67 matches
-
impassibile alla più breve occasione di silenzio o di introspezione, come un ronzio continuo all’orecchio, come il battito di una pendola s’impongono quando tutto il resto tace; e ci rendono sicuri, allora, che essi sono sempre stati lí vigili anche quando non li udivamo. In tutti gli altri momenti gli bastava sempre un minimo di attenzione per avvertire il fruscio dei granelli di sabbia che sgusciavano via lievi, degli attimi di tempo che evadevano dalla sua vita e lo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
199, 201, 209 W Wordsworth, William, 72, 209 Worms, Frédéric, 112, 139, 209 Z zar, 55 zenit, 39, 42 Abstract Sketched în a few paragraphs of dense, and suggestive notation, distilling a large amount of disconcerting ideas, Ion Barbu's Vigil of Roderick Usher (Paraphrase) turns ouț to be a profound and serious mediation on creation, în general, and on the making of the poem, în particular. Given the unusual scale of the endeavor, the author places his investigation "at the
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
a specific dynamism. Now, în order to appropriate an artist's "inspiration", which, for Bergson, is the very essence of aesthetic judgment, one must adopt the latter's perception (Creative Evolution). This is precisely what Ion Barbu does în "The Vigil of Roderick Usher": he imaginatively places himself în the "geometrical locus" of Poe's thinking and, from there, ascends towards its source. "The valley of the Usher domain", evoked în a brief sketch, at the beginning of Barbu's paraphrase
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
le analizăm în continuare pe fiecare. 1) Dezorganizarea lezională Aceasta recunoaște drept cauză o leziune organică a creierului. Dezorganizarea, în acest caz poate fi produsă de o leziune cerebrală globală care antrenează de regulă tulburări grave ale stării de conștiință vigilă de diferite grade de profunzime, putând merge până la starea de comă. În cazul existenței unor leziuni localizate vorbim despre „dezorganizări în sector”, situație în care numai anumite procese psihice sunt afectate (percepții, memorie, limbaj, praxii, instincte etc.). 2) Imaturitatea Imaturitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
reprezentat prin următoarele niveluri sau instanțe structurale, de jos în sus: a) nivelul sau instanța instinctuală; b) nivelul afectiv; c) nivelul conativ (activitate, voință); d) nivelul cognitiv instrumental-simbolic (gândire, expresie, memorie); e) nivelul integrativ-sintetic (funcția realului, orientare și atenție, conștiința vigilă, somnul). Toate instanțele vieții psihice, care constituie sectorul psihologic al personalității, derivă unele din altele și, prin aceasta, sunt într-o permanentă stare de interdependență între ele. La baza organizării sistemului personalității stă principiul evoluției formulat de H. Jackson. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mare număr de tulburări psihice, extrem de complexe și polimorfe, prezente în multe afecțiuni psihice. Tulburările de vigilență și somn În cadrul acestei grupe de tulburări ale proceselor psihice sunt cuprinse următoarele aspecte: tulburările de atenție, tulburările de orientare, tulburările de conștiință vigilă, tulburările de somn și vis. Le vom prezența pe rând în continuare. Tulburările de atenție Atenția este procesul psihic prin care activitatea unei persoane este orientată, spontan sau voluntar, asupra unui obiect sau fenomen din lumea exterioară sau asupra propriilor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
temporală și tulburări de dezorientare raportate la propria sa persoană. Tulburările de orientare sunt deosebit de frecvente în următoarele situații patologice: oligofrenie, în cursul evoluției clinice a demențelor presenile și senile, în psihosindroamele organice cerebrale, în cursul tulburărilor stării de conștiință vigilă (stări crepusculare, delir, epilepsie), în cursul tulburărilor de memorie. Tulburările de conștiință În psihologie conștiința se definește ca fiind starea dintr-un moment dat a sumei de informații pe care le cuprinde psihicul în conformitate cu care spiritul le ordonează sau se
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
În psihologie conștiința se definește ca fiind starea dintr-un moment dat a sumei de informații pe care le cuprinde psihicul în conformitate cu care spiritul le ordonează sau se lasă ordonat de acesta (J. Sutter). După J. Delay, conștiința reprezintă „funcția vigilă” și ea comportă diferite grade ierarhice după cum urmează: a) inconștientul, realizat în cursul somnului; b) subconștientul, domeniu al actelor și comportamentelor automate; c) conștiința clară sub forma sa imediată și spontană, caracterizată prin starea de reverie; d) conștiința clară și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Ele se datorează fie unor stări toxiinfecțioase sau post-epileptice, fie, în cazurile grave, unor leziuni ale trunchiului cerebral, situate la diferite niveluri ale acestuia. Tulburările de somn Somnul natural este un mod periodic de restaurare al vieții psihice consecutiv ritmului vigil al individului, din cursul zilei. El este necesar și indispensabil, fiind complementar ca funcție stării de vigilență, pentru păstrarea echilibrului psihic și al stării de sănătate mintală a individului. În psihopatologia generală a somnului se descriu două tipuri de tulburări
