474 matches
-
m-am luat cu vorba și nu ți-am spus numele. Asta voiai să afli, nu? - Sigur, mască Olga nerăbdarea ei, sigur...! - Ei bine, îți amintești de inginerul acela... Olga nu așteptă descrierea. Fața ei deveni mai întâi galbenă, apoi vineție, ca în final să se înnegrească cu totul. Ina însă continuă, făcând abstracție de efectul vizibil al veștii asupra prietenei sale. Inginerul Alexandru Georgescu, cel căruia i-am rămas datoare cu un zâmbet atunci... știi... Fără nici o explicație, Olga ieși
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
propus de fapt să ne petrecem nu o lună, spuse ea cu dezinvoltură, ci o viață întreagă ca pe o lună de miere. Vorbele Inei nu-i căzură bine Olgăi. Fața i se întunecă și buzele ei prinseră o culoare vineție. Exista pericolul reeditării crizei din noaptea nunții. - Ce-i cu tine Olga, se alarmă Ina. Ți-e rău? - Te rog, dă-mi un pahar cu apă, am uneori câte o cădere inexplicabilă; sunt, se pare, crize de lipotimie care apar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
închizând telefonul. Se duse în baie să se spele pe picioare. Când ieși din cadă nu se putu abține să nu se uite în oglindă. Ce văzu îl amărî și mai tare. Ochii abia i se mai zăreau de sub pungile vineții, iar nasul i se umflase îngrozitor, căpătând o interesantă culoare violacee. Partea mediană a feței se deformase în așa fel încât nici el nu se mai recunoștea. În plus, o durere surdă îl sâcâia încontinuu, iar sângerarea tot nu se
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
porumbei și-ar fi părăsit totuși formația, plonjând asupra pieței, ar fi văzut că tot ceea ce din Înaltul cerului părea diafan de aproape devenea grotesc, irizațiile petalelor erau de fapt vene prin care circula otrava, iar mugurii gingași niște pustule vineții, că petele roșii apărute din senin În jurul pistilului nu erau buburuze, ci pete de sânge, imensa floare carnivoră strângându-se acum ca un pumn peste gâzele captive. Cu motoarele urlând, pufăind din eșapamente și scoțând aburi prin cepurile radiatoarelor, cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de noroi, despuindu-l de luciu și de autoritate, pe ea o Îmbogățea În sute de feluri neașteptate. Fauvé o contempla uimit, glasul i se Îngropase din nou În bubuitul surd al pistoanelor, au fost clipe lungi, Întinse ca norii vineții de la orizont, În care s-au privit, ca și cum angrenajele lor dureroase ar fi continuat, În interiorul caroseriilor, urmărirea, dar nu mai puteau extrage și transmite spre roți mișcarea, dogma străveche a tuturor mașinăriilor, sau ca și cum aceasta ar fi devenit brusc inutilă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
De la etajul cinci al blocului În care familia locuia, se vedeau casele de mahala mărunte cu pomișori ale căror trunchiuri erau date cu var primăvara, arătând ca niște picioare Încălțate cu cizme de paradă. De la balconul minuscul, familia privea culoarea vinețiu străvezie a serilor de vară, Închipuindu-și că ar putea fi și ei proprietarii unei căsuțe, Înconjurată de o grădină plină cu flori și cu pomi. Antoniu e Întrerupt pentru câteva minute de câinele lui Ben care intră În Încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Parcă părăsise deja această lume. M-am aplecat asupra ei și am strigat-o. Era complet inertă și mi-am dat seama că în starea în care era nici nu se punea problema să mă audă. Avea fața buhăită și vineție și respira horcăit cu gura deschisă. N-am stat mult pe gânduri. Am luat cartea de telefon, am format numărul spitalului Charing Cross și am explicat că cineva luase din greșeală prea multe somnifere. Mi s-a promis că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
el avea biletul pregătit. Cu spatele la fereastră și la femeie, trecu În revistă fără grabă Încăperea În care se afla, dar fiecare amănunt se așeză ordonat la locul său În memoria lui: ulciorul cu apă și ligheanul pe lavoarul de culoare vineție, oglinda ciobită, cu ramă aurită, patul de fier, oala de noapte, scena biblică Înrămată. Spuse: — Mai bine să lași fereastra deschisă. În caz că se Întoarce stăpânul tău. O voce slabă și șocată răspunse: — Nu pot! Oh, nu pot! Se Întoarse spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-l prind pe soțul meu În flagrant de adulter peste cinci minute“, Îmi venea să-i spun. Doamne, era deprimant. —Pot să cumpăr bilet de intrare din altă parte? am Întrebat. Era cumplit de frig afară. Încet-Încet, mâinile mele deveneau vineții. Dezbrăcat de luminile de la Crăciun, vârându-le frigul În oase locuitorilor săi și Înecându-se În noroi, nimic nu e mai nemilos decât New York-ul În ianuarie. Mai ales când soțul tău e În libertate, alături de o Vânătoare de Soți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
