185 matches
-
-i curgeau din belșug. Reuși doar să spună : - Doamnă... În acest cuvânt erau însumate toate îndoielile ei, la care se adăuga faptul că nu concepea ca acest copil să fie al altei femei. Ina rămase adânc marcată de întâlnirea cu Vișinel. Se vede că destinul le scrisese în cartea vieții cea mai tristă dintre paginile ce puteau să impieteze viața a două mame trăitoare, pe acest pământ bântuit de atâtea rele. Ina, cu gândul de a contribui la deslușirea încurcatei situații
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ai vreo însemnare, în documentele șatrei cu privire la nașterea acestui copil? - După ce am vorbit cu domnul locotenent, am vrăfuit toate catastifele mele și am găsit că Radu Carabăț s-a născut în ziua de Joia Verde! - Eu te-am întrebat de Vișinel, nu de Radu, și ce zi e asta, Joia Verde!? - Primul nume al acestui copil a fost Radu, tovarășe colonel, dar fiindcă s-a îmbolnăvit rău, l-am botezat a doua oară, după obiceiul nostru, și i-am dat numele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de Radu, și ce zi e asta, Joia Verde!? - Primul nume al acestui copil a fost Radu, tovarășe colonel, dar fiindcă s-a îmbolnăvit rău, l-am botezat a doua oară, după obiceiul nostru, și i-am dat numele de Vișinel. De atunci n-a mai fost bolnav... - Ei, și? Te întrebam de dată. - Păi cum vă spuneam, de Joia Verde! Dumneavoastră nu știți, dar noi țiganii sărbătorim Paștele ortodox, dar îl serbăm și pe al nostru care se numește Joia
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
copilul șatrei! * Comandantul, animat de dorința de a simți reacția celor două mame, ordonă reintroducerea copiilor în biroul său. Tăcerea umplu întreaga incintă. O dată cu intrarea copiilor Rafira, de unde până atunci nici nu concepea că fiul ei nu-i altul decât Vișinel, când întâlni ochii lui Mihăiță, se întâmplă un miracol; simți cum în întreaga ei ființă sângele începuse să-i clocotească, de parcă ar fi stat deasupra unui foc, ale cărei flăcări îi cuprinsese întregul trup. Dintr-o pornire, care se afla
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
un arbore doborât de furtună, cu toate nădejdile spulberate. Începu să plângă în hohote. Lisandru veni lângă ea căutând s-o liniștească. - De ce plângi? De ce? - Lisandre, acesta este băiatul nostru! Tu înțelegi, e băiatul nostru! - Și Vișinel? - Ce e cu Vișinel? - Vișinel al cui este? - Al nostru, nu se știe!? Nu noi l-am crescut? - Rafiro, Rafiro, tu nu pricepi că lucrurile sunt tare încâlcite!? Nu mai plânge, femeie, plânsul nu ajută la nimic!? În acest timp Rafira, ca și cum n-ar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
arbore doborât de furtună, cu toate nădejdile spulberate. Începu să plângă în hohote. Lisandru veni lângă ea căutând s-o liniștească. - De ce plângi? De ce? - Lisandre, acesta este băiatul nostru! Tu înțelegi, e băiatul nostru! - Și Vișinel? - Ce e cu Vișinel? - Vișinel al cui este? - Al nostru, nu se știe!? Nu noi l-am crescut? - Rafiro, Rafiro, tu nu pricepi că lucrurile sunt tare încâlcite!? Nu mai plânge, femeie, plânsul nu ajută la nimic!? În acest timp Rafira, ca și cum n-ar fi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ea pe băiat, cât putu de mult. Rafira însă se afla în altă lume. Pe orizontul sufletului ei încolți sentimentul de mamă al acestui copil. Se putea bănui că umbra îndoielii dobândi crâmpeie de lumină. Rafira îl mângâie continuu pe Vișinel, dar ochii nu se dezlipiră o clipă de chipul lui Mihăiță, întrebându-se în sinea ei: o fi acesta băiatul meu adevărat? Mihăiță trăia la rândul său o dramă ce avea să i năpădească sufletul cu nenumărate întrebări al căror
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
neîncăpătoare. Deși procesul cu pricina era înscris pe listă al cincilea, dată fiind conjunctura, președintele judecătoriei hotărî ca acesta să se deruleze primul, în dimineața aceea. Era procesul prin care familia inginerului Alexandru Georgescu voia să-și redobândească fiul, pe Vișinel, care trăise timp de aproape 12 ani în șatra bulibașei Iorgu Stănescu, bine cunoscut pe aceste meleaguri. Judecătorului îi trebuiră câteva minute pentru a stabili ordinea necesară bunei desfășurări a procesului, avertizându-i pe turbulenți cu evacuarea din sala de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
