116 matches
-
este un reportaj parțial liric, în majoritate ironic sau focalizat pe pitorescul „exotic” dobrogean, formulat în registru agreabil, burlesc, satiric, monden sau intimist, o scriere, în parte, deschizătoare de drum pentru o publicistică turistică. Sunt observate orașul, oamenii (localnicii și vilegiaturiștii), comunitățile etnice, mentalitățile, obiceiurile, „folclorul” și tabieturile vilegiaturii, flirtul etc., asezonate cu anecdote de „culoare”, cu umor și melancolie. Caracteristică pentru dramaturgia lui Ș. este combinarea meșteșugului teatrului bulevardier cu cedarea față de comandamentele extraliterare, impuse politic, ale artei de propagandă
SOIMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289773_a_291102]
-
fete frumoase care venea de la scăldat și mergea de-a lungul terasei. Iar când grupul de tineri în costume de baie se năpusti spre valuri, strigându-se unii pe alții în goană și aruncându-și o minge mare pe deasupra capetelor vilegiaturiștilor, arboră un zâmbet indulgent, explicându-mi că scandalagiii ăia erau din păcate inevitabili, în perioada de spring break. Rosti cuvintele cu o plăcere evidentă. — Asta e o schimbare, față de ploile pariziene, nu-i așa? Și față de europenii anemici. Mi-aduc
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
vorbea despre reușita melting-pot-ului: „La lumina soarelui, toate pisicile sunt bronzate, nu-i așa?“) erau însoțite de sorbituri gâlgâite și ritmice. Îmi spuneam că singurul argument în acord cu bonomia întâlnirii noastre ar fi fost să critic obezitatea unora dintre vilegiaturiștii din jurul nostru... Vinner se uită la ceas și se grăbi să încheie. — Am să văd ce pot face. Nu promit nimic, știți, medici sunt pe aici din belșug, câți vrei. Dar am un prieten care va fi poate interesat de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
A, bun, credeam că melting-pot-ul... Nu, asta rămâne între noi, de la rus la rus. Nu spune mai departe, altfel au să te linșeze. Seara, taxiul înainta încet, adesea împiedicat de mașinile care încercau să parcheze lângă restaurante, de mulțimea tinerilor vilegiaturiști care-și începeau noaptea de petrecere. Cădea o ploaie care semăna cu un praf fin și cald. Un lac negru lucea pe pielea bronzată a acelor trecători tineri, foarte sumar îmbrăcați. Mai mult încă decât pe plajă, se putea ghici
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
dimineață de vacanță în plus, se trezea de jur împrejur în cotidiana bonomie a obiceiurilor ei și făcea ca prezența mea aici să fie tot mai nepotrivită. Eram omul care venea dintr-o epocă uitată, pentru a cere socoteală unui vilegiaturist care, fără venirea mea, s-ar fi distrat cu cei doi copii ai săi, făcând castele de nisip sau pescuind scoici... Se auzeau voci mai frecvente și mai deslușite, pe care vântul le aducea dinspre plajă. Zarva mașinilor devenea mai
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
și împrejurării, am ciocnit paharele pline. Adela oficia cu o delicată stângăcie acest ritual, în care era cu totul novice. În jumătatea de oră petrecută acolo, prin băcănia istorică s-a perindat o mulțime de lume, cea mai mare parte vilegiaturiști de la Văratic, Agapia și Neamț, cercând, gustând, întrebînd de preț, bărbații - calm, femeile - agitat, mirîndu-se ori indignîndu-se de prețuri, afirmând la fiecare articol că "la Iași" ori "la Botoșani" toate sunt pe jumătate mai ieftine, plătind la urmă prețul cerut
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și curate, cu biserica gătită, spilcuită - casă cu două sute de gospodine! - cu miniaturile ei de munți ai căror brazi i-ai putea număra (doamna V... susținea că sunt 518...), este călugăriță. În timpul verii, caracterul acestor mănăstiri este accentuat de genul vilegiaturiștilor. La Neamț tonul îl dă corpul didactic. (Haine negre, pas măsurat, ochelari...) La Agapia - aristocrația mai mult sau mai puțin autentică și snobii eleganței. (Crochet, dezinvoltură, dialect franco-romîn...) Am vizitat pe părintele Palamon, gazda mea dintr-o vară și amicul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
e farmecul unei femei care te încîntă fără să-ți inspire nici o umbră de dorință. Când am plecat, era noapte. Noapte fără imixtiunea importună, laică și heretică a vreunui felinar. Aici felinarele sunt ambulante, fiecare călugăr umblând cu "fanarul" lui.) Vilegiaturiștii dibuiau prin întuneric să nu cadă în șanțuri: erau la plimbarea de după masă. Imaginea Adelei îmi oprima inima: acum era ora când aș fi putut să fiu cu ea și lângă ea. Dar o idee, comică în naivitatea ei, îmi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de o culoare sidefie, asortată cu scoicile risipite pe nisip și cu pescărușii ce umblau pe plajă, căutând pungi cu resturi de mâncare. Își lăsa dinadins sânii stafidiți să atârne peste pietre (ce aduceau cu două gușe de iguană), Încât vilegiaturiștii mai că o luau la fugă atunci când se trezeau În fața ei. Întreaga Înfățișare a bătrânei avea În ea ceva bizar, amintindu-ți de o reptilă sau de creaturi venite de pe altă planetă, ce animau filmele hollywoodiene, menite să trezească groază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
