335 matches
-
dar văzu că Șobolanul reușise să-și elibereze piciorul și pășea fericit făcîndu-și loc prin mulțime pentru a se Îmbrățișa cu un tip uriaș care intrase tocmai atunci și pe care toți Îl cunoșteau și el mai mult ca oricine. „Viceregele! Viceregele!“, strigă Șobolanul. Viceregele nu se poate ști dacă l-a Îmbrățișat sau de fapt l-a Împins la o parte și a continuat să-și croiască drum pînă a ajuns la bar, nu departe de locul unde stătea Santiago
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
văzu că Șobolanul reușise să-și elibereze piciorul și pășea fericit făcîndu-și loc prin mulțime pentru a se Îmbrățișa cu un tip uriaș care intrase tocmai atunci și pe care toți Îl cunoșteau și el mai mult ca oricine. „Viceregele! Viceregele!“, strigă Șobolanul. Viceregele nu se poate ști dacă l-a Îmbrățișat sau de fapt l-a Împins la o parte și a continuat să-și croiască drum pînă a ajuns la bar, nu departe de locul unde stătea Santiago. „Viceregele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
reușise să-și elibereze piciorul și pășea fericit făcîndu-și loc prin mulțime pentru a se Îmbrățișa cu un tip uriaș care intrase tocmai atunci și pe care toți Îl cunoșteau și el mai mult ca oricine. „Viceregele! Viceregele!“, strigă Șobolanul. Viceregele nu se poate ști dacă l-a Îmbrățișat sau de fapt l-a Împins la o parte și a continuat să-și croiască drum pînă a ajuns la bar, nu departe de locul unde stătea Santiago. „Viceregele!“, Îl strigă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Viceregele!“, strigă Șobolanul. Viceregele nu se poate ști dacă l-a Îmbrățișat sau de fapt l-a Împins la o parte și a continuat să-și croiască drum pînă a ajuns la bar, nu departe de locul unde stătea Santiago. „Viceregele!“, Îl strigă el. Amîndoi se ridicară În picioare, se apropiară unul de altul Înaintînd printre clienți și se Îmbrățișară strîns. „Cad din picioare de beat ce sînt: de trei zile beau Într-una“, anunță Viceregele, rotindu-și privirea pe deasupra Întregului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de locul unde stătea Santiago. „Viceregele!“, Îl strigă el. Amîndoi se ridicară În picioare, se apropiară unul de altul Înaintînd printre clienți și se Îmbrățișară strîns. „Cad din picioare de beat ce sînt: de trei zile beau Într-una“, anunță Viceregele, rotindu-și privirea pe deasupra Întregului Fredy Solo’s, să vadă dacă era careva dispus să profite de ocazie ca să-i ardă o mamă de bătaie cît era beat. Dar din norii de fum nu se ridica nimeni și Ray Charles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o mamă de bătaie cît era beat. Dar din norii de fum nu se ridica nimeni și Ray Charles continuă să cînte liniștit pentru perechile și pentru bețivii care În noaptea de Crăciun deveneau din ce În ce mai melancolici. Santiago Îl aduse pe Vicerege În grupul lui, ca să i-l prezinte prietenului său. Lester Lang al IV-lea se ridică ipso facto În picioare, ca să-i arate că și În Statele Unite există o Întreagă tradiție, foarte bine Întruchipată de John Wayne În cinematograf, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pentru cucerirea vestului, iar aici, fiindcă sînt mîndru că-s peruvian și-s fericit. Vlăjganul, Încercînd să se ascundă, hohotea pe Înfundate văzînd cum compatriotul lui Îi făcea mîna zob, prietenește, lui Lester. Trebuia să pui la socoteală faptul că Viceregele mergea pe treizeci de ani, iar Lester, deși era mai voinic, Încă nu Împlinise douăzeci și unu. Lester Însuși și-a dat seama de asta și din fericire a reușit să-și scoată mîna la timp din strînsoare. Viceregele zîmbi vesel, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
socoteală faptul că Viceregele mergea pe treizeci de ani, iar Lester, deși era mai voinic, Încă nu Împlinise douăzeci și unu. Lester Însuși și-a dat seama de asta și din fericire a reușit să-și scoată mîna la timp din strînsoare. Viceregele zîmbi vesel, dar cînd o văzu pe Puicuța auzi din nou hohotul de rîs al Vlăjganului din urmă cu cîteva clipe. Se Întoarse repede să-l caute, fiindcă, acum cîteva luni, profitînd de unul din momentele astea În care Viceregele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Viceregele zîmbi vesel, dar cînd o văzu pe Puicuța auzi din nou hohotul de rîs al Vlăjganului din urmă cu cîteva clipe. Se Întoarse repede să-l caute, fiindcă, acum cîteva luni, profitînd de unul din momentele astea În care Viceregele se Întorsese să-l caute, Vlăjganul Îi dăduse o lovitură cumplită cu capul, apoi un pumn zdravăn și chiar un picior În burtă, partea rea a fost că, după ce primise loviturile, Viceregele arăta la fel ca Înainte, Întreg și nevătămat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