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
caracterizate prin faptul că somnul este deficitar, în raport cu cantitatea sau calitatea necesară pentru o funcționare normală a individului în timpul zilei. b) Hipersomniile sunt acele situații în cursul cărora persoana simte o necesitate excesivă de somn atunci când se află în stare vigilă, deși, în mod obișnuit, ea are un somn de durată normală. c) Tulburările ritmului somn-veghe constau într-un dezechilibru între modelul de somn-veghe al persoanei și modelul care este considerat a fi normal pentru mediul său. 2) Parasomniile sunt acea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cu o mare încărcătură anxioasă, poate duce la o slăbire intelectuală și o stare de disociație mintală cu tulburări de emotivitate si caracter. Alături de onirism se mai descriu și stările oniroide care sunt „infiltrații ale construcțiilor de vis în gândirea vigilă” (Ey și Rouart), când se produce o veritabilă „osmoză a subiectivului și a obiectivului”. În acest caz pot să apară modificări în comportamentul subiectului de tip anxios sau tulburări de depersonalizare sau de interpretare. Sindromul Korsakow Korsakow a descris în
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
centrencefalic” considerat de W. Penfied ca fiind „sediul conștiinței”. O formă particulară a acestei tulburări o reprezintă mutismul akinetic. caracterizat printr-o stare de imobilitate fizică, incapacitatea bolnavului de a comunica verbal, cu o păstrare aparentă a stării de conștiință vigilă. 8) Demența este o tulburare psihopatologică prezentând două forme: a) reunește un grup de afecțiuni psihice cu o etiologic specifică de tip degenerativ-abiotrofic (demențele presenile Pick și Altzheimer și demența senilă), b) grupul demențelor de cauze diferite în comparație cu primele (vasculare
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
obiecte adesea fără utilitate practică pentru bolnav. Colecționarism: căutarea și conservarea, în mod neselectiv, de diferite obiecte fără valoare practică, ca expresie a unei pulsiuni posesive absurde. Comă: sindrom caracterizat printr-o alterare bruscă sau lentă și progresivă a conștiinței vigile, cu abolirea funcțiilor psihice și reducerea individului la o viață vegetativă, de diferite grade de profunzime și durată, cu caracter reversibil sau ireversibil. Complex: o tendință instinctivă sau o stare afectivă particulară în jurul căreia se grupează idei, amintiri, percepții, reprezentări
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acestora (cancerofobie, sifilifobie etc.). Obsesie: asociere ideo-afectivă penibilă care invadează conștiința, cu caracter repetitiv și incoercibil, de a cărei absurditate și anormalitate bolnavul este conștient, luptând împotriva ei. Obtuzie: diminuare, mai mult sau mai puțin marcată, a stării de conștiință vigilă, cu dificultăți de înțelegere, ideație lentă, somnolență și dezorientare parțială. Oligofrenie: nedezvoltarea psihică globală, în special intelectuală afectivă și comportamentală, de diferite grade. Sinonime: arierație mintală, deficiență intelectuală. Onirism: activitate mintală automată, reprezentată prin viziuni și scene în mișcare, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
special intelectuală afectivă și comportamentală, de diferite grade. Sinonime: arierație mintală, deficiență intelectuală. Onirism: activitate mintală automată, reprezentată prin viziuni și scene în mișcare, așa cum apar ele în cursul viselor. Oniroidie: este definită ca infiltrarea construcțiilor de vise în gândirea vigilă. Onomatomanie: repetarea mintală, cu caracter obsesiv, a unor cuvinte sau grupe de cuvinte, împotriva voinței bolnavului, acesta recunoscând caracterul anormal al acestui fenomen. Opoziție: atitudine patologică prin care un bolnav psihic se opune la solicitările externe. Palilalie: tulburare de limbaj
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
parametrii (glicemie, pH, cetonemie) indică o ameliorare evidentă. Numai 10% din "comele" diabetice cetoacidotice evoluează cu alterarea stării de conștiență. Prognosticul acestora este totdeauna mai sever, mortalitatea lor fiind net mai mare decât cea înregistrată la pacienții internați în "comă vigilă”. Bolnavul prezintă semnele de deshidratare (piele și mucoasă uscate, limbă prăjită), iar în cazurile severe hipotonia globilor oculari (semnul Krause), iar la copil, depresiunea fontanelelor. Datorită hiperosmolarității plasmatice, tensiunea arterială este menținută multă vreme în limite acceptabile. O hipotensiune inițială
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
de somn. Alternanța somn-trezire este o alternanță de stări normale din punct de vedere psihofiziologic. Din subcomă, bolnavul poate fi scos pentru foarte puțin timp cu excitanți intenși, dar acesta recade aproape concomitent cu încetarea excitantului. Agravarea duce la coma vigilă, din care chiar dacă bolnavul poate fi smuls prin excitanți puternici, trezirea durează foarte puțin timp, dar el este foarte confuz și incoerent. Coma carus este stare în care doar respirația superficială și bătăile cordului sunt singurele semne ce denotă viață
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]