91 matches
-
sub pretextul războiului. — Mă mir că-ți mai aduci aminte de el! spune brusc Plautius Silvanus. — De ce? face uimit Tiberius. — Păi, a dispărut imediat. Nu țin minte să fi luat parte la vreo luptă. — Am fost rechemat de principe, protestează vexat Paterculus. Tiberius Nero îl apucă pe tânăr de braț: Bănuielile tale sunt nefondate. Băiatul acesta a luptat în Germania Inferior alături de mine. Nu poate povesti cât zbucium și energie a desfășurat cât s a aflat lângă el. A avut mulți
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mari eforturi să pară naturală - dar ce trudă o fi pe balerini, atunci când încearcă să joace rolul de marionete? ... Picioarele i se bălăngăneau pe umerii lui Alec în lumina albă și crudă. Alec se întoarse spre mine cu o expresie vexată. S-a întors și ea. Ochii ei deschiși trădau un angajament lipsit de chef, de parcă ar fi privit într-o oglindă, fără ca imaginea de acolo să-i facă vreo plăcere. Gura îi era și mai ciudată. Deci, acolo își găsiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fost una din cele mai tâmpite idei pe care le-am avut vreodată. Acum îi va face Martinei exact ce are chef - da, după ce-și va fi spălat cuțitul în mutra mea. Dar după acest interludiu, după această acalmie vexată, a făcut un salt lateral spre perete, unde l-am urmat imediat, dându-i un alt pumn în cușca pieptului. Capul îi căzu, deși cuțitul continua să i se miște în mână. Reculul m-a dat înapoi, dar am revenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe tata. Nesupor tându-mi aroganță, m-a chemat, m-a luat pe ge nunchi, mi-a dat jos chiloții și m-a bătut strașnic, de mi-a lăsat fundul roșu ca focul. Asta în fața celui care mă făcea să suspin! Vexată și umilită, am urcat în camera mea, am refuzat să mai vin la masă, rămânând acolo, sin gură, pentru tot restul zilei. — Cum a reacționat fiul bancherului? — Nu mai știu. Pe atunci vedeam iubirea ca pe un sentiment etern. Poți
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
pe tata. Nesupor tându-mi aroganță, m-a chemat, m-a luat pe ge nunchi, mi-a dat jos chiloții și m-a bătut strașnic, de mi-a lăsat fundul roșu ca focul. Asta în fața celui care mă făcea să suspin! Vexată și umilită, am urcat în camera mea, am refuzat să mai vin la masă, rămânând acolo, sin gură, pentru tot restul zilei. — Cum a reacționat fiul bancherului? — Nu mai știu. Pe atunci vedeam iubirea ca pe un sentiment etern. Poți
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
nervos: Ești beată? Măi, să fie, i-a pierit simțul umorului, așa că mă văd obligată să clarific lucrurile. Nu. Mă duc la ora de yoga. BINE (răspunde). TE VA CALMA. VORBIM MÂINE. O, litere de tipar! S-a simțit foarte vexat. Mă hotărăsc că trebuie să-l mint, adică să-l asigur că n-am de gând să-mi procur vreun iubit de circumstanță. Dacă aș recunoaște asta, nu numai că nu mă va ajuta, ci-mi va ține și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Alungă-l! Ușuie-l! Gonește-l! Rezolvă tevatura! Păi..., cum adică?! Eu?! Tot eu?! Nu comenta! Tais-toi! E ordin! Data viitoare, ești scutit! Ai înțeles? Nu zăbovi! Nu ezita! Nu sta! Fă-ți datoria! Iepurele Alb se îndreaptă scurt (și cam vexat...), din șold, recepționând în plin trepidațiile drăcești și valurile înecăcioase de căldură, care băhneau de pretutindenea. Luîndu-și elan, el ridică strâns, între lăbuțele de dinainte, mărul discordiei și al disputei. O cupă mică, scrijelită, fisurată, din argilă arsă, pe care
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
foarte ușor. Mai greu e să le și împlinești. Cum vrei tu sa mă convingi pe mine, proprietar, să dăruiesc țăranilor pământul pe care-l muncesc, împreună cu dânșii din moși-strămoși, când în același timp tu însuți cumperi moșii și... Puțin vexat, avocatul nu-i dădu răgaz să continue: ― Pardon, pardon! Să punem lucrurile la punct! înainte de toate să fim înțeleși că nu discutăm chestia din punct de vedere particular, personal. Eu am vorbit făcând abstracție că tu, întîmplător, ești mare proprietar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
scrisoare? ― De adio, firește, prin care-și ia rămas-bun de la soție. Grigore Popa își adună haina la gât. ― Aiureală! Se strîmbă: Cel mai analfabet grafolog va simți imediat falsul. Caută altceva, cucoană! ― Dar m-ați înțeles greșit, făcu bătrâna ușor vexată. Vom bate scrisoarea la mașină. El însuși obișnuia să-și rezolve astfel toate lucrările. Zâmbi încurcată: Ați uitat cât vă enerva țăcănitul? Când aruncați cu papucii în ușă... Nu mai așteptă răspunsul și luă o foaie de hârtie așezînd-o în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