murit de multe decenii. Fereastra umezită de rouă. În stradă, porniseră tramvaiele. Scrâșnetul surd al mișcării. ATENTIE! URMEAZA PAGINI ALBE din gresala - intre 34-48. TREBUIESC REARANJATE CUM ERAU INITIALA!!!! Cofetărie prăpădită, înt unecoasă. Cofetarie prapadita , intunecoasa. Cofetarie prapadita, intunecoasa. Excentricul vilegiaturist așteaptă, picior peste picior. Haina cadrilată, larg deschisă. Fular de mătase bordo, scos din gulerul cămășii negre. Uriașe lentile negre de soare. Pe scaun, alături, jacheta de antilopă, umbrela. Lângă scaun, valiza mică, de piele, cu etichete colorate... Prima oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
acelui paradis făcea suportabilă cenușia plictiseală de la Teheran. Cu toate acestea, iarna Zarganda se golea. Nu rămâneau decât grădinarii, câțiva paznici și puținii supraviețuitori din populația băștinașă. Șirin și cu mine aveam mare nevoie de acel pustiu. Din aprilie, vai, vilegiaturiștii Își reîncepură transhumanța. Prin fața tuturor porților bântuiau gură-cască, pe toate cărările - umblăreți. După fiecare noapte, după fiecare siestă, Șirin primea ceai musafire cu priviri indiscrete. Trebuia să mă ascund fără răgaz, să fug pe coridoare. Blânda hibernare se sfârșise, venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
atent oaza, unde ne găsim. În fața celor două barăci, deasupra cărora au fost așezate firmele Saloon și Dining Room, exista niște arbori (ceva între salcie și plop), bătrâni de peste treizeci de ani, probabil. Lângă ei au fost puse, pentru impresionarea vilegiaturiștilor, roți vechi de căruță, mai înalte decât ale țăranilor de la noi și dotate cu frâne, o căruță din secolul trecut (cred), cu coviltir, și două cărucioare metalice, folosite, cândva, în mine. Dincolo de șosea se află o pompă de benzină (cum
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
gata oricând pentru desfrâu. Numai că de data asta nu mai avem a ne teme că vom da dovadă de slăbiciune. Dacă vă îndoiți, trageți cu urechea la ce se spune pe la mese, în luna august, în acele hoteluri pentru vilegiaturiști, în care prea milostivii noștri compatrioți își fac cura de plictis. Dacă tot mai șovăiți să trageți concluziile, citiți scrierile oamenilor zilei. Sau, mai curând, uitați-vă la ce se întâmplă în propria dumneavoastră familie și veți fi lămurit. Dragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
două cărți, și pe acelea silabisindu-le. Biblia și un ceaslov de rugăciuni, cu foile îngălbenite și pătate de muște, care stătea, de obicei, pe pervazul ferestrei dinspre curte. Poate duritățile unei existențe care nu era deloc trandafirie decât pentru vilegiaturiștii încîntați să descopere un Ev Mediu prelungit nu foarte departe de șoseaua națională ce leagă Sibiul de Brașov, poate grijile o făcuseră să se închidă din ce în ce mai mult în sine. Îmbătrânise repede, cum îmbătrîneau femeile din Lisa, supuse unor munci grele
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mintea oamenilor lui Zoroastru. Omar nu mai pleca nicăieri. Stătea între steagurile de pânză ale bistroului și benzinăriei, care anunțau locul: LA HOMAR & GODUN, căruia, cei care se opreau de atâta timp îi spuseseră „La teroristu’“. Îl știau toți motocicliștii, vilegiaturiștii în limuzine și doar cei care se aflau în excursie, în vacanță și care nu s-ar mai fi întors niciodată pe-acolo mai puteau să se mire: „Ce e cu orbul ăsta? E preot? E un călugăr? Dar dacă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în cadă, gata pentru spălat. — Asta-i bună! se supără grasul. Acum, că băiatul și fata au mai crescut, mi-a rămas Omar să se poarte ca un sugar! Unde a dispărut omul ăsta? Copiii l-au căutat pretutindeni, iar vilegiaturiștii de weekend, care încercau să găsească ieșirea din labirint, au spus că nu l-au văzut nicăieri. La amiază a plouat și a fost vijelie, iar Veterinara și-a dus calul la adăpost, apoi l-a așteptat pe Omar în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
