2,248 matches
-
cheamă ispită și prin voința Sa de a face numai ceea ce corespunde ființei Lui. În dese rânduri, păcătosul încearcă să se desculpe și să arunce vina păcatului pe ceilalți sau chiar pe diavol, neștiind că aceasta este tot o uneltire vicleană a Satanei care „dorește foarte ca noi să aruncăm asupra lui vinovăția păcatelor noastre, și prin aceasta să ne amăgim și să ne adormim pe noi înșine, să săvârșim tot felul de păcate și necurmat să înmulțim și să mărim
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
bună și să scăpăm de cursele slavei deșarte și ale mândriei”<footnote Teodor al Edessei, „Una sută capete”, cap. 72, în „Filocalia...”, vol. IV, p. 219. footnote>. Părinții duhovnicești, observând acest lanț al fărădelegilor și cele mai perfide și mai viclene metode de ispitire și de uneltire ale demonilor, ne sfătuiesc ca mai întâi, să cerem ajutorul lui Dumnezeu pentru a le putea birui: „Doamne, sunt înaintea Ta, învrednicește-mă de voia Ta, pentru că Eu nu cunosc ce-mi este de
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
o moarte mică la una mare”<footnote Talasie Libianul, op. cit., suta a patra, cap. 51, p. 36. footnote> . Păcatul îl chinuie pe om prin glasul conștiinței, care este de fapt glasul lui Dumnezeu în el. La acestea se adaugă uneltirea vicleană a diavolului care caută să augmenteze la infinit gravitatea păcatului ca să-l arunce pe păcătos în brațele deznădejdii. O altă urmare a păcatului este aceea că, odată întors de la Dumnezeu, omul face din sine rostul ultim al vieții și lucrării
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
pentru că le vedea în relația lor cu Dumnezeu. Atâta timp cât omul s-a bucurat de o viață de binecuvântare, el era liber de tirania patimilor și imun la suferință și moarte. La început - spune Părintele Stăniloae ochii omului nu scăpărau priviri viclene și lacome, de pândă, de acaparare, gura lui nu era obișnuită cu cuvinte jignitoare, urechile lui nu sesizau înțelesuri dușmănoase sau ispititoare în cuvintele altora. Din fața lui iradia lumina încrederii și a bunătății. Dacă omul ar fi persistat în această
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
lumii capătă caracterul de pom al binelui și al răului, amestecat, prin întâlnirea simțirii omului cu aspectul sensibil al lucrurilor, fără a fi călăuzită de o minte înduhovnicită. La aceasta mai contribuie și satana, în chipul șarpelui, simbol al insinuărilor viclene<footnote Preot Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, op. cit., p. 322. footnote>. Sfântul Maxim Mărturisitorul, deși acceptă că pomul cunoștinței binelui și răului poate fi înțeles și în mod material zidirea cea văzută<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie, în Filocalia..., vol
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
și imuabilă, care a rămas, încă de la începuturile ei într-un secret și enigmatic infinit de cretă albă. Ca și menhirele și dolmenele, nici ,,piatra nu are gură/ să spună câte dimineți/ au trecut/ de la nașterea lor’’ (Clipe de salamandră vicleană). Poezia Marianei Pândaru și-ar dori să descifreze un secret neîmpărtășit nouă, muritorilor de rând, un secret al unei altfel de existențe, suspendate între divin și inexorabil, pentru care un fel de ritual păgân ar fi vrut să spună că
MARIANA PÂNDARU – „Așteptare în tăcere” [Corola-blog/BlogPost/93858_a_95150]
-
ziua - o imensă tăcere’’ (Semne subțiri de neliniște), pământul întruchipat prin piatra de cretă (oasele care rămân goale și albe și care, în final uneori ajung să se sfărâme precum creta), aerul materializat prin umbre tăcute, focul simbolizat prin salamandra vicleană care arde în vis dar nu moare și apa ce picură din lacrimi, toate sunt populate cu elemente, creaturi anonime, minuscule ce se percep cu ochiul de la nivelul cel mai de jos al lăcustei, până la ochiul atoatevăzător, foind fără noimă
MARIANA PÂNDARU – „Așteptare în tăcere” [Corola-blog/BlogPost/93858_a_95150]
-
ceeea ce el însuși infirmă în 1966, dar confirmă din ce în ce mai des în ultima vreme) și - să îndrăznim oare? - teatru în politică. Politica lui se ocupă de putere (puterea președinților, prim-miniștrilor, tactica financiară, dar mai ales puterea propagandei, a limbajului viclean folosit). Puterea cuvintelor de a înșela așteptările este și motivul pentru care s-a născut adjectivul derivat de la numele lui Pinter pentru a descrie mișcarea postmodernă majoră pe care maniera lui a creat-o: e vorba de 'pinteresc' (varianta engleză
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
