606 matches
-
transmit energia benefică a Universului, spre cele 100 trilioane de celule ale corpului. Oare s-a înserat prea devreme? Oare soarele meu a trecut în cealaltă parte a Terrei? Luceafărul nu se zărește dintre nori. Dar iată, un vânt, un vifor, începe să alunge norii grei, care devin diafani, sub care Luna apare cu un HALOU uriaș. Oare spiritele noastre se țin acum de mână peste timp, prin timp, lăcrimând scintilant? Noi putem plânge nu numai la necaz, ci și de
MARGARETA MARIANA SAIMAC by http://confluente.ro/articole/margareta_mariana_saimac/canal [Corola-blog/BlogPost/380543_a_381872]
-
transmit energia benefică a Universului, spre cele 100 trilioane de celule ale corpului.Oare s-a înserat prea devreme?Oare soarele meu a trecut în cealaltă parte a Terrei?Luceafărul nu se zărește dintre nori. Dar iată, un vânt, un vifor, începe să alunge norii grei, care devin diafani, sub care Luna apare cu un HALOU uriaș.Oare spiritele noastre se țin acum de mână peste timp, prin timp, lăcrimând scintilant? Noi putem plânge nu numai la necaz, ci și de
MARGARETA MARIANA SAIMAC by http://confluente.ro/articole/margareta_mariana_saimac/canal [Corola-blog/BlogPost/380543_a_381872]
-
acele vremuri de poveste și mi-e dor să te zăresc senină-n prag, torcând alene din fuior, iar degetele-ți pricepute, să văd, uimită, cum transformă noian pufos de lână nouă în ghem de ață uniformă. În iernile cu vifor mare ești tot la sobă împletind ciorapi de lână la nepoată și-aud ulceaua clocotind miez de bostan dulciu si tare pentru plăcinte poale-n brâu până când prinde-va aromă și pòjghiță de arămiu. Și la povești cu floricele dintr-
MĂMUŢA MEA (DEDICATĂ BUNICII MELE) de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 by http://confluente.ro/liuba_botezatu_1464906795.html [Corola-blog/BlogPost/343007_a_344336]
-
smulsă din aripi de Arhanghel, precum o mătură de raze ruptă din surplusul harfelor cosmice ori farul unui automobil cosmic, raze topindu-se într-o hiperbolă alb-albastră din zborul unor colibri dinamici care-ți feresc aurul evanescent al cozii de viforul tăcut al vântului solar. La urma urmei, tu nici n-ai fost vreodată altceva decât o coamă cosmică, ades spectaculoasă, o prizonieră cu dans eliptic jur-împrejur de Soare, menită a semnala spre Terra, când și când, ciudate evenimente triste, nedorite
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/cristian_petru_balan_1496113544.html [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
cuminți spre zările dulci ce ne-atrag magnetic spre misteriosul apus... O LUME STRANIE Când galaxiile nasc spiralate-n legi, iar timpul, frângându-se-n cochilii, se strânge ca un melc; când curcubeiele se-ntorc târâși în stele și-un vifor de bolizi se înfășoară în curbele-unui gol de increat, ca fașele în jurul unui nou născut, la capătul materiei - o minune: o nouă lume de lumini umanoide, care-ți așteaptă-astronauții-n taină. (o lume răsărită din închipuire? Da sau nu?!...) O lume
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/cristian_petru_balan_1496113544.html [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
viscolul doar frunze uscate Corneliu Traian Atanasiu Cît de tare ar bate vîntul și de vitregă ar fi vremea, acompaniamentul cuvenit al troienelor înalte și al zăpezilor spulberate pare să ne conecteze la cine știe ce povești pline de farmec. Dar așa, viforul sec nu mai are niciun farmec, tristețea nu mai e echilibrată de decorul fabulos al iernii. Frunzele încearcă un joc la care nu se pricep și totul este doar o parodie, o înscenare ratată. noapte geroasă - moșul apelează la linia
CORNELIU TRAIAN ATANASIU,COMENTARII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Corneliu_traian_atanasiu_comentarii_0.html [Corola-blog/BlogPost/369446_a_370775]
-
ar merita-o! Mulți artiști au o zisă bunădispoziție pentru că lacrimile lor le beau păsările nesomnului cu gânduri și le usucă undele dragostelor care vin și trec prin ei, fiecare cu o picătură de destin mai bun ori mai rău, viforele nedragostelor care-i ajung din urmă sau le vin în față cu brațe de îmbrățișat, ori cu palme de primit. O inimă care doar bate, nu e inima artistei Niculina Stoican. Artista Niculina Stoican depietrifică greutatea de pe suflet a iubitorilor