clipa venirii lor pe lume; se menționă și numele celei care făptuise acest sacrilegiu și de ce. Avocatul Diaconescu ceru din nou cuvântul. Acesta aduse pe tapet mărturii care aparent nu puteau fi contestate. Susținerile sale se bazau pe faptul că Vișinel crescuse în mediul acestei comunități încă de la nașterea sa, se instruise conform tradițiilor acesteia, învățase meseria părinților, atât cât putuse să o învețe până la vârsta ce o avea, încât ruperea de cei pe care i-a considerat tot timpul ca
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
derularea procesului fără a înțelege mare lucru din aceste dezbateri, mai ales că finalul putea fi, fără îndoială, purtătorul imprevizibilului. - Domnule președinte, continuă avocatul Mocanu cele două familii sunt aici. De față sunt și copiii, pe numele lor Mihăiță și Vișinel. Numai o judecată din care să fie exclus partizanatul poate să aducă lumină în acest caz care, ce-i drept, nu e deloc simplu și care, mai ales, cere eforturi, argumentări ce nu vor putea fi contestate. Am certitudinea, că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
din șatra amintită aici, sub oblăduirea respectabilului bulibașă Iorgu Stănescu. Onorată instanță, continuă avocatul, e îndeajuns să vedem cât albastru se degajă din ochii doamnei Georgescu și să privim în același timp chipul acestui copil, ca să știm cui îi aparține Vișinel. Nu credeți că există în aceste afirmații ceva care trebuie tălmăcit, fără a apela la raționamente sofisticate? Parte din asistență salută această divagație metaforică, socotind-o ca fiind în măsură să aducă un plus de lumină în dezbateri. Apoi, avocatul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
facă oare acest drum al neștiutului...!? se întrebară fiecare dintre ei. O durere fără glas săpând necontenit în sufletele lor ca într-o rocă care nu putea să-și strige neputința. Procesul prin care urma stabilirea drepturilor parentale privind minorul Vișinel de către familia Georgescu mergea anevoie, ca un râu de șes care nu se grăbește să ajungă la mare, unde să se elibereze de aluviunile dobândite pe tot parcursul său. Devenise, de fapt, un proces al avocaților. Aceste amânări și tergiversări
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
într-o atmosferă de nebulozitate, pentru că nu se profila încă o soluție care să fie acceptată de ambele părți. Încercați de nerăbdare și uneori de incertitudine, Alex și Ina hotărâră să încerce prin diverse mijloace să și-l apropie pe Vișinel, sperând că, ceea ce nu va putea face deocamdată puterea legii, va fi înlesnit de chemarea sângelui. În acest sens, se hotărâră să o invite pe Rafira la ei acasă, îngăduindu-i să-l însoțească pe băiat ori de câte ori va voi. Rafira
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
invite pe Rafira la ei acasă, îngăduindu-i să-l însoțească pe băiat ori de câte ori va voi. Rafira, când Ina venise cu propunerea, sublinie că, dacă ar accepta, o puteau aștepta mari necazuri din partea mâniosului ei soț. Îi surâdea faptul ca Vișinel să pătrundă într-o casă mare. Ce i-ar putea strica?, gândea ea. - Nu e fometos, îi spuse ea Inei, dar îi place să mănânce puțin și bun. S-ar putea îndulci și el, bietul copil, își spuse sieși, cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
E milos, de nu s-a văzut! Și atunci când calcă pe o frunză, lăcrimează! Teama de Lisandru era însă ca o sabie, pe care o simțea în permanență deasupra capului ei. - Doamnă dragă, văd că și dumneavoastră țineți mult la Vișinel, dar să știți că Lisandru, bărbatul meu, își iubește fiul ca pe ochii din cap. Spune mereu că toată bogăția lui este Vișinel. Când e vorba ca băiatului să i se facă o bangi, adică, cum să vă spui, o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ca băiatului să i se facă o bangi, adică, cum să vă spui, o nedreptate, devine cam zbanghiu și scoate repede șișul. Ina nu înțelesese cuvântul zbanghiu, dar când pronunță și cuvântul șiș, se dumiri că tatăl prezumtiv al lui Vișinel era un om primejdios. Lupta cu țiganii se asemăna cu un foc pe care se puneau noi vreascuri pentru ca flăcările să-i dogorească pe toți cei care se aflau în preajma acestuia. Rafira căută, cu diferite prilejuri, mai ales când soțul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ca fiul său, dragul și bunul său fiu, să pășească într-o casă unde i s-ar putea cere să spună mamă și tată unor străini. Dar Rafira nu se descurajă și, până la urmă, acesta se înduplecă. Îi îngădui lui Vișinel să intre pe o ușă pe care era sigur că, dacă o va deschide, va ști să o și închidă pe dinafară la timpul potrivit. De fiecare dată, când Vișinel pătrundea în casa sa, Ina îl îmbrățișa cu o forță
