105 matches
-
castre: morcoviorii triști: oamenii fără busolă/ speranță, cărora le sunt retezate visurile, oamenii-conopidă,cu idei cărnoase la purtător ce își amplifică starea de bine, prin implementarea unor gândiri asertive/ pozitive și oamenii- ciupercă, ce stau la adăpost în caz de viforniță existențială, în păturici maternale de pluș. Cam 90% conform statisticilor, sunt de origine asinească. Vă sugerez să vedeți tot ce e viu și mișcă prin fața voastră, fie ea zi, noapte, taxă, nădejde, deznădejde, prietenie, aliment, non-aliment, lichid, non-clichid, iubire, mall
ȘOBOLANIADA E UN TIC SAU O MODĂ PARȘIVĂ? de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372394_a_373723]
-
PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Artistic > PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 22-23 Autor: Ioan Lilă Publicat în: Ediția nr. 442 din 17 martie 2012 Toate Articolele Autorului 22 VALOAREA LUI ZERO Afară este o vreme de groază. Urlă vifornița ca lupii flămînzi lîngă staulul oilor. Mancuse se uită pe fereastră, apoi oftează. Nu mai sînt lemne și el trebuie să iasă din casă, ca să le aducă de la magazie. Cîinele l-a simțit și latră. Nu-i destul de cald în
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 22-23 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348367_a_349696]
-
transfigurat Iisus plutește pe lângă sufletul meu. Mâna Lui îmi atinge fruntea cu caldă binecuvântare. I-atâta pace-n carceră! Dulce ești Doamne, în suferințele pe care ni le îngădui! Fă-mă Doamne, bun! Bun, ca un Om!” (Pr. Dimitrie Bejan, Vifornița cea mare, vol. III, Ed. Credința Strămoșească, sine loco, sine anno, pp. 124-125) Mărturisirea credinței în Învierea Domnului conferă deținutului o stare harică, unică, în care toate constrângerile fizice la care e supus se dizolvă, lăsând loc acelei păci duhovnicești
CATEVA REFERINTE DESPRE CREDINTA SI SPIRITUALITATE IN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR COMUNIST de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344934_a_346263]
-
îmbracă, trebuie neapărat să merg s-o ajut.... XXXIII. GREIERELE ȘI FURNICĂ, de Dan Norea , publicat în Ediția nr. 1327 din 19 august 2014. Fabula după La Fontaine “Petrecuse cu chitară toată vara. Însă iată că-ntr-o zi când vifornița porni, Greierele se trezi fără musca , fără râma, fără umbră de fărâma. Ce să facă? ... Hai să ceară la Furnică, pan' la vară” Știm cu toții - nu i-a dat, Însă nu s-a terminat Ca-n povestea de mai sus
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376472_a_377801]
-
e La Fontaine. Morală Iată, deci, care-i năpasta Ce aici a pus capac: Dintre toți, pe lumea asta Tot poetu-i mai sărac. Citește mai mult Fabula după La Fontaine“Petrecuse cu chitaratoată vara.Însă iată că-ntr-o zicând vifornița porni,Greierele se trezifără musca , fără râma,fără umbră de fărâmă.Ce să facă? ... Hai să cearăla Furnică, pan' la vară” Știm cu toții - nu i-a dat,Însă nu s-a terminatCa-n povestea de mai sus.Cineva discret mi-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376472_a_377801]
-
și eres... Privește-mă din fugă sau încetează-ți mersul, Căci tu-mi decizi de-i viață, suire sau regres ! TROIENE DE SPERANȚE... (sonet) Troiene de speranțe ne-au inundat simțirea, Păcatele-s în clocot și-n inimi se-ntronară - Vifornițe de flăcări cu strălucire-amară Ființei noastre pure îi drămuiesc iubirea. La marginile clipei, pe-un ram de frumusețe, Pe rugurile jertfei presar umil speranțe, Le-adun de nicăierea, le-nfășur în prestanțe Răsbinecuvântând iubirea cea plină de noblețe. Privește cum pulsează
TROIENE DE SPERANŢĂ (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375181_a_376510]
-
detaliile specifice ale instrucțiunilor și de riscul de a fi înțeleși greșit. De exemplu, la desenul cu leapșa, unul dintre elevii foarte creativi a dat înapoi foaia de hârtie goală, căreia îi modificase titlul în „Leapșa în curtea școlii - pe viforniță” (Getzels și Jackson, 1962, p. 43). Wallach și Kogan Wallach și Kogan (1965) au susținut că un mare defect al lucrării lui Getzels și Jackson (1962) este faptul că creativitatea nu e măsurată corect în situațiile de tipul test pe
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
cu momente calme, evocând „vin bun și cântece frumoase”. Scurgerea timpului nu declanșează crize dramatice, iar nucul „falnic”, simbol al unor „vremi de trai patriarhal”, întinde peste lucruri coroana-i protectoare. Câte o notă mai dinamică se consumă repede. Sfidând vifornița hibernală, la „orândă” domnește o suspectă „voie bună”, țăranii, inclusiv popa, jucând de „duduie sub ei pământul” (Veselie). Evocator elegiac al lăutarilor și cântăreț al pribegilor, I. e un precursor al lui O. Goga, superficial însă, lipsit de freamătul dinamic
