210 matches
-
ca și cum adevărurile esențiale se exprimă simplu, fără contorsiuni. Dar în timp ce la Balcic sesizezi în scurt timp toate frumusețile, la Cavarna, în primul moment, nu observi nimic, și numai mai târziu începi să te împregnezi de atmosferă, să capeți parcă un vițiu. Uneori, în mijlocul nopții, am impresia că stau de vorbă cu Dumnezeu. Orice preocupare, cât de, neînsemnată, este aici îndreptățită. Mi-am pierdut o dimineață întreagă ca să culeg scoici; mă bucuram la orice descoperire mai însemnată și mereu alegeam alt amic
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o mulțime de vibrații cu ocazia unui mort, fie că nu puteam scăpa de aceste obsesii și le spuneam oricui avea răbdarea să mă asculte, fie că aveam perversitatea să-i transmit panica mea, după cum un vițios încearcă să transmită vițiul lui celui mai bun prieten. Ioana se revolta uneori, dar nu mai putea să se dezobicinuiască. O fi acesta unul din motivele care au ținut-o fidelă cel puțin sufletește, în tot timpul despărțirii? Probabil că vina mea mare este
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
au exploatat-o?). - Un om este mai complicat decât îți închipui. Pot subzista în același timp mai multe instincte, unele contrare chiar. - Contradicțiile temperamentului lui André Gide... Când te gândești că Gide a scris atâtea cărți numai ca să-și scuze vițiul. Subtilități se găsesc cu ușurință de un om inteligent, dar reiese o impresie de comod care îmi repugnă. - Este, dragă Ioana, ceea ce susțin eu despre celălalt. - Nu putem începe o discuție generală fără să nu aduci aminte de ceea ce a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Un incident din liceu, amintit de Timotin, deschise capitolul amintirilor din viața de școală. Profesorul de grecește, tip original și întotdeauna băut, care, imperturbabil și nedezmințit o singură dată, striga la catalog "Bolohan" în loc de Balaban, "Dihanie" în loc de Divani, "Rus oof! vițiu" în loc de Rusovici, și așa de la A până la Z, afară de unul cu breton pomădat pe frunte, pe care-l numea Marița de la Morile de vânt (cartierul galant al tîrgului): ori profesorul de chimie, care exploda un "uașcă" (va să zică) după fiecare trei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
blană frumoasă la gât. S-a urcat într-un automobil larg, al cărui șofer îi făcuse un semn masonic. Mi s-a spus că e clienta de noapte a unor localuri frecventate de străini, unde băutura, nu amorul, e un vițiu, și reputată prin ținuta ei cochetă și insomnia ei neobosită . . . Fixa așa, nopți după nopți, lichidul galben în paharele mereu umplute!. Cine știe ce capriciu al alcoolului sau ce trădare a somnului îi necinstise odată artificiul orgiilor sterpe. . . Mi-o închipuisem mai
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ură ca cea de pe câmpul de luptă! Nimeni nu dorise mai mult ca el pacea și victoria. Pentru că ele aveau să-i asigure din nou liniștea ce-1 mulțumea! Dar cine poate căuta într-o aspirație virtuoasă toate micile ei viții! Acum simțea o gelozie mare pe cei ce se bătuse. Își închipuia că ar fi putut si el face isprăvi. De ce nu? Era impulsiv și prudent, șiret și nepăsător. Avea atribute de erou. Flu-ierînd, ar fi putut comite cine știe ce fapte
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
îl obosea. Conversația Adei îi aduse aminte de fetița aceea pervers^, sora fostei lui logodnice, care fusese pricina rupturii căsătoriei. Se trudi puțin să-și amintească numele ei ciudat: Mika-Le. Ii plăcu răul pe care-1 pricinuise surorii ei numai din vițiu sufletesc, fără amor pentru el. Răutatea era singura simțire ce-1 mai bucura. Nu putea suferi să fie iubit. îi părea că e tentativă de asasinat. Amintirea fetei îi străbătu creierul cu o mică voluptate. Avea un flacon cu picături
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
afla poate ce a devenit acea cantaridă. Cu capul plecat pe umărul stâng, Maxențiu se uită pe sub viziera de lac la Ada, care urmărea atent pasul elastic al murgului, se uită cu o privire louche, ca și cum se dedase la un vițiu ascuns. Părea o mască sarbădă de carnaval, pe care un bețiv nocturn și-a atârnat ironic cascheta și care, ]a lumina caldă a zilei, semăna sinistru cu un om. în traiul totdeauna sobru al prințului Maxențiu, căsătoria cu bruna Ada
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