ceeea ce el însuși infirmă în 1966, dar confirmă din ce în ce mai des în ultima vreme) și - să îndrăznim oare? - teatru în politică. Politica lui se ocupă de putere (puterea președinților, prim-miniștrilor, tactica financiară, dar mai ales puterea propagandei, a limbajului viclean folosit). Puterea cuvintelor de a înșela așteptările este și motivul pentru care s-a născut adjectivul derivat de la numele lui Pinter pentru a descrie mișcarea postmodernă majoră pe care maniera lui a creat-o: e vorba de 'pinteresc' (varianta engleză
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
te joci răsturnând clepsidra asta - pe care chiar uiți uneori s-o mai privești, și atunci timpul nici nu mai este adevărat - de parcă ar fi vreodată real) și, ca oricând, te joci astfel cu foșnetele vorbelor, minți, și te gândești, viclean, că nici nu înseamnă ceva vânturarea asta de vorbe, povestea s-a terminat, tu nici n-ai intrat vreodată în ea, ei își văd de treaba lor mai departe, dincolo, afară, și tu stai la marginea mesei și crezi că
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
numai coamă învâlvorată - stau tolănit pe istrica piatră pe unde, tocmai, a trecut Othello, fatal marcat, în pumni c-un pumnal și înciudat că-n Bazilică, vorba ceea, le-a tăiat calea Salomeea cu capul Sfântului Ioan pe tavă, dansând viclean, ochilor lui de ortoman chemat la doge, să scape de cel Destin, în care toți am vâslit puțin - și ia și tu! Stau cu palmele neclintit să uit că toate au un sfârșit în orice piață ori viață de pe pământ
Itinerar venețian by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/12325_a_13650]
-
exil. Nu se îndura nici să le rupă, nici să le dea drumul în lume. Iar dacă, într-un moment de cutezanță, ni le trimitea, după aceea începea o lungă tîrguială în trei: ne telefona și ne testa, prin întrebări viclene, dacă i le-am citit cu adevărat. Practic, ne seminariza, și nu mai era deloc drăguț. Putea ieși din el un Vona autoritar și neplăcut, care-ți vorbea dur, ca și cum i-ai fi fost subaltern. Apoi ne contrazicea, și pe
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
care contrastează izbitor cu luciditatea restului creației. Ezra Pound și Knut Hamsun se lasă copilărește fascinați de primitivitatea lui Hitler și, înălțând pilda lui, neagă rădăcinile propriei culturi. Profilul călărețului tânăr, sigur pe sine, neînfricat, Făt-frumos printre pigmeii lași și vicleni, circulă în publicistica lui Cioran și Eliade. Scârbiți în acel segment de timp de plutocrație, de parlamentarism, de toleranța față de alte neamuri și față de alte păreri, ei preferă dictatura și discriminarea xenofobă întruchipate de Căpitan. Cum am notat, lui Knut
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
ochi anume picături, Ce-ți dau vedere bună de o vreme Și agere de tot căutături, încât ai început să-mi cânți măsuri Ce mi se par cu ochi și cu sprâncene, Căci, după ce-ai umblat cu dibuita, Seducător viclean cu ochi căprui, Și-n loc de Doamna ta mi-ai zis Smolita, Acum mi te dezici și-n stihuri spui C-o deslușești taman pe Sulamita Sub chipul nu-nțeleg prea bine cui.
Cartea sonetelor by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/12735_a_14060]
-
ucis elegant mă voi îmbăia în sîngele lui mă voi masturba în vîrtejul splinei lui lăsînd-o gravidă cu intuiția mea genuină cu vocea mea penetrant colosală scurt pe doi nu vă hliziți la mine cu ochii reci și goi urangutani vicleni ai vremii mele calc pe voi ca plopii și mestecenii pe dealuri păguboase ca vulturul pe stîrvurile argintoase scurt pe doi puterile ce trebuiau să vină au venit și m-au îmbrăcat pe mine cu ele scurt pe doi poemele
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
reformă utilă.” Exemplele pot continua, confirmând tragediile petrecute „sub cel mai frumos cer din Europa” și reflectând durerea pe care oameni de cultură străini au simțit-o la vederea lor. Chiar și cei care spun că românii erau „umili și vicleni, obișnuiți cu suferința, ușuratici, grosolani, leneși” (și tot ce mai erau și evreii după părerea multor europeni), se miră, meditând la istoria lor, „că mai sunt atât de numeroși și că n-au plecat cu toții”. Amintirea situației românilor din secolele
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
o partidă magică de biliard, uimiți de aroma unui ceai clocotit cu-avînt de samovarul credincios al familiei, lăudîndu-ne cu cîinii noștri de vînătoare, mai dînd cîte-o pălmuță peste fesele flaușate ale vreunei Marfuște ce ne-ar așeza ceșcuțele pe masă, vicleană, discutînd aprins literatură, economie politică, după masa s-ar topi în înserare și ziua, la urmă, ar avea gene lungi și nostalgice de amintire-nchisă-n somn. * Stau cu creionul ascuțit în mînă și nu mai știu cum să continui
