140 matches
-
rotile și, sprijinindu-se într-un baston cu puteri pe care le credea definitiv pierdute, se precipită șontâcăind spre micul balcon cu vedere spre statuia lui Kogălniceanu. Dar oricât își dădu el silința ca s-o zărească pe Arm în viermuiala umană de jos nu reuși. Era și greu, de altfel, ca de la etajul al șaptelea să recunoască pe o femeie pe care nu o mai văzuse niciodată în carne și oase până atunci, deși o știa din fotografia ei postată
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Intervista, se ascundea de ei cât putea. Sorrentino își omagiază maestrul plasând un alt jurnalist pe urmele lui Marcello, protagonistul de odinioară, , acum intelectual ceva mai vârstnic, bogat și mult mai dezabuzat, observator cinic, căruia nu-i scapă nimic din viermuiala lumii în care se mișcă. Numele ne face să zâmbim, Gambardella. Tot din Fellini vine. Asemenea lui Mastroianni și eroul nostru de acum frecventează cercurile înaltei societăți, surprinse în toată deșănțarea și ipocrizia lor. Petrecerile sunt atinse de vulgaritate, colcăie
Cannes, 2013: Dorul de Fellini. Corespondență de la Magda Mihăilescu by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/78810_a_80135]
-
O altă filosofie de viață a generat o altă imagine despre sine și despre ceilalți. Ca alternativă la lumea imaginară, în care Bochiș se autoproclamase locuitor unic, s-a instituit, încetul cu încetul, realitatea nemijlocită a spațiului urban, relativismul străzii, viermuiala irepresibilă a semnelor aleatorii. Din artist plastic recluziv, atemporal și grav, Bochiș a devenit artist vizual implicat, provocator și ludic. Salvării proprii prin enunțuri înalte, propoziții ample și semne apotropaice, i s-a substituit pe nesimțite conștiința activă de agent
Fețele lui Bochiș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6851_a_8176]
-
în lumina taborică a Răsăritului. Pornește de la peisaj sau de la scena de interior și se surpă în aurul iconostasului și în aura Mîntuitorului. Acest traseu care camuflează atîtea evenimente intermediare, o revărsare de povestiri și de forme pe care nici măcar viermuiala din O mie și una de nopți n-ar putea-o echivala, mult mai scurt decît o clipită și mai condensat decît antimateria, este chiar pictura lui Oravitzan. Adică o poveste concentrată despre lumen și lux.
Silviu Oravitzan sau o poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6831_a_8156]
-
termeni ca "tranzitoriu", "intermediar" și "pasager". Iar deasupra tuturor, ca un nou și dominator zeu semantic, va trona cuvîntul link: ceva există numai în măsura în care de la el și înspre el pleacă și vin cît mai multe linkuri. Se naște astfel o viermuială globală a cărei însușire de bază stă în circulație: circulația informațiilor, a mărfurilor, a banilor sau a oamenilor. Totul e circulație. Numai că circulația înseamnă circularite, adică cerc: învîrtire într-un carusel al cărui principiu de existență este mișcarea, dar
În pragul mutației by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7261_a_8586]
-
francez. Și nu numai. Acolo am deslușit, pentru prima oară, pe la mijlocul anilor nouăzeci, laboratorul construcției unei instituții care este un festival de teatru. Acolo trăiam zi și noapte între fascinația scenei, a ceea ce se vede ca act artistic și culise. Viermuiala și agitația unui festival mi-au sucit atunci, pentru prima oară, mințile. Am văzut, concret, felul în care imaginația lucrează creativ în conceptul unui astfel de eveniment, pînă la cele mai fine și, adeseori, imperceptibile detalii. Am scris despre cele
Farmecul cetății by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5990_a_7315]
-
și sub felurite identități: politicieni, oameni de afaceri, lideri de secte religioase, agenți de influență, intelectuali cumpărați de servicii secrete, ideologi sponsorizați de fundații anonime, patroni de trusturi media etc. Din acest motiv, omenirea poate fi privită ca o uriașă viermuială în care fiecare focar de propagandă caută să-și atragă cît mai mulți prozeliți. Potrivit acestei logici, orice convertire e rezultatul unei manipulări și orice credință s-a născut dintr-o înrîurire subtilă. De aceea, astăzi asistăm la o competiție
Lustrația mentală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5931_a_7256]
-
o saturație. Încet, încet, oamenii vin la teatru, cumpără cărți nu ca să-și populeze o bibliotecă, ci, pur și simplu, ca să le citească. Am intrat și eu să-mi cumpăr cîteva cărți și m-a trăsnit contrastul. În afara librăriei, vacarm, viermuială, minciună, dezastru. Înăuntru, liniște, gesturi clare, precise, ca și dorințele din spațiul vital și normal. O insulă. Mi-am amintit de Eugenio Barba care vorbea despre teatru în fel și chip, dar și ca „despre un ghetou al libertății, o
Maestrul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6067_a_7392]
-
