331 matches
-
altitudine a privirii, scrisă ca de pe un piedestal al istoriei, într-un stil de o forță implacabilă izvorâtă din amara solitudine a ostracizatului, e pur și simplu una dintre rarele capodopere ale literaturii noastre în genul memorialistic. E o carte vindicativă, dar mai ales justițiară; e plină de pasiune, dar mai ales de patos, de un patos grav, apelând la posteritate. Ea e, desigur, o fracțiune de autobiografie, dar e dincolo de asta un memoriu asupra unei fracțiuni de istorie contemporană. Termenul
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Tot așa Bloy, Léon Daudet nu aveau dreptate, dar injuriile lor erau curate, iar talentul lor imens. Iorga și Arghezi tot așa (dar nu rareori invectiva lui Arghezi nu-și atinge obiectul, nefiind totdeauna de o bună credință absolută). Tonul vindicativ poate avea grandoare sau cel puțin legitimitate, chiar la o vindictă personală, dacă aceasta nu e joasă și dacă talentul e înalt. Altfel, nu e decât „tribulație”. Un tip în genul lui Coriolan Drăgănescu nu poate decât să ragă și
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Heliade Rădulescu, de pildă) este legitimat în roman prin optica artistică, al cărei drept la transfigurare sau șarjă trebuie respectat dacă rezultatul este esteticește plauzibil. În definitiv, figura lui Napoleon nu apare în Război și pace șarjată cu extremă părtinire vindicativă, rămânând totuși memorabilă esteticește? Anume am adus vorba de Război și pace, fiindcă Un om între oameni e o frescă istorică de aceeași natură (chiar dacă, bineînțeles, nu de aceeași colosală genialitate), cu o excepțională intuiție a concretului. De altminteri, Camil
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
care Diogene din Oenanda îi îndeamnă pe sculptori să-i reprezinte pe zei surâzători, veseli, astfel încât oamenii să poată viza imitarea acestei bucurii în loc să se lase stăpâniți de frică în fața unor zei pe care artistul i-ar reprezenta cruzi, amenințători, vindicativi sau războinici. De la kouros-ul grecesc la teracotele etrusce, trecând prin straniul surâs al lui Buddha - contemporan cu Pitagora... -, surâsul - această blândă modalitate a râsului materialist - îndeamnă la gândirea epicurismului ca o gândire aproape orientală... -4- Grădina universală. Critica universitară
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ci mai curând pentru a se simți liberă, pentru a-și oferi posibilitatea de a dispune de propria ființă după bunul plac. Bărbatul își va regreta crima și o va plânge pe cea dispărută din cauza crudului său act ucigaș și vindicativ, ignorându-i trădarea, percepând-o ca pe o soție ideală, amintind de percepția pe care Ianuarie o avea în legătură cu Mai.91 Povestirea economului este, de fapt, o fabulă dacă se pune pe prim plan latura moralizatoare urmărită de autor, sau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
autoritare ale căsătoriei, propuse de Scriptură, și cele personale, stabilite de experiența vieții proprii. Își susține argumentele fără însă a apela și la contra-argumentele care i se opuneau, și, de aici, lipsa unei coerențe a discursului, care devine mai mult vindicativ decât logic. „Dacă e privit ca o predică, discursul ei este absurd, dar interpretat ca o pledoarie juridică, bazată pe o strategie retorică, este perfect valid.” 307 304 James W. Cook, That She Was Out of Alle Charitee: Point-Counterpoint in
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Vârsta și experiența acumulată cu trecerea anilor fac din femeie un depozitar al înțelepciunii. Remarcăm că o donna angelicata poate fi mereu spirituală și manierată (Oretta apreciază, în mod deosebit, iscusința și talentul vorbirii - VI. 1), dar nu fără spirit vindicativ, atunci când este ofensată sau jignită de insistențele masculine (Piccarda din VIII. 4). Un singur personaj feminin, Andreuola (IV. 6), decide ca după moartea persoanei iubite, în semn de adâncă prețuire și afecțiune, să se retragă la mănăstire, alegând o cale
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
simțuri ale bărbatului, care au fost rănite, deoarece el s a îndepărtat de creștinism, preferând o cinstire a zeilor războinici. Încercarea Prudenției, prin măiestria discursului, nu este doar aceea de a readuce pacea în comunitatea vizibil tulburată de un spirit vindicativ, ci, mai ales, de a restaura liniștea în sufletul soțului prea dispus a se conforma, mimetic, normelor unei societăți desuete. Povestirea se dovedește astfel mult mai complexă, pentru că nu dezbate doar răul exterior, ci mai ales pornirile malefice intrinseci, care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ar cădea/ Piei, duh diavolesc! să-ți spun, căci, zău,/ Femeie ești, da-n iad e duhul tău!” 1017 Răul va fi în cele din urmă pedepsit, ambele femei cunoscând un deznodământ binemeritat: sultana, împreună cu supușii, va cădea victimă spiritului vindicativ al creștinilor, iar Donegilda va fi ucisă de propriul fiu, pe care îl 1012 Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, ed. cit., p. 149. 1013 Ibidem, p. 150. 1014 Ibidem, p. 152. 1015 Ibidem, pp. 152 153. 1016 Ibidem, p. 151