NICULINA STOICAN. REALITĂŢI DIN MĂDUVA VIEŢII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Aurel_v_zgheran_1398495337.html [Corola-blog/BlogPost/347965_a_349294]
-
zace de frig Doamne ești în Biserica mea Sfântă Domnul în cer are doar scaunul său Ochii Lui pe sărac îl privesc la rău Cum fiarele patimii îl descântă Va ploua peste păcătoși cu lațuri Foc și pucioasă suflare de vifor Caii sălbateci zburdă fără hățuri Că drept este Domnul și dreptatea Sa Deschide-n suflete nesecat izvor Și fața Lui zidește-n inimi casa PSALMUL 11 Cel necuvios din adevăr scade Limba cea plină de mândrie pierde Cum seceta usucă
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (1) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 by http://confluente.ro/aurel_m_buricea_1427177236.html [Corola-blog/BlogPost/357804_a_359133]
-
pe sfârșite, în curând iarna va bate la ușă, atunci frunza de cireș nu va mai avea scăpare, va fi smulsă de un vânt puternic și purtată departe, departe, de surioarele ei. Așa va veni și pentru mine iarna cu viforul, cu furtunile ei, ne va smulge din sânul cald al famililor noastre și ne vor purta spre tărâmuri necunoscute. Ei, de unde au venit gândurile negre? Sunt încă în putere, Hades mai are de așteptat, cu toate bogățiile lui. Mă gândesc
IUBIREA PENTRU... de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1468234690.html [Corola-blog/BlogPost/350630_a_351959]
-
să-și lase dulceața în urcioare de pământ. Și-apoi ghiocei de zăpadă îmbracă câmpul,casele,gradinile.Se odihnește pământul,iar oamenii spun povești ,la gură sobei.Cand eram copil,femeile teșeau în războaie de țesut, pe vremea această, a viforului ,în timp ce focul trosnea și doinea în soba.Asa mi-o amintesc și pe bunica,țesând povești și creând , cu migala, ștergare și paturi cu fir ales.Mi-au rămas de la bunica,în amintire,cateva podoabe. Mi-au rămas,de la bunica
SATUL MEU de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 by http://confluente.ro/cristiana_iliuta_1492503510.html [Corola-blog/BlogPost/376797_a_378126]
-
autodistrug, așa cum se întâmplă în ultimul timp, pe criză asta mondială. E dimineață și e ger și frig de îți îngheață sufletul în vene, cum se mai spune pe la noi. Sau, cum ar spun poetul: “La mine-n suflet este vifor și vin nebuni să facă schi”. Vine o iarnă când mor cangurii, seniori, luați aminte! Vine o vreme când mor caii (“caii negrii ai iubirii”), vine o vreme când se- nvechesc “mașinuțele biologice” și nu mai ști cine îți fură
SCRISOAREA NR.136 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Jurnal_de_atelier_ii_fragment_din_scri_constantin_milea_sandu_1355908750.html [Corola-blog/BlogPost/351552_a_352881]
-
din timpul său, dar și din toate vremile trecute sau viitoare ale grăbitului Timp. Să ne amintim prin ce au trecut, trec și se... petrec fiii Basarabiei, cea cu răni sângerânde, încă nevindecate. Basarabie răstignită la răscruce de hotare, în viforul arctic al estului vecin. O curgere de lacrimi continuă, ce pare fără sfârșit și fără sens, pe care poetul a dirijat-o spre „Unicul Sens”, cum ar zice poeta gălățeană Speranța Miron și cum o spune poetul Traian Vasilcău în
POEZIA CREDINŢEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1411411161.html [Corola-blog/BlogPost/375141_a_376470]
-
meu zdrobit nu mai scoteam Îmi așteptam sfârșitul prinsă-n lațul Acestui cuarț cu irizări de rai. N-aveam habar că îți rupsesei lanțul Și-n orice cuib de vânt mă căutai Rupând la rând petale de furtună, Lăstari de vifor și tulpini de gând Ce nu ne-au vrut vreodată „împreună”... Ai șters întreg târziul din curând Și ai venit în pumni cu apă vie. Un strop a fost de-ajuns și... m-am trezit Pe-o plajă, într-o
DIN VIS ÎN VIS de AURA POPA în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Aura_popa_1396792095.html [Corola-blog/BlogPost/347756_a_349085]
-