postamentul scenei și se așeza turcește, la 2-3 metri de ecran. El, bișnițarul de bilete, nu se umilea să stea pe scaunele numerotate ale sălii, locul lui era deasupra noastră, pe scenă, și n-avea număr. Zăceam într-o dimineață vineție de început de iarnă, zgribulit în pufoaica de șantierist, la o coadă de cel puțin 3 ore. Mexicanul meu era pe aproape, făcuse câteva biznisuri, își îndesa banii în buzunare. „Hai, bă, să machim ceva la geamuri multe, că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
mai păta capota, serpentine de dantelărie neagră duceau spre șanțurile de scurgere ale ștergătoarelor de parbriz. Fulgi infinitezimali erau împroșcați peste scaun și volan. M-am gândit la bărbatul mort stând întins pe capota mașinii. Sângele prelingându-se pe celuloza vineție era un fluid mai potent decât sperma care i se răcea în testicule. Doi polițiști traversară curtea însoțiți de un câine alsacian negru. Mă priviră cum mă plimb alene pe lângă mașina mea ca și când nu le-ar fi convenit prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
veți mai avea vreun motiv de reclamație, veți fi rambursat. Mai mult nu pot face. Domnișoara, ți-a arătat o domnișoară. E acolo, între două rafturi; caută ceva din colecția Penguin Modern Classics, plimbând delicat, dar hotărât, degetul pe cotoarele vineții. Ochi mari și vioi, carnație sănătoasă și bine pigmentată, părul cu unde bogate și diafane. Cititorule, iată că Cititoarea își face intrarea fericită în câmpul tău vizual, ba chiar în câmpul atenției tale; ori poate tu ai intrat într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
vei vedea fumul ridicându-se deasupra teraselor din Oquedal. — De ce la Oquedal? l-am întrebat. Cine se află la Oquedal? Pe cine trebuie să caut acolo? Vocea tatălui meu devenea tot mai slabă și toropită, iar fața lui tot mai vineție: — Trebuie să-ți dezvălui un secret pe care l-am păstrat atâția ani... E o poveste lungă... Tatăl meu își irosea în acele cuvinte ultimul suflu al agoniei sale, iar eu, cunoscându-i tendința spre divagare, spre întreruperea oricărei discuții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
copilăriei ei, măgarii de pe marginea drumului și, ici-colo, printre copaci, câte o casă. Era un ținut secetos, dar acum, la începutul anotimpului ploios, începea să se schimbe. Ploile timpurii fuseseră mană cerească. La nord și la est se îngrămădiseră nori vineții și ploaia căzuse în torente albe, ca o cascadă, acoperind pământul. Solul, uscat de lunile de secetă, înghițise cu sete bălțile sclipitoare pe care le formase potopul și, în câteva ore, o nuanță verzuie se așternuse peste maro. Smocuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
sută la sută. Un asemenea om nici nu există, nu avea cum să existe, chiar dacă lucra în Serviciu. Dar lui Mihail nu putea și nu voia să-i răspundă altfel. Mihail a pufnit din nou, avea buzele subțiri și ușor vineții, parcă de frig, poate chiar îi era frig și de aceea și umbla într-un costum atît de călduros. "Bine, bine, nici nu-i nevoie să te cred. Întotdeauna o să faci cum știi că e mai bine. Știu că așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Mihail, și el era omul care putea să o exploateze fără să dîrdîie de frică la rîndul său. Șerban Pangrătty își mută privirea, Mihail era în continuare întunecat, din ce în ce mai pămîntiu, cu sprîncenele încruntate, cu toate că se străduia să schițeze cu buzele vineții, crăpate de o febră apărută din senin, un zîmbet-rînjet. Sigur că nu-i venea ușor, trebuia să-și apere și morții, nu doar pe cei vii, contrazicîndu-se, încălcînd principiul vechi ,,dă vina pe mort" care funcționase întotdeauna fără greș și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Janković, o rubedenie de‑a lui, totodată și coleg de serviciu, intra În fiecare dimineață, la ora șase, În clădirea UDB‑ei pentru discuții ( În baza denunțului lui Dragović mai sus pomenit) și ajungea la serviciu cu Întârziere, cu chipul vinețiu și tumefiat de pălmuială și nesomn, și asta În fiecare zi de la Dumnezeu, cu noaptea‑n cap, timp de șase luni, până nu și‑a amintit și de alții care Împărtășeau ca și el deruta cu rușii și care ascultau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
