politic e al Regelui Mihai, care nu s-a împiedicat în vexațiunile și în măsurile cu caracter umilitor luate împotriva sa de autoritățile române pînă în 1996, cînd președinte al țării era Ion Iliescu. O superioară înțelegere a intereselor României l-a determinat pe Rege să accepte invitația reconciliatoare a președintelui Iliescu
Marele gest politic al regelui by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16137_a_17462]
-
cronică a vieții literare a Clujului din anii postbelici. Rămas la Cluj, de care n-a reușit să se apropie sufletește niciodată, intră în învățământul universitar, va ajunge un profesor respectat, dar până la această recunoaștere va suferi numeroase piedici și vexațiuni: să amintim numai rechemarea intempestivă de la lectoratul din Germania, fără nici o explicație și amânarea enervantă a acordării titlului de doctor în Litere, din cauza unei comisii vindicative și meschine. Deși spune și repetă în multe scrisori că îndrăgește tot mai mult
Dialog epistolar by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12753_a_14078]
-
de Litaratură Franceză de la Universitatea Laguna, din Tenerife (Insulele Canare), trăind supliciul de a nu-și putea scoate din țară cei doi copii. „În decursul anilor starea sa de spirit este a omului chinuit de soarta celor de acasă, de tristele vexațiuni prin care trec compatrioții lui, dar folosind timpul pentru crearea de opere ce vor rămîne în patrimoniul universal.” O evocare inspirată și sobră din partea unui venerabil stilist, cum e Barbu Cioculescu. Există nuanțe Dintr-o știre de la ProTv am aflat
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4961_a_6286]
-
a adus petrol, zile triste și întunecoase.” (p. 26) Urmează preocupările obsesive pentru fiziologie: dizenteria copiilor, eczema proprie, slăbiciunea și extenuarea soțului. Mai mult, netezimea deprimantă a cîmpiei, care nu opune nici un obstacol intemperiilor, face din climă o sursă de vexațiuni: cînd plouă se face noroi, cînd e viscol zăpada intră în casă, iar cînd e soare peste tot e praf. Lemnele de foc lipsesc, pîlcurile de pădure din împrejurimi sunt defrișate repede, iar animalele domestice sunt inexistente în primul an
În logica lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4603_a_5928]
-
cu Regele Mihai și că Majestatea Sa n-ar avea, în principiu, nimic împotriva inițiativei sale. Intrînd în detalii, Regele cere scuze că nu poate da curs unei invitații făcute în pripă, în timp ce președintele Iliescu uită de toate mîrlăniile și vexațiunile cu care s-a confruntat Regele din '90 pînă în '96, de fiecare dată cînd voia să-și viziteze țara. Din păcate, presa cotidiană n-a perceput semnificația scuzelor Regelui, o admirabilă lecție de politețe protocolară, oferită gratuit de la Versoix
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16324_a_17649]
-
sertarului interesează în aceeași măsură prin ce ne spune despre cel care l-a alcătuit. Ipostaza pe care o ilustrează este aceea a omului rațional, a intelectualului dubitativ confruntat cu absurdul, cu lipsa de logică a unor realități strivitoare. Expus vexațiunilor de tot felul în viața cotidiană, el și ființele cel mai mult îndrăgite, soția și fiica, "troienit de scârbă, de lehamite și - ceea ce e mai grav - de deznădejde", se refugiază în scrisul zilnic, în lecturi și în muzică, după cum și
Un jurnal din "Epoca de Aur" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8243_a_9568]
-
când, nemaiputând face față nevoilor cotidiene doar cu amărâta ei de pensie, s-a refugiat într-un cămin de bătrâni. N-a învățat meseria de a trăi fiindcă nu știa cum să despartă identitatea de demnitate. Vreau să spun că vexațiunile, înjosirile pe care a fost constrânsă să le înfrunte n-au clintit un îndreptățit orgoliu. Căci aparținea acelei aristocrații a inteligenței pe care nici viața n-o învață minte. Așa se face că deși terorizată de neliniști și griji, intimida
Dina Georgescu, finalul by B. Elvin () [Corola-journal/Imaginative/10922_a_12247]
-
de asemenea, la Ileana Vrancea) că "exceptînd pe cei 4000 de evrei uciși în pogromurile declanșate în capitală și la Iași de Garda de Fier și Gestapo [...], aceia care trăiau în teritoriile rămase românești au fost salvați, cu toate că au suferit vexațiuni și discriminări. Ei își datorează supraviețuirea generalului Antonescu". Generalul, responsabil de deportări în 2000, era salvatorul de la deportare în 1984. De vină erau atunci, scria dl Reichmann, "fie fasciștii unguri, fie armata germană[...] și nu Antonescu, așa cum afirma Hannah Arendt
