96 matches
-
în primul rând în ceea ce privește compoziția etnică. Musulmanii privilegiați (și odată cu ei și primii evrei, de rit sefard) vin aici și, pe lângă agricultură s-a dezvoltat mult și comerțul. În această perioadă o parte din Banat este organizată de către turci în Vilaiet. Aceasta cuprinde 6 sangeacuri: Timișoara, Cenad, Lipova, Gyula, Moldova Veche și Orșova, dar reședința Vilaietului rămâne la Timișoara, care avea atunci același statut cu Buda și Belgrad, unde conducea un supus direct al sultanului, un beglerbeg. Orașul va fi împărțit
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
rit sefard) vin aici și, pe lângă agricultură s-a dezvoltat mult și comerțul. În această perioadă o parte din Banat este organizată de către turci în Vilaiet. Aceasta cuprinde 6 sangeacuri: Timișoara, Cenad, Lipova, Gyula, Moldova Veche și Orșova, dar reședința Vilaietului rămâne la Timișoara, care avea atunci același statut cu Buda și Belgrad, unde conducea un supus direct al sultanului, un beglerbeg. Orașul va fi împărțit în patru districte, iar suburbiile în 10 mahalale. Casele au fost construite din lut și
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
care, chemat de sultan, „pe Dracula (Vlad Dracul "n.t.") l-au prins și l-au închis în cetatea Galipoli iar cei doi fii ai săi (Vlad Țepeș și Radu cel Frumos "n.a.") au fost internați în fortăreața Egrigöz din vilaietul Ghermiyan“ („Cronica lui Așik pașazadé“ în „Cronici turcești privind țările române“, I, p. 88). Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei și ruda voievodului arestat, după victoria asupra lui Mezid beg, lansează o ofensivă în Țara Românească înfrângându-l pe Mircea și
Mircea al II-lea () [Corola-website/Science/298667_a_299996]
-
a luat prima formă cu frontierele sale actuale, în 1945, că Regiunea Autonomă Kosovo și Metohia. Înainte de al doilea război mondial, nici o entitate cu numele Kosovo a existat în timpul dominației Imperiului Otoman (care anterior controla teritoriul), acesta a fost un vilaiet, iar granițele fiind revizuite în diferite ocazii. Ultima oară când provincia otomană a existat, cuprindea zone actuale care fie au fost cedate Albaniei sau fie s-au găsit în cadrul noii republici iugoslave din Muntenegru, Macedonia (inclusiv capitala acesteia Skopje) cu
Kosovo () [Corola-website/Science/299627_a_300956]
-
campanie militară, având în vedere apropierea iernii, Suleiman Pașa primește poruncă de a trece în Țara Românească pentru a-l înlătura pe Laiotă, iar apoi de a porni neîntârziat împotriva ghiaurului Ștefan și apoi să treacă prin foc și sabie Vilaietul Bogdania, precum era numită de turci pe atunci Moldova. Laiotă, pentru a-și păstra tronul, se supune turcilor. Ștefan, în înțelegere cu transilvănenii, îl alungă pe trădător și îl înscăunează pe Basarab cel Tânăr, numit și Țepeluș. Acesta însă este
Bătălia de la Vaslui () [Corola-website/Science/303399_a_304728]
-
(), oficial Republica Autonomă (აჭარის ავტონომიური რესპუბლიკა), este a doua republică autonomă în cadrul Georgiei, și a fost proclamată după tratatul de la Kars (1921) între Turcia kemalistă și Rusia sovietică, pe teritoriul vilaietului otoman Batum (actualul Batumi). Adjaria e cunscută și ca Ajara, Adjara, Ajaria, Adzharia, Aciaria și Ajaristan. În cadrul Uniunii Sovietice, ea era denumită Republica Autonomă Socialistă Sovietică Adjară (RASS Adjară). Ankara, cedând Moscovei acest ținut încă în timpul războiului ruso-turc din 1877-1878
Adjaria () [Corola-website/Science/304347_a_305676]
-
respectiv persan, nu și-au schimbat religia. În secolele al III-lea - al IV-lea, creștinismul s-a răspândit și pe teritoriul Azerbaidjanului. Când a fost cucerit de arabi, Azerbaidjanul a devenit o parte a Califatului arab sub denumirea de Vilaietul Aran. În această perioadă, Islamul devine principala religie a Azerbaidjanului, punând bazele unor noi tradiții și culturi. Azerii, ca și alte națiuni care au adoptat Islamul, se numeau musulmani și contribuiau la propășirea culturii musulmane. În epoca aceea Azerbaidjanul a
Transcaucazia () [Corola-website/Science/309186_a_310515]
-
Marea Neagră. El indică faptul că cetatea a fost reconstruită în 1646 de către capudan-pașa (comandant al flotei turcești) Kenan Pasă, cu scopul de a proteja rutele caravanelor de atacurile tătarilor, care nu se recunoșteau că vasali ai turcilor. Fortăreața aparținea de vilaietul Oceacov. Cetatea avea formă de patrulater cu patru turnuri la colțuri, cu un perimetru de 1.000 de pași. Intrarea se făcea printr-o poartă aflată pe latura de sud. Conform lui Çelebi, în cetate se aflau o moschee, un
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
