107 matches
-
cele roz, de culoarea somonului, erau lipite pe lucrurile ei. Apartamentul părea un vârtej de buline colorate. Culorile erau anormale, aveau nuanțe de gaz sau de fiere; pe cutia din care fuseseră scoase scria „nuanțe pastel”. Produceau un efect de viforniță - sau „o grindină de meum‑tuum”, cum i‑am spus lui Ravelstein. O echipă de studenți ai lui m‑au ajutat să‑mi despachetez lucrurile În noul apartament În care m‑am mutat. Printre aceștia era și Rosamund. Firește, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ca o întruchipare a demnității, a curajului și a onoarei, pe deasupra tuturor paginilor: „Eu sunt călugăr alb, fără instituție, fără pitoresc, în zdrențele lamentabile ale libertății de conștiință și luptând pentru libertatea civică, toleranță confesională și rasială. Eu rămân în viforniță și lapoviță, în fluviul vieții păgâne antice și contemporane, în muncă oarecum ordonată și în dezordonată suferință atroce morală, în preajma oamenilor, în mijlocul lor și al nedreptăților, pentru a-i ajuta cu iubire milostivă și a-mi trăi veleatul meu de
Justițiar cu orice risc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13215_a_14540]
-
mă înclin, așa cum fusesem chemat și la premiera Menajeriei, și m-am simțit la fel de stângaci. Cred că m-am înclinat în fața actorilor și nu a publicului. Locuiam tot în garsoniera din Chelsea. Era sfârșit de decembrie și se stârnise o vifornița. Cădea o zăpadă atât de abundență, încât, timp de câteva zile, traficul a fost practic imobilizat. Casă în care locuiam epuizase rezervele de combustibil și am fost nevoit sa ma încălzesc la sobă cu lemne. s...ț Când viscolul s-
Tennessee Williams - Memorii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/7113_a_8438]
-
uitat abuzul, violența, teroarea și foamea... Cărțile suferinței Părintele Dimitrie Bejan din Hârlău, fost preot militar în armata română în cel de-al doilea război mondial și internat în lagărul de la Oranki, este autorul unei trilogii, „Oranki. Amintiri din captivitate”, „Vifornița cea mare” și „Satul blestemat”, în care face mărturisiri apocaliptice despre viața din lagărele prin care a trecut, vreme de 6 ani: Astrahan. Oranki, Karaganda, Kiev, Sverdlovsk, Arhanghelsk și Moscova și până la anii petrecuți în temnițele comuniste românești și în
Agenda2006-17-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284937_a_286266]
-
până și sârma ghipată a Gulagului în care a murit Mandelștam poate că de argint ar fi fost și glontele ce intrase în tâmpla lui Maiakovski și caloriferul de care a fost izbit cu capul Serghei Esenin în hotelul "Angliter"... Vifornița nărăvește să urle dar se răzgândește și, civilizat, maiakovskian, încearcă să cânte sonate la (și în - la major) flautul înaltelor burlane. O pală de auroră boreală. Ah, dacă ați ști ce frică trag în noaptea aceasta gospodinele din România că
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6733_a_8058]
-
atenție este și sensul dat frânturilor de natură încrustate în perimetrul cimentat al capitalei. În privirile copilului, privat de întinderile vegetale și orizonturile largi, plopii de pe bulevard, leandrul din curtea de mahala, apusurile de soare contemplate de la etajul cinci sau vifornițele bântuind străzile vechi capătă o grandoare stranie și se încarcă de sensuri mitice. Enigmaticul fluture (animal totemic? figură alegorică? frumusețe pură?), care-i vizitează recurent fantezia pare că aduce și el, din depărtări ancestrale fasturile divine ale naturii în orașul
Bucureștiul lui Cărtărescu by Andreia Roman () [Corola-journal/Journalistic/16667_a_17992]
-
cu prieteni este un text extraordinar, scris impecabil, cu multă știință, tăiat perfect pe replică, cu o dinamică iscusită a conflictului, a relațiilor, premiat, care a circulat peste tot în lume, pe scene importante. De ce m-am pornit tocmai pe vifornița asta?... Pentru că piesa se programează foarte, foarte rar, pentru că a avut premiera astă-toamnă și pentru că nu mai este cazul să amîn să văd ce a făcut regizorul Claudiu Goga cu acest text inteligent scris și cu cei patru actori aleși
Un puzzle by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4902_a_6227]
-
Pintea Viteazul, Sonatele nr. 1și 2 pentru pian, Cvartetele de coarde nr. 1 și 2, Invențiuni pentru cvartet de suflători și percuție. Remarcăm deasemenea și inspiratele pagini musicale pentru filmele: Dragoste lungă, de seara, Merii sălbatici, Ion Țuculescu, Valea Arieșului, Vifornița, Pintea etc. În domeniul muzicologiei, reputatul om de știință muzicală ne-a lăsat moștenire importantele studii: Apartenența compozitorului la cultura națională, Probleme actuale ale valorificării folclorului. Rolul folclorului în creație, Muzica în conștiința contemporaneității, Memento Theodor Rogalski etc care au