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Ibidem, p. 166. 1019 Ibidem, p. 405. 1020 Giovanni Boccaccio, Decameronul, vol. II, p. 138. 273 admirată, îl păcălește pe un student, lăsându-l să o aștepte o noapte într-un frig cumplit, dar acesta îi va da o lecție vindicativă usturătoare, numind-o totodată „șarpe otrăvit”1021, „ființă mârșavă și rea”1022). Prefăcătoria poate fi dublată și de delapidare (Biancofiore - VIII. 10 - are o viclenie remarcabilă, amestecându-se în treburile destinate bărbaților, cum ar fi negoțul și cămătăria, sustrăgând de la
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
judecată pentru malpraxis dacă nu le recomandă pacienților cea mai bună metodă de a renunța la fumat. în mod ironic, era un adept înfocat al terapiei de substituție nicotinică (chewing-gum, plasture cu nicotină etcetera). încerc din răsputeri să nu fiu vindicativ, dar sper să devină prima victimă a propriei sugestii. Când scriu aceste rânduri, guvernul Marii Britanii tocmai a aruncat pe apa sâmbetei două virgulă cinci milioane de lire sterline pentru o campanie-șoc TV, care încearcă să-l convingă pe tineri să
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
19.535-558)108*, de isteria pretendenților (20.345-357)109* și chiar de strănutul lui Telemah (17.540-547)110*. El se află într-o situație teoxenică foarte semnificativă 111. De fapt, așa cum bine observă Steve Reece, Ulise este mai puțin eroul vindicativ care își răzbună o jignire personală și mai curând instrumentul care reinstaurează dreptatea și instituțiile fundamentale ale unei societăți civilizate. De aceea s-a putut remarca că el refuză să se bucure de moartea dușmanilor (spre deosebire de războinicul din Iliada): "nu
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
este primul care îl ia pe Ulise drept un zeu când acesta i se dezvăluie sub forma unei epifanii și el își ferește privirea... Această situație teoxenică bine cunoscută își are importanța ei, fiindcă Ulise nu este doar un erou vindicativ care răzbună un afront personal, el este acela care exercită justiția și restaurarea instituțiilor fundamentale ale societății civilizate. Astfel, în afară de mila religioasă, morala poveștii introduce perspectiva unei justiții imanente: faptele bune sunt răsplătite, cele rele pedepsite. Fiindcă lipsa de ospitalitate
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
pentru el și pe care el nu va ști și nici nu va putea să o treacă: "Cu cât întârziem mai mult în fața ușii cu atât mai mult devenim străini"484*. Datorită ambiguității, sentimentelor ambivalente, dorințelor contradictorii și inavuabile, dorința vindicativă, încăpățânată și dureroasă a unei ospitalități nelimitate și misterioase va face din eroii lui Kafka niște eterni străini. Hârtia pentru muște sau "e tare rău să locuiești cu părinții" Scriitorii și artiștii știu mai bine ca oricine să perceapă, analizeze
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
internare ale ustașilor de la Borač, Danica, Ðakovo și, mai ales, Jasenovac, „poate cea mai oribil... dintre toate lag...rele de concentrare ale celui de-al doilea r...zboi mondial” (M. Djilas). Trupele lui Țîțo s-au ar...tat și ele vindicative și barbare; la sfîrșitul r...zboiului, s-au f...cut vinovate de executarea În mas... la Bleiburg, la frontiera austriac..., a 20 000 pîn... la 30 000 de ustași, sloveni și muntenegreni. Aceste barbarii nemaiauzite au debusolat, au dezn...d
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
poate găsi prilejuri de a-și descărca iritabilitatea sau a induce cazuri litigioase. Deși unii cverulenți susțin că luptă pentru principii înalte, acest tip de psihopatie se asociază cu TP paranoică. Este mereu în opoziție și contrazice pe alții. Psihopatul vindicativ („malevolent”Ă. Este în permanență ostil și vindicativ, neîncrezător, combativ, cu intenția dominantă de a-și lua revanșa pentru un tratament nefavorabil, real sau imaginar. Are tendința de a se răzbuna, a distruge și pedepsi pe alții, de a-i
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
sau a induce cazuri litigioase. Deși unii cverulenți susțin că luptă pentru principii înalte, acest tip de psihopatie se asociază cu TP paranoică. Este mereu în opoziție și contrazice pe alții. Psihopatul vindicativ („malevolent”Ă. Este în permanență ostil și vindicativ, neîncrezător, combativ, cu intenția dominantă de a-și lua revanșa pentru un tratament nefavorabil, real sau imaginar. Are tendința de a se răzbuna, a distruge și pedepsi pe alții, de a-i brutaliza. Ține să controleze, să domine și e
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