obrajii și-1 făcea hidos; le ținea acolo mult "pînă se încălzesc", zicea, și uneori cobora fără voie din pat, așa, în cămașă, aproape gol, oribil, uitîndu-se în oglindă, plăcîndu-i vedenia trupului nemernic. își iubea mizeria, așa cum alții își iubesc vițiul, cu voluptate și cu rușine. Epoca de criză trecuse. Urma convalescența foarte lungă și serioasă din cauza accidentelor mereu posibile. Maxențiu nu mai avea acum micile voluptăți vulgare ale boalei și căuta alte distracții, tot exterioare. Părăsise de tot călătoriile în
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cea rudimentară nu-ți dezvolta indignări, iar Rim îți da nemulțumire mai mult prin persoana lui. Animal de o speță intermediară între genul feroce și cel domestic, 245 având dinții unora și esofagul celorlalte dobitoace, fără un instinct pronunțat al vițiului, fără curaj în imoralitate, dar repulsiv și răutăcios. Totuși doctorul Rim nu cunoștea secretul Linei. Nory asigurase pe Mini de acest lucru . Doctorul Rim nu știa, deci continua ... Și dacă ar fi știut? Lui Mini îi era mereu frică, o
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
tradițional, gustul decadent pentru „geniul melancolic” al modernității, sensibilitatea social(ist)ă pentru marginali și dezmoșteniți: „Vagabonzii și cerșetorii defilează, desenați cu o nemaipomenită îndrăzneală și poetizați, în decorul cel mai încîntător; cum zice Vogue: realism liric. Nenorocul, mizeria, lenea, vițiul, alcoolul, totul contribuie la sporirea mulțimei mizerabile și anonime, din care scriitorul își alege pe studentul sărac, pe negustorul falit, pe funcționarul bețiv, pe militarul izgonit sau dezertor și pe femeile de stradă. N-are niciodată intrigă sau acțiune; prinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și Aglae se împrumutase din nou, prin trucul ei, de la Pascalopol, totuși Felix avu impresiunea că cel puțin acesta din urmă nu ședea acolo din patima jocului. Pascalopol era un om inteligent, prea stăpân pe sine ca să se lase, din vițiu, ciugulit de toți. Era evident că el venea acolo pentru cineva, desigur pentru Otilia, și că jocul de cărți era numai un pretext. Felix avea acest sentiment, pe care nu și-l explica bine, că legăturile lui de rudenie, oricât
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Olimpia se năpustiră asupra casei căpătate drept dotă și vrură să intre în stăpânirea ei numaidecât. Casa era însă închiriată, și, cu drept cuvânt, chiriașul nu consimțise să se mute înainte de Sfântul Dumitru. Stănică devenise agresiv, îl amenință, îi găsi viții de executare a contractului, îi trimise somații în numele Aglaei, care, plictisită, se-nvoi cu chiriașul, plătindu-i o despăgubire, și acesta, în sfârșit, permise familiei Rațiu să pună stăpânire pe proprietățile ei. Cei doi n-aveau însă nici o mobilă. Olimpia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Când o femeie iubește, ia banii de la cel bătrân și-i dă celui tânăr. Domnule Felix, mi-ai întunecat existența, îți spun drept, mi-ai stricat niște nevinovate tabieturi de celibatar. Am nevoie de domnișoara Otilia, ea e micul meu vițiu sentimental. Dacă nu pot fi un amant, rămân totdeauna un neprețuit prieten și părinte. Pentru voi amândoi. Așa să mă crezi. Zicând acestea, Pascalopol își mască emoția bând un păhărel de lichior și se-ntoarse către Felix ca spre o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lumină, mese fine. Nici noaptea nu pot să dorm. M-am dus la Conservator, să studiez canto. N-am stat însă mult, fiindcă prea era serios. Muncă, muncă și iar muncă. Viața mondenă mi-a intrat în sânge ca un vițiu, și asta din cauza iubitei mele mame vitrege. Și totuși, cum mi-ar plăcea să am un bărbat, un copil, să fac și eu ceva folositor! Nu sunt frivolă din naștere, nici stricată, am fost numai pervertită. - Nu exagerezi? întrebă Felix
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
adevăr, pe tânăr. Totuși, simțea că Felix nu era pentru ea. Îl admira, îi purta grijă de soră, dar ținuta îndîrjită a acestuia în viață o înfricoșa. Deși tânăr, Felix avea priviri prea bărbătești. Otilia era o râzgâiată, conștientă de vițiul ei, care se simțea bine când o protejau oameni delicați ca Pascalopol, care îi dădeau imposibilul, fără să-i ceară nimic. Misiunea de tovarășă eroică, egală nu era pentru Otilia, care voia să fie socotită copil și să nu întîmpine
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
