528 matches
-
ploaia... geopolitică în regiune. Acordarea automată a cetățeniei române reprezintă un act reparatoriu, o repunere în drepturi a unei categorii de conaționali, care și-au pierdut aceste drepturi, fără voia lor, în urma unor episoade istorice regretabile. Cetățenia română sau ,,pașaportul vișiniu” îi asigură, pe cei de peste Prut, că nu sunt români de mâna a doua, prin recunoașterea oficială a statutului lor și le oferă un confort psihologic, în raport cu întreaga Europă. Raportul dintre cele două state românești - Ce anume nu v-am
Cei de peste Prut nu sunt români de mâna a doua [Corola-blog/BlogPost/93603_a_94895]
-
am reîntîlnit pe Nicolaus Sombart la Berlin, în 2001. Împreună cu Ioana Pârvulescu beneficiasem de rîvnita invitație de a-l vizita pe amfitrion în salonul lui de pe Ludwigkirchstrasse 10 A. În vastul apartament, cufundat într-o lumină difuză, topită în nuanțele vișinii ale draperiilor și tapiseriei, trecerea vremii lăsase urme; fotoliile erau adînci și moi, biblioteca uriașă, mobilele vechi, divanul "freudian" era acoperit de perne, kelimuri, fotografiile de familie și gravurile împodobeau pereții... Decorul reconstituia, desigur imperfect, ambianța iremediabil pierdută în care
Un admirator al "eternului feminin" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8227_a_9552]
-
Ionuț, copilul de patru ani care a fost găsit mort lângă Parcul Tei, era îmbrăcat diferit când a fost adus în parc față de momentul când alerga cu fratele său. Dacă în imaginile de la ora 9:21, Andrei avea un tricou vișiniu, în cele de la ora 11:36, el avea un hanorac albastru închis cu un desen pe piept. Ideea inițială ar fi că cei doi copii se îndreptau spre bunica lor și că aceasta i-ar fi dat hanoracul lui Andrei
Andrei, îmbrăcat diferit când a fost adus în parc. Detalii incredibile by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/70732_a_72057]
-
o beșică de porc. S-au cutremurat pereții. Niște pereți jilavi, înmuiați în miasme. A țâșnit afară din clasă direct prin ușa închisă, în vreme ce țipătul i se transforma în urlet. În cancelarie se prăbuși peste masa lungă, acoperită de postav vișiniu, și leșină cu un horcăit suprem. Profesorii aflați în cancelarie constatară cu mare încântare că domnișoara Mökösch pute!" (p. 73) Cu multă dezinvoltură se mișcă Radu }uculescu pe mai multe registre stilistice. Stilul său narativ este în permanență adaptat perfect
Cu Stalin printre manele by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7084_a_8409]
-
masa rabatabilă, de 12 persoane, desfăcută, poate, atunci pentru prima oară, plină cu bucate ca la o nuntă. În capul mesei fu instalat Gheorghe, îmbrăcat cu o cămașă albă, suflecată, descheiată la primii doi nasturi, și 8 purtând încă cravata vișinie, desfăcută pe jumătate, pe care refuzase să o scoată. Părea să fie conștient că nu îi stătea deloc rău. Radia mulțumire și sănătate. Pe fiecare genunchi îi picoteau nepoții, Alina și Mihai, fiecare în mână cu câte o pungă de
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
aflați înăuntru. Sau, mai bine zis, să încerce, căci nimeni nu știa ce s-ar fi întâmplat până la urmă. Lângă acesta era postat un bărbat elegant, într-un costum negru, impecabil, cu o cămașă albă. La gât purta o cravată vișinie. De spătarul scaunului acestuia, în partea dreaptă, era agățat un pistol mitralieră, iar în stânga bărbatului se afla o femeie tânără, tunsă scurt, îmbrăcată în blugi. Bărbatul elegant era Petrache Tălparu. Pe femeia în blugi o chema Mimi și era profesoară
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
discutau politică... La un moment dat, cei de la mesele de lângă ușă tăcură ca la o comandă. Privirile li se îndreptară spre un domn elegant, îmbrăcat în negru din cap până în picioare, având o cămașă de un alb imaculat, o cravată vișinie asortată perfect cu batista de la butonieră. Înalt, voinic, proaspăt bărbierit, cu un păr negru grizonat pe la tâmple. Domnul se opri, păru puțin dezorientat, dar numai pentru o clipă, fiindcă apoi se îndreptă dezinvolt spre bar, unde, familiar, își trase un
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
bilete fără loc, dar am reușit să punem sacii undeva într-un compartiment, deasupra unor bagaje, lângă geam; din când în când mă uitam îngrijorat la pachetul meu. Din cauza căldurii, picături vinovate începuseseră să se prelingă de-a lungul draperiei vișinii. Noroc că soldații din compartiment cântau ca dintr-un tonomat plin de fise: „Frun zuliță mușețel, la umbră de ste jărel, frumos doar me un artiler“. Tre nul s-a oprit la un mo ment dat în câmp și, cum
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
