1,302 matches
-
că dacă lipsește lucrarea faptelor, nu ne poate fi de nici un folos numele de creștin 119. Nu cereau nimic în schimb, decât numai un bob de rugăciune de care se bucurau nespus. Și așa, se veseleau de fericita și slăvita viețuire duhovnicească a creștinilor, atenți ca nici cu un gând necurat să nu primejduiască cineva împărtășirea din viața de veci120. Simpli în nevinovăție și nevinovați în simplitate 121, cu chipuri senine ce radiază de bucurie creștină, respirând pe Dumnezeu și trăind
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
Romanul, op. cit., cap. II, 2, p. 51. 140 Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia 62, 3 la Ioan, P.G. XLIX, col. 394. 29 30 ea141. Viața nemuririi cerești a fost picurată în sufletul lor142 și astfel au purtat prin toată viețuirea lor, în sinea proprie, viu și lucrător pe Învățătorul 143. Dar cine ar putea după vrednicie a-i lăuda după merit? Cine ar putea măcar cu gândul să cuprindă mulțimea virtuților ce le-a împodobit și le-a luminat sufletul
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
metafizică a cotidianului" (N. Manolescu). Se articulează astfel gesturile unui protocol în care factorii prozaici, obiectele ponosite, truismele existenței celei de toate zilele se oferă unei tulburătoare conotații. O lumină de dincolo pătrunde în încăperile știute, își așterne enigma peste viețuirea noastră aridă, fertilizînd-o întru poezie. "Nesfîrșit", "absurd", "nimic sigur", "nu vom ști niciodată" sînt cuvinte și sintagme prin care infinitul se strecoară în finit, tainica inaparență sparge fastidioasa aparență: "aceeași zi nesfîrșită/ cu ceai și puțină slănină și multă uitare
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
devotate și specializate cu care Nicolae Scurtu ne-a obișnuit, mai ales în ultimii ani, prin opțiunea lui fermă spre adunarea și valorificarea corespondenței scriitorilor și a tuturor acelora care au înscris o pagină demnă de aducere aminte în cartea viețuirii neamului, amplu și remarcabil act de cultură, probat prin textele ce ni le oferă săptămânal în paginile României literare. Impresionanta sa colecție arhivistică, adunată cu mari eforturi materiale și spirituale, este dată încet-încet și temeinic la lumină, printr-o muncă
Retrospectiva G.T.Kirileanu by Mircea Popa () [Corola-journal/Journalistic/2684_a_4009]
-
de multe și nebănuite feluri. Unii dintre ei au metehne sau ticuri cât se poate de omenești, alții au plăceri vinovate, dar toți trăiesc sub clopotul de sticlă al celor trei virtuți izbăvitoare: nădejdea, dragostea și credința. Acest fel de viețuire îi izolează într- un univers aparte, guvernat de legi proprii, un fel de „țară a minunilor” care e viața monahală, descrisă în mare parte dintre aceste povestiri. Dacă vi se pare că monahii sunt niște ființe morocănoase, cenușii, obtuze și
Sfinții de zi cu zi by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2722_a_4047]
-
bineînțeles, traducerea căruia o redăm în cele ce urmează: „Cu adâncă durere și inima îndoliată, aducem spre cunoștință faptul că, prin toate speranțele noastre, născute la Trianon, „România Mare”, copil, frate, rudă, prieten, după 22 de ani de voință pentru viețuire, ca urmare a unei boli grave, în 27 iulie, anul curent, a fost operată cu imixtiunea doctorului Stalin. Cum părinții spirituali, Horthy, Hitler și Mussolini, i-au făcut prohodul, după o scurtă suferință, bolnavul muribund a revenit la Creatorul său
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92510_a_93802]
-
Acasa > Stihuri > Semne > PRIN TOAMNA VIEȚUIRII Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1380 din 11 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului În Toamnă ruginie, cu ploi și cu răcoare se-așterne nostalgie de iubiri trecătoare. Ca trubadur prin viață, cu ani și anotimpuri, omul poartă speranță