care doar undele scurte se mai prindeau, am aflat, În ciuda paraziților și a variațiilor de sunet, că niște divizii aeropurtate ocupau aeroportul din Praga. Trupele pactului de la Varșovia invadaseră Cehoslovacia În seara din ajun, la orele douăzeci și trei, În timp ce vilegiaturiștii adunați pe faleză aplaudau focul de artificii mexican. Era noaptea de 20 spre 21 august 1968. S-a făcut ziuă, eram foarte zdruncinat de ceea ce tocmai aflasem și mă așteptam la declararea celui de-al Treilea Război Mondial. În starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
În zilele care urmară, insula fu redeschisă publicului și se instală o vreme de vară care Încurajă afluxul turiștilor. Lands’en, turtită sub un cer albastru uniform, plutea nemișcată pe o mare cumințită, care se mulțumea să scalde blînd picioarele vilegiaturiștilor. Pe situl de la Ty Kern, familii Întregi urmau un parcurs bine delimitat, șușotindu-și amănuntele Înspăimîntătoare ale Întîmplărilor, căutînd În van pe granitul menhirilor vreo urmă de sînge, ca să-și adauge vieții de zi cu zi un frison bine ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
făcut-o, ca în ziua aceea când un vecin de pe plajă s-a încăpățânat să pună la maximum volumul radioului. Zâmbi amintindu-și scena. A lăsat-o pe Lola cu vorba în gură, s-a ridicat nepăsător, a ajuns până la vilegiaturist, a apucat radioul minuscul și l-a aruncat în apă, cum făcea când era copil cu pietrele foarte plate, reușind să le facă să sară de mai multe ori pe suprafața liniștită înainte de a se scufunda definitiv. A fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
multe ori pe suprafața liniștită înainte de a se scufunda definitiv. A fost un spectacol ciudat. La primul salt, aparatul a părut că scoate un urlet, dar apoi a continuat cu o muzică stridentă până când apele s-au închis peste el. Vilegiaturistul și-a ridicat descumpănit fața, a făcut gestul de a protesta cu tărie, a măsurat într-o clipă statura dușmanului său, i-a studiat expresia rece și a ales să se trântească din nou cu gura în jos, considerând incidentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
urmau să aibă loc abia peste un an. Whisky-ul era excelent, de contrabandă sau din import, la fel ca și țigările, proaspete și aromate. Dădu pagina. O blondă frumoasă cu sânii dezgoliți împodobea un reportaj despre noile obiceiuri ale vilegiaturiștilor de pe plajele de la Saint-Tropez. Apărea și o fotografie mică a lui Brigitte Bardot, deja uzată și ofilită de vreme, dar încă ispititoare. Îl cuprinse o blândă toropeală și lăsă ziarul să-i cadă din mâini și muzica să-i mângâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nesfârșit, acolo unde, la contopirea țărmului cu marea, sclipesc intermitent două luminițe. Farurile. Spre ele se întinde masă de lumini a stațiunii: sute, mii de camere de hotel în care oamenii se pregătesc pentru a doua parte a zilei de vilegiaturiști: viața de seară. Mult mai aproape, masa de lumini ce reprezintă orășelul propriu-zis; în ea, firmele de neon ale restaurantelor și barurilor formează spoturi de culoare iridescenta Undeva, în spatele lor, se bănuiește umbră masivă a dealurilor acoperite de junglă, verde
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
bine injecția, crezuse că va fi mai rău. După care se vârî în noptieră să-și scoată cărnița de pasăre 333. Pe lângă imaginea lui Rusanov pe care o conține fragmentul citat, primim informații, implicit, și despre Efrem însuși. Disprețul pentru "vilegiaturistul ăla crescut în puf față palidă", cum îl numește Efrem pe Rusanov în altă parte, denotă o fire activă și puternică. Diminutivele folosite ironic în fragmentul anterior la adresa lui sugerează faptul că atitudinea respectivă, de grijă exagerată, este străină de Efrem
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
cuvânt auctorial, și nu de "agronom". Eroul lovinescian se plimbă pe aceleași cărări, în peisajul binecunoscut, care (știm deja) adoarme conștiința și mângâie sufletul ca un narcotic plăcut. Atmosfera e însă dinamizată de apariția unui factor neprevăzut un grup de vilegiaturiști (oameni neancorați în peisaj) ce aduc lui Bizu vestea senzațională că un "rumân" oarecare s-a spânzurat de crengile copacului "sub care el însuși se așezase odinioară, într-o clipă de zbucium". Profund tulburat, fiul armurierului începe să se gândească
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
demnă, nici artă expresivă, nu facem decât să ne încurcăm unii pe alții. E pericolul permanent și trebuie vegheat asupra toxicității lui. Gorki este unul din autorii la care vă opriți din când în când. Acum faceți un popas la Vilegiaturiștii. Întotdeauna când am citit schițele lui Gorki m-am speriat de neprevăzutul reacțiilor umane, pe care vagabonzii gorkieni le au. Ei nu caută să înțeleagă viața, ci pur și simplu nasc viață care trebuie înțeleasă. Și cu aceeași dorință de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]