309 matches
-
a apărut unora; el este dictat de o mecanică spirituală evidentă. Cu o asemenea structură abstractă, nu vom găsi în poezia sa un inefabil scos din muzica îngînată a unui lirism emoțional; inefabilul devine un contur tremurat al ideii, o vibrare a esenței care se caută în expresie. Lirismul este, cum spuneam, subiacent; circulă în însăși tensiunea spiritului, fiind implicat în idee. Poezia noastră modernă a cunoscut un lirism de notație, un altul muzical, apoi unul imagist; lirismul d-lui Barbu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > VOI STRÂNGE Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 340 din 06 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Voi strânge Voi strânge diamantele șirag, Comoară de lumină și vibrare, În seara care se anunță vag, Și umbra se întinde pe cărare. Voi scrie pentru astăzi poezie, Voi scrie poezie pentru mâine, Ca în urcușul ei o ciocârlie, Ca unduirea unui lan de pâine; Cu armonii de bucium și de
VOI STRÂNGE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364481_a_365810]
-
2016 Toate Articolele Autorului La capăt de drum cu vise apuse, Atâtea cântece rămân nespuse. Undeva adastă un dor nepătruns, Un vis de iubire-n frunze ascuns. În amintiri născute din visare, Însingurarea-și află alinare. Iluzii aromate de vechi vibrări Ascund nostalgic tăcute chemări. Nimic nu e iubite, întâmplare, Nici ziua de azi cu clipe amare. Încearcă tristețea să-și facă popas Dum spiro spero atât ne-a mai rămas. Când soarele curge-n seară arămiu, S-adoarmă la sân
DUM SPIRO SPERO de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363549_a_364878]
-
în care ne oferă deliciul unei lecturi inedite și spectaculoase. Pornind de la întâmplări reale, autorul conturează destine umane, pe care le dezvoltă după precepte morale personale, dar pertinente. Subiectul e simplu, dar captivant prin imprevizibilul situațiilor. Sensibilitatea este pusă în vibrare de atingerea societății, autorul vădind înclinație și consimțământ pentru viața citadină. Societatea devine problemă abia pentru acela care nu poate lua parte la viața ei. Tehnica observațiilor interne se aplică acum lumii din jur cu aceleași rezultate în surprinderea detaliului
SUFLETUL UNEI LUMI de CODRUŢA VIIŞOREANU în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363135_a_364464]
-
e o iluzie, iar viitorul un deces temporal: aduce și instalează, spre deosebire de trecut care ne sancționează nașterea și trăitul, necontenirea morții, absența nesfârșita. O „Memorie a Vetrei” poemul e, iată, admirabil, ar da seama, după priceperea mea, de această: „ Fecunda vibrare a Totului primordial/ întemeiază dintre genuni de evi fără început/ tutelare Nume de râuri, oameni și cetăți,/ din halucinantele câmpuri marine/ până în muntele sacru în codri, în peșteri,/ în mister de flăcări palpita memoria vetrei ( ... )/ Încoronare a tainei, paradis al
ASTRA de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367856_a_369185]
-
în: Ediția nr. 308 din 04 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Idei Atelierul - vastă carieră Cu trepte ce coboară, care suie. Orice idee este o statuie Păstrată-n bloc inert din altă eră Eliberate, ele pot să spuie Că prin vibrare intimă diferă, Iar unele visează, râd ori speră - Sunt și idei ce ard bătute-n cuie... Apar nenumărate anodine - Cochilii erodate-ncet de valuri, Purtate-n spuma undei care vine. Ci altele, pe-nalte piedestaluri - Încununarea grației divine - Pulsează viu
IDEI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348652_a_349981]
-