profitor, calomniator, brută (brutală, crud, nesimțitor (față de suferința altoraă, nerușinat, egoist, duplicitar, prefăcut, neautentic, incorect, lingușitor, ipocrit, mincinos, trădător (mișelă, inconsecvent, superficial, nestatornic, nechibzuit, parazit, obraznic (neobrăzată, arogant (îngâmfat, infatuată, mojic (necioplită, sadic, pervers, nemilos, nerușinat, fără remușcări, negeneros, răzbunător (vindicativă, cu resentimente, necruțător, om ce terorizează, găunos, parșiv, infidel, slugarnic, nesincer, nedrept, nedemn, nepăsător, șantajist, profitor, fanfaron, oportunist, trufaș, șarlatan, meschin, intrigant, hrăpăreț, violent, etc., etc. Caracteristici desemnate de epitete ca cele de mai sus sunt distincte de cele ce
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
în timpul lecției și până la comiterea de nedreptăți, adresarea de epitete necorespunzătoare, admonestări eronate etc.). Copiii caracteriali din școli sau licee sunt prezentați cadrelor didactice ca fiind copii dificili, dezordonați, neatenți, leneși, neascultători; distrag pe colegii lor, fură; sunt încăpățânați, aroganți, vindicativi, bătăuși, obsceni, trișori, mincinoși, distrugători de materiale școlare etc. Nu încape însă îndoiala că supraîncărcarea elevilor, indiferent de vârstă și de modalități, este cea dintâi care exercită o influență negativă asupra atitudinii școlare și a conduitei elevilor.Astfel, suprapopularea claselor
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
semnificație simbolică care lipsește cu desăvârșire în cazul celorlalte forme de sancționare 128". Feinberg argumentează în continuare că pedeapsa exprimă mai mult decât dezaprobare; ea se referă la o metodă simbolică de a riposta infractorului și de a exprima "resentimentul vindicativ". Regimul de detenție este ideal pentru a-l face pe infractor să înțeleagă și să regrete fapta comisă. Această perioadă de detenție ar trebui să-i atragă atenția asupra faptei și să-l facă să înțeleagă că ceea ce a făcut
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
adică pedeapsa, celui deja existent, respectiv infracțiunea, susținătorii acesteia pur și simplu afirmă dogmatic că, în anumite circumstanțe, pricinuirea unei suferințe este un bine în sine. Acest aspect al doctrinei retributiviste este "taxat" de utilitariști ca fiind de o barbarie vindicativă 150. Explicația dată de Kant este, pe scurt, următoarea: "putem numi însă un rău ceva ce totuși oricine trebuie să declare, uneori mijlocit, alteori nemijlocit, că e un bine. Cel ce lasă să i se facă o operație chirurgicală o
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
mult mi-ai lipsit! Frisonul născut la contactul cu fracturile binecunoscutului fu sufocat abil într-o efuziune convențională; o comoție stridentă acoperi o alta, mai sobră pentru că mai încrezătoare-n alianța ei cu entropia. Cu opacitatea lor zveltă, trupurile invadară vindicativ limpezimea pârâcioasă dintre ele; rămaseră îmbrățișate exact atât timp cât le trebui pentru a-și regăsi stăpânirea de sine și cuvintele cuviincios de nesincere. Îndărătul ochilor, coerențele compromise de erupția noului avură răgazul să se reînnoade: "Arăți trăsnet! Ce te invidiez!" "Tu
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de pretutindeni îl canalizau și îndiguiau cu priceperea lor tehnică. "O formă exotică de grădinărit", își zise în sine arhitectul căzut în meditație. Proiectul totalitar mongol nu pornise dintr-o altă necesitate inteligibilă decât setea de realizare a unui vis vindicativ de copil urgisit. Ani buni lumea îi refuzase viitorului han suprem un loc cât de cât locuibil, împingându-l consecvent afară din ea, înspre neființă. Tirul fulgerelor îl urmărise până când nu-i mai rămăsese nimic de pierdut; interior, atinsese punctul
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Violența la locul de muncă, publicat în 1998 de reputata International Labour Organization (ILO), bullying-ul și mobbing-ul sunt tratate ca fenomene distincte și sunt listate la același capitol cu crima, violul și jaful. Bullying-ul constituie comportamentul ofensiv desfășurat prin intermediul încercărilor vindicative, crude, răuintenționate sau umilitoare de a submina o persoană sau un grup de angajați. Astfel de atacuri negative repetate adresate performanței profesionale și nivelului personal sunt de obicei imprevizibile, iraționale și nejustificate. Mobbing-ul, în schimb, este privit ca o formă
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
revoluția, istoria lor ca grup încetează și se descompune într-o pluralitate de istorii personale. De fiecare dată, cel puțin o parte dintre ei vor penetra noile elite în formare ale noii societăți și vor justifica în acest fel discursurile vindicative ale demagogilor politici ai noii societăți. După acest model a fost tratată istoria socio-politică a fostei elite politice a societății comuniste, desființată de revoluția din decembrie 1989. Tineri sau bătrâni, de rangul 1, 2 sau 3 în fosta societate dominată
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]