regenerat și a devenit și mai puternică, ajungând o putere imperială. Azi e putredă, zdrobirea ei va însemna moartea ori învierea. Ce-ar fi fost Franța fără revoluție și fără Napoleon, mă-ntreb? O țară care ar fi pierit de viții sociale și epidemii.¤ E nebun cine crede că echilibrul și pacea sunt moduri ce pot să dureze la infinit. Astfel fiind, în așteptarea furtunii, intrând în ea viguroși, activi, n-avem ce pierde. Printre camarazii mei sunt specimene bestiale, nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și o strivi în gură. - Ce faci, Max? se scandaliză prințesa Hangerliu. - Mais c'est bon ça, vous savez!2 fu răspunsul lui Max. Evident, Hangerliu știa infailibil când și unde e cazul de a mânca semințe. Ca să fim drepți, vițiul îl căpătase de la Carababă. Panait Suflețel îl găsi pe Hangerliu într-o odaie mare de stil demodat, cu picturi pe tavan și parchet policrom octogonal. Era frig, soba de teracotă, se vede, nu dădea căldură sau nu era hrănită cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ca "rîtane" sau "mîrlane" când e vorba de camarazii noștri, însoțite de manifestații contondente, precum și sistematica maltratare morală a tinerimii naționaliste din școlile militare sau din instrucția pe termen redus, numai pentru motivul că e însuflețită de noua spiritualitate, sunt viții pe care le voim eliminate. Din umilire nu poate să iasă un duh demn și vitejesc. Președintele: Te rog, nu face predici! Ce înțelegi prin tinerime naționalistă? Aceea care maltratează pe cetățenii de altă confesiune și rasă? Pentru astfel de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
da o catedră. Domnul Conțescu i-ar face un mare serviciu dacă l-ar ajuta, ar face alt om din el. . - Din nefericire, cumnatul meu e tot așa de încăpățînatîn chestiile de catedră. Am impresia că profesoratul universitar e un vițiu ca și morfinomania, de care e greu să te dezbari. L-ar ajuta, cu condiția să facă parte din familia lui, mai mult sau mai puțin. . - De aceea m-am hotărât și eu să mă despart, o fac cudragă inimă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
au intrat corupția și lașitatea în clasele vechei societăți românești, totdeauna izvorul acestor rele se va găsi c-au fost sau un grec sau o mână de greci. Și această nație, care prin îmbătrînire au pierdut toate calitățile, păstrând numai vițiile antice, care în decursul evului mediu au corupt arhitectura, muzica, pictura, această nație care au înveninat viața popoarelor învecinate, care le-au trădat la turci numai pentru ca să poată păstra ea ierarhia, care furase a cincea parte din pământul României, această
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
decât în fonetism chiar. El e o piatră de care [te] lovești în toate colțurile. Daunele ce le face sistemul etimologic pur pronunției românești sunt însemnate. Având fiecare facultatea de-a pronunța cum va vrea, generațiune cu generațiune vom păstra vițiul pronunției corupte. Tema etimologiștilor cumcă fonetiștii vor consacra prin uz pronunția provincială și vor face dialecte e iluzorie. Astăzi mai toate ziarele românești au aceeași limbă scrisă; va să zică în nici unele nu s-a consacrat vieții provințiale. {EminescuOpIX 451} Din contra
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
47 cm. și se tipărea la Bârlad, la Tipografia lui N. Peiu. Direcor al publicației era învățătorul Gheorghe Arteni. Din cuvânt „Către cititori" semnat de Ioan V. Bălan, președintele Societății, aflăm că publicația își propunea să combată diferitele „boli și viții", să popularizeze „datini strămoșești, portul și limba să fie păstrate cu sfințenie", sfătuindu-i pe agricultori „cum să și muncească pământul mai bine”, cum să-și îngrijească vitele, despre foloasele ce le aduc viermii de mătase, albinele, pomii roditori și
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
sau clandestin pe teritoriul său. Cea mai importantă ca influență era Organizația Revoluționară Internă Dobrogeană, VDRO (Vatreșna Dobrogeanska Revoluționa Organizația), care s-a desprins în decembrie 1923 ca brațul înarmat al Societății „Dobrogea”. Inițial, această Societate avea ca scop asigurarea viții culturale și de binefacere pentru bulgarii refugiați din spațiul dobrogean. Avea două secțiuni, una internă, cu sediul la Rusciuk, și alta externă, ce activa în Dobrogea Veche, dar mai ales în Cadrilater. Începând din anul 1926, ruptura s-a făcut
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
locurilor comune de care s-a servit exegeza de mai târziu pentru a discredita literatura criticului, modelată de "o perspectivă a inteligenței critice asupra vieții, un fel de geometrie grădinărească, a cărei frumusețe refrigerentă este în același timp virtutea și vițiul ei". Lovinescu greșește pentru că "a enunțat în primele două volume o psihologie superioară, iar acum, ca să zicem așa, o demonstrează. Purtarea sa de scriitor este aceea a geometrului care formulează definiția teoremei mai întâi și apoi o îndreptățește silogistic. Ciclul
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]