6,708 matches
-
umanism", care pleacă din chiar convertirea imanenței în transcendență, a neantului în semnificație. Din punctul de vedere, de pildă, al d-lui Livius Ciocârlie, "pariul" postmodernismului este "să dea un nou sens tulburător lipsei de sens. Să înlocuiască sensul devenit vid cu vidul devenit sens". Altfel spus e o recuperare a eșecului artei, fiind reontologizată însăși veriga tragică a "dispariției" acesteia. Sau cu vorbele lui Gianni Vattimo, o transformare a catastrofei creației în însăși "sursa vitalității și supraviețurii" plăsmuirilor sale. Subistoria
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
pleacă din chiar convertirea imanenței în transcendență, a neantului în semnificație. Din punctul de vedere, de pildă, al d-lui Livius Ciocârlie, "pariul" postmodernismului este "să dea un nou sens tulburător lipsei de sens. Să înlocuiască sensul devenit vid cu vidul devenit sens". Altfel spus e o recuperare a eșecului artei, fiind reontologizată însăși veriga tragică a "dispariției" acesteia. Sau cu vorbele lui Gianni Vattimo, o transformare a catastrofei creației în însăși "sursa vitalității și supraviețurii" plăsmuirilor sale. Subistoria în care
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
dar, deseori, practician al unui orgoliu surd și al unei vehemențe abia șoptite, el este cunoscut mai mult prin autoritatea sa morală și prin aceea de orchestrator de imagini, de creator de atmosferă artistică prin organizarea unor expoziții minimaliste, cu vidul încorporat, decît prin aceea, propriu-zisă, de pictor extrem de rafinat, uneori pînă la implozia și la resorbția cromatică, dar fără feromoni și fără calități mnemotehnice. Semnalele picturii sale ies din orizontul memoriei așa cum propria-i culoare iese din suportul ei material
Ucenicul neascultător by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10398_a_11723]
-
un fulger al bucuriei. Ori ca un act deopotrivă de acceptare și de abandonare. Défence-ul pare a fi crescut în aerul contaminat de reziduurile radioactive consecutive unui accident nuclear. Totul este supradimensionat, macroscopat, ca și cum ar fi consecința dorinței plecate din vidul unei inimi neliniștite. Aripi uriașe de beton și sticlă, siluete gigantice reflectându-se reciproc și fractal, ochiuri de apă înmărmurind lumina și, colac peste pupăză, un arc de triumf în stare să sfideze cu obezitatea lui imaginea tizului napoleonian, pe
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
ultima țigară/ cu amarul amarului pe cerul gurii/ cobor în patul meu de piatră/ fără să știu aștept/ prin aburi de lavandă apari în vis/ te văd dar nu te aud" (Elegie). Primește scrisori prin care i se expediază însuși vidul: "Luni mi-a sosit o scrisoare/ plicul era gol/ a doua zi mi-a sosit o nouă scrisoare/ plicul era gol/ și a treia zi mi-a sosit o scrisoare/ goală și ea" (Fără titlu). Privind pe fereastră, vede un
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
clasică: vitis), vinea; s-au păstrat aproape în totalitate și în celelalte limbi romanice, în forme foarte apropiate: vin e în franceză vin, în italiană și spaniolă vino, în portugheză vinho; viță e în italiană vite, în spaniolă și portugheză vid; vie - în italiană, spaniolă, portugheză vigna / vińa / vinha - cu ortografie diferită, dar cu pronunție asemănătoare, iar în fr. vigne. O asemenea concentrare de cuvinte latinești din aceeași sferă lexicală nu poate să nu apară ca o mărturie a continuității culturii
Vinul,vița, via by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10517_a_11842]
-
să emiți și să aplici cu scrupulozitate prea multe legi (summum ius, summa iniuria), atunci nu numai că dreptatea e inexistentă, dar în plus chiar și ordinea va avea de suferit. Hățișul legislativ este tot atît de distrugător ca și vidul legislativ: naște haos, iar haosul împinge nedreptatea la o treaptă insuportabilă. Tot ceea ce poți face în acest caz este că legile prin care păstrezi ordinea să fie ținute în cumpănă de legi menite a proteja individul. Numai că drepturile omului
Capcanele dreptății by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10518_a_11843]
-
obiectele (cum trosnesc maxilarele ce le dislocă cu greu ) și gustul tropilor nici nu-l mai simți. Semn de carte Era vin doar atît cît să-și învelească-ntr-însul bietul scheletul cum în carne. Stau fluturii Stau fluturii înșirați pe muchia vidului își mișcă aripile aproape obscen deasupra acestui gol fără fler apatic egoist care nu găsește ceva mai bun de făcut decît să-i transforme în fibra sa ațoasă. Cotidiană Atîrnate-n cui metaforele aidoma unor pălării ochi la taclale aidoma paharelor
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4033_a_5358]