mai departe". Dar pe de altă parte n-am luat în seamă ciudățeniile acestea, aceste cuvinte pripite care, precum un tirbușon verbal, au ridicat capacele eurilor mele putrede. La urma urmei, identitatea mea este cea lepădată de un vierme, o viermuială a sufletului. In tot restul serii - care a trecut anost - n-am avut ochi decît pentru Jane. Știam că pînă la urmă trebuia să-i fac o dare de seamă mai amănunțită asupra ființei mele, că trebuia să mă pregătesc
Will Self - Cum văd eu distracția by Daniela Rogobete () [Corola-journal/Journalistic/6128_a_7453]
-
Europa Liberă și-a spus că, într-o lume căzută în degringoladă, cuvîntul unor personalități poate fi o pîlpîire de bun-gust și o picătură de sănătate culturală. E drept, o picătură într-un ocean de vacarm obtuz, semănînd cu o viermuială de dezaxați viageri. „Am ales douăsprezece dintre conversațiile purtate acum zece ani (reproduse în ordinea difuzării lor), optînd pentru dialogul cu personalități exponențiale, al căror antrenament umanist mi s-a părut că garantează o partidă mai captivantă într-o echipă
În mijlocul Purgatoriului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5779_a_7104]
-
urmă ai impresia că treptele au fost anume construite ca să ducă pînă la tine, cînd în realitate, sensul treptelor sunt doar în mintea ta, universul neavînd sensuri de potriveală secretă. Suntem într-o închisoare galactică care e indiferentă la zbaterile viermuielii de pe terra. De la un așa spirit atins de luciditate seacă te-ai fi așteptat să fie opac la timbrul poeziei. Și totuși, Viorel Chițea are nerv liric și sensibilitate acută, dovadă că cele mai reușite eseuri sunt cele în care
Personal, consider că… by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5574_a_6899]
-
îți provoacă sațietatea și, în consecință, dorința de a fugi din fața pînzei. E acolo o junglă prea încărcată ca să fie în ton cu reținerea sfioasă a pictorului. În rest, pînzele lui Paștina dau privitorului un sentiment de acalmie reculeasă, în contrast cu viermuiala citadină, fiecare cadru aducînd cu un exercițiu de meditație fără cuvinte. Hegel are dreptate: pictura de talent nu are nevoie de pereți.
Armonie inversă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3624_a_4949]
-
Dacă pînă acum scenografiile lui se duceau spre jocul cu proiecțiile, spre un soi de stilizare modernă, minimalistă, acum schimbă radical direcția, surprinzîndu-mă și impresionîndu-mă. Remarcabilă ideea, precum și materializarea ei. Un décor care amintește imediat de neorealismul lui Visconti, de viermuiala din apartamentele sordide, de du-te-vino-ul de pe scările insalubre, de violența din Rocco și frații lui. Un décor care joacă de la începutul și pînă la sfîrșitul spectacolului. Faptul că regizorul și scenograful formează de mult o echipă stabilă, se vede, se
Inocentul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10951_a_12276]
-
în revistă proximitățile, cîteva puncte cheie. Valurile succesive de civilizație, forța imperiilor copleșește și acum. țin ochii deschiși și simt focul din suflet cum îmi încălzește trupul purtat prin frig și umezeală. Culorile iernii fac Istanbulul straniu, solemn, însingurat, sustras viermuielii turistice. Privesc cele șase minarete ale Moscheei Sultanahmet, singura însoțită de un număr așa de mare de turnuri, Moscheea Albastră, cum mai este cunoscută. Faianța albastră de Iznik strălucește, se spune, miraculos ziua. E seară cînd intrăm, după rugăciune, și
Altfel de spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10870_a_12195]
-
obligatorie (și unică) a enunțului: Agopian (sau Ilfoveanu) cîest moi, iată cea mai lapidară formulă a identificării. Intr-un comentariu mai vechi asupra unei alte expoziții, încercam să-l plasez pe Ilfoveanu undeva în intervalul dintre Athos și Isarlâk, dintre viermuiala voluptoasă și fosforescentă a Levantului și lumina pură, taborică, fără umbră și fără istorie, a visului isihast. Insă această privire este cu adevărat revelatoare dacă ea îl integrează și pe Ștefan Agopian. Doar alături, cei doi artiști pot fi înțeleși
Carnaval biblic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10184_a_11509]
-
lumea de afară. De altfel,ochii săi de un albastru intens doar pipăie atmosfera dezolantă a orașului dar nu observă nimic din zbuciumul crengilor golașe ale teilor care se caută ca niște frați, împreunându-și mâinile rebegite, ci doar scanează viermuiala dezordonată a oamenilor sau mișcarea silențioasă ori scrâșnită a pneurilor mașinilor pe asfaltul umed. Din când în când tresare la zgomotul înfundat al hurducăturilor tramvaielor pe șinele negre, lucioase de umezeala toamnei. Văzduhul miroase amar a frunze și iarbă aflate
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