subțiată de timp, înaintând cu delicatele sale cornițe în vânt spre aburul ademenitor, înscriindu-se astfel și el în cohorta chemaților. O prezență semnificativă este mitologica zână, parcă înfățișată ca o floare roșie, îmbrobodită, cu chipul de babă, depănând firele vișinii și negre, gata să le curme când va sosi sorocul. Proporțiile formelor și raporturile dintre ele, consistența mai compactă sau aproape diafană a culorii, contribuie la crearea unei atmosfere pline de o misterioasă poezie. Valul magic, așezat cu grijă asupra
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
un câine pe care l cheamă Finn. Îmi vopsesc părul blond. Un amic din liceu e convins, de altfel, că m-a văzut, anul trecut, făcând cumpărături de Crăciun pe Leidsestraat. Aveam două pungi, una verde, una crem cu dungi vișinii, și arătam mai tânăr. Îmi stătea bine în povestea asta. Pe urmă m-ai găsit tu. Mama mea s-a hotărât să devină scriitoare pe 4 noiembrie 1983. Întâi l-a anunțat solemn pe tata că intenționează să scrie o
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
intru pe Messen ger, dau drumul la webcam și încep să ascult Mor cheeba. Scriu ca să nu uit.) Să continuăm. Totul a început atunci când am luat trenul de 14.28. Era frig. Friabil ca o sticlă transparentă. Purtam un fular vișiniu, un pic deșirat în extremitatea stângă. Trebuia să-l îndes puțin în gulerul hainei, să nu se vadă. Îmi făceam loc pe culoar, printre valize enorme, ca niște depozite de armament, toate de aceeași culoare, gri sau bleumarin (de ce își
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
fapt nu e pat, ci o saltea sprijinită pe vrafuri de cărți - invenție boemă și pe deplin incomodă, care se dezechilibrează fatal ori de câte ori pro prietarul extrage din geo me tria cadrului improvizat un volum oarecare) tras la geam, cu fotoliul vișiniu funcționând pe post de dulap, cu câteva cutii vechi de pălării ale lui Domini que devenite sertarele unei comode inexistente, în care Alexandre își depozitează lenjeria. Tapet gri, cu flori mici, verzi. Un ghi veci rubicond din care se căznește
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ea, cu picioarele astea reptiliene! Rusul se strecura însă fără cuvinte sub plapuma din puf de gâscă. „Pleacă de-aici“, murmurase în gând Dominique cea de-acum, fără râs și cu ochelari ordonat așezați pe noptieră, în linie cu muchia vișinie a cărții. Gleznele se opriseră, umede, în iarba încă acoperită de brumă. Pleoapele se strânseseră brusc peste ochii rușinați de goliciunea lor. Foamea chemase crâncen amintirea cinelor mestecate împreună. Așteptaseră, o vreme, în liniștea deodată palpabilă, și unii, și ceilalți
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de copil. Camera mea „de vizită“, improvizată chiar de mine într-o fostă cameră de serviciu, poate cea mai îngustă dintre toate („Știi că aici, pe vremuri, se călcau rufele?“), cu fotoliul-pat vechi de un veac, acoperit de o cuvertură vișinie, pe care-l sileam, uneori, să-și dezdoaie încheieturile amorțite ca să mă primească și pe mine stivuind dedesubt atlase botanice înțesate de schițe în peniță („Ale tale?“ o întrebam pe Lea, „Nu știu, nu-mi mai aduc aminte“, dădea ea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
fir metalic, fluturi și mărgele. La gât și la mâneci era aplicată o broderie realizată în diverse tehnici: ajurul în cruciulițe, punctul bătrânesc, butucește, pe dos, punturește, în cheițe. Nu lipseau găurelele. Cromatica era diversă: nuanțe de roșu, galben, negru, vișiniu, albastru, verde. Toate acestea dădeau strălucire și frumusețe cămeșii. O altă componentă a costumului femeiesc, folosită atât la muncă, cât și sărbătoarea este catrința. Este țesută în patru ițe, făcută numai din lână sau cu urzeală de bumbac și băteală
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
vedete,/ dar încărcată cu iubire ca un detonator.// Galeria Rapidului a cântat într-una./ N-a fost un scor grozav pentru ei,/ dar galeria lor cânta, cânta într-una - / și era o galerie mare și colorată - / un sfert de stadion vișiniu.// Nu țin minte vreun jucător de atunci/al Rapidului. Dar Rapidul iradia iubire./ Nimeni n-a înjurat pe stadionul Brașovului/când s-a întors Rapid din divizia B./ Nimeni n-a înjurat - ochii tatălui meu străluceau în lacrimi.// Și cu
Controlul tehnic al calităţii by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9864_a_11189]
-
tricolor capetele interșanjabile ale d-lor Cochinescu, Predescu, Ninosu, în momentele de destindere când joacă fripta, după o partidă înviorătoare de lapte gros. Observ, cu stupoare, când ei se reașează pe jețuri, că mă găsesc într-o cămașă de forță vișinie, iar capul, desprinzându-mi-se de pe umeri, se ridică, precum un balon, la tavan, printre capetele rotunde ale celorlalți. Vreau să țip după ajutor, dar glasul mi-a pierit. îmi va reveni, mi se comunică, atunci când Curtea va face publice
