3,591 matches
-
înclinarea frunzei pe foșnirea pierdută păsări letargice coboară orbește în arborele tăinuitor fiecare pasăre pe frunza sa se duce oul rămâne în ochiul uitării Diamant fără granițe de pe creasta bucegilor nostalgia se-așterne pe lumina ocultă a amintirii noaptea patimei vibrează neîncetat dincolo de adâncul ființei toate se duc trecând prin ochiul orb al uitării - doar diamantul mântuit de haos rămâne în noi neclintit Două flori o iarbă magnetică rămâne pe urma tălpilor pășite în împietrirea nopții din tresărirea zării două flori
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/8930_a_10255]
-
ce-ar fi să cadă arătând ruinelor de vreme adâncul ascunziș în care stau la pândă începutul și sfârșitul? Moartea sclipind un zbor răzvrătit bate aripi într-o zare târzie în care demult nu-i urmă de pasăre ce duhuri vibrează răstimpul și clipele în goluri adânci de stare născândă? moartea sclipind în temeri îndepărtate Pe ultima treaptă îngerul străveziu ocrotitor de-a lungul vieții a urcat treptele somnului cu aripile strânse făcându-se umbră pe ultima treaptă la picioarele domnului
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/8930_a_10255]
-
cei mai importanți poeți ai generațiilor postbelice , totodată, dramaturg și traducător , dar, mai ales, prietenul de cuvânt românesc nealterat, Cezar Ivănescu. Incomod și erudit... , două cuvinte care sugerează esența portretistică a celui căruia Constantin Noica Îi mărturisea cu admirație: Am vibrat deosebit la glasurile unor poeme... am rămas rece la atingerea altora, dar peste tot am simțit că este vorba de ceva „sacru” În scrisul d-tale. Scurtele Întrevederi bienale cu neobositul nostru ambasador cultural Alex Cetățeanu, stabilit de mulți ani
Un ultim omagiu Omului, Actorului, Profesorului... Cornel Popescu (06.09.1944 – 10.03.2011). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1543]
-
a lașității curbată am despicat viespea și a țâșnit venin dar îngeri niciodată nu am despicat urându-mă la o adâncime doar de-o secundă se măcinase tot cimentul morții mai aveam puțin și străpungeam visul o transparență melodioasă îmi vibra tâmplele și buzele se sărutau între ele eram complet îngropat în mine nimic nu mai fâlfâia înapoia ființei cineva - nu-i știu chipul - mi-a dezgropat o lacrimă veche globul ei l-am măsurat noaptea întreagă demențial urându-mă urându
Ritual by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9203_a_10528]
-
și umbrele aurorei boreale pe urmele albe zăpezile aspre despart adânc ochiul și depărtările prin care zboară bufnița polară Moartea sclipind un zbor răzvrătit bate aripi într-o zare târzie în care demult nu-i urmă de pasăre ce duhuri vibrează răstimpul și clipele în goluri adânci de stare născândă? moartea sclipind în temeri îndepărtate Cuvinte nerostite grindini negândite întâmplări înșelătoare îmi cad în palmă de-a lungul cuvintelor pe care nu le-a rostit cel pierdut prea devreme zadarnic câte
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/9395_a_10720]
-
și că, de fapt, eseul pe care Îl interpretăm urmărește cele mai valoroase idei pe care George Popa le-a reținut În timp cu privire la poemul respectiv. Pentru George Popa, Eminescu este un exponent de vază al lumii terestre, deoarece „a vibrat intens” la toți stimulii exteriori și interiori care au permis convertirea sufletească a spațiilor, ținând cont adesea de natura lor „muzicală sau luminoasă”. Eul liric eminescian - la definirea căruia contribuie pe lângă unele poezii și prozele Sărmanul Dionis și Cezara - a
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