Precizări necesare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17205_a_18530]
-
text aprobat în prealabil de superiorii lui. A răspuns, pe jumătate în glumă, că ar putea să-și înceapă conferințele cu propoziția pe care o folosise la Moscova: „Acest text a fost aprobat de cenzor." A urmat un șir de vexațiuni, proiecte respinse, trecerea unora dintre atribuțiile lui în răspunderea altora, până când a fost, pur și simplu, concediat, la 23 de ani de la angajarea sa. Ulterior, CBS a regretat această decizie, l-a rugat să revină, dar Schorr a refuzat. „ Oricât
E greu să fii ziarist! by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6070_a_7395]
-
prin două supape: dragostea față de femeie și admirația față de natură. Fără întîlnirea cu cele două femei ce țin capul de afiș al romanului - Octavia și Ana -, și fără contactul viu cu natura Ardealului, Blaga s-ar fi surpat lăuntric sub vexațiunile îndurate. De aceea, descrierile de natură și scenele erotice ale cărții cîntăresc cît tot atîtea leacuri prin care filozoful încerca să se rupă de prăbușirea socială a României anilor '50. Fraza lui Blaga curge în același ritm ca temperamentul lui
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
Biblia , o mină de fii nelegiuiți ai neamului românesc, pentru a rămîne în funcții de miniștri, vînd rușilor toate resursele prin care România și-ar fi putut reclădi edificiul sau politico-economic dinainte de război". A notat scrupulos, pe masura ce le află, toate vexațiunile puterii ocupante, constatînd, cu regret, neputința în care se complăceau, la noi, anglo-americanii. A intuit că și Conferință miniștrilor de Externe ai fostelor puteri aliate de la Moscova față de agresivitatea comportării sovieticilor în România, cu decizia introducerii în guvernul Groza a
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
celui mai mic copil, că băiatul nu trebuie botezat decât adult, când e în măsură a adera conștient la dogmele creștinismului. Astfel, Dan Bogdan n-a avut certificat de botez în școală, ceea ce l-a expus la teribile ironii și vexațiuni din partea colegilor și corpului didactic. Din spirit de contradicție, n-a mai voit să se boteze deloc, sub cuvânt că educația științifică raționalistă îl împiedică să mintă. Dar totdeodată, sub cuvânt de respect pentru credința altuia, merge la Sfântul Iosif
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
delicat, ca între oameni de lume. Ar fi înțeles, dacă Ioana voia să se mărite. Dar pentru Ioanide! Când se gândea la asta, lui Pomponescu, om lipsit de violență, cu reacțiuni secrete, i se urca o roșeață în obraz. Rușine, vexațiune, un complex de turburări îl invadau. Aflând că Ioanide se retrăsese pe neașteptate, Pomponescu își concentră toată maledicția împotriva arhitectului. Acesta era în fond adevăratul vinovat, începea s-o scuze pe Indolenta. Ioanide, cinicul, o amețise. Dacă Pomponescu ar fi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
au venit de unde au venit familiile bănățene, și Moldova din Maramureș. Daca pîn' acum am făcut puțină vorbă în privirea cazului acestuia este pentru că nu voiam să ni se substituie veleități politice, căci popularitatea n-o gonim niciodată cu prețul vexațiunilor consângenilor noștri. Numai d. Brătianu, când e în opoziție, încalică și calul de bătaie al unui ideal politic, nerealizabil în forma lui urmărită pentru a câștiga popularitate și a face paradă de naționalism, o paradă care induce atât de lesne
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
plac și dispun fără nici o responsabilitate de interesele, de averea și de onoarea cetățenilor. Funcțiunile publice sunt adesea în mâinile unor oameni stricați, loviți de sentințe judecătorești; astfel anarhia și dezorganizația domnesc pretutindenea, și muncitorii de pământ sunt supuși la vexațiuni, la acte arbitrare, adevărate cauze cari aduc mizeria între arendași, proprietari și săteni. Cât despre legea electorală, avem tristul și scandalosul spectacol al necontenitelor violări la care este supusă sub presiunea oficială care se etalează fără pudoare și sub arbitrariul