I T Ă R I ! Cred că această Carte e doar începutul „drumului” spre desăvârșire în arta cuvântului! Pentru o clipă-n infinit/ „Povara luminii” e încântare,/ „Povara luminii” e căutare,/ lungă cărare,/ clipă ce doare...!/ „Povara luminii e caldă vibrare!/ E dulce visare/ „Povara luminii”/ e-o clipă-n infinit!” ------------------------------------------ Prof. Lucia-Elena LOCUSTEANU Cluj-Napoca 12 mai 2016 Referință Bibliografică: Lucia-Elena LOCUSTEANU - RECENZIE LA CARTEA „ÎNTRE CER ȘI PĂMÂNT, PE CAMINO DE SANTIAGO” DE MANUELA SANDA BĂCĂOANU / Lucia Elena Locusteanu : Confluențe
RECENZIE LA CARTEA „ÎNTRE CER ŞI PĂMÂNT, PE CAMINO DE SANTIAGO” DE MANUELA SANDA BĂCĂOANU de LUCIA ELENA LOCUSTEANU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/365894_a_367223]
-
o noapte Când fântâna însingurării mustea șoapte. Pe ram de inimă cu ritmul obosit, Noi împleteam cuvinte cu-n vis rătăcit, Rămas preludiu unei ultime simfonii, Furate din adâncul sublimei armonii. Aș vrea să ne-amintim iubite, de-amândoi Când vibrare vom fi prin iarbă și prin ploi În inima luminii desfăcuți în culori Ne-om îngână cu stelele sub cer de alți zori, Acolo unde timpul clipele-și adună, Hic et nunc, cântec să fim pe-o singură strună. Referință
AŞ VREA, IUBITE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365208_a_366537]
-
Voastră generoasă, Ajunsă astăzi și la mine, Să se întoarcă-acum Acasă, La Inima din care vine! Și, ca o pasăre măiastră, Să-i ciripească la fereastră Că Darul cel cu dus-întors Se-napoiază cu Prinos Ce poarta-n el acum Vibrarea Acelui ce-a primit urarea - Că știm o vorbă din bătrâni Despre avere la români: Din ce primești, tu îndărăt să dai, Căci dar din dar se face Rai... (Cu drag, prietenilor mei virtuali) Referință Bibliografică: DAR DIN DAR... / Gheorghe
DAR DIN DAR... de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365728_a_367057]
-
lume ca de basme: Soarele de Tropic, vântul boreal. Nimic nu dispare, ci totul se schimbă Și nu mai coboară „ștrengarul” pe coș, Vorba-i e domoală, în aleasă limbă Și îi „sorb” făptura ochii curioși. Un timp de legendă - vibrare intensă- Purtat în triumfuri de-același Eol, Iar zarea imensă - pulsarea ei densă- Lipsească-ne Moșul, rămâne un gol. Peste secoli poară sac cu daruri, mare, Pe drumuri de ceață și prin nori de fum. Cu sacre însemne eterne stelare
PULSARE DENSĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351211_a_352540]
-
octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Game și arpegii Zile-ntunecate, putredele ploi, Într-o vreme aspră, tristă, ireală, Dispărea o lume, însă pentru noi Se scurgea doar clipa cu încetineală. Game și arpegii, pași de menuet Se-mpletesc armonic cu vibrări de toamnă. Umbrele-nserării se întind încet Precum fluturarea unui văl de doamnă. Se-ntâmpla aievea-n anii patruzeci, Însă peste timp acuma iar răsună, În recluziunea unor zile reci Și în nopți senine, sub luciri de lună. Timpul nu
GAME ŞI ARPEGII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356474_a_357803]
-
Autorului În sufletul tău îmi găsesc mângâiere. În palmele-ți calde obrazul mi-l culc, Gândul mi-l ții în dulcea refugiere, Doar tu descifrându-i șăgalnicul tâlc. Dorul țesut în vise stinghere, Cere, supus, sărutu-ți mărunt, Zâmbet ascuns în vibrări efemere, Ce-ndeamnă tristețea să-nfrunt. Dragi îmi sunt clipele de blândă veghere, Prinse în jocul iubirii, profund, Primăvăratică asteniere, Renașteri de vise în trup infecund. 06.03.2016 Referință Bibliografică: Mângâiere / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
MÂNGÂIERE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369337_a_370666]
-
a vreunei macrostructurări, ori a vreunei structurări pe cicluri tematice / motivice a cărții de stihuri, «13 Octombrie rece...», „întregul“ de brumărel alpin al Anei Podaru ivit în orizontul cunoașterii metaforice dovedește - „într-un chip autentic-indiscutabil / incontestabil“ - că moștenește „ancestronic“ știința vibrării orfice, a vibrării din fibrele cele mai profunde ale ființei sale, la orice obiect „atins“ (pelasgo-Midas-ic), ori „cercetat“, din cosmosul nostru cel de toate zilele, într-o „bogată gamă“ stilistică învăluitoare de arii / reliefuri spirituale, de la cele liturgice / imnice (ca
