117 matches
-
așezat la locul său, Balcicul s-a impus, în spațiul românesc, dincolo de orice promisiune turistică, drept o paradigmă culturală majoră. Deși, la prima vedere, obsesia Balcicului ar putea să pară frivolă, un simplu automatism tematic sau doar un capriciu de vilegiaturist în goană după imagini pentru album, în esență acest fenomen se constituie în cu totul altceva. Balcicul reprezintă pentru arta românească, în mod cert, un fel de pol sudic, o componentă solară și meridională, de factură postimpresionistă, care contrabalansează tensiunile
Un imn pentru Balcic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15524_a_16849]
-
așezat la locul său, Balcicul s-a impus, în spațiul românesc, dincolo de orice promisiune turistică, drept o paradigmă culturală majoră. Deși, la prima vedere, obsesia Balcicului ar putea să pară frivolă, un simplu automatism tematic sau doar un capriciu de vilegiaturist în goană după imagini pentru album, în esență acest fenomen se constituie în cu totul altceva. Balcicul reprezintă pentru arta rămânescă, în mod cert, un fel de pol sudic, o componentă solară și meridională, de factură postimpresionistă, care contrabalansează tensiunile
Balcicul, între mitologie și turism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8104_a_9429]
-
fără sfârșit. În care se cuprinde și "Concediul unui sentimental ratat", o satiră a sloganurilor populiste și patriotarde, dar și a năravurilor și moravurilor recente de pe litoral și nu numai: "sfoara căreia în limbaj comercial i se spune bikini", celularizarea vilegiaturiștilor, alba-neagra privatizării, ravagiile presei asupra minții, inimii și literaturii Claustrinei ce-l confundă pe Ovidiu cu Ovidiu Grecea, promptitudinea unei tipe de a-l cumpăra pentru Belgia pe micuțul pui de dac Șvarțenger Ion Ronaldo, odrasla rătăcită a cuplului ș.
Umor negru pentru zile negre by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16628_a_17953]
-
pe lada de studio privind în ochi, ca hipnotizat, reflexul meu în oglinda străvezie a ferestrei.” (Mircea Cărtărescu, Orbitor. Aripa stângă.) „Zăpada se topea, scurgându-se în rigole. Soarele ardea vesel, aerul era nemișcat și centrul stațiunii forfotea de lume: vilegiaturiști sau funcționari, vânzători, profesori, ce mergeau la masă, în pauza de prânz. Era puțin trecut de ora unu, unu și șapte sau și treisprezece, spațiul acela al cadranului încă liniștitor, neutru. Grobei se afla și el printre cei ce flanau
Începuturi de roman by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2709_a_4034]
-
care oamenii trebuie să le suporte." (Brooks, 1990: 133) În cazul romanului, aceste situații se găseau - trebuie să admitem! - din abundență. Uzând de arta sugestiei, Faulkner ne face părtași la activitatea febrilă, aparent lipsită de orice sens, a grupului de vilegiaturiști, întrupări ei înșiși ale enervantelor insecte provenite din mlaștinile deltei fluviului Mississippi, așa cum invitații doamnei Maurier provin din "mocirla" vieții artistice a New Orleans-ului, despre care Faulkner nu a scris doar cuvinte blânde. Mosquitoes anunță îndepărtarea tânărului scriitor nu doar
Primul Faulkner (VIII) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6708_a_8033]
-
gata oricând pentru desfrâu. Numai că de data asta nu mai avem a ne teme că vom da dovadă de slăbiciune. Dacă vă îndoiți, trageți cu urechea la ce se spune pe la mese, în luna august, în acele hoteluri pentru vilegiaturiști, în care prea milostivii noștri compatrioți își fac cura de plictis. Dacă tot mai șovăiți să trageți concluziile, citiți scrierile oamenilor zilei. Sau, mai curând, uitați-vă la ce se întâmplă în propria dumneavoastră familie și veți fi lămurit. Dragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
a universității din localitate ne-a Însoțit În vaporetto-ul care făcea cursa spre Lido, să-l revedem pe Gustav von Aschenbach. Dimineață rece, plaja pustie, celebrul Hotel des Bains Închis. Doar țuguiatele bizare capanne de lemn Înșirate pe țărm pentru vilegiaturiștii somptuosului stabiliment evocau vara altui timp și altor timpuri. Nu era imposibil de imaginat zumzetul convorbirilor amicale ale turiștilor de altădată, pe veranda acestor bizare cabane, glumele, bârfele, flirtul, parada modei estivale, veselia copiilor În jurul castelelor baroce de nisip, vânzătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
de un albastru pur, fără urmă de nori, și așteptau să vadă primele stele răsărind. Un stejar bătrân își întindea protector crengile înfrunzite deasupra lor și pădurea umplea aerul cu miresme vii, de primăvară. Locurile respirau acum liniște și pace. Vilegiaturiștii agitați și zgomotoși, veniți să petreacă la iarbă verde ca pe vremuri se răriseră, iar muzica de la cabana cu restaurant din apropiere încetase. De dincolo de lac, dinspre mănăstire, răsunau când mai tare, când mai încet, toaca și clopotele, care le