profitînd de unul din momentele astea În care Viceregele se Întorsese să-l caute, Vlăjganul Îi dăduse o lovitură cumplită cu capul, apoi un pumn zdravăn și chiar un picior În burtă, partea rea a fost că, după ce primise loviturile, Viceregele arăta la fel ca Înainte, Întreg și nevătămat și imediat i-a ochit pe Vlăjgan lîngă orchestră și i-a tras o mamă de bătaie cum nu s-a mai pomenit, că pe urmă o lună Întreagă nici o femeie din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-ți treacă vînătăile astea de la ochi. „Păi și așa sînt un tip fermecător“, stăruia peștele, dar degeaba. „Eu o șterg, anunță acum, văzîndu-se descoperit. Îmi pare rău, Puicuțo. Te las aici cu prietenii mei. Ai grijă de comoara asta, Lester. Viceregele e În stare să se lege de mine dacă mai stau; cum se Îmbată, Îi vine chef să se ia la bătaie cu mine“. Se Îndreptă glonț spre ușă, cu toate că-l strigau insistent de la bar. „Da, da, spuse, scoțînd capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
atunci privirea i se stinse, de parcă dintr-odată ar fi Început să privească dincolo de amintiri, de parcă s-ar fi deschis spre o zonă unde sentimentele se diluau, o zonă cufundată În beznă. — A șters-o Vlăjganul, nu-i așa? Întrebă Viceregele. Cred că da, spuse Santiago. — Hai, Șobolane, povestește-mi ceva. Siles, zis Șobolanul, puțin chel și cu fire de păr alb la tîmple, Îi Întoarse spatele lui Bobby și se apropie fericit. Imediat Începu să laude capacitatea de băutor a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Cred că da, spuse Santiago. — Hai, Șobolane, povestește-mi ceva. Siles, zis Șobolanul, puțin chel și cu fire de păr alb la tîmple, Îi Întoarse spatele lui Bobby și se apropie fericit. Imediat Începu să laude capacitatea de băutor a Viceregelui, dar glasul Puicuței, care le povestea lui Lester și lui Santiago ultimele isprăvi ale prietenului lor, numele Vlăjganului pronunțat permanent, auzit fără Încetare prin zumzetul beției, făcînd să se amestece locuri și Întîmplări, Îi aminti din nou Viceregelui de noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
băutor a Viceregelui, dar glasul Puicuței, care le povestea lui Lester și lui Santiago ultimele isprăvi ale prietenului lor, numele Vlăjganului pronunțat permanent, auzit fără Încetare prin zumzetul beției, făcînd să se amestece locuri și Întîmplări, Îi aminti din nou Viceregelui de noaptea aceea, din nou se simți descoperit Într-o noapte nu de mult, ba de mult, ba nu de mult, Într-un cabaret oarecare din Lama, din Buenos Aires, ba din Santiago, sărutîndu-l pe un milionar, un automobil pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Puicuța, Îl omor“, se gîndi el și zise răstit: — „Puicuțo, ce vrei să bei?“ — Plătește, Bobby, Îi spuse Santiago; plecăm. — Plecăm? — Da, plecăm... Let’s go, Lester. Plătește tu, Bobby; Încă n-am bani. Ți-i dau Înapoi pe urmă... Viceregele arde de nerăbdare să chelfănească pe cineva și cu asta alături o să se lege de Lester, adăugă În șoaptă. — Bine, spuse Bobby, cerînd nota de plată. Hai să vedem ce atmosferă găsim În altă parte; Îi traduse Santiago prietenului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lui nu semăna cu fotografiile trimise cu cîteva săptămîni În urmă. Se gîndi să le spună că el pleca fiindcă era obosit, dar În clipa aceea răsună hohotul de rîs al Vlăjganul ai. — Nu cumva mi l-ați adus pe Vicerege? Întrebă, flegmatic. Santiago zîmbi. Lester avea de gînd să ceară Încă un whisky, al patrulea, dar Vlăjganul Îi zise nu: „asta mai tîrziu, prietene. Au mai rămas destule odăi luminate În orașul ăsta... Nu doarme toată lumea sub pomii de Crăciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Vlăjgan! exclama Puicuța. Nimeni nu-l bagă În seamă! Așteaptă pînă-ți trec vînătăile astea de la ochi! — Uite-i pe Santiago și Lester, anunța deodată Puicuța, privindu-i cum intră și se apropie de bar. — Eu plec! Străinul ăsta lovește ca Viceregele... Îi antrenează grozav În Texas. Joaca asta nu-i pentru mine, fetelor... am plecat, pa și pusi. Nu fi prost! exclamă Puicuța. Uite că s-au așezat frumușel În partea ailaltă, stau liniștiți cu prietenii lor; de altfel, te-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
