94 matches
-
să mă jignesc foarte usor din pricini minore. Să mă jignesc, să fiu jignit și să jignesc. De pildă, atunci când, recent, după treizeci de ani, mi s-a respins o proza că "necorespunzătoare" de către "România Literară", m-am simțit profund vexat. Pe ultima coperta a proaspetei mele culegeri de proza scurtă "Paranoia Schwartz", mi-am justificat titlul astfel: "Între excentricitate și disperare e un singur pas. Ce reprezinta scriitorul în epoca de tranziție - care ține (cel putin) de la comună primitivă și
Despre dialogul frânt by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/17690_a_19015]
-
o așezare în viitor, de o regîndire a faptului urbanistic dintr-o firească (și confortabilă) perspectivă profesională și, simultan, de o acțiune exorcizatoare. Trecutul utopic și viitorul utopic se conjugă, astfel, în paginile revistei, dar și în substratul unei psihologii vexate, cu acea putere pe care numai atitudinile polare o pot dezvolta. Utopiei totalitare, încrîncenării de a ipostazia voința de eternitate a unei deviații comportamentale, parțial colective, parțial personalizate, i se răspunde cu proiecția utopică a reconstrucției, a remodelării, a reconectării
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
s-a spus că pronunțasem cuvintele cu un accent transilvănean. Asta a fost prima înjurătură pe care am învățat-o. G.L. Am să vă dezamăgesc, spunându-vă că de fapt aveți un accent pur parizian. S.B. (râzând) Mă simt profund vexată! G.L. Spuneți-mi, doamnă, ce-nseamnă să fii împreună vreme de cincizeci de ani cu o persoană ca Cioran? Era răsplătitor? Era o bucurie? Sau poate, dimpotrivă, era chinuitor? E nepoliticos să vă cer să faceți un asemenea bilanț? S.B.
Interviu inedit cu Simone Boué „Nu cred deloc că-i scăpa frumusețea lumii“ by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/7043_a_8368]
-
pe tata. Nesupor tându-mi aroganță, m-a chemat, m-a luat pe ge nunchi, mi-a dat jos chiloții și m-a bătut strașnic, de mi-a lăsat fundul roșu ca focul. Asta în fața celui care mă făcea să suspin! Vexată și umilită, am urcat în camera mea, am refuzat să mai vin la masă, rămânând acolo, sin gură, pentru tot restul zilei. — Cum a reacționat fiul bancherului? — Nu mai știu. Pe atunci vedeam iubirea ca pe un sentiment etern. Poți
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
cum sărea) El e și puțin sărit. EDITORUL (cam neliniștit): Am adus și onorariul cuvenit. Nu-i prea mult, deocamdată. Va mai crește sper... (scoate un plic). BUNICA (înhață plicul): Lăsați că sînt buni. (îi bagă în decolteu) EDITORUL (cam vexat): Dar știți... Voiam să-i dau personal maestrului. BUNICA (misterioasă): Nu! Vă rog! Niciodată lui! (îi împinge mai adînc în sîn) Știți cum sînt scriitorii... (face semn că bea) Și dacă bea nu mai scrie nimic. El trebuie să bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
elaborate de nimeni altul decât de Nimeni Altul, reguli pe care fie să le respecți fără crâcnire, oricât de idioate ți-ar părea (și, astfel, supunându-te, rămâi în grațiile Lui), fie le încalci, cel mai probabil în numele bunului simț vexat - le încalci fiindcă nici măcar unui copil nu-i place să fie considerat cretin și dobitoc - da, le încalci, deși e foarte probabil (mă asigură tata) ca la următorul Yom Kippur 1, numele tău, ăla formidabilu’, e-e, să nu apară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
îndelung de omenire, din vremea copilăriei sale preistorice? Da, avea să vadă, doar era ziarist, “mama lui de ziarist” - cum îl tachinase ea. Ciudat. El, un tip care uneori se enerva repede și nu-i trebuia mult să se simtă vexat - călcat pe coadă în demnitatea lui de intelectual, nu găsise de cuviintă decât să zâmbească amuzat și vesel, când ea îl gratulase așa pe mess. Da, “mama lui de ziarist”, asta era, ce altceva? Îi putea fi deja recunoscător lui
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
cu gândul mai târziu o fată drăguță, blândă. Nu m-am gândit că mă vei iubi pe mine, eu sunt o zăpăcită, nu știu ce vreau, eu sunt pentru oamenii blazați, care au nevoie de râsetele tinereții, ca Pascalopol. Felix se simți vexat. - Îl iubești pe Pascalopol, el e bogat, firește. Otilia răspunse fără maliție, visătoare, continuând să-l mîngîie: - O, nu, bietul Pascalopol e și el un fel de victimă a mea,cum ar zice tanti Aglae. Un biet om singur, care
