8,288 matches
-
dintre consecințele clare ale speranței de viață tot mai crescute. De ce s-ar putea să nu se întâmple? Dacă vom identifica Alzheimerul cu decenii înainte ca boala să înceapă să se manifeste nu înseamnă că vom reuși să o și vindecăm. Deși unele tratamente experimentale s-au dovedit a fi eficiente în încetinirea evoluției acestei boli, vindecarea este cu totul și cu totul o altă poveste care nu se va realiza prea curând. 5. Cumpărarea și deținerea bunurilor nu va mai
10 predicţii ştiinţifice pentru 2014 şi anii ce vor urma [Corola-blog/BlogPost/94257_a_95549]
-
ea „mult folositoare”. Sfânta Cuvioasă Parascheva alină suferința, mângâie pe cei întristați, izbăvește pe cei deznădăjduiți (Icos 1). Sfânta Cuvioasă Parascheva ascultă rugăciunile preoților cucernici, se roagă Maicii Domnului pentru fecioare, povățuiește văduvele, ajută pe străini, mângâie pe cei prigoniți, vindecă bolile trupești (Icos 2). Sfânta Cuvioasă Parascheva sprijină pe cei bătrâni, miluiește pe cei săraci (Icos 3). Sfânta Cuvioasă Parascheva mijlocește către Domnul pentru toți creștinii, risipește furtunile, aduce mană roditoare și belșug (Icos 4). Sfânta Cuvioasă Parascheva păzește în
Sfânta Parascheva cea mult folositoare. Impactul şi influenţa Ei în viaţa cea evlavioasă a creştinului contemporan… [Corola-blog/BlogPost/94311_a_95603]
-
pietricele -păsări de pe asfaltul umed de pe inima scrijelată în joacă cu un briceag și le-am stricat forma colțuroasă și încruntată și le-am luat sânge și le-am stors de lumină și de poveste și ele tot nu se vindecă de prea multă liniște de prea multă moarte dar eu frământ pietricele în palme în zilele fără tine și încerc să găsesc o limbă în care să îți vorbesc și tu chiar să mă înțelegi când îți spun că nu
ca un pumn de cireșe scăpate pe jos – cuvintele ce mi-a mai rămas să-ți spun? by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/3481_a_4806]
-
C-odată dă-n tine Ebola?! Mă simt curat ca un pahar... Mă simt curat ca un pahar Din care încă nimeni n-a băut. Soarbe-i tu roua fragă de-nceput De dragoste... Ridică-l, clar, Spre buzele strălucitoare, Vindecă-mi dulcea-mi trebuință De a-ți simți calda ființă Pe dinăuntru. Fie-mi floare Ce-și lasă-n seama mea, blînd, tija Subțire, s-o hrănescă trupul meu Ce-atît de mult dorea să-i poarte grija În fața lumii și-
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/4051_a_5376]
-
va vrea să te iubească... În noaptea cea amară tu ești lumina noastră! În cer și pe pământ. Măicuța Domnului, nu mă lăsa! Măicuța Domnului, ajută-mă în toate, dă-mi acea libertate de dincolo de libertate, alungă satana din preajma mea, vindecă-mi sufletul și mintea cea nemernică și întreg trupul. Măicuța Domnului, nu mă lăsa! Diavolii se joacă în felul acesta cu mintea mea! Ajută-mă ca să mă pot vindeca. Atinge-mă cu o rugăciune! Salvează-mă cu un sărut! Fă
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/4893_a_6218]
-
dă-mi acea libertate de dincolo de libertate, alungă satana din preajma mea, vindecă-mi sufletul și mintea cea nemernică și întreg trupul. Măicuța Domnului, nu mă lăsa! Diavolii se joacă în felul acesta cu mintea mea! Ajută-mă ca să mă pot vindeca. Atinge-mă cu o rugăciune! Salvează-mă cu un sărut! Fă-mă bine! Ridică-mă de unde am căzut! Umple-mi inima cu Duh Sfânt, dă-mi binecuvântarea ta... Rupe-mă cu totul de pământ și nu mă lăsa! Măicuța Domnului
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/4893_a_6218]
-