când intră în orașul vechi Santa Cruz cu palate enorme, grădini mititele, biserici baroce și străzi cu piatră șlefuită de ani și de ploi. Se opri în fața vitraliilor catedralei și în fața nemaipomenitului filigran de broderii în lemn de la balcoanele Palatului Viceregelui. Privi perechile ce se așezau pe parapetul acoperit cu mușchi al fântânii din Piața Spaniei și cină în aer liber în fața ferestrelor unei vechi căsoaie în care, după cum spunea tradiția, a dormit o dată Bolívar. Se desfătă cu un excelent vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
tot locul. Râdea în hohote, își ștergea bărbia și își continua vorba. Nu voiam să mi se întindă vreo cursă de cineva aflat în slujba Starețului de la Altomonte. Căpcăunul acela e mână-n mână cu spaniolii, execută fără șovăire poruncile Viceregelui și e dispus să vândă pe oricine. În sala Casei Tufo se făcu auzit au murmur agitat; putea să existe printre cei de față cineva legat de lumea spaniolă, și s-ar fi lăsat cu necazuri, dar stăpânul casei și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cum credeau ei mai nimerit. Inchiziția, dacă ar fi aflat de acel loc tainic, ar fi avut de lucru, nu glumă. Într-o seară, în timpul uneia din aceste adunări vesele și agreabile, la poarta palatului au bătut jandarmii trimiși de Vicerege: Se află găzduit aici dominicanul fra' Tommaso din Stilo? Servitorul i-a dat de știre Baronului care n-a putut să nege, drept care Tommaso a fost ridicat și dus în subteranele secrete imperiale. "Vor fi aflat de vizita mea la
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
-i acelui nebun visul său. XIV Flota spaniolă ajunsese cu forțe sporite în largul coastelor calabreze; poate că ar fi fost de-ajuns câteva companii de pușcași pentru a bloca și împrăștia banda de turbulenți organizată de Tommaso Campanella, dar Viceregele voia să fie sigur că n-o să rămână niciun focar de răzmeriță nestins căva pune capăt episodului, fără să neglijeze însă resturile care, așa cum învățase în timpul anilor de guvernare, puteau întotdeauna să ducă la conflicte ulterioare. Trimisese trupe importante terestre
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
așa cum învățase în timpul anilor de guvernare, puteau întotdeauna să ducă la conflicte ulterioare. Trimisese trupe importante terestre, iar pe mare mai multe nave, asta și fiindcă un contigent al flotei turcești fusese văzut făcând manevre suspecte în apele mării Ionice. Viceregele era informat despre ceea ce se întâmplase cu regele Marcone cu ani înainte și nu voia să se repete și în cazul lui înfrângerea, chiar dacă momentană: Împăratul ar fi crezut că nu-și îndeplinește datoria până la capăt și astfel și-ar
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
din zori. Căpeteniile fuseseră cruțate și duse la Napoli. Dar ofițerii rămaseră descumpăniți de teamă, oricât de ușor fusese să stingă răzmerița. Cum oare, după câteva încăierări, zdrențăroșii aceia aruncaseră secerele și drugii și se predaseră? L-au informat pe Vicerege în privința îngrijorării lor, fiind clar că ce era mai rău ar fi urmat să se producă, din partea cui și când nu știau. Generale, credeți că vom avea încă surprize din partea campanellienilor? Sau putem să ne considerăm satisfăcuți de operații și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ce-mi doresc, dar prin ținuturile lui este considerat un fel de Dumnezeu, și cine e idolatrizat,, aprinde vâlvătăi mari. Atunci alertați trupele și nu mai chemați din nou ambarcațiunile din Calabria. Am înțeles. Oh, cât de bine își amintea! Viceregele voise să-l vadă personal pe Tommaso și încercase chiar să fie amabil oferindu-i un păhăruț de lichior, dar el refuzase privindu-l drept în ochi. Fața spaniolului era vânătă, ochii încercănați, vorbea o italiană stâlcită, iar când Tommaso
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
temnițele secrete, luau căi piezișe cu înșelătorii demne de mari prestidigitatori. Complicitatea, legea tăcerii, favoritismul înfloreau în umbra turnurilor carcerii cu o iuțeală pe care niciun paznic n-ar fi putut s-o stăvilească; corupției îi revenea restul. Iar când Viceregele afla de la un trimis al lui Filip, cum se jeluia călugărul sau cum erau în general tratați deținuții și nebunii, se înfuria amenințând că-l scufundă pe acel "berbec funest" în măruntaiele pământului. "Rege generos și luminat, îi scria Tommaso
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]