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și că Aglae va plăti pe dată ce i se va cere. Aglae, însă, deveni neîncrezătoare. - Curios, zise ea, mie ginerele meu mi-a spus că s-a plătittot. Am să-l întreb și, dacă n-a plătit, cu plăcere. Vexat, Weissmann plecă fără să mai insiste. Felix, căruia îi povesti aceste lucruri, fu atât de rușinat, încît recurse la o minciună. Dădu zece lei colegului, sub cuvânt că într-adevăr Stănică îi dăduse acești bani amintind numele lui Weissmann, dar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
trotuar, pe care trece o femeie. Hai, dom'le, că ne prinde noaptea! îl zorește regizorul, clătinînd din cap dojenitor cînd îl vede unde se uită. Spuneți-mi, vă plac femeile? îl întreabă Mihai prompt. Regizorul e de-a dreptul vexat. Între ei n-a încăput vreodată o asemenea discuție. Stă locului și-l privește pe Mihai lung, parcă să-l audă cerîndu-și scuze pentru glumă. Dar acesta face un semn în urma femeii: O vedeți? Știe că e urmărită cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ar fi oferit oaspetelui, printre altele, și romanul abia apărut. Acesta l-a luat, a citit titlul, încuviințînd că da, îl cumpără, dar imediat ce a ridicat ochii mai sus, aflînd cine-i autorul, a făcut un gest brusc, de om vexat și a aruncat cartea peste cîteva colete aflate în apropiere: "Vlădeanu nu, nu mă interesează!" Mihai nu a fost decît rar de tot un spontan atunci, mai puțin ca oricînd, așa că n-a putut replica, să-l facă pe musafir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
-ului de pe piept. Replica Liviei vine acidă. — Poate că un număr mai mic sau mai mare de indivizi pot ajunge relativ ușor la tine, dar paraziții ăștia care te flatează și pe față și pe dos... — Ei, aș! se opune vexat principele. Împărăteasa bate din picior. După ce au obținut dreptul să te vadă regulat, intermediază fără nici o rușine acest drept și pentru alții. — Și ce-i rău în asta? o întreabă nedumerit cezarul. Augusta îl privește lung pe sub gene. Parcă ne-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
el perplex câteva clipe. Răspunde cu glas nesigur: — Bucurie... sau mânie? — Vezi? se chinuie Rufus să surâdă. Și bucuria, și durerea sunt ca apa care se pierde în pământ sau ca vântul care suflă printre frunzele pădurii... Pusio îi întoarce vexat spatele. La rândul său, Rufus renunță să-l mai stârnească, chiar dacă i place să vadă cum belește prostește ochii la el. Între timp, febra a pus stăpânire în totalitate pe amfiteatru. Ciulește și el urechile: — Omoară-l! Taie-l! Arde
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sub pretextul războiului. — Mă mir că-ți mai aduci aminte de el! spune brusc Plautius Silvanus. — De ce? face uimit Tiberius. — Păi, a dispărut imediat. Nu țin minte să fi luat parte la vreo luptă. — Am fost rechemat de principe, protestează vexat Paterculus. Tiberius Nero îl apucă pe tânăr de braț: Bănuielile tale sunt nefondate. Băiatul acesta a luptat în Germania Inferior alături de mine. Nu poate povesti cât zbucium și energie a desfășurat cât s a aflat lângă el. A avut mulți
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
rei et intellectus, ci conformitas mentis et vitae) și că substituie filozofiei ființei, proprie catolicismului și a cărei supremă expresie rămâne ontologia tomistă, o filozofie a acțiunii, inspirată din lucrările lui Blondel 247. Scandalul declanșat și întreținut de acești tomiști vexați, pe de o parte, de articolul lui Daniélou, iar pe de altă parte, de cărțile despre Sfântul Toma ale lui Henri Bouillard și De Lubac însuși, nu va rămâne fără ecou la Vatican 248. Pius al XII-lea, probabil la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
tocmai dumneavoastră, și nu eu, ființa fictivă, cel care nu există în realitate, nici viu, nici mort... Nu cumva să fiți dumneavoastră un simplu pretext pentru ca istoria mea să iasă în lume... Asta ar mai lipsi! - am exclamat eu oarecum vexat. — Nu vă aprindeți, domnule de Unamuno - mi-a replicat el -, păstrați-vă calmul. Dumneavoastră mi-ați pus la îndoială existența... — Nu-i vorba de îndoială, nu - l-am întrerupt -; e o certitudine absolută că tu nu exiști în afara producției mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nervos: Ești beată? Măi, să fie, i-a pierit simțul umorului, așa că mă văd obligată să clarific lucrurile. Nu. Mă duc la ora de yoga. BINE (răspunde). TE VA CALMA. VORBIM MÂINE. O, litere de tipar! S-a simțit foarte vexat. Mă hotărăsc că trebuie să-l mint, adică să-l asigur că n-am de gând să-mi procur vreun iubit de circumstanță. Dacă aș recunoaște asta, nu numai că nu mă va ajuta, ci-mi va ține și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