treci să acoperi să descoperi să taci să spui să nu faci nimic să te-ntorci să-nchizi ochii să simulezi să stai locului să insulți să mîngîi să simți să afli să rămîi ignorant să zaci bolnav să te vindeci să scapi să te pierzi să spui lucruri banale să fii genial. Un sîn ce pune la cale Un sîn ce pune la cale seara sidefie dezordonate-n privirea ta dimensiunile cosmice cum scaune răsturnate la sfîrșitul unei petreceri o
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6290_a_7615]
-
pămînt ușor dă-le viilor mei viață dă-i mamei nostre bucuria de a avea urmași [i ridică-ne nouă celor blestemați blestemul sîngeriu de mamă în care stăm ca bivolii înjugați dă-i mamei noastre ceea ce i-a lipsit vindecă rana laptelui ei supurînd peste lume ca noaptea cerul înstelat sînge sînge îndurerat Asfințește. Cer copt vișiniu. Tu fără nici un motiv fă ce ți-am cerut. Pur și simplu. Așa cum ai făcut lumea Si ridică blestemul sub care îmbătrînim din
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/6270_a_7595]
-
care nu vrea să ajungă natură moartă TU, EU... oricum e ceva, totuși, să ai ocazia în două secole la rând să spui în secolul trecut... (- și să ai tristă dreptate...) PE TOATE ...și farmacistul mi-a spus: "timpul le vindecă pe toate" întorcându-mi mănunchiul de rețete... BUCUREȘTI - CHIȘIN|U revenind acasă scot la balcon să se aerisească rucsacul ce miroase a vagon de tren DUPĂ CĂDERE chiar tu să fii simbolul națiunii noastre fântână ce te deschisei după căderea
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6733_a_8058]
-
scrie bine ne bagă pe toți în iad cine naiba respiră de parc-ar avea plămâni în loc de creier? cum alergi desculț în pijamaua vărgată?! fuguța înapoi în pat - na c-ai deschis iar fereastra - o boală din astea nu se vindecă așa...cu trucuri ieftine hai recunoaște nu e nicio fereastră în zid nu e dar nici zidul nu mai e zid (dacă nu te potolești!) - limba scrijelită cu nume și love și slove de corazon (palimpsest de scursori și claustofobie
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
asta am ieșit din arme, Glonț care, lumină din lumină, în iubire s-a țintit. Și cine mai sunt, și de ce sunt? Căderea e absolută. Pași invizibili pe prund De stele au o mirare crudă. De coasa morții mă voi vindeca. Aud cum vine focul să mă stingă. Un vânt mărunt ciocănește în porți Din clipă în clipă, din mine în el Pentru a-i deschide din adânc în adânc. Toate vindecările înfloresc. Suntem rude cu mugurii, Părinți ai zămislirii tale
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
să nu mă mai bați", se ruga de mine și-și frângea mâinile ca dinaintea unui mort. "să mă lași în pace", ziceam, "altfel îți rup gleznele" a plecat. degetul pe care port inelul de la ea supurează, nu se mai vindecă. Ultima întâlnire cu Viorel Paraschivoiu la barul Sîlîuța un om singur șade la o masă joasă. pe tăblia de brad vin și pleacă o falcă de taur cincizeci de biter și un poem: jumătate la Tosca jumătate Sîngeorz. de la gât
Poezii by Marin Malaicu () [Corola-journal/Imaginative/7907_a_9232]
-
stări de agitațiune așa cum scria, cu o vulgara declamațiune, Scipione Bădescu: „Îndată ce-l dezleagă rupe tot cu o putere de fiara și strigă de produce un ecou Îngrozitor.” În realitate, slăbit de marile preocupări intelectuale și de erizipelul de altfel vindecat ce i se iscase pe fata din cauza mânjirii cu necurățenii a locului zgârieturii, se simțea ostenit și doritor de o lungă liniște...” G. Călinescu citează o frază din textul următor: „De 7 nopți, de când stau lângă nenorocitul, numai astăzi a
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
