198 matches
-
întreagă regretă că nu e Mișu. Mariana murea încet în liniște, dansând pe bătăile inimii ei și pe ritmul lacrimilor lui Horațiu. Își descheie încetișor nasturii fustiței de blugi. Era atâta durere în ochii ei, atâta viață se zbătea în vinișoarele de la gât, încât nimeni, nici măcar cel mai pervers dintre perverșii din public nu se uită la bucile ei perfecte. Nici o femeie nu remarcă micile imperfecțiuni privind epilatul în zona inghinală. Mariana murea încet, risipindu-și cu grație feminitatea, privindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
călduță. Încă nu-i crescuseră penele și pipota nu-i era acoperită decât cu o membrană semitransparentă, astfel Încât se puteau zări grăunțele pe care le Înghițea fără a le mesteca și care i se acumulau În pipota străvezie, brăzdată de vinișoare subțiri. Avea o pipotă cât vârful degetului mic și toate boabele Îngurgitate erau imediat eliminate fără a fi digerate, pentru a putea Înghiți altele la loc. Era suficient să repeți acest procedeu pentru ca puiul de canar să se obișnuiască cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Apoi am văzut un vârtej de lumini În cele mai nemaipomenite culori și modele. Acum, dacă stau să mă gândesc bine, cred că totul nu a fost decât o rană la nivelul nervului optic sau al retinei. Un model cu vinișoare de sânge, așa cum văzusem mai demult la un curs de anatomie, pe o planșă ce reprezenta corpul uman, se răspândea precum o pânză de păianjen acoperindu-mi Întreg câmpul vizual. O explozie de lumini și culori, În care se regăseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
care te-ar acapara , plutind pe deasupra hăului. De cealaltă parte a văii , un alt perete mai mic își ițea către soare gresia sfarâmicioasă. - Aici , îmi zise amicul meu , am găsit odată o rocă de mărimea unui pumn în care sclipeau vinișoare aurii și verzui. Credeam atunci că ceea ce am găsit ar putea să fie aur , dar numai un geolog ar fi putut lămuri problema. Mai la vale , în josul văii , se află o stâncă semănând cu Babele din Bucegi . Sub pălăria de
PE URMELE LEGENDELOR de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350265_a_351594]
-
-și explice ceea ce simțea în acele momente. Și-a lăsat, nu pentru prima dată, mintea și sufetul în voia lor. Părea cuprins de un presentiment ; simțea căderea frunzelor îngălbenite, simțea schimbarea culorii acestora, mai întâi în arămiu, în galben cu vinișoare sângerii apoi în galben ca de ceară precum cea mai amarnică părere de rău. Să fi regretat Erica gestul făcut mai devreme? Trupul ei, cuprins de oboseală, a alunecat încetul cu încetul de-a lungul copacului de care se sprijinise
II. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365179_a_366508]
-
ca un staccatto între acordurile acestui deja-vu! geneze în fiece secundă undeva în cer se naște un poem pentru a-i simți ivirea privește dar înălțimile răstignit pe-o coală dalbă de hârtie să afli că: o frunză albastră cu vinișoare roz este o fărâmă de dor purtată de vânt ușor un cocor singuratic ce străpunge ploaia are un iz romantic norul cel răzleț pare un iepure alb evadat din pălăria unui scamator un curcubeu un pictor naufragiat pe o banchiză
CARTEA CU PRIETENI XXXXIX- LAURENTIU BELIZAN de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365748_a_367077]
-