Ar trebui o scrisoare voioasă, suplă, mușchetară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13527_a_14852]
-
sau lăsîndu-se pe vine cînd nu-l vedea nimeni. Avea abia douăzeci și patru de ani, nici nu se despărțise bine de uniforma lui de normalist. Aceasta, de sublocotent, i se părea nespus de importantă. Primarul însuși, om trecut de prima tinerețe, viclean și știutor în ale vieții, îl privea puțin intimidat, gata ai fi zis - să-i execute ordinele dacă l-ar fi luat pe nepregătite. În noaptea precedentă băuseră împreună, ei și încă vreo patru-cinci persoane, notabilitățile satului. Nu fusese propriu-zis
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
partea întunecată, cu tot ce presupune ea. Secvențele în care Nina își descoperă senzualitatea sunt încă promițătoare. Te aștepți ca povestea să meargă în continuare în direcția aia. Te aștepți ca o parte din Nina să devină bitchy, seducătoare, cinică, vicleană, iar lupta dintre Lebăda Neagră și Lebăda Albă să se dea, înăuntrul ei, într-un registru, totuși, realist. Dar nu... Scenariștii și regizorul au ținut morțiș să ducă filmul în bălării. Halucinații peste halucinații, scene horror cu mult sânge, cioburi
Ce film mişto ar fi fost “Black Swan”, dacă n-avea un scenariu de rahat by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21279_a_22604]
-
un roz popou. Acum voi bea mastică. Poate Ile, Cînd o să crească, mă va face: BOU! Marina o să-i dea atunci pastile Ca să slăbească. Eu, timid erou, O să mă lupt cu fluturi și cu bile Și-o să dansez cel mai viclean tangou, Bînd încă o mastică. Poate Ile...
Acum voi bea mastică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11476_a_12801]
-
lui Benedict, parc-ar emite un edict. Crux. Crevasă, Normă Formă fără formă. Forma ce-și golește forma. Aici departe de Roma. Nu în grădinile de pe Palatin unde înfloresc oleandri, iar lângă colțul casei Liviei perechile, cu masca unui zeu viclean pe față, scandează hexametri, între platani, vechile versuri ale lui Ovidiu, (tomitanul de nevoie) și, tot râzând de ele, le învață. Cum se învață și iubirea. În Criptoportico, în Uccelliera. Stupid sunt de tandri. Consul se crede libertul. Cum scrie
Corbul sfântului Benedict by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/11273_a_12598]
-
văzut înconjurați de o grupă de soldați cu lanternele și cu armele îndreptate spre ei. Ana-Cristina le simțea izbitor mirosul de transpirație, le auzea respirația șuierătoare, dar și inima bătând tare și, prin întuneric, le vedea sticlind ochii de țărănoi vicleni, înspăimântați și ei, depășiți de situația nouă în care erau puși, hotărâți să nu se lase cu una cu două și să tragă la o adică. Militarii le-au pus cătușele. I-au dus la pichet. Acolo aveau curent electric
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
că nu acceptă establishment-ul aseptic al mentalității feministe. Camil pur și simplu ne sfidează, văzînd în femeie un amestec de inconsecvență morală, de cruzime viscerală și de ipocrizie constituțională, toate acestea camuflate îndărătul unor înfățișări de pisici fandosite și viclene, pentru care viața nu poate fi decît o chestiune de perpetuă frivolitate erotică. Oribil, degradant și inacceptabil! De pildă, e inacceptabil modul în care autorul, în Act venețian, își botează personajul principal feminin, dovedind un dispreț de o aiuritoare indiferență
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
spun? Într-o sanie zurlie Un zănatic Moș Crăciun, Fir-ar el, Moșul, să fie! Pe drumeagul troienit Se lasă cu greu la vale. “Moș Crăciun,bine-ai veni!” Îi ies mulți copii în cale. “Dragii moșului copii!” Le zâmbește viclean Moșul Din barba-I de promoroacă. “Știam noi că ai să vii, Că nu-I glumă, și nu-I joacă.” Mulți copii acum se-adună Pe plac Moșului să-I fie. Dau năvală toți să-I spună Un cântec, o
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
să vă spun? Într-o sanie zurlieUn zănatic Moș Crăciun,Fir-ar el, Moșul, să fie!Pe drumeagul troienitSe lasă cu greu la vale.“ Moș Crăciun,bine-ai veni!” Îi ies mulți copii în cale.“Dragii moșului copii!” Le zâmbește viclean MoșulDin barba-I de promoroacă.“ Știam noi că ai să vii,Că nu-I glumă, și nu-I joacă.” Mulți copii acum se-adunăPe plac Moșului să-I fie.Dau năvală toți să-I spunăUn cântec, o poezie...Și-i
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]