LIRISMUL DE PE TĂIŞUL ALBASTRU AL UNUI HANGER SELENAR de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370601_a_371930]
-
ori a vreunei structurări pe cicluri tematice / motivice a cărții de stihuri, «13 Octombrie rece...», „întregul“ de brumărel alpin al Anei Podaru ivit în orizontul cunoașterii metaforice dovedește - „într-un chip autentic-indiscutabil / incontestabil“ - că moștenește „ancestronic“ știința vibrării orfice, a vibrării din fibrele cele mai profunde ale ființei sale, la orice obiect „atins“ (pelasgo-Midas-ic), ori „cercetat“, din cosmosul nostru cel de toate zilele, într-o „bogată gamă“ stilistică învăluitoare de arii / reliefuri spirituale, de la cele liturgice / imnice (ca la valaho-dacul Niceta
LIRISMUL DE PE TĂIŞUL ALBASTRU AL UNUI HANGER SELENAR de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370601_a_371930]
-
Acasa > Versuri > Farmec > CITEȘTE ȘI FĂ CE VREI Autor: Janet Nică Publicat în: Ediția nr. 252 din 09 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului CITEȘTE ȘI FĂ CE VREI Sunt poet și scriu reversuri cu vibrări de glașpapir. Că se gustă, încă, versuri languroasae, mă emir. Cu schelet telectual, degresat de zei și tauri, câștigai, pe-al frunții val, o cunună de coclauri. Mi-am sădit conceptul rar în al sângelui argou. Din pistilul popular, mi-
CITEŞTE ŞI FĂ CE VREI de JANET NICĂ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357209_a_358538]
-
izolat de zbatere încă a viului. Bacovia este pătrunzător și pătrunsul generează conștientizarea că până și în obscur actualul este dominat de profan. Iubirea lui este o manifestare nepământeană, ruptă de faptul real însă afectivă, pătrunzătoare și scrutată: „E o vibrare de violete, / Trece și Ea; Aș vrea, / Dar nu pot s-o salut: / Oh, și cum a trecut, / Într-o vibrare de violete”, am putea spune excesiv de sentimentală și dureroasă în fața neputinței de a și-o îndeplini. Acel „oh” rostit
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
de profan. Iubirea lui este o manifestare nepământeană, ruptă de faptul real însă afectivă, pătrunzătoare și scrutată: „E o vibrare de violete, / Trece și Ea; Aș vrea, / Dar nu pot s-o salut: / Oh, și cum a trecut, / Într-o vibrare de violete”, am putea spune excesiv de sentimentală și dureroasă în fața neputinței de a și-o îndeplini. Acel „oh” rostit cu atâta durere exprimă părerea de rău pentru că în omul din el sentimentele sunt mult superioare față de cele ale profanului. Respectul
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
ne-a dăruit poezii care ajută spiritul să aspire spre culmile înaltului și ale desăvârșirii, căci ce altceva înseamnă poezia pentru poetul Adrian Erbiceanu, dacă nu puterea izbăvitoare a frumuseții pure? El ne mărturisește, chiar în primele pagini, că „Anticipând vibrarea/ Nestăvilită, dusă la extrem" este „purtat de gând", cu modestie și chiar cu umilință, prin tezaurul aducerilor aminte și-atunci, „de prin culise strâng uitarea/ Și-o mântui rostuind-o în poem" (Intermezzo). Ne ține cu cartea îndelung deschisă, cel
ADRIAN ERBICEANU: „PRINTRE SILABE” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358036_a_359365]
-
lumii obiective nu orice mod de comportare este valabil. Urmând permanent glasul conștiinței morale,legătura sa cu Creatorul și creația Lui poate coexista în deplină armonie: „Trăirea noastră în lume, pătrunderea noastră în tot ceea ce cuprinde acest univers, dragostea și vibrarea pentru tot ceea ce există în armonia divină a cosmosului, ne fac mai vii, mai mari, mai puternici și mai bucuroși de viață” ( Ernest Bernea, Trilogie Filosofică, Ed. Dacia Cluj-Napoca, 2002, p.65.) Omul, creație a lui Dumnezeu este înrădăcinat în