-
fi ca o nouă, ultimă, întrupare. O, nu, ființă sumbră, pasăre cobitoare! Nu acum. Mai târziu, mai târziu. Acum voi să mai adast în propria-mi umbră. Să-mi mân mai departe prin trup bivolii sîngelui viu. Tu ești pasărea vidului, tu ești pasărea limitei, mi-este greu... Păcat, la liziera cerului ne-așteaptă de mult Dumnezeu păcat, iar se va întrista fratele nostru Ioan... Explozii oranj. Zori vineții peste Spitalul Clinic Republican. În dreptul ferestrei de la etajul al doisprezecelea, zglobii rândunele
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
scriere apocrifă a unui vrăjitor, care știe că nu va ajunge la țărm dacă literele nu se umplu de duh! E mai mult o oglindă în care se-ntorc depărtările să te ajungă, iar în spate, lumina se umple de vid. Și nu scapă de sete niciun copil dintre cei născuți sub bolta săracă; în joacă, ei pun nume tuturor întâmplărilor de acum, iar mamele nasc încontinuu prunci. (într-o zi se vor închide grădinile, unde arheologii vor săpa să le
Poezie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Imaginative/6135_a_7460]
-
calde, în cuvinte înghit, dar nu sfărâmă forme, le pipăie lăuntrul cu miezul lor de dincolo de rău, cu moliciune încă fără puls. Ceva asemeni îngerului propriu mântuitor, lumină să fie, ca umbră să te cheme. În bucățele mici, vocea din vid intrând pe ușa întredeschisă. Să nu știu unde sunt, într-o odaie ca un dulap în care se ține pâinea și sufletul și cărțile cele fără de loc. Un ascunziș unde să dorm, să mi se năzărească și oglinda, dublul cu streașină de
Sfânta Ecaterina by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/6431_a_7756]
-
acum Ființa mărturisește ceea ce n-a putut fi Lumea înciudat crispat congestionat Cuvîntul mărturisește ceea ce n-a putut fi el însuși. Frigul perpendicular Frigul perpendicular pe propria sa încremenire aerul frecat de zgomot se-aprinde cum un chibrit un mic vid muritor aidoma unei ființe începură să facă drumul înapoi toate intersectîndu-se bulucindu-se într-o oglindă ce se teme de lucruri cum un copil se teme de-ntuneric. Final Nici un gînd oricît de bicisnic nu te mai ia în seamă
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6688_a_8013]
-
celorlalți, ca-nsoțitor neștiut, cu timp la discreție și loc de-ntoarcere. (Onești, miercuri, 3 ianuarie, 2001) Nu mi se ia Subiect suspendat, ies parte fără suport pe unde m-au tot vorbit rupturile, dar am drumu-ntreg să-mi scot vidul din vină și râsul din rid, iertare la ce-ar mai veni. (Onești, joi, 4 ianuarie 2001) Aici, ăn coperta zilei Iată și-o zgură umflând vitrina fără-afiș, doar din a fi iar gura lumii otova, pe-aflatu-n treabă, cu dinții
Poezie by Constantin Th. Ciobanu () [Corola-journal/Imaginative/7639_a_8964]
-
Gheorghe Grigurcu Aproximații Vulturii asigură prestigiul solnițelor pe masă magnetul Polului Sud cultivă deșerturile sahariene orbirea culege cu migală chipurile rîului fastuoase funeralii sugîndu-ți sîngele brațului cum lipitori verticala vidului ce-și sculptează monștrii labirintul care din obișnuință unifică ideile propoziția goală pe dinăuntru și-ndărătnică aidoma unui nai clișee exaltate ce-ți adoră genunchii solarul vis al mobilei ce-nnoadă fachirii mări fierbinți lipite cum plicuri. Visul Contorsionatul vis
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7822_a_9147]
-
de pe buze și le manevrez ca pe plastilină: figurine cuminți în buchet și mitul nu se prăbușește turiștii îmi îndeasă bănuți pe gură dar tonomatul a uitat toate muzicile dac-aș avea curajul aș înnebuni tu ai locui adică în vidul dintre geamuri ca-n oase de porumbel și fillip ar deveni crima noastră perfectă prea multe bătăi de cap însă și pun pariu că dacă-mi rostogolesc limba printr-o tăcere tot mai cu boltă nu sună a clopot - doar
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
grea în pântece avortată-apoi sângerează și se deschide precum gurițele pisicilor încă orbi dâra fosforescentă din urmă poate-ți va arăta vreodată drumul spre casă trebuia să mă salvezi te-ai salvat pe tine în schimb ești fericit scrisoare în vid (ii) nu știu să flirtez la naiba mă jucam cu păpușile și erau fericite unde să fi dispărut acel spirit ludic cu mâinile lui virile trăgând pe sfoară absențe altfel de neclintit ca iubirea pentru cea căreia aș putea să
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
misterios care va avea nevoie de o explicație, nu mai puțin de patru volume: alte poeme și poem (ambele din 1973), alte poesii (1976) și poesii nouă (1983). E oare un simplu capriciu al poetului acela de a face un vid de un deceniu în propria operă? Criticul va încerca o reparație în secțiunea „poeme neincluse în antologiile de autor”, dar aici figurează poeme din volumele apărute în anii 1982-1989, deci tot rămân, la fel de inexplicabil, în afara sumarului, trei volume din anii