strâns, iată, nu de beznă și năluciri, ci de preaplinul luminii; dar le desluși felurimea de după pleoapele temeinic trase, căci În cuget, la frunte, de după țeastă, chiar Între ochi, chiar În miezul văzului, pâlpâiau rotocoale roșiatice, roșiatice și sinelii, și vineții, și gălbui și verzulii, și iarăși rumenii, care, de bună seamă, tot lumină era, nicidecum nălucire, sau poate doar nălucire, vedenie, oricum era lumină! 11. Dar vai, dacă nu era un vis, o nălucire a trupului, o nălucire a văzului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
imaginea vanității sale, singura Însușire pe care se sprijinea făptura‑i șubredă; va elibera, așadar, manuscrisul de acele micimi În care s‑ar fi reflectat ca pe luciul unei bălți, chipul cu obrazul ciupit al lui Jeshua Krohal, cearcănele sale vineții ca și trupu‑i trândav; apoi va tăia dintr‑un condei orice aluzie răutăcioasă la adresa unor stări de lucruri ca și unele degresiuni biblice ca aceea despre femeia lui Lot, În care se recunoștea nemțoaica roșcovană din crâșma „Corona“ (care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
apucat, Încercând să regăsească siguranța țărmului, până ce Karl venea să-l ia de mână. Lumea dinainte i se părea palidă și goală, dar În lumea lui de acum existau pești de toate formele și de toate culorile, arici de mare vineții, stele de mare care pulsau; iar dincolo de bariera de coral se afla promisiunea vreunei epave cu cala plină de comori din vremuri demult apuse. Cu vremea, Karl avea să-i povestească istoria tuturor acelor epave. Una transportase opiu spre China
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
suiți vreo optsprezece sau douăzeci de copii, numai băieți, În afară de o fetiță al cărei păr tăiat scurt o făcea să arate a băiat. O parte a feței Îi era Întunecată de o pată din naștere, o abureală de un roșu vinețiu care i se Întindea de la tâmplă până la maxilar. Adam a trebuit să o privească bine până când și-a dat seama că e Într-adevăr fată. Ea a scos limba și l-a lovit cu un cocoloș de hârtie. Băieții s-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
adolescent, ghemuit aproape ca În burta mamei. S-a aplecat și a văzut că era adormit. Din pricina țârâitului insistent al telefonului, a Început să se miște. S-a răsucit cu greu. Pe maioul lui alb era scris cu litere mari, vineții, cuvântul BERKELEY. Pleoapele Închise Îi tremurau ușor, de parcă ar fi fost tulburat de vise teribile. 6 Într-o bună zi, la puțină vreme după ce Împlinise treisprezece ani, Adam a fugit de acasă. S a trezit În zori și s-a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe vasul cu care plecase din Perdo, cât și În autobuzul de Surabaya, fusese Înconjurat de nenumărate trupuri care Îl Înghesuiau și de glasurile care-i adresau vorbe nerușinate. Într-un sat de lângă Yogya, În așteptarea unui autobuz sub lumina vineție a tuburilor de neon, a fost nevoit să suporte o seară Întreagă pălăvrăgeala unei bătrâne madureze care Își depăna amintirile bântuite de fantome și de Încăierări cu cuțite din insula lăsată În urma ei. Cu trei seri mai Înainte, pe vapor
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
piept și sunetul dulce al vocii În coșul pieptului, care nu-l mai durea atât de tare. Acum dormi, i-a zis ea. Dormi. Amurg. Uneori, norii de ploaie Îngrămădiți de-a lungul după-amie zilor nu Își descărcau povara, stăruiau vineții pe cerul Întunecat, iar ziua se preschimba Într-un nesfârșit crepuscul purpuriu care grăbea venirea nopții. Mai târziu, mult mai târziu, după ce noap tea lua totul În stăpânire, avea În sfârșit să cadă și ploaia, iar străzile deveneau alunecoase, acoperite
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
văzută. Nici măcar de pe movila din spatele orfelinatului, unde, de altfel, accesul era interzis, oceanul nu se vedea. Așa că de-a lungul primilor cinci ani de viață, Adam n-a aflat ce culoare poate să aibă. Uneori se gândea că ar fi vineție, alteori verde, ba chiar rubinie. Pe undeva, prin lumea largă, era Marea Roșie, În apropierea locului unde trăise cândva Profetul, așa că de ce marea lui Adam n-ar fi fost și ea roșie? Ceilalți băieți au râs de el când a spus
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]