212 matches
-
dacă fiecare dregător ar fi vorbit dialectul său. Astfel, limba pe care învățații o mânuiau cu ușurință a devenit singura limbă prin intermediul căreia se puteau înțelege toți. Totodată, se pare că, doar prin intermediul acesteia, renașterea carolingiană a reușit să transmită viitorimii ideile autorilor antici. Nu în ultimul rând, Henri Pirenne a considerat limba latină drept instrument al renașterii carolingiene, chiar dacă o privea ca fiind după anul 800 o limbă moartă, savantă. Amploarea pe care a luat-o scrisul în perioada carolingiană
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
și el, dar, în plus, își explică "poetica" sa, Viezurele are preocupări lingvistice privitoare la "substrat" și toți intră cu evlavie, conduși de Vulpoi, în "peștera Gîndirii abstracte" unde își îmbogățesc cunoștințele și își înalță spiritele, iar Ursul desenează pentru viitorime povestea vieții sale pe care norocosul autor o va descoperi "peste cîțiva ani" spunîndu-ne-o și nouă. Cîțiva dintre cei care au apucat să citească și să comenteze cartea, foarte puțini, însă, au citit aici "chei" referitoare la Meditația transcendentală, unul
Povestea ursului din pădure by Ioan Holban () [Corola-journal/Memoirs/14174_a_15499]
-
și cu toți cei ce vor șui în eposul neamului românesc. Marcel Guguianu vine din pietrele României și va urca în Munții Carpați, al acestei țări, ca stâncă detunata pe care o vor tăia cu dragoste și suferința toți sculptorii viitorimii numiți de Dumnezeu. Marcel e de marmură, de cântec și vin băut cu copii din flori. Marcel sunt eu, tu, el și noi înșine. Dincolo de frumusețea lui începe răsăritul soarelui și asfințitul lunii. Marcel este singurul sculptor de purpura albă
Marcel Guguianu () [Corola-website/Science/303392_a_304721]
-
acceptate; motivația (amendată sever de autoarea Esteticii), dată de "bunii noștri scriitori veniți din România dar și de unii din Paris e exemplară nu doar pentru limbajul, ci și pentru gîndirea de lemn: NU E MOMENTUL". Totul rămînînd în sarcina viitorimii, dar selectiv. E momentul să-l analizăm pe Mircea Eliade și a-i pune în chestiune întreaga-i operă, pedalînd pe cele cîteva articole cu nuanță legionară, dar nu este încă momentul să-i punem în chestiune pe cei care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
imbrohorului da strigă Sictir! Venit cu mazilia gata întocmită ori scrisă de-i ziceau ferman, măcar că gramaticii mai tinerei și școliți mai încoace la Fanar îi ziceau cu i de la Ion, adecă firman, si cică așa avea a scrie și viitorimea, cum ar fi fost ea după atîta urgie scrisă ori nescrisa, ori măcar zisă. De pildă, gramaticii aceia răi de gură și nelegați în lanț, lătrînd pe la ostrețe încoace si-ncolo după bietul trecătoru gata a-l înhață de nădragii
...Ci dar să venim la prochimen by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17881_a_19206]
-
stadii de finalizare, devizele pe materialele folosite și chiar îndemnizațiile, salariile și diurnele plătite. Istoria Palatului Regal începe în anii 1812-1815, când stolnicul Dinicu Golescu a construit pe actualul amplasament al Muzeului Național de Artă al României o casă "pentru viitorime" . Era o casă de mărime neobișnuită pentru acele vremuri, realizată după un proiect care urmărea îndeplinirea unor condiții moderne de confort și reprezentare. În urma morții proprietarului, urmașii vând statului imobilul, la data de 21 aprilie 1833, pentru suma de 10
O plimblare prin micul Paris by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6595_a_7920]
-
ocean de trecut, fie și-n zbor, o ruptură de țară și de mosi-strămosi. Acești copii crescuți prea repede mari sînt ca un reflux, contravalul care, misterios și mirific reface balansul cuvenit, echilibrul generațiilor de ieri, de alaltăieri, succedate de viitorimea pe lînga care trecem noi, ceilalți, cu pas ostenit și cu culpabilitatea de rigoare. Ecoul pe care-l trezește în fiecare dintre noi orice știre rea, catastrofica, referitoare la cei plecați în bejenie, demonstrează - fără strop de tăgada - că pentru
Chirurgia sufletului by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17441_a_18766]
-
treacă peste propriile lor convingeri politice, făcând loc (din abundență, în exces chiar) și altor voci decât ale rațiunii și civilității! Evident că dl. Dimitriu are dreptate să atragă atenția parlamentarilor că eventualul lor vot negativ va fi considerat, în viitorime, una din marile pete pe obrazul demnității naționale. Numai că șeful Radioului Public uită cu cine are de-a face: cu cei mai nesimțiți și cinici și de rea-credință dintre toți bipezii iviți vreodată în tristul spațiu mioritic! A invoca
Răutatea vine pe unde radio by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16062_a_17387]
-