Infernul cotidian by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9346_a_10671]
-
save you from yourself Adrienne Rich, For the Dead Câteva pachete goale de țigări, o scrumieră, live electronics și alte teorii. E grupajul momentelor noastre, notat undeva într-o agendă. Un obturator nikon se deschide - click, click - încet în lumina vișinie a draperiilor. Buricul ei e un motor ce se încălzește după îngheț. Sub tălpi, o cămașă albă și o eșarfă. Blitzul o privește și apoi o apasă. Scaunele se înghesuie în pereți Alunițele sunt tot acolo, împrăștiate pe burtă. Eu
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
la un moment dat atinse trandafirii de pe birou și o petală căzu lângă vasul în care erau așezați, când aruncân-du-și ochii din întâmplare pe oglindă Matei văzu în încăperea cealaltă, la care ședea cu spatele, o femeie într-o rochie vișinie, mată, cu părul negru înfoiat și coborând astfel pe ceafă, trecând repede, ușoară. Purta în mână o eșarfă albă care ajungea până aproape de podea, trase sertarul unei comode acoperite cu o placă de marmură cenușie pe care se sprijinea fotografia
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]
-
gerunzii și virgule, ca în proza lui Bolintineanu sau Alecsandri. Dinamismul imaginii este dat de două mișcări: căderea unei petale de trandafir și introducerea unei eșarfe albe într-un sertar. Totul se petrece pe un fond de culori grele (negrul, vișiniul). Imaginea va reveni de mai multe ori de-a lungul romanului, căci ea este semnul originar sub care se desfășoară povestea de dragoste. Reverberațiile ei produc un simfonism al amintirii, cu leitmotive muzicale și dezvoltări plastice. Același "tablou" îl vom
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]
-
proptită în bâte. Dar mai veniră ei o dată... și încă o dată... Nu a venit clipa ca președintele de atunci, luat la răspundere, - și luat de tot! - și debarcat cine știe unde, moralmente, că altfel istoria trecu. Dar un martor direct există, eliberatul vișiniu, scăpat la urmă de președintele vremii, ca să fie rearestat în 24 de ore, la protestele generale, și iar eliberat, și iar dus la Jilava, - tamjă mare. Parcă am fi avut de a face cu un mare matematician, ori poet rebel
Eliberarea șefului vișiniu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9682_a_11007]
-
să candideze singur, făcându-se de râs, pe când în al doilea partidele antiprezidențiale sunt obligate să-și prezinte propriii candidați. Neluând în serios a doua posibilitate, șandramaua complotiștilor a început să se zguduie îngrozitor. Nici Geoană (se vede din culoarea vișinie pe care-a dobândit-o în ultimele zile), nici Tăriceanu nu au nici cel mai mic chef de-o confruntare directă cu Băsescu. Ei au sperat că vor putea rezolva problema printr-o chirurgie indirectă, eliminând în sala de operații
Chirurgia indirectă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9719_a_11044]
-
tău și iei de acolo un borcan cu pene de vultur harpagornis, scoți din el trei pene, care sunt vișinii pe o parte și albe pe cealaltă, le azvârli în sus deasupra mesei tale de chihlimbar, cad două pe partea vișinie și una pe partea albă, îți alegi hexagrama și o citești, cugeți, adormi înviorată de înțelepciune. nouă în al treilea loc: o cârtiță-care dansează-oribil face uz de forță, cu ghearele ei din față, mari și murdare, cu ghearele ei scârboase
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
al florilor, se Întâmpla să aibă reverii bizare. Atunci, Îi fluturau pe dinainte crâmpeie dintre cele mai neașteptate: chipul unui băiețel cu părul Încâlcit și genunchii juliți, care alerga săltând după un cârd de gâște... surâsul unei fetițe În rochiță vișinie, cu guler alb și buze foarte roșii, ce se balansa Într-un leagăn și Îl privea tăcută numai pe el... palma-i plină de sânge, mușcată de o gură cu dinți fioroși... fluturele imens, descoperit În liniștea unei nopți de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cinstea victoriilor sale?... Ha, ha, ha, ce speculații caraghioase, lipsite de fond face uneori și Valeriu ăsta! Mi s-a părut că madam Gușă nu mi-a răspuns la salut când ne-am Întâlnit pe alee. Era Într-un capot vișiniu cu buline roșii, În papuci de casă, prefăcându-se că se uită pe jos, după ceva anume, ignorându-mă complet. Și ieri am avut aceeași impresie, dar mi-am zis că poate nu am auzit (era zarvă mare, de copii
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]