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
și împrejurării, am ciocnit paharele pline. Adela oficia cu o delicată stângăcie acest ritual, în care era cu totul novice. În jumătatea de oră petrecută acolo, prin băcănia istorică s-a perindat o mulțime de lume, cea mai mare parte vilegiaturiști de la Văratic, Agapia și Neamț, cercând, gustând, întrebînd de preț, bărbații - calm, femeile - agitat, mirîndu-se ori indignîndu-se de prețuri, afirmând la fiecare articol că "la Iași" ori "la Botoșani" toate sunt pe jumătate mai ieftine, plătind la urmă prețul cerut
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și curate, cu biserica gătită, spilcuită - casă cu două sute de gospodine! - cu miniaturile ei de munți ai căror brazi i-ai putea număra (doamna V... susținea că sunt 518...), este călugăriță. În timpul verii, caracterul acestor mănăstiri este accentuat de genul vilegiaturiștilor. La Neamț tonul îl dă corpul didactic. (Haine negre, pas măsurat, ochelari...) La Agapia - aristocrația mai mult sau mai puțin autentică și snobii eleganței. (Crochet, dezinvoltură, dialect franco-romîn...) Am vizitat pe părintele Palamon, gazda mea dintr-o vară și amicul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
e farmecul unei femei care te încîntă fără să-ți inspire nici o umbră de dorință. Când am plecat, era noapte. Noapte fără imixtiunea importună, laică și heretică a vreunui felinar. Aici felinarele sunt ambulante, fiecare călugăr umblând cu "fanarul" lui.) Vilegiaturiștii dibuiau prin întuneric să nu cadă în șanțuri: erau la plimbarea de după masă. Imaginea Adelei îmi oprima inima: acum era ora când aș fi putut să fiu cu ea și lângă ea. Dar o idee, comică în naivitatea ei, îmi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
care doar undele scurte se mai prindeau, am aflat, În ciuda paraziților și a variațiilor de sunet, că niște divizii aeropurtate ocupau aeroportul din Praga. Trupele pactului de la Varșovia invadaseră Cehoslovacia În seara din ajun, la orele douăzeci și trei, În timp ce vilegiaturiștii adunați pe faleză aplaudau focul de artificii mexican. Era noaptea de 20 spre 21 august 1968. S-a făcut ziuă, eram foarte zdruncinat de ceea ce tocmai aflasem și mă așteptam la declararea celui de-al Treilea Război Mondial. În starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
tineri; uneori aceștia îi însoțesc călări caleașca. Ca și mai înainte, Nastasia Filippovna este foarte exigentă, primește în casă numai pe alese. Cu toate acestea a strâns pe lângă ea o echipă întreagă, are cine s-o apere la nevoie. Dintre vilegiaturiști, unul, logodit deja în mod oficial, s-a și certat din pricina ei cu logodnica lui; un general bătrân mai că nu și-a blestemat fiul. Ia deseori la plimbare cu caleașca o fetișcană splendidă, care de-abia a împlinit șaisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
E o plăcere să vii să asculți aici muzică. Fanfara, poate într-adevăr cea mai bună dintre fanfarele grădinilor noastre publice, interpretează lucruri noi. Decența și ceremoniozitatea sunt extraordinare, în pofida unei impresii generale de familiaritate și chiar intimitate. Cunoscuții, toți vilegiaturiști, se adună ca să se studieze unii pe alții. Mulți o fac cu veritabilă plăcere și vin aici numai pentru asta; dar sunt și unii care vin numai de dragul muzicii. Scandalurile sunt neobișnuit de rare, deși se mai întâmplă chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu inele și butoni, cu splendide peruci negre ca smoala și favoriți, cu o expresie deosebit de distinsă, dar întrucâtva disprețuitoare pe chipuri, adică erau persoane de care în societate toată lumea fuge ca de ciumă. Desigur, unele din întrunirile noastre de vilegiaturiști sunt neobișnuit de ceremonioase și se bucură de o reputație deosebit de frumoasă; dar nici omul cel mai prudent nu se poate feri în fiecare clipă de cărămida care cade de pe clădirea învecinată. Această cărămidă se pregătea să cadă și asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și în același timp aproape reală, care se răspândi încetul cu începul pe toate străzile învecinate cu casele de vacanță ale lui Lebedev, Ptițân, Daria Alexeevna, Epancin, pe scurt, aproape prin tot orașul și împrejurimile sale. Mai toată societatea: localnicii, vilegiaturiștii, cei care veneau la concerte, toți se apucaseră să povestească una și aceeași istorie, cu mii de variațiuni diferite, despre un prinț care, după ce a făcut scandal într-o casă onorabilă și cunoscută de toată lumea, după ce a renunțat la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ierarhizare adoptată de lumea bună și nu recunoaște decât „problema feminină“. În sfârșit, voia să demonstreze că, după el, o femeie decăzută e chiar întrucâtva mai presus decât una nedecăzută. Această explicație părea foarte verosimilă