alocuri seara se aprinde asemeni unui trandafir pe care ai vrea să-l muști în loc să-l miroși prezențe anonime vin din necunoscut întărâtate de albitele graniți simți orele în coșul pieptului dându-și duhul treptat o grămadă de măști ofilite vibrează în fundaluri un singur gest te-ar feri de somnolentele spații dar până să-l faci se lasă noaptea de-a binelea Somnolențe Din curtea spitalului - o clădire interbelică ruină aproape se vede turla unei biserici prin alei se plimbă
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/9603_a_10928]
-
lor de prunci dintre tufe de iriși ori din înmiresmatele pâlcuri de flori fără nume galbene albastre ori violete Ceva mai în sus pe coline peste negre grase pășuni păscute de turme de nori răsunau nepământene coruri de copii nenăscuți vibrau glasurile de bronz ale întunecaților pustnici Când deodată ne apăru în față arborele magnetic mai măreț decât cedrii din codrii Libanului albastru ca sângele regilor sau al himerelor cerul delira sub zodia puterii lui enigmatice și armatele sale de frunze
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
a capului înfășurat într-un petec de pânză vișinie, care îi înmuia instantaneu sufletul, ca și în prima clipă în care îl zărise strecurându-se pe lângă peretele întunecat din Club A. Sub cerul luminos al lunii mai, intersecția de la Universitate vibra de motoare ambalate în carcase strălucitoare, de toate culorile, iar între ele, înainta abil mașina neagră, ca pisica neagră, ca iedul negru. O mașină ca un elefant intra pe nesimțite în crucea drumului, în timp ce sunetele alunecoase pluteau peste bulevard - 8
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
fereastra deschisă năvăliseră fără veste cele 8 sunet rătăcitoare. Erau transparente și alunecoase ca niște fiole de gheață, rostogolite una după alta pe covorașul din fața fotoliului, iar numele se legase elastic, într-un glas bine știut: Cristiaaan! Vedea penultimul sunet vibrând și multiplicându-se și se simțea legat instantaneu de umbra altui timp. Cele 8 impulsuri sonore, coborâte din neant, erau parte din numele lui și picături de viață, materializate atât de firav sub ochii săi între fotoliu și televizor. Se
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
sălbatic închis într-o cușcă, cu nerăbdarea zvîcnindu-i în glezne și palmele inerte cînd venea momentul aplauzelor, număra pînă la o mie, și iar o lua de la capăt, încordîndu-și și relaxîndu-și mușchii, ca la ora de aerobic. Zidurile încă mai vibrau de aplauzele prelungite care anunțau pauza cînd țîșnise, ca presată de o nevoie urgentă și bîstîcăise tot mai disperată, încercînd pe rînd toate ușile. într-un tîrziu își dăduse seama că singura care dădea în stradă, cea de sticlă și
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
-l pe Paul Constantinescu (în balada Miorița, pentru cor mixt a cappella, capodoperă a muzicii corale românești) și, ceea ce mi se pare mai important, ca un climax generat de o fericită întâmplare (predestinare?), chiar pe Ligeti, compozitorul transilvănean, care a vibrat la sonoritățile ancestralei alcătuiri muzicale, identificându-se, astfel, cu una din esențele perene ale melosului românesc de sorginte folclorică. Ce alt omagiu mai frumos ar fi putut să aducă Ligeti plaiului mioritic în care a fost zămislit, dar și lui
György Ligeti şi balada Mioriţa. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_481]
-
un vid spiritual. Pe de altă parte, ea moare sub vâlvătăile pornografiei și visceralitatii.” Pentru ca aceste lucruri fac parte din crezul sau artistic, Dan Puric aduce pe scena acea parte din el, acea scânteie divină pe care o recunoaște spectatorul vibrând la emoția și frumusețea care se degajă din teatrul lui Dan Puric, din dânsul lui, din ceea ce este el, ce reprezintă el în arta să, în cultura română. Publicul simte împreună cu artistul că aceasta punte spirituală s-a creat între