codrului rană Nu-i nimeni progromul să-nfrunte A bătrânilor codri nemeritată prigoană, Nu-i nimeni să vadă, nu-i nimeni s-asculte. Cum rana de-acuma ajunsă-i la os , Prin cioate durerea-n pământ se răsfrânge, Nu-i viforul iernii ce suflă câinios, Ce la Țebea prieteni Iancu ne plânge. Referință Bibliografică: Acasă la Iancu / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 232, Anul I, 20 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamaș : Toate
ACASĂ LA IANCU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 by http://confluente.ro/Acasa_la_iancu.html [Corola-blog/BlogPost/371227_a_372556]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > VÂNĂTORII DE SEMENI... Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 700 din 30 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului să stingeți lumina din calea viforului și-a hoardelor de trădători ce-au pornit vânătoarea în lume... să-ntindeți capcane pe fiecare câmp roditor și să-ngropați sub brazdă ticăloșia vânzătorii de semeni ... acești diabolici născuți dintr-un blestem... și cine mai știe vreo rugă ( de
VÂNĂTORII DE SEMENI... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 700 din 30 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Vanatorii_de_semeni_valentina_becart_1354275756.html [Corola-blog/BlogPost/359398_a_360727]
-
filozofie antisceptică, dar mai ales demarcarea între important și nonimportant ca sens al existenței. Pace și armonie cu natura și cu tine însuți, iubire dăruită ție și semenilor, rugăciune și credință în Dumnezeu: “Rugăciunea este liman pentru cei învăluiți de vifor, ancoră pentru cei asupriți de valuri, toiag pentru cei osteniți, comoară pentru cei săraci, adăpost pentru cei bogați, ajutor contra bolilor pentru cei slabi și apărare a sănătății pentru cei tari.” - Sfântul Augustin Rodica a reușit să devanseze acest aforism
DEBUT- RODICA DASCĂLU- DANSUL VIEȚII(VERSURI) de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1465224858.html [Corola-blog/BlogPost/373554_a_374883]
-
Acasa > Manuscris > Impresii > DARURI... Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 2180 din 19 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Viforul vieții mi-a obosit inima, dar nu și simțirea. Drumurile pe care le-am străbătut mi-au obosit pașii, dar n-au reușit să pună stavilă zbuciumului și căutărilor, mereu mai însetate... Îmi place, adeseori, să ascult cernerea nisipului în
DARURI... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 by http://confluente.ro/valentina_becart_1482156843.html [Corola-blog/BlogPost/364146_a_365475]
-
reacțiile afective născânde în final de cunoștințe sau îndemânări practice. Întocmai pentru aceasta, Opera Comică pentru Copii edifică valențele voioșiei și plăcerii, drept constructiviste, cu aripi, departe de angoasele și robustețele oloage ale tocitului. Aceste stări de spirit asaltează ca viforul scena ei, iar de aici adâncul afectiv copilăresc. Augustă și relevată, opera ia aici la țintă ușa spre inimă, ca floarea fereastra ochilor! 24 Ianuarie, zi națională, nici ea scăpată de discursul festivist, de ovații cu muchii de tribun politic
BUCURIA UNIRII , SPECTACOL FESTIV, LA OPERA COMICĂ PENTRU COPII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1422025186.html [Corola-blog/BlogPost/370372_a_371701]
-
o cruce de aer.” Din acest moment, Matca îi oferă respectul și atenția cuvenite celei pe care o iubește prințul TaraliK. „Armăsarul din vis” Un moment de referință în carte, marcând finalul istoriei Daciei, este nașterea inorogului - “calul din vis”, Vifor. Dacia și TaraliK, femeia și bărbatul, cuplul, asistă la venirea pe lume a acestuia. “Nu se înșela, era un inorog de-adevăratelea! Mânzul din poveste o așteptase pe ea, acolo în pustietate, să o convingă că tot o Lume era
O CARTE DESPRE DOUA CIVILIZATII, SEMNATA MELANIA CUC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 by http://confluente.ro/_femeie_in_fata_lui_dumnezeu_o_carte_despre_doua_civilizatii_semnata_melania_cuc.html [Corola-blog/BlogPost/367181_a_368510]