în primul rând în ceea ce privește compoziția etnică. Musulmanii privilegiați (și odată cu ei și primii evrei, de rit sefard) vin aici și, pe lângă agricultură s-a dezvoltat mult și comerțul. În această perioadă o parte din Banat este organizată de către turci în Vilaiet. Aceasta cuprinde 6 sangeacuri: Timișoara, Cenad, Lipova, Gyula, Moldova Veche și Orșova, dar reședința Vilaietului rămâne la Timișoara, care avea atunci același statut cu Buda și Belgrad, unde conducea un supus direct al sultanului, un beglerbeg. Orașul va fi împărțit
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
rit sefard) vin aici și, pe lângă agricultură s-a dezvoltat mult și comerțul. În această perioadă o parte din Banat este organizată de către turci în Vilaiet. Aceasta cuprinde 6 sangeacuri: Timișoara, Cenad, Lipova, Gyula, Moldova Veche și Orșova, dar reședința Vilaietului rămâne la Timișoara, care avea atunci același statut cu Buda și Belgrad, unde conducea un supus direct al sultanului, un beglerbeg. Orașul va fi împărțit în patru districte, iar suburbiile în 10 mahalale. Casele au fost construite din lut și
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
revoluționarii greci și s-a desfășurat între anii 1821 - 1829. Revoluționarii au beneficiat într-o etapă mai târzie a războiului de sprijinul unor puteri europene, iar Imperiul Otoman a fost sprijinit de vasalii săi, Egiptul și într-o oarecare măsură Vilaietul Tunisia. După cucerirea Imperiul Bizantin de către Imperiul Otoman, cea mai mare parte a Greciei a trecut sub stăpânirea turcilor. De-a lungul stăpânirii otomane au avut loc numeroase rebeliuni ale grecilor, care încercau să-și recapete independența. În 1814, a
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
războiului de 30 de ani și a încheiat o serie de tratate cu țări europene, de pe poziție de egalitate. De subliniat faptul că principatul nu includea Banatul (aflat sub stăpânire turcească) și, după 1660, nici Crișana, transformată de asemenea în vilaiet, cu centrul la Oradea. În aceste circumstanțe istorice, în anul 1542, sașii, prin Johannes Honterus și, ulterior, o parte a populației maghiare din Transilvania aderă la Reformă. În anul 1599 Mihai Viteazul ocupă temporar Transilvania și o supune autorității sale
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
capitală regională și a zdrobit rebeliunile țăranilor și druizilor și a deportat oamenii neloiali din triburi. Oricum, în 1840 a fost nevoit să predea teritoriul înapoi otomanilor. Din 1864, reformele Tanzimatului au fost aplicate în Siria otomană, fiind dezmembrate provinciile (vilaietele) Alep, Zor, Beirut și Damasc; a fost creat și curând după aceasta, a fost creat și a primit un statut separat. În timpul Primului Război Mondial, Imperiul Otoman a intrat în conflict de partea Germaniei și imperiului austro-ungar. În cele din urmă a
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
Grevena. Nu sunt date etnografice din această perioadă, dar se pare că niciun grup etnic sau religios n-ar putea pretinde o majoritate absolută a populației. Conform recensământului Otoman din 1911, grecii au fost cea mai mare populație creștină din vilaiet, cu 740.000 greci, 517.000 bulgari și 1.061.000 musulmani în vilaietele Selanik (Salonic) și Manastir. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că baza de recensământ Otoman a fost sistemul “millet”. Oamenii au fost atribuiți unei etnii în funcție de
Bitola () [Corola-website/Science/297488_a_298817]
-
etnic sau religios n-ar putea pretinde o majoritate absolută a populației. Conform recensământului Otoman din 1911, grecii au fost cea mai mare populație creștină din vilaiet, cu 740.000 greci, 517.000 bulgari și 1.061.000 musulmani în vilaietele Selanik (Salonic) și Manastir. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că baza de recensământ Otoman a fost sistemul “millet”. Oamenii au fost atribuiți unei etnii în funcție de religia de care aparțineau. Deci, toți musulmanii au fost clasificați ca fiind turci, toți
Bitola () [Corola-website/Science/297488_a_298817]
-
aromânilor și un anumit număr de macedoneni slavi, în timp ce restul a fost împărțit între Bisericile Ortodoxe sârbe și bulgare. (A se vedea de asemenea "comunitatea evreiască" de mai jos). Dar registrul otoman fiscal de la Bedel-I Askeriye din 1873, spune că vilaietul Manastir a avut aproximativ 150.000 de oameni din Bulgaria (capi de familie), 40.000 de musulmani și numai 700 de greci. Datele otomane ale populației din 1901 numără 566.000 de slavi, 363.000 de turci și 260.000
Bitola () [Corola-website/Science/297488_a_298817]
-