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
descriere fidelă a celui care a inspirat-o, perfect demnă de el. Noblețea și frumusețea să pură, sufletească, țin mai ales de faptul că este nutrit din seva marilor tradiții culturale. În tot ce spune și face Dan Puric, simți vibrând dragostea pentru poporul său. Profund înrădăcinat în istoria și cultură națională, el are o măreție clasică, și mă gândesc la asemănarea cu Eminescu, se dezvoltă într-o libertate suverană. Simt la el un suflu epic al unui Tolstoi, complexitatea febrila
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
de comunități, Închide În sine o febrilitate a personajelor: „Fric spunea: S-a făcut ora! și Împreună cu Marion și cu Orjen plecau spre cine știe unde. Aaron Juda Hartman rămînea singur În noroi și În soare, spunea:Iată, grecii ne privesc!”. Pretutindeni vibrează tensiunea ce și-a păstrat rezonanțele istorice, pe alocuri mitice. Autorul mizează Însă pe experiențe sordide, forțând imaginația și poate chiar răbdarea cititorului În Îmbinări stilistice sortite eșecului. Dovadă stau imagini precum cea În care Demétrios privește „o muscă subțire
ALECART, nr. 11 by Clara Cășuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92868]
-
toate gurile de metrou pe care le vedeam prin fereastra cafenelei unde ne oprisem pentru prima cafea a lungii zile care ne aștepta, au Început să iasă oameni grabiți, copii cu ghiozdane, vânzători ambulanți, iar orașul brăzdat de grătarul străzilor vibra Într-o disonanță polifonică, străduindu-se parcă să arunce În uitare acel moment de tihnă la care fusesem martori acum 45 de minute. Cu Corneliu ne-am Întâlnit la hotel, așa cum stabilisem. Era același pe care Îl vazusem acum 5
ALECART, nr. 11 by Victor Vașuta () [Corola-journal/Science/91729_a_92889]
-
dorul eu- ului sufletesc (se), care îl cheamă sa-i cultive răsărirea (ivirea de/din- sine), omul vocal își caută și o „semănătorească” pătrundere pe tărâmul interiorității sale. Cum, deși viu, sufletul este doar o stare-de- sine, ca o umbră vibrând fără chip de auzire, el trebuie înfățișat din același lut cu sonoritatea lumii exterioare. Omul îl află la îndemână prin/din propria-i voce. Glăsuind (spre)-întru-sine, omul vocal melodizează, remodelând sonoritatea lumii după un chip imaginar cu care sufletul
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
Mănăstire Voroneț, adie doar arome purificatoare (de busuioc, de crin, de pâine caldă), volumul fiind consacrat celor care cu sufletul, cu mintea și cu brațele le-au fost măicuțelor aproape la slujire și osteneală. În pagini scrise cu aleasă smerenie, vibrează chemarea spre o viață curată, îndreptată spre Dumnezeu”; ,, Printre <felicitările> oratorului sus-amintit (n.n. scriitorul Dumitru Covalciuc) mai usturător decât toate a răsunat una menită <delegației> din Ropcea - pentru pocinogul deschiderii unei clase cu predarea în limba ucraineană, în școala românească
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
semnat de Doina Cernica și Maria Toacă, se încheie, totuși, într-o notă reconfortantă, făcându-ne să ne imaginăm că acordurile finale - din tableta Ne ocrotește și ne învrednicește, ca, de altfel, acordurile de violoncel din întregul capitol Eternitatea Eminesciană - vibrează la înălțimile celeste din Balada lui Ciprian Porumbescu, din Rapsodiile lui George Enescu și, de ce nu?, din Vecernia, când domoală, când urcând ca un strigăt spre cer, când explozivă, din poemul tumultuos Repetabila Povară al lui Adrian Păunescu. De altfel