HRISTOS A ÎNVIAT ! de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358450_a_359779]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > COMOARA Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 332 din 28 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Comoara Mă cheamă dor neostoit spre sat Când tainic înserarea se coboară: Lumina din trecut, de neuitat, Mă-nvăluie-n vibrarea ei ușoară. Pe vârf de deal stă soarele oprit Cu poleiala ultimelor raze, În cumpănire către infinit - O ultimă privire peste oaze. Coboară de pe dealuri cântec sfânt Îmbrățișând treptat întreaga fire, Iar sevele înalță din pământ Eternul cântec de bunăvestire
COMOARA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358954_a_360283]
-
femei înlăcrimată/ pe Tine Maica celui Răstignit,/ Te-a arătat ducând, abia simțit,/ spre Golgota, o Cruce luminată.(Spre Gogota). Un amestec de arome s-a contopit pe chipul ei de Doină, învăluindu-i mirarea în bulgării din zori (Zorica). Vibrarea a pus rămășag pe mirajul luminii, ca izvorul de viață zburat în cuib de cuci. Pe covorul răbdării și-a mânat bidivii gândului în trap de chimvale. O dâră de zbor i-a adus un trecut de văpaie, trudit în
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
Mă duc să scriu despre clopotari. Clopotul este fratele geamăn al tăcerii absolute. Așa spun specialiștii în liniște și experții în vibrare. În convenționalul cotidian banal și imund, clopotul poate fi cel mai respectat și respectabil substantiv, cu mari și reale posibilități de a deveni substantiv propriu, cred eu. Nu un clopot oarecare a bătut la moartea lui Socrate sau a prințesei
Clopotarii ţin aproape Veşnicia () [Corola-blog/BlogPost/339951_a_341280]
-
în râsul meu să fie și formă și culoare, cuprinsul Tău e hohot de râs strălucitor, căci el îmi dă speranțe și-mi este-nvățător. nu Te zăresc și totuși Te simt în depărtare, văd îngerii zburând cu sfânta lor vibrare, îi simt cum mă dezmiardă cu-atâta mângâiere precum pe Cristul nostru Îl mângâi la-nviere. în noaptea azurată sub albul clar de lună înima mea cu Tine-ar vrea să ste-mpreună, vom fi ca două flăcări ce vor arde
CERULE... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 580 din 02 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340809_a_342138]
-
pe crucea creștină, semn al speranței ce i-a mai rămas. Poezia Marianei Cristescu este o poezie sintetică, dar și una metalingvistică: „Cu moartea pre moarte călcând,/ am zămislit/ după chip și-asemănare -/ lut cântător/ și-aripă de-oțel/ în vibrare,/ în dulce sunet de clavir. („În dulce sunet de clavir ”) și, mai ales, „Aleluia!/ De la facerea lumii te-am iubit./ Sub mărul acela albastru,/ florile lui ne-au cuminecat și miruit “. („Rhapsody in blue”). Versurile din acest volum pornesc dinspre
MARIANA CRISTESCU SAU VIZUALIZAREA ÎN INTERIORUL CUVÂNTULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342881_a_344210]
-
albă, luna sângeră pe cușma neagră a nopții. Tu așează-ți visul în brațele femeii din inima mea, veșmânt i-am pus din culorile iubirii tale. Descalță-te și pășește încet, să nu-mi tulburi pacea albastrelor viori. Ascultă, armonica vibrare, rotește-n cercuri lumina, să nască muzica cerului. Ascultă, iubite! iubirea își picură surâsul pe harpele dorului. Știu că poți să asculți despletirea timpului nostru în nemurire Referință Bibliografică: Într-un veșnic prezent de noi uitați • / Agafia Drăgan : Confluențe Literare
ÎNTR-UN VEŞNIC PREZENT DE NOI UITAŢI • de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1936 din 19 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342924_a_344253]