Un maestru al prozaicului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13164_a_14489]
-
demult demult și numai/ cîntecul și ploaia absolvă/ mîinile copilăros de goale/ glasul cerul aurora// ceea ce ne spunem azi s-a/ tras în depărtări stinghere/ între munți și între stele/ între noi și între vorbe/ glasul cerul aurora” (Romanță). Amplificîndu-se, vidul biografic se arată a fi un vid al Destinului: „Iar e luni/ și nu m-am mai născut/ iar mă voi naște din cînd în cînd/ și pînă să-mi crape ochii/ văd stele vezi...// Numai în copilărie știam/ că
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
absolvă/ mîinile copilăros de goale/ glasul cerul aurora// ceea ce ne spunem azi s-a/ tras în depărtări stinghere/ între munți și între stele/ între noi și între vorbe/ glasul cerul aurora” (Romanță). Amplificîndu-se, vidul biografic se arată a fi un vid al Destinului: „Iar e luni/ și nu m-am mai născut/ iar mă voi naște din cînd în cînd/ și pînă să-mi crape ochii/ văd stele vezi...// Numai în copilărie știam/ că m-am născut o dată/ pentru totdeauna./ Atunci
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
de zădărnicii. Împlinirea pare a se afla în neîmplinire: anii se rostogolesc precum perlele false căzute dintr-un colier rupt ori ca sunetele tobei lovite de un copil afon, timpul și spațiul fug de sub picioarele autorului, acesta rămîne suspendat în vid, himerele îl fac zob, îl lovește un vînt năpraznic venit dinspre trecut etc. etc. Existența e doldora de orori: „sînt ca întemnițatul care vede printr-o crăpătură a celulei/ mereu zeci de ani același petec de cer eu văd/ cancerul
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
de organizare și de acoperite a suprafețelor mari, a spațiilor din tablou și de dincolo de ramele sale, o puternică tentație a posesiunii, a supunerii simbolice a realului, a codificării lumi vizibile în totalitatea ei, dar și o spaimă profundă de vid, un disconfort ontic în fața golului, a acelui gol prin care nu răzbate nimic în afara foșnetului mătăsos al aripilor morții. Între convenție și viață, între privirea ludică și interogația gravă, între rigoare și libertate, între construcție și disoluție, pictura lui Florin
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13310_a_14635]
-
ferme ale acestuia, consecința directă a unei priviri eliptice și a unei existențe abreviate, originile viziunii brâncușiene au fost împinse excesiv către particular și anecdotic, neglijîndu-se inexplicabil resorturile mari ale acesteia și presiunile enorme ale unui la fel de puternic topos spiritual. Vidul istoric și conflictul ceresc După cum bine se știe, România s-a trezit tîrziu la o viață publică aerobă, și acest lucru s-a întîmplat, cu aproximație, în intervalul care începe cu vandalismul lui Tudor Vladimirescu și care nu s-a
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
vast numit eternitate, adică citesc o carte. ș...ț Înainte de Holban am devorat șcanibalul!ț Demonii lui Dostoievski și am simțit tot timpul că nu numai în jurul meu, al bibliotecii mele, dar și în jurul întregii literaturi a lumii se face vid. Carte de potop, de cutremur, de cataclism natural - după care totul devine incompatibil cu totul, gândul nu mai suportă florile, iarba îți devine indiferentă iar biblioteca - o ființă stranie. Ce mai vor toate cărțile astea? În adânc, scrupulous vorbind, Dostoievski
Eu, cititorul lui Cosașu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13328_a_14653]
-
să-mi spună pasăre, m-aș înălța subit la cer/ Dacă cineva ar ști să mă numească ochi,/ aș vedea o lume într-un punct/ Dacă cineva, o, doamne, dacă cineva...” (dacă) Metaforicul reflexiv folosește concepte mult prea obosite: Neființă, vid, catharsis, materie, eon ș.a. și, în general, lexicul poetic din aceste poeme a fost mult prea frecventat (zbor, pasăre, câine, inorog, piatră, înger, ochi, lumină). Alex Moldovan spune undeva că „e atât de greu să scrii despre un lucru tragic
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
81). De nenumărate ori, temele și motivele bacoviene sunt integrate într-o istorie particulară, descoperită de istoricul literar după îndelungi meditații și investigații. Se fac distincții extrem de interesante între târg și oraș, odaie și salon, cafenea și crâșmă, gol și vid. E pusă în evidență istoria concisă a unor teme ca pustiul și solitudinea, relevând originea lor biblică și transformarea lor radicală în simbolism. Havuzul dintr-un vers îl trimite pe critic până la prima lui atestare literară (unde? La Dinicu Golescu
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]