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
vrut să-l contopească cu trupul ei, manifestând fără rezerve o afecțiune ce venea din dragostea ei față de copilul pe care îl adusese pe lume. Rafira, când întâmplarea o găsea de față, privea scenele ce se derulau între Ina și Vișinel cu o indiferență simulată. Nu rareori inima i se strângea de teama că într-o zi își va putea pierde copilului ei drag. În același timp avea un ochi mereu pus pe chipul lui Mihăiță pe care îl îndrăgise și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și ar fi vrut atât de mult, dacă nu avea cum să-i spună toate vorbele care le purta cu ea, măcar să-l îmbrățișeze! Acesta însă se depărta voit de ea găsind diferite preocupări în care îl antrena și pe Vișinel. Vișinel, prin întregul lui comportament, nu arăta că ajunsese la înțelegerea că toate aceste porniri afectuoase ale Inei sunt izvorâte din inima unei mame îndurerate, chiar și atunci când aceasta încerca să-l convingă că el aparține acestei familii: - Mama ta
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
lui comportament, nu arăta că ajunsese la înțelegerea că toate aceste porniri afectuoase ale Inei sunt izvorâte din inima unei mame îndurerate, chiar și atunci când aceasta încerca să-l convingă că el aparține acestei familii: - Mama ta adevărată sunt eu, Vișinel! Răspunsul lui venea prompt și impasibil: - Nuuuuu, mama mea este Rafira, ea m-a crescut, eu altă mamă nu cunosc. Casa mea e șatra! Lumea lui era destul de mică, dar suficientă ca în ea să încapă el și oamenii oacheși
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
elibera din scenele pline de tandrețe ale Inei, alerga cu gândul la ocrotitoarele brațe ale Rafirei pe care le simțea mai calde, mai lipite de inima și sufletul său. Ina continua să o implore pe Rafira să-i îngăduie lui Vișinel să stea din când în când la ea și pe timpul nopții, să petreacă mai mult timp cu Mihăiță, să se joace și să-și dezvăluie unul altuia universul preocupărilor lor. Deși îndoielile nu o părăsiră nici o clipă pe Rafira, ceva
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
îndoielile nu o părăsiră nici o clipă pe Rafira, ceva, dincolo de ea, îi spunea că nu i se poate întâmpla copilului ei nimic care să-l îndepărteze de ea. * Primul contact cu mediul în care trăia Mihăiță i se păru lui Vișinel străin, ciudat, neobișnuit. Deși în casa familiei Georgescu i se oferise o ospitalitate deosebită, avea impresia că se sufocă. La el în cort era mult mai mult aer. În plus, în serile când somnul nu-l prindea, printr-o gaură
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ochii atât de vii, dar care se arăta rezervat, atitudine din care se vedea că nu-l interesează preocupările lui Mihăiță. De altfel nici Mihăiță nu putea afirma că a reușit să pătrundă în lumea plină de mistere a lui Vișinel. La început mai greu, dar cu timpul Vișinel acceptă să stea câteva ore cu Mihăiță, bucurându-se de prietenia acestuia. Ina și Alex urmăreau din umbră, cu discreție și vădit interes, fiecare scenă, discuțiile celor doi, cu inimile strânse de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Mihăiță, să zăbovească peste lăsarea serii. Când își arunca ochii spre afară, intra în panică. Ina, intuindu-i starea de surescitare, venea lângă el și, cu glasul unei mame duioase, îl implora: - Ce-ar fi să te culci la noi, Vișinel? Uite, ți-am pregătit patul în camera alăturată de a lui Mihăiță. - Aș vrea să merg la mama Rafira... răspundea el. - Rafira și Lisandru suntem siguri că bănuiesc unde te afli. - Mi-e teamă, mai ales de tata. - Nu fi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
din șatra lui care, desigur, în acest timp se aflau în preajma unui foc ispititor ce-și torcea istorisirile seară de seară, povești pe care numai ei, țiganii, oameni liberi ca păsările cerului, le înțelegeau. Ina bătu la ușa camerei lui Vișinel și, văzând că nu se culcase, îl sfătui că trebuie să se îmbrace cu această pijama nouă care îi aparține și să se culce. Înainte de a ieși din cameră, îl lipi din nou de ea și-l sărută pe frunte
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]