sunt Eminescu, Noica Stănescu, Iorga, Arghezi, Călinescu. O dragoste ca un sâmbur de migdal, dulceag-amărui, strălucitor prin absență. Din care nu va încolți nimic. Pentru că e strivit și carnea lui dulceag-amăruie a intrat în coaja tare, străbătută de șanțuri și vinișoare de lemn. Cum să mai alegi ce e bun și ce e strivit de tăvălugul cel mare? Idee: iubirea se vede chiar și prin ceață. Se cunoaște de la mare depărtare și se atinge și la cinci metri. Iubirea străbate spațiile
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]
-
fie folosit. Așezându-se pe taburet, moșu Klesch rostea de fiecare dată: „Tuns și frezat cu cărare la dreapta.” Frizerul își scotea instrumentele dintr-o tașcă de piele scorojită cu încuietori galbene, își potrivea ochelarii rotunzi pe nasul împânzit de vinișoare albăstrui, alegea o oglindă cu mâner și ramă albă de lemn, aducând-o cu un gest aproape grațios în dreptul obrazului clientului său. Îi ridica o șuviță de păr cu două degete și întreba: „Scurtăm?” Moșu’ Klesch cumpănea câteva clipe, contemplându
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
la căldură decât în putoarea aia. Da’ fără femei la cajă. Atunci să te iei și să pleci. Unde vezi cu ochii! Skerla, el a venit cu ideea. Auzi! Femei în laminor!... Puah!” Moșu’ Sibla s-a agitat pe scaun. Vinișoare albăstrui i se iviseră și în rumeneala obrajilor. „Lungești vorba, Klesch, îi tot dai cu laminorul tău.” Bătrânul maistru își încruntase sprânceana stângă. „Parcă ziceai că vrei amănunte, Sibla!” rostise nemulțumit. „Nu amănuntele astea, Klesch. Amănuntele cu Petrescu. Și dacă
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
era încă tânără, deși împlinise 55 de ani...Subțirică, cu talia de adolescentă, se privea cu ochii aceia albaștri cu gene lungi pe care îi moștenise de la bunicul ei ... -Ești încă frumoasă, doamnă, gândi Gențianne admirându-și picioarele albe, fără vinișoare sparte, cu pielea fină de catifea... Se rupse din momentul de narcisism care o euforizase și plecă în fugă pe scări...urcă în mașina proaspăt spălată și demară în trombă...cine mai era ca ea? Orașul o primi cu străzile
FUNDUL DE OCHI-FRAGMENT DE ROMAN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356071_a_357400]
-
peste monștri...» («Mondo fiasco», p. 15). Între „vivisecțiile“ lui Râul Constantinescu se înrăzăresc neasemuit - în perspectiva lirosofic-originală - și două gingașe motive paradoxiste, ale căror carate lirico-semantic-sincretice fac a se ivi și supraetajate metafore / simboluri: ulciorul-de-alabastru / porfir / diamant («în fiori / cu vinișoare de sânge, cu fină harfa de nervi, / ulciorul în care achimic renaștem, / [...] / adânc în athanor vegheat privegheat...» - Straniul, fragilul ulcior, p. 86), adică ulciorul-craniu-rostitor-de-cuvânt, si, sfera-de-păpădie-locuită-de-liricul-eu, sacrul corp / trup purtător de suflet, nu neapărat androginic glob, ci sfera „dăruita“, „lăsată
IERNI „TRECUTE FIX“)... de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370592_a_371921]
-
sunt Eminescu, Noica Stănescu, Iorga, Arghezi, Călinescu. O dragoste ca un sâmbur de migdal, dulceag-amărui, strălucitor prin absență. Din care nu va încolți nimic. Pentru că e strivit și carnea lui dulceag-amăruie a intrat în coaja tare, străbătută de șanțuri și vinișoare de lemn. Cum să mai alegi ce e bun și ce e strivit de tăvălugul cel mare? Idee: iubirea se vede chiar și prin ceață. Se cunoaște de la mare depărtare și se atinge și la cinci metri. Iubirea străbate spațiile
JURNALUL NEFERICIRII DE ELENA M. CÂMPAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354445_a_355774]
-