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
că-i e dat cuiva să cunoască de timpuriu gândirea lui Kant sau a unui alt mare gânditor, fie că, sub orientarea veacului, îl cucerește o știință sau câte o viziune științifică, îi poate fi rodnic să vadă cum a vibrat cineva mare, în anii tinereții, la o asemenea întâlnire și cum a știut să transforme o emoție filosofica într-o muncă de severă răspundere”. (Constantin Noica, Introducere la volumul Mihai Eminescu, Lecturi kantiene, în Constantin Noica, Introducere la miracolul eminescian
Cum gândim azi, cu Eminescu, traducerea şi tălmăcirea operelor filosofice? [Corola-blog/BlogPost/93773_a_95065]
-
În metru antic), Povestea magului călător în stele, Glossa, Floare albastră, Revedere, Rugăciunea unui dac, Pe lângă plopii fără soț, al nuvelei Sărmanul Dionis, toate gemene întru spirit românesc, de valoare europeană și universală, cu Avatarii faraonului Tlà, Arheus și Umbra) vibra spiritul nemuritor al lui Zamolxe și Deceneu, Burebista și Decebal, Gelu, Glad, Menumorut, Seneslau și Litovoi. În sufletul lui EMINESCU, își cerea, imperios, dreptul la ființare conștiința de neam a lui Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare și Iancu de
Epilog deschis EMINESCU – Românul Absolut [Corola-blog/BlogPost/93779_a_95071]
-
interlocutoarea ei: ,,Elena acasă mă fascina mereu cu alte amintiri. Fiecare dintre reîntâlnirile noastre se transformă într-un dialog special, care dădea o vrajă aparte serilor acelea de iulie, când ea retrăia întâmplări de demult. Încăperea salonului ei cu bibliotecă vibra de emoția versurilor blagiene pe care uneori le recita, alteori le citea cu o familiaritate caldă, ce rechema vremea celei dintâi rostiri. Era un ecou viu, auzit de ea, doar presimțit de mine, pe care chiar autorul lor, al versurilor
Lansări de carte prin Transilvania [Corola-blog/BlogPost/93827_a_95119]
-
autografe cititorilor. A fost o seară absolut deosebită și magică, în care, ,,așa cum spunea Dna. Aurora Ioan, inginer de profesie, hunedorencele Mariana Pândaru și Muguraș Maria Petrescu și chirurgul cardiovascular Dan Cioată ne-au emoționat, ne-au făcut inimile să vibreze și ni le-au ținut în palmă!’’ Muguraș Maria Petrescu Membru UZPR
UZPR şi-a prezentat jurnaliştii scriitori, la Reşiţa [Corola-blog/BlogPost/93852_a_95144]
-
preview” al concertului sunt așteptați la sediul ICRNY în data de 26 iunie, ora 19.00 pentru o repetiție generală deschisă publicului, sub forma unui workshop interactiv. În prelucrările și aranjamentele orchestrale ale lui Emil Bîzgă, lirismul lui Ciprian Porumbescu vibrează alături de dinamismul tonurilor lui George Gershwin, iar ritmurile de jazz braziliene ale lui A.C.Jobim se împletesc cu romantismul lui Nino Rota. Sunete din epoci diferite se întretaie și se complementează armonios în piese care transmit același mesaj muzical și
EMIL BIZGA QUARTET amp; DANIELA TOCARI în New York [Corola-blog/BlogPost/93930_a_95222]
-
numai 13 ani, a reușit să miște nu numai inimile românilor, ci ale tuturor celor prezenți. Un moment emoționant în care puteai observa chipurile oamenilor plecați de mulți ani din România și lacrimile care își croiau drum pe obrajii lor vibrând de sensibilitate la ascultarea tinerei interprete. Lacrimi de bucurie dar și de dor de țară. De asemenea, în cadrul suitei de manifestări, horele au adunat pe cei din mulțime la joc și voie bună. Astfel că nu numai pe scena s-
FESTIVALUL INTERCULTURAL DE VARĂ ŞI „HORA SATULUI ROMÂNESC” – STUTTGART, IULIE 2014 [Corola-blog/BlogPost/93952_a_95244]