LIVIU GLODEANU - 75 de ani de la na?tere by Al. I. B?DULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83436_a_84761]
-
vesel de iarnă făcea să scânteieze zăpada așternută pe drum și pe case. Dealurile împădurite ce înconjurau satul care era așezat într-o vale făceau un decor de basm. Câteva zile fusese un viscol cumplit, dar acum natura se calmase, vifornițele încetaseră, vrând parcă să-i lase pe cei ce vor participa la această nuntă să se bucure din plin. Pe ulițe zburau săniile ușoare în clinchetul clopoțeilor de la gâturile cailor și-n ele soseau nuntașii. Clopotele bisericuței sunau voios pentru
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
care știa de la străbunicul lui, ceea ce o să vă povestesc: Era o noapte de iarnă cu vifor. Boii, strămoșii mei, dormeau liniștiți într-o peșteră din Betleem, care le era sălaș, dimpreună cu oile. Deodată, ușa se deschise, și împinși de vifornița de afară, intră un bărbat bătrân, care ducea de frâu un asin, pe care era așezată o femeie tânără. Aceasta, ajutată de bătrân, coborâ și se așeză pe un braț de fân și fără să dea semne că ar avea
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
de fiecare dată cu un nechezat abia murmurat. M-am mirat mult de faptul că nu a avut nici o tresărire de frică la revederea mamei, ci de fiecare dată o primea cu același nechezat, mai mult un murmur abia auzit... Vifornița nu s-a potolit nici când a început să amurgească. Geana roșie de la asfințit, era semn că gerul nu va slăbi peste noapte. Toată noaptea, mama a tot mers să vadă ce face armăsarul și se întorcea vorbind de una
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
are mama grijă să nu răcească flăcăul”...Când razele soarelui își făceau loc printre florile de gheață de pe geam, mama a venit la căpătâiul meu și, punându-mi mâna pe frunte, mi-a vorbit: „Afară încă nu s-o oprit vifornița, dar parcă nu-i chiar așa de frig ca ieri și de sus nu mai curge omătul. Îi mare nevoie de doctorii pentru cal. M-aș duce eu, dar cine să stea cu el? Cine știe ce i se poate întâmpla? Oare
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Costachele băiete! Pe diseară, Hlibocene! Odată cu ultimul cuvânt, Hliboceanu a pornit grăbit să-i ajungă pe cărăușii dispăruți în valurile viscolului. Uite că ai cârcotit degeaba, Puicuță - a vorbit Ion Cotman. Tare aș fi râs să te văd oprit în mijlocul viforniței ca să-l aștepți, iar el...el să-i facă ochi dulci... Cui? - a întrebat răstit Mitruță. Taci! Să nu-ți aud pliscul, că cu mine ți-ai pus în cârd! - a șoptit Cotman scârșnit. Ce puneți la cale băieți? - a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
nene Hlibocene. Da’ vorbeam și eu, ca să nu-mi înghețe limba-n gură, că în rest... tremură și inima în mine... Învață de la cei mai bătrâni cum se îmbracă la drum lung pe o asemenea vreme - a încheiat vorba Hliboceanu. Vifornița nu dădea nici un semn de oboseală. Mai degrabă se părea că își adună puterile, ca să întoarcă firea pe dos...Cărăușii se conduceau după orice beldie știută de ei, uitată în marginea drumului. Apariția unui copac din vârtejul viscolului era un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
fiecare dată. În acea clipă s-au auzit bătăi în ușă. Ce este, Mitruță? Sunteți gata de drum? Da! Am pus toate lucrurile la locul lor și putem pleca. Atunci, drum bun, gospodarilor. Poate până luni s-a mai ogoi vifornița și îți putea veni cu un nou transport. Nici o grijă! Rămâi cu bine, jupâne! La drum, că întunericul îi gata să cadă!... Când au ajuns pe creasta lungului deal de la ieșirea din târg, au încercat să aprindă felinarele. Dar, din
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