și fusese acceptată de majoritatea vilegiaturiștilor, mai ales că era confirmată zilnic de fapte concrete. Ce-i drept, multe lucruri rămâneau neelucidate: se spunea că biata fată își iubea atât de mult logodnicul (după părerea unora, „seducătorul“), încât dăduse fuga la el chiar a doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să susțină dezechilibrul mintal și absoluta demență și, mai cu seamă, era nevoie de protecția unor persoane sus-puse. Lebedev nu se descurajase nici de data aceasta și chiar îi adusese prințului un doctor, care era și el bătrân și onorabil, vilegiaturist, cu ordinul Sfintei Anna la gât, doar pentru ca acesta să poată studia, ca să zicem așa, locul, să-l cunoască pe prinț și deocamdată neoficial, ci, ca să zicem așa, amical, să-i spună la ce concluzie a ajuns. Prințul își amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Haig, un sergent de poliție britanic și doi ofițeri sik din forțele polițienești din Shanghai contiunau să dirijeze traficul de pe platforma lor Înălțată deasupra mulțimii, supravegheat de către un singur soldat japonez, care stătea În spatele lor. Infanteriștii japonezi Înarmați ședeau ca vilegiaturiștii În camioanele camuflate care se plimbau de-a lungul străzilor. Un grup de ofițeri stătea În fața Institutului Radium, aranjîndu-și mănușile. Peste reclamele la Coca-Cola și Caltex erau lipite postere noi cu Wang Ching-Wei, conducătorul cameleon al regimului marionetă. O coloană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
atras irezistibil de trupul nimfelor (nu nimfete, nota bene) pe timp de lună plină. Totul se petrece după celebrul puci al lui Elțân din 1993 și, de fapt, nu se petrece nimic. Doar că un bătrân dintr-un sat de vilegiaturiști de pe lângă Moscova (Vasile, de ce a mutat Petru cel mare șandramaua de la Moscova în ținutul mlăștinos al Sanktului? Parcă îl agasau înghesuiala, proximitatea familiilor boierești, amenințarea continuă a streliților, nu-i așa?) nu se poate împotrivi impulsului de a pătrunde (omul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
de o culoare sidefie, asortată cu scoicile risipite pe nisip și cu pescărușii ce umblau pe plajă, căutând pungi cu resturi de mâncare. Își lăsa dinadins sânii stafidiți să atârne peste pietre (ce aduceau cu două gușe de iguană), Încât vilegiaturiștii mai că o luau la fugă atunci când se trezeau În fața ei. Întreaga Înfățișare a bătrânei avea În ea ceva bizar, amintindu-ți de o reptilă sau de creaturi venite de pe altă planetă, ce animau filmele hollywoodiene, menite să trezească groază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
urmași; ca un preludiu la ceea ce, probabil, se va întâmpla în toată țara, un funcționar dintro instituție aflată pe un teritoriu comparabil cu cel mai mic domeniu al coroanei a impus, acolo, propria sa lege. Prin Stațiune patrulează soldați înarmați. Vilegiaturiștii s-au împuținat; asta nu înseamnă că nu sunt destui; înainte veneau în exces. Vremea a devenit neobișnuit de aspră: verile excesiv de reci și de ploioase, iar iernile geroase și tot mai lungi; nimic nu mai este ca altădată. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
închis pentru că Actorul s-a dovedit un denigrator și un ingrat. (E lăsat în continuare să țipe doar pentru a se expune ridicolului: un singur contestatar e ceva caraghios.Ă Cazinoul și Hipodromul, marile ctitorii ale Magistratului, adună mii de vilegiaturiști, indiferent de sezon. Cei mai mulți joacă pe sume ce dau localnicilor frisoane. Vizitatorii mai zgârciți sau dornici de pitoresc evită Hotelul, locuind în gazdă; cei săraci nu sunt prea bine văzuți, dorm în vale, sub un șopron sau în gară, li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Este liber să plece oricine, însă rar se avântă cineva mai departe de câteva zeci de kilometri, de-a lungul văii, la un descântător. Căutătorul de aur - și mai sărac la întoarcere - aduce vești de dincolo de munte. Cele purtate de către vilegiaturiști sunt contradictorii, iar jurnalul tipărit în Stațiune minte. Și Actorul le-a fost, cândva, în grații, dar, de multă vreme, orice spectacol al său a devenit o batjocură. Nu mai are nimic sfânt. E în război cu toată lumea. Unii, dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
O să-i pice prost romanul ăsta. Ultimul, pentru amândoi. Actorul își toacă forțele într-o luptă deschisă. S-a transformat într-un scandalagiu, va obține efecte contrare. Reținerea Magistratului - care nu răspunde unui descreierat - face impresie bună, mai ales asupra vilegiaturiștilor, adevărații săi susținători. Cu banii lor stăpânește. Magistratul e garanția stabilității, târgoveții știu. Îl urăsc pentru că le-a impus disciplină și austeritate. E problema lor, eu am un război special. Voi scrie cu evenimente, sunt un autor complet. Unic; nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]