Ba nu vine la timp materialul, ba te iei la scandal cu lăcătușii...” (p. 10); veterinarul Naslău Pavel s-a ales cu o hepatită cronică de la substanțele toxice cu care Partidul îl ajuta să “prevină” boala vitelor (“decît să o vindec cînd e prea tîrziu!” -p. 18); Naslău Nicolae, văr cu Naslău Pavel și topitor de bitum, pare angajat la cooperativa “Munca în Zadar”, specializată în peticirea perpetuă și inutilă a drumurilor: “Asfaltăm unele șosele naționale... Iar uneori, după ce le asfaltăm
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
și care-l urăsc, părându-i-se că nu s-a bucurat, ca scriitor, de meritata recepție critică. În anii ’50, comunistul angajat, ocupând un post de conducere la Uniunea Scriitorilor, devine mohorât, deprimat, dezarmat, conștient că trebuie să se vindece de „timiditate” de care „se abuzează.” Am citat-o pe Cornelia Ștefănescu. Activistul, cât va fi fost, se înfruntă cu adevărații matadori staliniști, care ajung să-i facă șicane, să-l persecute. La 30 martie 1950, el notează că predase
Un istoric literar de vocație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13238_a_14563]
-
spele singur rana. În acele prime zile, cînd a devenit destul de conștient încît să se poată îngriji, își freca gîtul cu cîrpa pînă cînd apa din lighean căpăta culoarea crestei de curcan. Mai tîrziu, beregata lui a hotărît să se vindece. Dar de-a lungul săptămînilor cît nu putuse nici să-și miște gîtul, nici să țină în mîini o carte ca să citească, Inman l-a urmărit zi de zi prin fereastră pe orb. Omul sosea curînd după ivirea zorilor, împingîndu-și
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
comandat mai multe cafele și a înnegrit cu cerneală cîteva file, pe o parte și pe cealaltă. S-a ridicat în picioare, a împăturit scrisoarea, apoi și-a pipăit tăietura adîncă de la gît, care prinsese crustă. Doctorii afirmau că se vindeca rapid, dar el simțea că ar putea să vîre un bețișor în rană și să-l scoată pe partea cealaltă, fără să întîmpine mai multă rezistență decît la un dovleac fleșcăit. Dar pe stradă, cînd s-a dus să pună
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
Dacă tentația absolutului ne proiectează în extazul sferelor celeste ce sfidează modesta condiție umană sau ne aruncă, dimpotrivă, în genune, în hrubele întunecate ale unor atrocități spirituale în care sălășluiește subumanul - simțul relativității ne ajută să ne întoarcem pe pămînt: vindecați de marile dezamăgiri, despovărați de iluzii, pătrunde în meditația asupra vieții un strop din amărăciunea Ecleziastului. Este experiența faustiană a celui ce, după ce a trecut prin felurite încercări, știe să devină mai înțelept, mai potolit, mai puțin orgolios, mai împăcat
Capcanele și magia absolutului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13294_a_14619]
-
putut rula în cinematografele autohtone, pe tăcute. Revizorul, montarea de la Bulandra care a fost interzisă după trei spectacole și, în sfîrșit, în România, De ce trag clopotele, Mitică? film interzis înainte de întîlnirea cu publicul. Dar poate că prezentul care l-a vindecat în totalitate de prezent pe Lucian Pintilie a fost cel în care a dat cu tifla Securității, cu tatăl deținut politic proaspăt eliberat și cu o carieră artistică de care s-ar fi putut alege praful, dacă - în loc să-l lase
Lada cu vechituri a lui Pintilie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13374_a_14699]
-