salvarea țării” având ca obiectiv final reinstaurarea „unui regim constituțional, democratic, pe baza acordării drepturilor și libertăților civile tuturor cetățenilor țării”. În acest text se recunoaște fără greș pana social-democratului Constantin Titel Petrescu, teoreticianul care a ținut să consfințească pentru viitorime tezele sale privitoare la drepturile omului exprimate neîncetat de-a lungul anilor. În ziarul “Libertatea” din 5 septembrie 1944, Constantin Titel Petrescu expune fără echivoc toată istoria tratativelor anterioare actului de la 23 August 1944. După acest moment istoric, la insistența
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
că el crește în înălțime dominându-mă cu privirea din ochii lui ca cicoarea, în timp ce eu creșteam... în jos, spre pământ, ca om în vârstă. De ce, Doamne, trăsnești brazii și stejarii falnici și nu-i lași să fie mărturii pentru viitorime?? După ora 20 mă sună din Tecuci prof. Vasile Ghica, alt consătean care face cinste satului Priponești. Vrea să întărească legăturile culturale dintre Bârlad și Tecuci, sub forma unor prezențe ale „Academiei Bârlădene” la un schimb cultural cu Tecuciul, în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Publicistica lui Eminescu pe această temă se revelează ca un suport ideatic și ideologic vizionar. Cartea lui Theodor Codreanu, este, în fapt, din punctul de vedere al eminescologiei, o demonstrație asupra vizionarismului lucid pe care îl oferea în epocă, pentru viitorime, Eminescu, acesta înfățișându-se ca un temeinic cunoscător al istoriei naționale și un fin (pătrunzător) analist al manevrelor politice într-o istorie modernă a Europei. Eminescu în exegeze critice, Ed. Junimea, Iași, 2014 EMINESCU INCORECT POLITIC, BUCUREȘTI, EDITURA SCARA, 2014
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
extrem de bine esența modului poetic al lui Chatterton, căruia îi atribuie următoarele versuri: Silable-mi, ce-s rămășițe ale străvechimii, Veni-vor înapoi ca umbre pentru viitoare generații. Fie ca luminos să-mi fie cîntul, cum mi-este viziunea Nemuritor precum viitorimea. [My syllables, the remnants of antiquity Will come back as shadows for posterity. Let this my song bright as my vision be As everlasting as futurity.] (Ackroyd 1993: partea III, 14) Altfel spus, Chatterton a compus poezie "forînd" înspre trecut
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
An excelente balade of charitie / Baladă excelentă despre caritate (1464) - "De nori o grămădire, ce-avea culoare mohorîtă sură"; "furtuna cea neagră"; "Cît de mizer și cît de veștejit, sfrijit, mort!" Songe to Ælla / Cîntec pentru Ælla - "dragul răsfățat al viitorimii"; "zi letală"; "Și trași de arma ta se prăvăliră, / Jos în adîncul iadului / Dacii cu miile se duseră". Battle of Hastings / Bătălia de la Hastings - "fluvii de sînge"; "războiul sîngeros"; "săbii ce-aduc moartea"; "mulți cavaleri erau femei în straie de
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
lui de vedere. (Dar asta însemna, desigur, și încredere în alte forțe, conștiente și organizate, care acționând subteran trebuiau mai curând sau mai târziu să irupă la lumină cu un mesaj al rațiunii și umanismului.) Tot astfel Sf. Augustin lăsa viitorimii De civitate Dei, în vreme ce vizigoții prădau Roma. Cărțile nu pot, firește, stăvili cu ființa lor materială puhoaiele, care le calcă în picioare și își fac o aprigă plăcere din a le pune pe foc. Dar unele cărți au o forță
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
unei Îndeletniciri scripturale curente (a lua note după realitatea imediată), aceste discursuri n-au vizat În epocă un public (străine le-au rămas, de altfel, și formele de circulație clandestină, dar au scontat, În schimb, pe un ipotetic cititor din viitorime) și nici un statut artistic (pe care majoritatea nu-l ating). Constituind, În expresia lui Victor Felea, „un fel de gazetărie de sertar”1, fără ca aceasta să presupună că ar fi fost produsă În vreo casă a conspirației politice (majoritatea Însemnărilor
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cu cât unele poezii trec drept prelucrări (însă necunoscându-se data la care au fost compuse, nu se poate ști cine pe cine a prelucrat). El însuși a încercat orgoliul deschizătorilor de drum și, în mod fericit, a fixat pentru viitorime principiile unui legat simbolic transmis poeților neamului: „creșterea limbii” și „a patriei cinstire”. Îndoindu-se de puterea lui de a se apropia de un mare ideal și în expresie („Musă, putere dă, mă rogu, la graiurile mele./ Zi-m cumu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
barbarilor” ce invadase „Moldovlahia”, jefuirea cruntă a țării, pasagerele domnii ale unui Ștefan Lăcustă, în vremea căruia țara a fost bântuită de o „foamete cumplită”, sau Alexandru Cornea. Specia de „publicistică politică” practicată implică deslușit prezența portretelor. În fixarea, pentru viitorime, a trăsăturilor cutărui sau cutărui personaj pana cronicarului nu șovăie. Nu se simte nici o timorare pricinuită de responsabilitatea, imensă, a judecății formulate pentru istorie. M. îmbracă rar haina de sacerdot învestit cu puteri supreme, cum va face Miron Costin. Îi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287940_a_289269]