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
ruse, București, 1963 (în colaborare); Antologia nuvelei sovietice (1945-1965), I-II, București, 1965 (în colaborare); I. Semionov, În serviciu comandat, București, 1966; Ilya Ehrenburg, Oameni, ani, viață, I-VII, București, 1967-1972; V.A. Kaverin, În fața oglinzii, București, 1972; Leonid Leonov, Vifornița, București, 1973; Viktor Astafiev, Un păstor și o păstoriță, București, 1974; Viktor Goleavkin, Tăticul meu drag, București, 1975; Vladimir Piskunov, Andrei Belâi, București, 1975 (în colaborare cu Madelaine Fortunescu și Leonid Dimov), Romanul sovietic, Iași, 1978 (în colaborare cu Alexandra
NICOLESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288448_a_289777]
-
în urmă. Afară se încălzise bine și, cum mergea urcând la deal, baba grăbită se încinse și începu a lepăda cojoc după cojoc, încât până în vârful muntelui nu mai rămăsese decât în cămeșoi. Atunci porni însă cel de sus o viforniță cu zloată, de au înghețat și baba și oile, cu Dragomir alăturea. O altă legendă, întâlnită în Bucovina, o prezintă pe Dochia drept o fată de împărat care, fugind de împăratul cotropitor ce voia să o ia de nevastă, s-
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
alocuri făcuse o suficientă grosime de ghiață. Unii arestați se Împiedecară căzând În zăpadă nu Înainte Însă de-a se agăța de de cel de alături, trăgându-l după el, văicărindu-se de frig și rănile primite În timpul căderii. Iar vifornița părea hotărâtă să lichideze tot lotul de nefericiți Înainte de-a fi triați prin Înfometare și mai ales prin muncă forțată!! Se produse Învălmășeală. Atât Liberii deținuți cât și escorta Înarmată a gardienilor se repeziră cu bastoanele de cauciuc lovind
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pe călcâie Visul plecărilor Urme de lumină în florile mărului, Urme de corăbii cerești, în statornic Ocean de marmură. Și valurile au săpat Arcade, în dunga albă a țărmului. Acolo, dorm câte o noapte rătăcitoare Păsari, scăpate de visul plecărilor. Vifornița tăcerii închipuie mijloc De iarnă. Acolo, într-o zi, coboară soarele În preajma îngerilor, spre a le povesti Despre fiul lui Sîmpetru, cel țintuit De stâncă în lanțuri sunătoare Ca o strună și lovind cu aripa În harpa lăcrimată a ierburilor
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
vântul avea în el mii de ace de ghiață și omătul mărunt își căuta cu îndărătnicie loc în toate ungherele îmbrăcămintei; iar pe sus se simțea că lunecă un fel de șuvoi nemărginit și iute. Până la șopron, Lepădatu simți că vifornița s-a întărit. Găsi pe flăcăuași strânși la un loc; îl așteptau. Îi sări și Sărmanu înainte și prinse a i se gudura la picioare. Vitele stăteau neclintite prin întuneric. Niță le simți neliniștite, cu capetele ridicate și cu urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
puști... ș-apoi pe așa vreme nu ies nici dihăniile din cotloanele lor... —Bădică, cum îi sta singur aici!... Mare crâșcare!... I-auzi, parcă vin niște ape!... —Măi băieți! zise încet Lepădatu, eu văd că pe voi v-a îngrozit vifornița... Așa mă înfricoșam și eu, când eram ca voi... Duceți-vă și vă hodiniți... Băieții se strecurară spre bordeie și închiseră poarta de stuh în urma lor. Lepădatu trecu pe lângă vite până în capătul șopronului, și le ascultă răsuflarea. Se întoarse după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
urmau înainte, dar păreau mai deslușite. Faliboga începu să urle prin noapte răgușit: — Măi oameni buni, măi! n-auziți, măi! Îi veni un gând apoi; își smunci pușca din spate și slobozi de două ori. Detunăturile se amestecară cu clocotul viforniții. Iar se plecă, scurmând cu mânile, până ce, gâfâind cu desnădejde, simți tohoarca, și subt ea trupul cald al lui Lepădatu. - Singur se năcăji și-l trase la o parte; îl acoperi cu cojocul, după aceea se năpusti la Alba, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