Ca pe mânji în țarc și-n ham, Dar de azi lepăd șoșonii Și fularul ce-l purtam. Soarele, cu mici ventuze, Mi se-nfige în pomeți, Simt ca un surâs pe buze Ale razelor peceți. Și pe frunte-o vinișoară Bate ca un fluture... Inima mi-e mai ușoară Și-mi simt ochii ciuture. Fete-n fuste, și nu numa, Au ieșit la talie, Semn că a trecut de-acuma Iarna cât o falie... Le privesc ca pe zeițe Interzise
GRUPAJ LIRIC VERNAL de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357717_a_359046]
-
unei găleți în care se vor aduna toate, le decupează capac. Cele nefecundate, clare, sunt doar gălbenuș și albuș; unele sunt cu moarte embrionară, pe gălbenuș e rămas doar conturul embrionului; în majoritatea se vede embrionul, o rețea fină de vinișoare ca o idee de viață țesută pe galbenul aprins, în mijloc cu un punct care pulsează. Inima puiului. Viața puiului începe misterios, un embrion care crește ascuns în coaja oului. Oamenii trebuie să simuleze cloșca, găina‑mamă care își clocește
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi () [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]
-
răbdătoarea doamnă învățătoare, Aretia Răuță. Respirația mi s-a oprit pentru o clipă în îmbrățișarea strânsă a brațelor fragile, mă lăsam pentru o fracțiune de timp pierdut în febrilitatea lor de a mă cuprinde, în timp ce căutam albeața mâinilor țesută între vinișoare pentru a-i pecetlui cu buzele iertarea tăcerii vinovate pe care o prelungisem nepermis de mult. Nu știu să fi fost capabil să fi îngânat ceva, se pogorâse în mine închipuirea unei doamne strașnice, tinere și frumoase și care își
IERTARE, DOAMNĂ ÎNVĂŢĂTOARE ARETIA RĂUŢĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371201_a_372530]
-
mai luminoase că niciodată în acel început de seară. Rupse una din plopul înalt de lângă el, ce avea crenguțe mici înclinate în jos și îndrepta acea mică verdeața către soare privind prin ea. Observa viața ei strălucitoare acum, netezimea, forma, ‘vinișoarele”, dar mai ales lumină/viața ei: “oare ar mai fi la fel de strălucitoare dacă aș rupe-o din copacul viețuirii ei? Sau n-ar fi o ‘ruptură’, ci o întregire?! Își aduse aminte de un film indian, unde protagoniști chiar printr-
FRUNZA VIETII.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347415_a_348744]
-
urmă pe asta! Am să văd...” și un bărbat în haină de Moș Crăciun, bunicul meu Fiodor, arestat în noaptea de Anul Nou, și satul calcinat al tatălui meu, și brațele subțiri ale tinerei mele iubite - brațe de copil, cu vinișoare albăstrui, și crupa ridicată în toată forța ei bestială, și femeia care își zgârie lacul de pe unghii în timp ce îi este posedată partea de jos a trupului, și poșetuța de pe Pont-Neuf, și „Verdun”-ul, și tot acel talmeș-balmeș franțuzesc, care îmi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
onirice de tip dark: „El va veni și ne va pregăti pentru Dincolo;/ s-au pregătit muribunzii extraordinari ce-și dezveleau/ dinții mărunți și încă sunau din dulcele corn, dar era/ cu putință să-mi povestească desfătarea din groapa cu vinișoare/ de cârtiță - sărisem prin fereastra deschisă și trebuia/ să intru în pielea lor, dar fără măsură desfătarea mea,/ iubirea mea acoperită de măslinul roditor mi-ai închis/ ochii pe jumătate; ți-am strivit mila,/ rătăcirea mea a început odată cu rana
MALAMEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287967_a_289296]
-
despre destrămare, dezechilibru, vinovată maculare și agonie, într-o dramatică încercare de reconciliere a contrariilor, ca în O moarte suntem: „Ești invocată/ Ori de câte ori ne întunecă/ O presimțire.// Ești prihănită/ Ori de câte ori vreo caravană a norilor/ Trimite flori de var/ Și acoperă vinișoarele copilului - întors din drum;// Dar laudă, mai cu seamă,/ Căci tu ești mai presus/ Și mai aproape de toate!/ Iar noi suntem ai tăi/ În amăgitoarea ta prezență,/ Și nu otrăvim ceea ce ne întunecă”. SCRIERI: Vară de amiază, Iași, 1978; Amiaza
SAMPETREAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289455_a_290784]
-
piept și l-am privit întrebător. A încuviințat din cap, așa că m-am îndreptat spre el. Era bătrân, într-adevăr, dar nici pe departe șubred. Părul îi era despărțit atent de o cărare, avea nasul lung, ascuțit și plin de vinișoare, ochii albastru-pal erau încă ageri, dar cu pleoapele căzute obosit peste ei. Într-una din urechi avea un buton de plastic de la aparatul auditiv, roz-cenușiu ca și urechile. Mănușile de piele aveau manșetele răsucite. Deasupra pantofilor negri lucioși avea un
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
un moșneag nalt și subțire, cu plete tăiate la ceafă, albe, curat îmbrăcat, privea în jur cu o seninătate aeriană, ca și cum el însuși s-ar fi mirat de strania lui delicatețe. Nasul subțire, puțin adus, pielea albă cu mărunțiș de vinișoare sângerii, îl deosebeau de ceilalți oameni, vânoși și arși de soare. Cu ochi albaștri, cam turburi, cădea într-o visare adâncă, cu o delicată expresie de suferință. Părea că nu aude și nu vede. Nimic nu-i stârnea curiozitatea. Oamenii
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
pixuri și creioane. Între două proptele de alamă, ambele reprezentând un bust al lui Shakespeare, stau romanele pe care le-a colecționat de prin talciocuri. Picioarele de douăzeci de ani ale lui Tessie Zizmo: mărimea treizeci și șase, albe, cu vinișoare albastre și cu unghiile roșii dispuse În evantai, ca niște sori pe coada unui păun. Și le examinează cu severitate, una după alta, și chiar atunci, probabil atras de loțiunea care Îi parfumează picioarele, un țânțar aterizează pe unghia degetului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
în cameră. Ia un loc, zise din nou vocea. De data aceasta mi-am dat seama cine vorbea. În celălalt capăt al încăperii se afla un birou masiv, negru, ce părea să fie sculptat în piatră, întrucât se vedeau câteva vinișoare albe și albastre care se strecurau asemenea unui izvor de munte pe suprafața mată. În spatele său, cufundat pe jumătate în întuneric, stătea un om înalt, îmbrăcat cu o mantie prăfuită și uzată. Din câte mi-am dat seama, era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mirat Germanicus. — Nimic. Mi a intrat o musculiță. Nu e musculiță, ci un strop de lichid sărat pe care se chinuie să-l ascundă. Și-a amintit cum bunicul îl lua pe genunchi și-i arăta cu degetul înfășurările de vinișoare ce se fac fie purpurii, fie de un alb strălucitor, sau capătă o nuanță între acestea două atunci când - printr-o schimbare de culoare - purpuriul se înflăcărează și albul de lapte se aprinde. Genele i se înmoaie de-a binelea. Regele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a mosc, se odihneau pe măciulia de argint a bastonului. O droaie de copii lipăiau desculți în urma birjei, cerșind câțiva bănuți pentru roșcove. Cu gesturi mecanice de somnambul, grecul scotea din timp în timp, cu mâna lui fină străbătută de vinișoare, teancuri de bancnote mari, albăstrii, cu chipul filigranat al unor împărați bărboși, maiestuoși și necunoscuți, pe care le arunca în sus. Zbaterea lor de păsări rănite era urmărită până în zloata uliței, pentru a fi apoi aprig revendicate și sfârtecate de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]