PRIN TOAMNA VIEŢUIRII de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383725_a_385054]
-
înfiripă cu a vieții menire. Dar în singurătate, omul vine pe lume. Și singur pleacă-n moarte, când viața îi apune. Pomii, doar își pierd frunza în rece vânt de Toamnă. Dar se revigorează după coșmar de Iarnă. Prin Toamna viețuirii, nostalgic trece omul. Că prin pecetea firii, Iarna îi curmă drumul. Iar când speranța moare din visuri efemere, își duce resemnare în lumea de himere. A omului iubire transpusă-n sentimente, se pierde-n amintire, cu șiruri de regrete. Nostalgia
PRIN TOAMNA VIEŢUIRII de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383725_a_385054]
-
în lumea de himere. A omului iubire transpusă-n sentimente, se pierde-n amintire, cu șiruri de regrete. Nostalgia rămâne ancorată-n văl de timp, cu doruri și suspine. Să renască în alt chip. © Maria Filipoiu Referință Bibliografică: PRIN TOAMNA VIEȚUIRII / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1380, Anul IV, 11 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Maria Filipoiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
PRIN TOAMNA VIEŢUIRII de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383725_a_385054]
-
și bun renume, atunci poate să se împrietenească și să intre în relație cu ele. Dar dacă, dimpotrivă, reputația acestora nu este bună ori sunt socotite de o moralitate îndoielnică, sau de un cuget stricat, sau de o petrecere și viețuire rău famate, atunci prietenia față de acestea și relația cu ele cu cât este mai apropiată, cu atât este mai vătămătoare și mai insultătoare. Aceasta ne învață pe noi Sfântul Apostol Pavel când zice: „Nu vă înșelați, căci vorbirile rele strică
DESPRE CONCEPŢIA ŞI VIZIUNEA PĂRINTELUI ARHIMANDRIT GAVRIIL STOICA CU PRIVIRE LA PĂRINTELE DUHOVNICESC ŞI IMPORTANŢA ACESTUIA ÎN VIAŢA CREŞTINULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2064 din 25 august [Corola-blog/BlogPost/383771_a_385100]
-
Bernea. Mai apoi, am avut întâlnire cu el la înmormântarea lui, la Mănăstirea Cernica." "Ce îmi reproșez eu?", se întreabă Costion Nicolescu, după care răspunde: Faptul că s-ar fi putut să-l cunosc, să fiu în preajma lui, așa, ca viețuire în cetate, în același timp. Pe fiul său, Horia Bernea, l-am cunoscut puțin după anul 1989, dar aș fi putut ajunge la el dacă funcționam și eu cum se cuvine. Ernest Bernea face parte dintre aceia care au avut
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” ERNEST BERNEA ?' GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2279 din 28 [Corola-blog/BlogPost/380047_a_381376]
-
a continuat câțiva ani. “Despre călugărie? Nu știam nimic sau, în orice caz, ceea ce știam eu era ca și nimic. Călugărul era egal monastire. Și monastirea era egal slujbe frumoase, sfinte moaște, straturi cu flori, multe binecuvântări, ce mai, o viețuire de-a valma cu sfinții și chiar mână-n mâna cu Dumnezeu. Și la urma urmei nu-i altfel, dar până la această „urma a urmei” se numără oile turmei.” Scriitorul, jurnalistul și publicistul Cornel Constantin Ciomâzgă s-a retras la
Scriitorul, jurnalistul şi publicistul creştin Cornel Constantin Ciomâzgă [Corola-blog/BlogPost/94210_a_95502]
-
a continuat câțiva ani. “Despre călugărie? Nu știam nimic sau, în orice caz, ceea ce știam eu era ca și nimic. Călugărul era egal monastire. Și monastirea era egal slujbe frumoase, sfinte moaște, straturi cu flori, multe binecuvântări, ce mai, o viețuire de-a valma cu sfinții și chiar mână-n mâna cu Dumnezeu. Și la urma urmei nu-i altfel, dar până la această „urma a urmei” se numără oile turmei.” Scriitorul, jurnalistul și publicistul Cornel Constantin Ciomâzgă s-a retras la