felul ăsta o să-i putem cere socoteală și moșului! se vîrÎ În vorbă Stéphane, plin de entuziasm. - Morineau! Ne lași să ne vedem liniștiți de treabă, OK? Mulțumește-te să păzești postul. Ușa se Închise În urma celor doi polițiști. Stéphane, vexat, Îl maimuțări pe Fersen. - Mulțumește-te să păzești postul... Idiotule! Rulaseră În tăcere. Fersen respecta mutismul Mariei, crezînd că era preocupată de rețeta aceea care arunca o umbră de suspiciune asupra mamei ei. Dar preocuparea Mariei era altundeva, căci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cărora le dădu drumul scoțînd un strigăt, Îngrozit de armele pe care Fersen și Marie le țineau ațintite asupra lui. Uluirea lui era atît de comică Încît Marie izbucni În rîs, reușind astfel să-l facă să se simtă și vexat. - Vi se pare amuzant? Mi-am uitat cheia... Contemplă consternat dosarele risipite pe podea. - Și cînd mă gîndesc că le-am rînduit pe toate În ordine alfabetică! chițăi el pe un ton tragic. Lucas Își puse placid arma În toc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și sunt pe cale să-mi pierd fiul. Ambele situații datorându-ți-se, în mare măsură, ție. Așa că fă-mi, te rog, favoarea și dispari de-aici. Hugo se așteptase - ba chiar sperase - ca, la auzul acestor vorbe, Laura să plece vexată. Își coborâse din nou capul, numai că pantofii maro și fără toc din fața lui nu s-au pus în mișcare. În loc de asta, s-au întors și Hugo a simțit cum bancheta pe care stătea se lasă sub greutatea femeii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cu gândul mai târziu o fată drăguță, blândă. Nu m-am gândit că mă vei iubi pe mine, eu sunt o zăpăcită, nu știu ce vreau, eu sunt pentru oamenii blazați, care au nevoie de râsetele tinereții, ca Pascalopol. Felix se simți vexat. - Îl iubești pe Pascalopol, el e bogat, firește. Otilia răspunse fără maliție, visătoare, continuând să-l mîngîie: - O, nu, bietul Pascalopol e și el un fel de victimă a mea,cum ar zice tanti Aglae. Un biet om singur, care
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și că Aglae va plăti pe dată ce i se va cere. Aglae, însă, deveni neîncrezătoare. - Curios, zise ea, mie ginerele meu mi-a spus că s-a plătittot. Am să-l întreb și, dacă n-a plătit, cu plăcere. Vexat, Weissmann plecă fără să mai insiste. Felix, căruia îi povesti aceste lucruri, fu atât de rușinat, încît recurse la o minciună. Dădu zece lei colegului, sub cuvânt că într-adevăr Stănică îi dăduse acești bani amintind numele lui Weissmann, dar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de compromiterea valorilor naționale. Aici se deschide tot infernul și este etalată fără jenă mentalitatea generației mai vârstnice. Tinerii sunt declarați nepatrioți pentru că scriu o poezie fără suflet și fără rimă. Postmodernismul și optzecismul sunt termeni folosiți, în limbajul corifeilor vexați, cu un aer de batjocură, denunțați ca niște viruși extrem de periculoși de care trebuie ferit cititorul basarabean. Tentativa de sincronizare a scriitorilor tineri cu confrații de generație din România este considerată o confrerie a mediocrităților, un complot al demolatorilor-dilematori, pentru că
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
să mergem... să intrăm în pădure... Vrei? Mina: (sesizează o insinuare de care se îngrozește) De ce să mergem în pădure?!!! Ilie: (încă în intenție, dar cedînd) Așa... să nu ne vadă nimeni... Mina: (aproape de repulsie) Dar ne vedem noi... Ilie: (vexat, furios) Fir-ar al dracului de viață! Am ajuns să ne temem mai mult de noi decît de alții. Mina: E vorba de rușine. Ilie: Și rușinea tot teamă e! Teamă în pat, lae servici, teamă la w.c. Mai dă-
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
plus) Dragă, stai, să fim calmi și toate se vor limpezi. Maria: Ce să se limpezească? Ce să se limpezească? Te pomenești în casă cu niște străini, așa tamnesam... Vecin 1: (către ceilalți vecini) Ei, ați auzit? Vecin 2: (fals vexat, dojenitor) Sigur că am auzit. Adică noi sîntem niște străini! Să știți că nu ne-am așteptat la asta! Auzi, străini! Maria: Da ce-ați fi fiind? Vecin 2: Dar nu v-a spus vecinul, care v-a cîntat și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