-
Grădina zâmbetelor...ce se-neacă în ploaia ipocriziei, Răsăritul soarelui...umbrit de cețurile verzi, ale invidiei. Privirea cerului... întunecată de norii faptelor înjositoare, Rețeaua arterelor... prin care curge spre iris culoare. Avem de pierdut: Mugurul încrederii... ce piere înghețat de viforul trădării, Apusul soarelui în valuri... ucis de semnul întrebării. Dulceața dragostei... topită de focul năpraznic, al mâniei, Aripile visurilor... frânte de furtuna oarbă-a mândriei. Avem de pierdut! Vi se pare puțin ce avem de pierdut? Nu poți să pierzi
AVEM DE PIERDUT de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 by http://confluente.ro/mariana_stoica_1456338339.html [Corola-blog/BlogPost/383952_a_385281]
-
DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Scrieri > CASA PĂDURARULUI (1) Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1148 din 21 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Casa pădurarului (1) Viforul lovi din plin satul de munte. Zăpezile grele căzură în ultimele zile peste tot ce se putea vedea în acel sat izolat, de la capătul țării, așezat ca un cuib între Obcinile Bucovinei. Dar pe țăranii de la munte nu-i sperie
CASA PĂDURARULUI (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 by http://confluente.ro/Casa_padurarului_1_viorel_darie_1392965217.html [Corola-blog/BlogPost/362661_a_363990]
-
Tu, de ce mă poți printre lacrimi? Nu-mi da ca să port mai mult decât pot. Un dangăt de ieri, un dangăt de azi într-un stup de albine, Roind alungă duhurile rele printre sunetele grele. Cheamă viii, plânge morții, împrăștie viforele și alungă trăsnetele! Prin sunete dau timpului măsură umplundu-l de rost, Marcând începuturi spre slava luminii din post a Cuvântului cu rost. Referință Bibliografică: Clopotul timpului / Claudia Bota : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2325, Anul VII, 13 mai 2017
CLOPOTUL TIMPULUI de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 by http://confluente.ro/claudia_bota_1494703830.html [Corola-blog/BlogPost/377686_a_379015]
-
din sărutări de noapte Și învelește-mi somnul când afară, Zăpezile ne-ngroapă disperate, Noi să dormim până la primăvară! De ne-om trezi cu ghiocei în plete, Să nu ne pară rău că am trăit Făcând din bucurie minarete Ca viforul din noi să ia sfârșit! Referință Bibliografică: Iarnă în doi / Angelina Nădejde : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1459, Anul IV, 29 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Angelina Nădejde : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
IARNĂ ÎN DOI de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 by http://confluente.ro/angelina_nadejde_1419841646.html [Corola-blog/BlogPost/377466_a_378795]
-
se înscrie, cu notele ei particulare, în “segmentul” de istorie literară contemporană ce mărturisește vitregiile unei epoci. Este epoca blestematului deceniu șaizecist (1950-1960) care și-a zbenguit ticăloșiile și nefericirea asupra unui popor blajin, deturnându-l de la rosturile sale. Chiar dacă viforul cumplit al acelei vremelnice urgii s-a stins în amurgul veacului trecut, “jurnalul” lui Grigore Gociu avertizează, ca o anamneză, că sechelele acelei nefericiri de import n-au dispărut definitiv. Ele zac încă, latent, pe ici, pe colo, ca un
JURNALUL „DEVENIRII PRIN SUFERINŢĂ” (GRIG GOCIU – “CĂMINUL RACOVIŢĂ”. CARTEA A III-A) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1474414228.html [Corola-blog/BlogPost/379579_a_380908]
-
Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1283 din 06 iulie 2014 Toate Articolele Autorului lacrimă care se stinge, de ce plângi, tu, nu mai plânge, ești liana, ce se frânge, peste norul care ninge, va veni o primăvară peste viforul de-afară și vor înflori toți teii și vor ninge iarăși mieii, dulce, tu, fecioara mea, rătăcită într-o stea, te văd întruna plângând, și destinul îngânând, vreau să-ți văd ochii căprui dacă sunt ai nimănui, dă-mi-i
CUNUNIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1404626925.html [Corola-blog/BlogPost/343662_a_344991]