Scriitorul, jurnalistul şi publicistul creştin Cornel Constantin Ciomâzgă [Corola-blog/BlogPost/94217_a_95509]
-
a cortexului, generat de sentimentul de siguranță. Acest fenomen nu poate fi observat decât la bebelușii în vârstă de trei luni, când se află la sânul mamei lor (și se simt în deplină siguranță). Odată cu maturizarea, intervin grijile, instinctual de viețuire care înseamnă veghe și orientare continuă. Așa se explică faptul că acest sentiment al siguranței se estompează, activitatea cerebrală se intensifică iar ritmul biocurenților cerebrali devine mult mai lent, cu excepția somnului adânc și al rugăciunilor, Profesorul Slezin a numit această
Puterea rugăciunii în fenomenul vindecării [Corola-blog/BlogPost/94202_a_95494]
-
Acasa > Literatura > Eseuri > CONSPIRAȚIA UNIVERSULUI Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 1963 din 16 mai 2016 Toate Articolele Autorului Viața pe Pământ presupune acest paradox între tendințele pămantești de care sunt legate instinctele de viețuire și înmulțire adică firea animalică, pământeană, care sălașuiesc în același corp cu firea dumnezeiască, divină care aspiră, dorește puritate, blândețe, mângâiere, dragoste. Unii reușesc să le împace, altții nu, lăsând să încline balanța preponderent sau exclusiv spre una din ele
CONSPIRAȚIA UNIVERSULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382173_a_383502]
-
vârsta de 16 ani. Până la acea vîrstă dobândise o pregătire solidă în toate științele ecelei vremi, fapt care ar indica proveniența sa dintr-o familie înstărită. Aleasa sa pregătire în științele vremii i-a adus numele de Ioan Scolasticul, iar viețuirea în muntele Sinai, numele de Ioan Sinaitul. Acum este numit și Ioan Scărarul, datorită cărții „Scara dumnezeescului urcuș”, pe care a scris-o la sfârșitul vieții sale. La mănăstire l-a avut povățuitor pe Cuviosul Martirie, vreme de 19 ani
PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE, ARTICOL DE PREOT ILIE BUCUR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382180_a_383509]
-
este, la rândul ei, un monument: ea „împarte” veacurile în două - la sud, „aripa tânără” de la 1762, iar la nord, zidăria de la 1550. Aici și-a găsit familia Schlattner (al carei arbore genealogic coboară, cu documente, până la 1467) loc de viețuire și de slujire pe altarul credinței, spațiu de tihna și de creație literară. Cand se retrage să-și scrie cărțile, șapte uși îl despart pe romancierul-preot de lume; șapte uși că tot atâtea praguri de amintiri răscolitoare. „N-ai voie
„TIN LA ACEASTA TARA SI STIU CA DUMNEZEU MA VREA AICI. AICI MA CUNOASTE DUMNEZEU DUPA NUME” [Corola-blog/BlogPost/93118_a_94410]
-
glas solemn atunci s-a auzit: Și cerul și infernul sunt în tine!” Și adevărat este că „cerul” fericirii și „infernul” durerii se apropie și se depărtează de sufletul omului, împletindu-se ciudat, urcându-ne și coborându-ne pe spirala viețuirii. Citind poeziile doamnei Ileana-Lucia Floran, cunoaștem alte fațete ale personalității autoarei, căci metaforicul cer al împlinirii și al bucuriei, din volumul anterior (Cercuri concentrice - premiat de curând în Italia), e devansat de confruntările cu infernul efemerului, al fragilității ființei umane
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93258_a_94550]
-
propriu-zis nu se împlinește cu doruri sau nostalgii. Eroi sînt cei ce actualizează continuu și intens o viață care ne depășește. Așadar, sufletele care experimentează, care îndură în trup o viață creată și organizată la lumina altor valori. Creștinismul autentic, viețuirea unei spiritualități care răstoarnă omenescul în rosturile lui politice și sociale - e, înainte de toate, realizare efectivă, experiență concretă cu rezultate imediate și vădite." (39) Nevoia unor rezultate vădite și imediate îi va inspira lui Eliade ideea eroului menit a muta