-
Un program vag, redactat în termeni ezitanți, este propus prin articolul Albine și viespi, tipărit în primul număr. Revista va întreprinde o selecție a scrierilor unor „poeți și prozatori ce au trăit în veacul nostru” și va încerca „să împrospăteze viitorimii fagurii din literatura epocii”. Totodată, va evita „satira greoaie și bădărănoasă”, optând pentru o satiră și o critică apropiate de artă. Chiar din acest articol-program răzbate antipatia redactorului față de Caragiale. Vellescu, actor care studiase arta dramatică la Paris cu Fr.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285226_a_286555]
-
cu anevoie să se impună. Autoritățile statului păreau însă mulțumite. În cuvântul de deschidere a sesiunii anuale din 1842 a Obșteștii Adunări, segmentul informativ consacrat educației și "învățăturii publice" cuprindea intenția declarată a factorilor decizionali "ca să nu să primească, pe viitorime, în dregătorii, decât tineri ce vor urma cu ispravă un curs regulat". Amintindu-se, totodată, că la Academia ieșeană fuseseră acceptate două noi cursuri, unul de agronomie și altul de geologie (susținute, probabil, de același Hodocin), membrii Adunării mai erau
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
statornici băi, fabrici și o industrie favorizatoare întregii țări, apoi au agiuns acum vremea a curma și a desființa sistema vătămătoare a stârpirii pădurilor și a introduce o iconomie potrivită scopului, care să poată răspundă atât trebuințelor de acum, precum și viitorimei". Intervenția hotărâtă a statului, în temeiul legiuirii organice, i se înfățișa ca remediu firesc, iar el își încheia pledoaria printr-o recomandare ce-i dezvăluie serioase cunoștințe de botanică și chimie, anume cultivarea speciei de arbore numită "crin" (Larix europae
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
nu mai puțin de 29 de specii de minereuri și minerale întâlnite, din care expediase câte o mostră la expoziția universală de la Paris 21, îl îndreptățeau să afirme că "Moldova este înavuțită și cu producte minerale subterane și că în viitorime va avea băi proprii de fier, aramă, plumb, argint și foarte sigur că și de aur". Disponibilitățile de ordin natural și uman existente pe valea Bistriței le aprecia ca fiind superioare celor ale "învecinatei fabrici" de la Iacobeni, unde, după informațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
anume că maniera tradițională de exploatare a sării în Moldova, adică învechitul procedeu al gropilor în formă de con, butelie sau clopot, constituia "o adevărată sistemă de pustiere vătămătoare și păgubitoare, nu numai pentru vremea de acum, dar și pentru viitorime"8. Afirmația era apoi susținută prin argumente convingătoare, în rândul cărora erau incluse observațiile și datele tehnice curente, lesne verificabile. Privitivismul săpării gropilor prin care metodă rămânea neatinsă în subteran "pătura de sare cea mai curată", aflată la o adâncime
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
lor, ilustrate prin "două schițe de situație", le și oferea aceluiași Departament, alături de soluția tehnică a conservării: "fiind că mai multe din aceste descoperiri sunt foarte însemnate, anume de fier, piatră, aramă, plumb, argint și cărbuni de pământ și, în viitorime, la deschiderea băilor neapărat trebuitoare Moldovei au să fie necesare, ar fi nimerit ca din fiecare mineral, câte un exemplar dimpreună cu descrierea și schițele de situație să se păstreze în Onor Departament<ul Lucrărilor Publice>. Pentru care ar trebui
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
trăitori acum, ci și pe acii viitori. Pădurile de pe șirul munților aflători lângă amândouă laturile Bistriței și spre Transilvania au și mai mare preț, mai ales pentru poziția topografică și însușire a acestor munți, iar mai cu samă pentru că, în viitorime, industria și fericirea întregii țări va atârna de la ființa pădurilor acestui ținut. Afară de partea Dornei, care are un pământ potrivit pentru agricultură, ce este alcătuit din o amestecătură analogică de lut, arină pământ negru, având un cuprins îndestul de mare
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
statornici băi, fabrici și o industrie favorisitoare întregii țări; apoi, au agiuns acum vremea a curma și a desființa sistema vătămătoare a stirpirei pădurilor și a introduce o iconomie potrivită scoposului, care să poată răspunde atât trebuințelor de acum, precum și viitorimei. Scoposul acestor puține cuvinte este numai de a îndrepta luarea aminte a proprietarilor asupra prețului celui mare și însămnărei, precum și asupra stării de acum a pădurilor din valea Bistriței și a-i îndemna ca să introducă o iconomie mai bună și
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]