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cărei existență nu se poate nega și care se manifestează foarte vie în asuprirea celor mai slabi, urmările triste ale amintitului drept de ingerință și de dispunere ar lovi mai cu seamă bisericile de naționalitate nemaghiară, urmări pe cari afară de vexațiuni și de alte neplăceri ce pot interveni ni le pregătește însuși proiectul de lege ca o sabie a lui Damocle, când pune în perspectivă lipsirea școalelor secundare confesionale de dreptul de publicitate, eventual închiderea lor și - așa zicând - confiscarea averilor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
meșteșug, mai cu seamă lemnăria și rotăria, și a căror stare economică e ceva mai bună. Fără a desființa cauza aceasta - mizeria - școala nu se va popula și orice măsuri administrative, departe de-a fi folositoare, vor fi numai o vexațiune mai mult asupra unui popor stors cu desăvârșire de demagogia superpusă. Învățământul e obligatoriu, dar această obligativitate e o ironie. A-l obliga pe țăran să-și trimită iarna copilul rău îmbrăcat la școală înseamnă a i-l ucide. Există
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
partidei care i-a numit; și cetățeanul care, din păcate, are nenorocirea să nu împărtășească ideea că d. Brătianu este un mare om de stat sau d. Costinescu un finanțiar fără seamăn se vede expus zilnic la cele mai incalificabile vexațiuni. Astfel asistăm cu toții la o edițiune revăzută și augmentată a tuturor turpitudinilor cari au făcut atât de celebră prima trecere la putere a roșiilor. Oriîncotro întoarcem privirile dăm peste aceeași falsificare sistematică a instituțiunilor și aceeași batjocură a principielor cari
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
nici să genereze plânsul istoric și nici să se alăture celor care știu pentru ce anume se cuvine să plângă. Nu se poate spune că plânsul nu a jucat un rol în viața regelui Mihai. Copil fiind, a plâns din cauza vexațiunilor pe care mama sa, regina Elena, le-a suferit ― câtă vreme a rămas în țară ― din partea lui Carol. A plâns apoi despărțirea de Regina-mamă când aceasta hotărăște să pună capăt umilințelor și să plece în Italia. Carol nu-i va
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
noi mâncam mici în crâșma "La Cocoșatu". Synchronizität. 28 mai Singura iubire în care nu aștepți nimic ― nici certitudinea sentimentului împărtășit, nici ecoul gesturilor tale în celălalt, nici un cuvânt de mărturisire sau încurajare și în care lipsa răspunsului, nerecunoștința și vexațiunea chiar, nu micșorează cu o iotă iubirea ta pentru celălalt ― este iubirea pentru copilul tău. Ești gata să accepți că ai ceva de ispășit și că iubirea ta atotîndurătoare este vaga compensație a vinei de a-ți fi adus copilul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și razele sale aveau să se ofilească. Mutarea familiei În Cluj Îmi Încurca totodată proiectele retorice. Visam de multă vreme că, la libertate (iar asta făcuse cum făcuse și venise), voi ajunge În nord și voi da glas, În public, vexațiunilor Îndurate de sensibilitatea mea filologică: nu mă puteam Împăca deloc cu lipsa de inspirație a administrației româ nești de după 1918 care masacrase străvechea onomastică a orașului, supunînd-o unei rebotezări, credea ea, mai neaoșe. Mă imaginam la tribună asemenea mamei Floare
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
sticlă bine plasată, cei doi agenți l-au condus la comisariatul de pe Vía Layetana. În altă conjunctură, cu ceva noroc, chestiunea ar fi trecut cel mult ca o glumă și s-ar fi lăsat cu vreo două palme și/sau vexațiuni minore, dar s-a nimerit funesta Împrejurare că ieri noaptea umbla prin zonă celebrul inspector Fumero. — Fumero, murmură Fermín, căruia simpla menționare a numelui urmăritorului său Îi produsese un fior. — El Însuși. Precum spuneam, căpetenia siguranței orășenești, abia sosit dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
avea să clintească, Mesalina se opri o clipă, pentru a slobozi, peltic, îndemnu-i jenat și plin de jinduri: Hai nene, hai, nene! Uluită de dezinteresul celui ce nici nu știa cum și când se trântise lângă trupul ei, Mesalina încasă vexațiunea, îmbrâncindu-l îmbufnată într-o parte. Pe urmă, se răzgândi, strângându-se mai tare lângă anonimul ăsta prea puțin prielnic, care nu voia nimic de la ea, nu-i lua nimic, nu-i oferea nimic decât prezența lui inertă, apatică, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]