alta. Se apleacă mult deasupra marginilor pînă cînd partea de sus a trupului Îi dispare cu totul În pîntecele acelea burdușite cu resturi de tot felul. Caută mîncare. Își Înfige mîinile negre În miezuri de pîine Îmbibate În zoaie, În viermuiala puturoasă a cartofilor, În masa aceea putredă, zemuitoare, stoarce Între degete toate deliciile descompunerii, grohăie, linge, Înghite. E un copil, un mic animal Înfometat, ascuns sub o platoșă de murdărie. De ce n-am Înțeles În clipa aceea, cum de n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o insulă pe role Să-i pun o velatură ca la iole Să navighez musonic în derivă Că-mi stă la îndemănă. Nici nu costă Nu voi atinge dreptul nimănui Ca un Curent al Golfului hai hui Să scap de viermuiala cea anostă Se poartă. Ați văzut câte-un emir Cum își înalță pe nisip castele S-ajungă de-ar putea până la stele Spunând în urmă: a fost un chilipir! Am să mă rog la Domnul în tăcere Că în jurul meu
DUHUL OSTIL de ION UNTARU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364550_a_365879]
-
am chef de vorbă. Îmi doresc să mă instalez cât mai repede și să mă culc. Transfer totul din geamantane în frigider, îmi instalez laptop-ul, ibricul electric și nu uit să încui ușa. Cum nu pot închide ochii din cauza viermuieli de afară, care răzbate supărător prin pereții subțiri ai navei, îmi fac o cafea la repezeală, îmi aprind o țigară și încerc să-mi pun ordine în gânduri. Fără rezultat. În cele din urmă ies din cabină. Vântul polar mă
DRUMUL APELOR, 2 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362883_a_364212]
-
se sumețesc dintr-o dată, chiar pământul pare să fi căzut într-o “rană” pregătind o adormire vecină cu extincția, “nemurirea” sau viețuirea părând a mai fi păsuite doar de agonia și precaritatea mișcărilor a tot ceea ce este încă viu, o “viermuiala” irațională a amestecat totul și e pe cale să-și piardă chiar sensul ei incipient, bacterian... Nici un apel la calm nu se întrevede, nimeni nu poate realiza ieșirea, “punctul terminus” al “casei oamenilor” de pe “labila” ei orbită și nici că Dumnezeu
PĂLITURA COSMICĂ DIN 1906 DIN SAN FRANCISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367246_a_368575]
-
dar credeam că nu mi se adresase mie. Încă insistam în stabilirea detaliilor, nu mă dezmeticisem. Veneau spre mine „haldele” altui timp, ce miroseau a parfum, briantină și naftalină, în amestec cu uleiuri și unguente râncede de mobilă veche, o viermuială atemporală ... Vasile mă trase de mânecă și suflă aspirând în rotocol locul din preajmă, rostind cu oarecare încordare: „E băiatul de care v-am vorbit, doamnă! Și-apoi, luat pe nepregătite, către mine: „Unde ești student și ce scrii !? O
SCRIITOAREA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349651_a_350980]
-
Și chiar nu am scris cinci ani. Și aș fi trăit fericită până la adânci bătrâneți, lenevind și mutându-mă de la umbră la soare, încărcând notele de plată ale saloanelor frecventate de femeile care se respectă și, ca atare, contează în viermuiala zilei de azi. Dar Cel de Sus nu a vrut să mă vadă lenevind, așa că mi-a trimis un semn... putem spune chiar un semn pe o carte. Un exemplar mare și voluminos, dintr-un șir de cărți mari și
MIGDALE DULCI-AMARE: „GÂNDIREA OVARIANĂ” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/349680_a_351009]
-
faci) În prima zi la Tokyo am fost la piața de pește, la bursă, la licitație, unde în fiecare dimineață se stabilește prețul zilnic al peștelui tuna. Lumea merge pe biciclete, motociclete, sau trage la câte un căruț. E o viermuială și o varietate incredibilă de mărfuri. Ce oraș viu, activ, dinamic, ce densitate de viață! Întorși la etajul 11 al hotelului nostru, am trăit și primul cutremur, destul de mare. Femeia care face curățenie n-a așteptat însă să se liniștească
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (1) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349339_a_350668]
-
din Las Vegas. Am intrat în casinoul Mandalay Bay când soarele răsărise mai bine de trei ceasuri și am ieșit pe întuneric, pentru că trecerea dintr-un casino în altul se face aproape insensizabil, ești “furat” de peisagii luxuriante, de o viermuială care departe de a fi sâcâitoare te ia pe sus și te face să uiți pentru ce ai intrat în ăsta, să zicem și n-ai intrat în celălat, de infinite posibilități de a te dărui plăcerii jocurilor de noroc
LAPORTARI CU FIRETURI ŞI GALOANE CA LA C.C.AL P,C.R. ÎN LAS VEGAS !(IV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366725_a_368054]
-
dori nimic din lumea aceasta. Când am văzut prima dată câtă liniște se află împrejurul meu, mi-a fost și teamă să mai respir. Eu nu am multă carte dar puneți alături imaginea de fiecare zi a Bucureștiului cu toată viermuiala lui și o să vă dați singuri seama că s-a rupt undeva o balanță, un echilibru și lumea merge pe un drum greșit. Și pentru acest dezechilibru, omul plătește cu suferință. Pentru că Domnul este al păcii, nu al neorânduielii. Și
PUSTNICUL de ION UNTARU în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354695_a_356024]