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
în mod consolator ipostazele previzibile, academice, tocmai prin funcția charismatică îndeplinită de autor, ca și prin proiecția către personificarea deplină, discursul creator ferecân-du-se în individual. Să fii receptiv! Ca în orice labirint al adevărului, important e traseul, care obligă la viețuirea cu tine însuți, dar și cu alteritatea ta. Astfel, postmodernismul e plin deopotrivă de puseuri originale, inedite, extravagante și de detente obișnuite, standard, ordinare. Când remedii insolite, când parafraze ori chiar citate, cu toate însă înserate în regim de surpriză
Tiberiu Olah și cele șapte porunci ale postmodernismului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8541_a_9866]
-
deruta pe planul sexual. În acest fel zugrăvite, personajele sunt un obiect de investigație, expuse într-un insectar de excentricități. Îmi aduc aminte de imputarea de altădată, care îl irita pe Breban, că tensiunea continuă care exprimă climatul natural de viețuire a eroilor ar contrazice, prin aglomerarea de excese, verosimilul. Din nou subliniez în ripostă la aceste interpretări strâmbe că verdictul de neconcordanță e eronat. Spas-mele, violența, nerăbdarea sunt atribute ale unei lumi care solicită alte măsurători. În perimetrul ei extravaganța
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
Cosmin Ciotloș O viețuire cu Stan și Bran și Sonatine au apărut consecutiv, la șase ani distanță una de cealaltă, în 1981, respectiv în 1987. Fericită ideea de a le pune alături, respectând în felul acesta și adevărul cronologic, în volumul al doilea de
Mai mult ca stilul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7079_a_8404]
-
în spațiu cinematografic, cealaltă pe teritoriu muzical. În sens nu atât tematic, cât, nu știu cum să zic altfel, analitic. Cosașu supravoltează proza până la a o aduce în pragul eseului. (Merită observat că destule fragmente și chiar episoade trec nestingherit din O viețuire în Sonatine. Ce le face, totuși, să difere, e unghiul de lectură pe care-l dictează. Unul și același episod susține, în primă instanță, o dinamică circulară, de natură cinematografică, pentru că apoi, la reluare, să se moduleze pe un suport
Mai mult ca stilul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7079_a_8404]
-
personaj al lui Borges, Piere Menard. Un Piere Menard adus în concret sau, cu o vorbă la care Cosașu ține cu ironică simpatie, la concret). Nu-i de mirare, atunci, că simpatiile intime, expuse la un moment dat în O viețuire cu Stan și Bran, sunt populate de autori infinit analitici. Nu doar critici literari sau eseiști, adică, ci și critici literari, și eseiști, dar și, deasupra lor, ceva în plus: "Truffaut susține că lui i-a schimbat viața Cetățeanul Kane
Mai mult ca stilul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7079_a_8404]
-
lor narative, ci în contul formulării maleabile. Scena în care un conflict etnic e transpus într-unul sportiv, rezolvarea lui găsindu-se în mănușile a doi pugiliști, prezintă o recurență demnă de toată atenția. Căci ea apare și în O viețuire cu Stan și Bran, și în Sonatine. (Am mai spus-o, nu e singura astfel de situație.) Se ridică întrebarea de ce. De dragul evenimentului în sine? De dragul explicitării unei pasiuni de-o viață? De dragul travaliului stilistic? Ultimul răspuns mi se pare
Mai mult ca stilul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7079_a_8404]