îți spun cu multă prietenie, crede-mă, dumneata, și aici e buba, nu mai ești demult stăpîn în casa asta. Adevărat? Ești, ce-i drept, un om cu destule merite, recunoscute de toată lumea, dar în casă ai cam eșuat... Mihai: (vexat, strîmtorat) Da... se poate... Și ce-i cu asta? În familie se mai întîmplă și cîte-o criză de asta. Dar trece. Se rezolvă. Am eu grijă. Pun lucrurile la punct. Vecin 1: Foarte bine, foarte bine. (discret) Dacă vrei, ajutăm
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
proaspete aduci tu, nu? Gh. P. doi: (într-adevăr, a adus și de data asta; scoate din geantă pachețele cu saleuri și fursecuri, pîrjoluțe și o sticlă de plastic cu vin) Cîți bani ai la saltea? Gh. P. unu: (fals vexat) Eu nu țin banii la saltea, ei îi țin... în perne... (Gh. P. doi scoate din geantă și albumele, le pune lîngă fotoliu) Va să zică iar le-ai adus! Și doar ți-am spus de-atîtea ori că m-am săturat să
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
acestea nu sînt decît vanități. Elanul este o forță motivantă cu o intensitate extraordinară, dar forța motivantă a vanității nu este deloc mai puțin intensă. Victoriile succesive și treptate ale elanului se manifestă zilnic prin indici minimi; învingerea micilor vanități vexate sau triumfante, a ranchiunelor, a acuzațiilor și nemulțumirilor sentimentale, niște nimicuri toate, dar care au tendința să se amplifice în nesfirșite meditații, invadînd întreaga viață psihică prin exaltare imaginativă și sfîrșind prin "a se încarna", adică prin a se manifesta
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
vieții societăților. Acest fapt nu ar avea deloc nevoie să fie constatat cu atîta precizie, dacă plîngerea sau triumful asupra inegalității fericirii (prea exclusiv considerată după împărțirea bunurilor materiale) nu ar constitui motivele cel mai secret ascunse ale tuturor vanităților vexate sau triumfante, cauză esențială a injustiției dominante. Vechiul Testament vorbește despre soarta temporală a poporului simbolic "ales" și tot simbolic chemat să se alieze în timpul vieții cu "Cel Veșnic" (cu adevărul etern, adică cu imanența justiției). Pedeapsa imanentă pentru "ruperea alianței
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
acela pe care îl iubesc, pe care îl ador mai mult decît pe oricine și decît orice. Este limpede că sarcina devenită tot mai vanitos exaltată, tot mai irealizabilă, începe să dea naștere unor culpabilități exaltate, unor vanități triumfante sau vexate, unor acuzații tînguitoare față de o lume cae nu apreciază înălțimea intențiilor și care se opune realizării acestora prin multudinea tentațiilor pe care le oferă ea. Eșecurile pe plan social sînt inevitabile, ceea ce duce la intensificarea sarcinii exaltate consolalare și în
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
pentru a cîștiga energie și timp și pentru a pune capăt resentimentelor meditative cu ajutorul valorificărilor reconciliante, putem întotdeauna să ne trezim din starea semisubconștientă a visărilor diurne, a viselor cu ochii deschiși, în care ne hrănim cu energia noastră vanitățile vexate, în căutarea triumfului, și pierdem timpul vieții noastre prin reiterarea plîngerilor nedemne și prin elaborarea proiectelor de revanșă; în care ne vedem, sărman erou, învingător imaginar al tuturor adversităților și adversarilor, cu condiția să nu ne prăbușim în angoasa morbidă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
pervertire simțită imediat. Orice discuție în afara experienței este inadmisibilă. Cu titlu de experiență, este suficient să ne dăm osteneala sau mai curînd să trăim bucuria de a anihila fie și doar un resentiment, apelînd la contravalorificări obiectivante, la o vanitate vexată, de exemplu, ca să simțim năs-cîndu-se imediat în locul ei bucuria eliberatoare. Dacă acest lucru este valabil pentru un singur resentiment, el este adevărat pentru toate resentimentele care umbresc viața psihică. Iar dacă acest lucru este valabil pentru viața psihică a unui
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
individului, fie în mod explicit, fie implicit, prin perfid automatism camuflat în libertatea de conștiință, însemnă anchilozarea societății. După cum spunea și Gilbert Durand, "civilizația noastră raționalistă și cultul ei pentru demistificarea obiectivă se vede înecată în fapt de resacul subiectivității vexate și al iraționalului. În mod anarhic drepturile la o imaginație plenară sunt revendicate atât de multiplicitatea psihozelor, de apelul la alcoolism și stupefiante, de jazz, de ciudatele hobby-uri, cât și de doctrinele iraționaliste și exaltarea celor mai înalte forme
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]