aproximativ 150.000 de oameni din Bulgaria (capi de familie), 40.000 de musulmani și numai 700 de greci. Datele otomane ale populației din 1901 numără 566.000 de slavi, 363.000 de turci și 260.000 de greci din vilaietele Salonic și Manastir.. În 1894, Manastir a fost legat de Selanik cu trenul. Primul film din Balcani a fost înregistrat de către frații aromâni Manakia în Manastir în 1903. În cinstea lor, anual Festivalul Manaki Brothers International Film Camera are loc
Bitola () [Corola-website/Science/297488_a_298817]
-
Uzbekistanul este împărțit în 12 regiuni (vilaiete), 1 republică autonomă și un oraș independent (Tașkent). Deși am fi tentați să denumim unitățile administrative ca și provincii, lucru rezultat prin traducerea cuvântului de origine turcică "vilaiet", surse oficiale (Institutul de Statistică uzbec) folosesc în paginile anglofone termenul de
Regiunile Uzbekistanului () [Corola-website/Science/318195_a_319524]
-
Uzbekistanul este împărțit în 12 regiuni (vilaiete), 1 republică autonomă și un oraș independent (Tașkent). Deși am fi tentați să denumim unitățile administrative ca și provincii, lucru rezultat prin traducerea cuvântului de origine turcică "vilaiet", surse oficiale (Institutul de Statistică uzbec) folosesc în paginile anglofone termenul de regiune. Numele lor sunt date după denumirea în uzbecă, deș există mai multe variante de transliterație. Statisticile pentru Regiunea Tașkent le includ și pe cele ale orașului omonim
Regiunile Uzbekistanului () [Corola-website/Science/318195_a_319524]
-
în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. În perioada 1829-1830 a avut loc un exod în masă al bulgarilor din satul Vaisal (aflat astăzi în Tracia de Est, Vilaietul Adrianopol, Turcia) în partea de sud a Basarabiei. În aprilie 1830, 206 de familii (1.001 persoane) din Vaisal sosesc în Basarabia și fondează un sat cu aceeași denumire cu satul de proveniență (Vaisal). În urma Tratatului de la Paris din 1856
Vaisal, Bolgrad () [Corola-website/Science/318292_a_319621]
-
un vid umplut de un șuvoi de albanezi imigranți. Însuși Arsenije a scris un număr de "30.000 de suflete" (persoane fizice) care au fugit împreună cu el în Austria, confirmând numărul din alte surse. În 1878, una din cele patru vilaiete cu locuitori de albanezi, care a format Liga de la Prizren a fost vilaietul Kosovo. Scopul ligii a fost acela de a rezista la dominația și incursiunea otomană de emigranții sosiți din țările balcanice. În 1910, o organizație albaneză de insurecție
Istoria pașalâcului Kosovo () [Corola-website/Science/315191_a_316520]
-
un număr de "30.000 de suflete" (persoane fizice) care au fugit împreună cu el în Austria, confirmând numărul din alte surse. În 1878, una din cele patru vilaiete cu locuitori de albanezi, care a format Liga de la Prizren a fost vilaietul Kosovo. Scopul ligii a fost acela de a rezista la dominația și incursiunea otomană de emigranții sosiți din țările balcanice. În 1910, o organizație albaneză de insurecție a izbucnit la Priștina și, curând, se răspândise în întregul vilaiet al provinciei
Istoria pașalâcului Kosovo () [Corola-website/Science/315191_a_316520]
-
a fost vilaietul Kosovo. Scopul ligii a fost acela de a rezista la dominația și incursiunea otomană de emigranții sosiți din țările balcanice. În 1910, o organizație albaneză de insurecție a izbucnit la Priștina și, curând, se răspândise în întregul vilaiet al provinciei Kosovo, pentru o durată de trei luni. Sultanul a vizitat Kosovo în iunie 1911, în timpul convorbirilor de pace care acoperea toate zonele locuite de albanezi. În ciuda impunerii dominației musulmanilor, un număr mare de creștini a continuat să trăiască
Istoria pașalâcului Kosovo () [Corola-website/Science/315191_a_316520]
-
a populat regiunea cu religia și cultură islamică, inclusiv popularea turcilor, albanezilor și a altor popoare printre sârbii ortodocși. Între 1689 și 1690 habsburgii au reușit să preia controlul asupra regiunii cu ajutorul sârbilor răsculați. În secolul XIX a fost creat Vilaietul Kosovo în timpul restructurării otomane. A devenit unul dintre centrele culturii sârbești în tărâmul otoman. Congresul de la Berlin din 1878 Kosovo de Nord a trecut sub administrația noului Principat al Șerbiei, care a recăpătat teritoriul după aproape cinci secole urmat apoi
Kosovo de Nord () [Corola-website/Science/321216_a_322545]
-
armata greacă și la aceste acțiuni au fost ajutați de civili greci și armeni. Viceconsulul Park își încheia raportul astfel: Există estimări care afirmă că doar în incendierea Alșehirului au pierit 3.000 de oameni. În cazul satului Karatepe din vilaietul Aydin, grecii au incendiat pe 14 februarie 1922 moscheia satului, în care îi închiseseră pe toți sătenii. Cei câțiva supraviețuitori ai incendiului au fost împușcați . Consulul italian M. Miazzi a raportat că a vizitat un sat turc unde grecii au
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]