s-a frânt dintr-odată, ca și cum ai rupe un vreasc. S-a oprit pentru o clipă, să vadă ce s-a întâmplat de nu-l mai aude pe Hliboceanu. Dar ce să vadă pe întuneric și prin zăpada zburătăcită de viforniță? Și apoi vântul sufla ca o fiară! A rămas pe loc, să-l aștepte pe Hliboceanu, ca să se dumirească. Dintre trâmbele de omăt răscolit au apărut ca prin vis întâi boii și apoi sania, dar fără Hliboceanu... „S-o fi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cine îi mai stă în cale? Mă întreb însă cine or fi cei care l-au pălit atât de rău? Numai unii care știau că are gologanii cărăușilor la el... Cred că îl urmăreau ei de multă vreme și pe vifornița ceea i-o venit de hac! Dacă era altul mai slab în locul lui, cred că era mort!” Îndată a intrat Măriuța, cu o strachină plină cu ciorbă călduță de pui. Bună dimineața, flăcăule! Ori mi se pare ori ai făcut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cai voinici. Călări? Asta încă îi o treabă. Deci dacă ei sunt cei care m-au lovit și mi-au luat banii, au putut să dispară în mare grabă. Mă întreb însă cum au umblat caii, pentru că pe așa o viforniță nu puteau merge prea lesne împotriva vântului... Poate că i-au dus de căpăstru, ținându-le pavăză cu trupul lor. După aceea... au plecat cu vântul în spate și o fost floare la ureche! Apoi încep să mă dumiresc cam
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
subt călcâie nu se ivește țărâna și piatra ce mi se cuvin. Cum steaua nu are deasupra mea nici un nume, n-o pot ruga nici să se stingă, nici să rămâie. Pîn' la cercul de miazănoapte, unde auzi scârțâind în viforniță osia bolții, umblat-am prin feluri de locuri. Subt semn capricornic răzbii printre pinii cu umbra zgârcită. Seminții, pretutindenea altele, aprind alte focuri, și soarele-mpinge alt orruc. Fâlfâind ca din steaguri cu zariștea-ntreagă, soarta își face cu mine
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Ce face poporul român e mai puțin important decât faptul că el este pe lume. Poporul român nu e cu nimic inferior poporului german sau francez. Că n-avem un Goethe, dar avem un Eminescu. Din punct de vedere politic, vifornița din spațiul în care s-a desfășurat istoric poporul român ne arată că suntem unul din marile popoare ale Europei. Care cronicar spune, Costin parcă — n-am fost noi „în calea răutăților“? A reușit vreo invazie să-și impună stilul
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
scamă, pe când maistrul din când în când le turna cîte-un borcan cu apă pe spinarea încinsă, din care ieșeau aburi ca din cai. Când suna sirena, fetele astea-și trăgeau cîte-un paltonaș prăpădit pe ele și ieșeau, asudate, direct în viforniță. Nopțile nu puteau adormi, căci le rămânea ore-n șir în urechi vâjâitul ca de cascadă al zecilor de războaie din hală. Peste ani, aveau să se umple de boli: reumatism, astmă, varice, dar deocamdată erau tinere și destul de inconștiente
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
alocuri făcuse o suficientă grosime de ghiață. Unii arestați se Împiedecară căzând În zăpadă nu Înainte Însă de-a se agăța de de cel de alături, trăgându-l după el, văicărindu-se de frig și rănile primite În timpul căderii. Iar vifornița părea hotărâtă să lichideze tot lotul de nefericiți Înainte de-a fi triați prin Înfometare și mai ales prin muncă forțată!! Se produse Învălmășeală. Atât Liberii deținuți cât și escorta Înarmată a gardienilor se repeziră cu bastoanele de cauciuc lovind
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a oaselor în culoare. Colecționam poleieli de ciocolată tot pentru nuanțele lor de nenumit, acele ape de verde și roz care nu erau culori, ci emoție pură, stări pure de spirit. Unde am văzut, într-o noapte de iarnă, pe viforniță, o fereastră colorată în care s-a arătat o clipă un cap de fată, pudrat în obraji, cu buzele violent făcute și cu ochi scîn-teietori? O fată tunsă foarte scurt, care a râs viforniței și, în aburii încolăciți, a închis
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
într-o noapte de iarnă, pe viforniță, o fereastră colorată în care s-a arătat o clipă un cap de fată, pudrat în obraji, cu buzele violent făcute și cu ochi scîn-teietori? O fată tunsă foarte scurt, care a râs viforniței și, în aburii încolăciți, a închis din nou geamul. E o amintire vagă și totuși extrem de persistentă, căreia nu-i pot prinde deloc contururile. Foarte devreme, într-o dimineață înghețată, cu ciripit de vrăbii și crengi aurii 19 de copac
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
a îngreunat mușchii și oasele; dacă a fost realitate, am perceput-o cu un câmp de conștiință îngustat, redus la senzații, la culori stinse, la sunete înăbușite. Nu știu cum am ajuns dedesubt, la ușa lor, mare, stacojie, buretoasă de-atîtea ploi și vifornițe. Nu știu cine mi-a deschis, cine m-a condus în camera aceea intimă, luminată de o veioză pusă-ntr-un colț și acoperită cu o bucată de mătase roșie. Femeia era lungită pe cerga de pe patul foarte jos, goală, cu pubisul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]