față, unei severe analize etice. Biografia omului Marin Preda e judecată prin prisma bibliografiei pentru a permite reevaluarea celei din urmă. Rezistă Risipitorii, Marele singuratic sau chiar îndelung lăudatul Cel mai iubit dintre pământeni unui examen moral din perspectiva cititorului vindecat de comunism? Pentru a răspunde trebuie eliminate părțile erodate ideologic. Cu răbdare, George Geacăr o ia de la capăt, din anul de grație 1941 și trece prin sita unei lecturi radicale, (poate excesiv) critice dar, în mare parte, bine argumentate și
Jumătatea de măsură by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11997_a_13322]
-
în Evul Mediu și vremurile sunt obscure. Disperarea ducelui de Rais îl transformă într-o fiară care caută sufletul Ioanei în copiii ademeniți la castel și sacrificați. Un dubios abate Eustache Blanchet cere sprijinul toscanului Francesco Prelati pentru a-i vindeca stăpânul și planul acestuia este de-a dreptul -nota bene! - diabolic. Băieții răpiți erau sodomizați, vii sau morți, agățați în cârlige, zdrobiți, decăpățânați, tranșați, o parte din trupuri erau arse, în timp ce sângele, inima și ochii erau aduse ca ofrandă și
Orori între copertele Bibliotecii Iad (II) by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12082_a_13407]
-
cauza răului. Semnele suferinței sunt vizibile. Ochiul află în parte. Cunoașterea întreagă se va petrece între gură și ureche, odată ce regele va vorbi. Trupul arată în prezentul imediat ceea ce sufletul și mintea, posesoare ale trecutului, refuză să dezvăluie și să vindece. Împăcarea cu sine și cu lumea se produce abia în urma unei noi întâmplări văzute. Fratele mai mic își vede cumnata preacurvind cu un sclav negru și se înseninează, pentru că delictul i se pare mai grav decât propria lui nenorocire. Era
Războiul din ochi și pacea din ureche by Șerban Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/12143_a_13468]
-
aura mistificatoare în care a fost învăluit adesea drogul, de imaginarul dens, greu penetrabil care a populat narcodependența de-a lungul timpului. Mi-am făcut, de aceea, o listă cu toate bolile care se credea că ar fi putut fi vindecate prin consumul de droguri, în special al opiului, și alta, un soi de insectar al actelor ratate, cu toate justificările scriitorilor pentru o atitudine similară. Prima era absolut incredibilă; drogul era perceput ca un veritabil panaceu, posibilitățile lui curative - halucinante
Fructul oprit din corpul nesănătos by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12186_a_13511]
-
droguri, în special al opiului, și alta, un soi de insectar al actelor ratate, cu toate justificările scriitorilor pentru o atitudine similară. Prima era absolut incredibilă; drogul era perceput ca un veritabil panaceu, posibilitățile lui curative - halucinante, practic se puteau vindeca majoritatea bolilor cunoscute. în privința celei de-a doua liste, pretextele sunt ceva mai spectaculoase. Pe când se dorea infractor, hașișul era doar simbolul unei rebeliuni adolescentine pentru Rimbaud (în schimb, "dérčglement de tous les sens", celebra lui metodă de "impersonalizare" creatoare
Fructul oprit din corpul nesănătos by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12186_a_13511]
-
fără sens ale cinematografului, încerca să-și anihileze durerea? Recurgea, poate fără știința lui, la o metodă arhaică și magică de predare a propriei subiectivități în mîna unor imagini: mîntuirea prin fantasme venite din afară, încercarea soteriologică de a-și vindeca ființa prin ieșire completă din sine și prin pășire într-o lume a ficțiunilor senzoriale. Pentru Patapievici, ceea ce trăia Wittgenstein cu o intensitate aproape neomenească este o experiență pe care fiecare om modern o trăiește într-o formă, se înțelege
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]