năpusti la Alba, și călare, alergând printre bordeie, începu a chema cu vocea-i grozavă. În noaptea aceea de cumpănă, Niță era să treacă pragul morții. Îl așezară cu capul spart și cu picioarele stricate, în bordeiul moșnegilor. Veni prin viforniță Iana și-l obloji, cu pâne muiată în rachiu, îi aduse o lumânărică de ceară la căpătâi, și până în ziuă moșnegii vegheară. El gemea fără întrerupere, cu ochii închiși. Iar dimineața sosi ca adusă de furtuna de-afară și Marghiolița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe altarul Crucii, pe drumul jertfei totale, luminați de razele aceleiași credințe în Hristos și neam, pregătindu-i neamului românesc, cu moartea lor, un nou și mare destin. Au căzut cei mai buni, elita neamului nostru. Îndurând prigoană după prigoană, viforniță după viforniță, ei nu s au îndepărtat de Dumnezeu și de misiunea lor. Mulți au murit pe pământ străin, alungați din Țara lor de trădători și intruși. Trăim vremuri de întunecate speranțe. În adâncul inimii noastre împovărată de greul atâtor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Crucii, pe drumul jertfei totale, luminați de razele aceleiași credințe în Hristos și neam, pregătindu-i neamului românesc, cu moartea lor, un nou și mare destin. Au căzut cei mai buni, elita neamului nostru. Îndurând prigoană după prigoană, viforniță după viforniță, ei nu s au îndepărtat de Dumnezeu și de misiunea lor. Mulți au murit pe pământ străin, alungați din Țara lor de trădători și intruși. Trăim vremuri de întunecate speranțe. În adâncul inimii noastre împovărată de greul atâtor genuni, îi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
dînsul apăru cu cererea iscălită în mînă. Toată iarna fusese un moloșag și-o moină. Fulguirea pe care noaptea o așternea, ziua se făcea nevăzută sub tălpi. Pe treisprezece martie, o noapte și o zi s-a abătut peste Dobrina viforniță. Astupate cu nămeți, drumurile și ogrăzile nu se vedeau. De-abia zăreai streșina gardurilor. Trecînd de-a dreptul peste ea, echipele mișunau însă prin sat. Pe cincisprezece, la radio, s-a anunțat că actul istoric al colectivizării agriculturii a fost
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
stat prea mult pe gânduri și l-au mutat cu serviciul Într-un fund de țară, unde a rămas până În zilele noastre. Nițel scrântit, cum am zis, omul ăsta, dar avea un suflet mare. Ceilalți navetiști abia așteptau să fie viforniță și să se Înzăpezească drumurile: aveau prilejul să chiulească În mod oficial. Iar când Ministerul declara Întreruperea cursurilor pe motiv de condiții meteo neprielnice, parcă Îl apucau pe Dumnezeu de picior. Într-o iarnă cu vijelii ca pe timpuri, primăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
al vârtejului de Întâmplări și povești ce căpătaseră formă și greutate care puteau fi simțite cu trupul, Repetentu Începu să priceapă că acelea Își pierduseră, În rotirea lor, zalele dintre ele. Își acoperi iară urechile cu palmele. Pe Florea Cucu vifornița Îl Împingea de la spate, grăbindu-i mersul șontâcăit și făcându-l să șovăie cu vârful toiagului prin zăpada ce se așternea văzând cu ochii. Răsufla greu și se bucură atunci când, prin desimea și goana bezmetică a fulgilor zări, aproape nemișcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu, oameni buni! Eu vând moșia, ca să iau bani în schimb, nu ca să fac pomană altora. Pomană poate să facă statul, dacă vrea... În colțul străzii, țăranii se opriră și se sfătuiră până ce îi pătrunse frigul la os. Porniră prin vifornița ce se înverșuna spre Gura Moșilor, unde Petre avea un cunoscut bun, de la Costești, care ținea un han și care-i va găzdui mai ieftin. Îmbucară din merindele de acasă și iar se sfătuiră până târziu noaptea, în odaia de lângă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
trăit multe și am trecut prin vârtejurile vieții ca un pom răsărit care dă roade, rezistă la căldura soarelui, la gerul aspru al iernii, la vânturile care-l bat uneori liniștit sau la furtunile care se dezlănțuie ca și la vifornițele iernii. Ca să ți le spun pe toate, miar trebui 1001 de nopți ca în basmul oriental al Sherezadei. Ai citit basmul, pentru că am insistat să-l citești, căci e mai bună lectura decât jocul pe calculator, laptop, televizor, tabletă sau
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Doamne! Fă să se întâmple minunea asta!” Pe la al doilea cântat al cocoșilor, Toaibă a intrat în casă. Maranda abia ațipise. Deși el călca pisicește, ea s-a trezit. Unde ai zăbovit atâta, Toadere? Ești teafăr? Cum ai umblat pe vifornița asta? În timp ce se dezbrăca, o asculta pe Maranda fără s-o audă însă. Mintea îi era plină de imaginea Dochiței, iar în urechi îi băteau darabana vorbele ei: „Ai s-o bei, Toadere! Musai ai s-o bei! O să te
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
doar. Nimeni nu-l iubește însă pe cel care bea până uită de sine și cade prin șanțuri... Până aici! Dacă am căzut în șanț, asta s-o întâmplat fiindcă am piciorul beteag. Și mai era și potopul acela de viforniță... Nu te supăra pe mine, Toadere. Eu nu-ți vreau decât binele. Mai degrabă spune-mi dacă ai băut fiertura ce ți-am dat-o? Da’ ce stăm de vorbă așa peste gard? Fă bine și intră, că atunci altcum
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]