eram și eu mai bine, așa, un milimetru, cam după o oră, a sunat telefonul, directorul de la liceul la care învăța fiică-mea. Să veniți până la noi, mi-a zis, eu nu puteam vorbi prea bine, dar l-am întrebat vexată de ce?, acuma? Acuma, Ani a avut un accident! Poftim???!!! (Țipă, e toată disperarea lumii în glasul ei...) Fata mea se aruncase de pe acoperișul liceului... Când am ajuns, venise și Salvarea, dar degeaba, Anita mea murise, se născuse în 21 decembrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
-mi răspundeți: Ați omorât vreodată pe cineva? No, ce vorbă-i asta, inspectore?! V-am avertizat că s-ar putea să vi se pară nelalocul ei întrebarea mea! Vă rog, totuși, să-mi răspundeți! Nu pricep ce urmărești! rosti Pop vexat. Deoarece văd că nu vreți să răspundeți, o voi face eu, pentru dumneavoastră. Nu! Nici nu putea fi altfel! Și, știți de ce? Tocmai pentru faptul că individul uman se naște cu un caracter bun, se grăbi Toma să răspundă, văzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și alte chestii dar apoi, când se întorsese acasă, i se făcu frică de taică-său și inventă povestea asta cu furtul. Complicat caz! zâmbi Cristi. Râdeți de mine! Nu râd, măi Vasilică. Era vorba de metodă, spuse Pohoață ușor vexat. Voiam să vă spun că pusei pe hârtie toate posibilitățile și mă apucai să le tai pe acelea care nu stăteau în picioare. Și? Și nu mai rămăsese nimic. Cum așa? Iaca așa. Nici una din ipoteze nu se potrivea. Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mari eforturi să pară naturală - dar ce trudă o fi pe balerini, atunci când încearcă să joace rolul de marionete? ... Picioarele i se bălăngăneau pe umerii lui Alec în lumina albă și crudă. Alec se întoarse spre mine cu o expresie vexată. S-a întors și ea. Ochii ei deschiși trădau un angajament lipsit de chef, de parcă ar fi privit într-o oglindă, fără ca imaginea de acolo să-i facă vreo plăcere. Gura îi era și mai ciudată. Deci, acolo își găsiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fost una din cele mai tâmpite idei pe care le-am avut vreodată. Acum îi va face Martinei exact ce are chef - da, după ce-și va fi spălat cuțitul în mutra mea. Dar după acest interludiu, după această acalmie vexată, a făcut un salt lateral spre perete, unde l-am urmat imediat, dându-i un alt pumn în cușca pieptului. Capul îi căzu, deși cuțitul continua să i se miște în mână. Reculul m-a dat înapoi, dar am revenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe tata. Nesupor tându-mi aroganță, m-a chemat, m-a luat pe ge nunchi, mi-a dat jos chiloții și m-a bătut strașnic, de mi-a lăsat fundul roșu ca focul. Asta în fața celui care mă făcea să suspin! Vexată și umilită, am urcat în camera mea, am refuzat să mai vin la masă, rămânând acolo, sin gură, pentru tot restul zilei. — Cum a reacționat fiul bancherului? — Nu mai știu. Pe atunci vedeam iubirea ca pe un sentiment etern. Poți
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
la bătătorul din fundul curții. Poate c-o să vrei să-i punem și un covoraș roșu de la poartă și până aici?... De ce vorbești așa? Știi bine ce om gentil e Nando! Nu se cade să fii nepoliticos!... i-o întorcea vexată Mafalda. 2 Nando sosi pe neașteptate, la jumătatea lui iunie, cu câteva săptămâni mai devreme decât anunțase în scrisoare. De data aceasta el nu mai veni cu trenul, ci cu un Fiat de ultimul tip, nou și frumos, de culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
felul ăsta o să-i putem cere socoteală și moșului! se vîrÎ În vorbă Stéphane, plin de entuziasm. - Morineau! Ne lași să ne vedem liniștiți de treabă, OK? Mulțumește-te să păzești postul. Ușa se Închise În urma celor doi polițiști. Stéphane, vexat, Îl maimuțări pe Fersen. - Mulțumește-te să păzești postul... Idiotule! Rulaseră În tăcere. Fersen respecta mutismul Mariei, crezînd că era preocupată de rețeta aceea care arunca o umbră de suspiciune asupra mamei ei. Dar preocuparea Mariei era altundeva, căci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]