83 matches
-
cred, să nu degere... - Au crăpat toate, s-a umplut casa de vin roșu, până la glezne, și-au ieșit vreo doi șoareci, înotând bezmetic să scape, dar până la urmă s-au dat la fund... - Au murit fericiți, umflați, sughițând de vinișor! - Și babacu’ râdea, pleoscăind în vin, bătea pas de defilare, la dreap-ta, la stân-ga, un-doi, un-doi, de-a împroșcat și tavanul, ba a și luat de deasupra cu pumnu’, să mai tragă o înghițitură, e păcat să se piardă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Ăăăă, ăăă, ăăăă... repetă cele două. - Costachel, inima mea și viața mea... - Ăăăă, ăăă, ăăă, ăăă, se-aude ecoul. - Ce sarmale bune mai făceai tu, inima și sufletu’ meu care arde... - ...care arde... - Ce borș bun mai făceai tu, ce vinișor bun mai făceai tu... - ...tuuu... - Cum am să pun eu masa și tu n-ai să vii să mănânci, cum o să tragem noi țuica și tu n-o să fii, cum o să mâncăm noi și tu n-o să mai stai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de rușine! A doua zi era rândul feciorului cel mare. Ca un viteaz a stat toată ziua, a îngrijit oile cumsecade, dar noaptea s-a plictisit rău de tot, de singurătate. Ce s-a gândit, că dacă-și aduce ceva vinișor din pivnița tatălui, o să treacă noaptea mai ușor. Dar sa înșelat amarnic. După ce a băut două pahare de vin, l-a surprins somnul tiptil și numai cântatul cocoșilor l-a putut trezi, iar necazul fusese deja înfăptuit! A găsit o
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
prinse gestul din zbor. Izbucni în râs: „Hai, dom’ Nisip, zău așa. Stați afară-n gerul ăsta, tremură băieții și-ngheață de foame! De la prânz în tensiunea de la Revoluție, totuși... De de ce nu intrați... S-o găsi o țuiculiță, un vinișor să vă-ncălziți. Că ne pregătim de sfintele sărbători ale nașterii domnului nostru Iisus Hristos. Părintele poate confirma. Repetam chiar programul de colinde pe care îl vom da în Piața Mare. Și p-ormă, mai vedem și noi la televizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
al dosarelor. La șaizeci de ani nu poartă ochelari și se laudă cu o vedere de invidiat, „de trăgător de elită“. Când se simte în largul lui, și totdeauna în preajma mamei se simte așa, îi cade bine un pahar de vinișor și ca să-i facă o plăcere gazdei, nu lasă niciodată băutură într-o sticlă începută. Ce să mai zic dacă mamei, care vedea toată ziua atâtea seriale, i se părea că e prea bătrână pentru căsătorie? E clar că serialele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
când mă surprinzi, fiule. Cu ce te-am surprins, sfințite? ― Cu viziunea ta asupra vieții monahale. Da’ de unde știi că prin preajmă nu era vreun dălcăuș care la vremea potrivită să urce cu vreo oală burduhoasă plină ochi cu un vinișor “călugăresc”? Până una-alta, însă, ia o gură din ulcica cu ceai de fructe din pădurea mănăstirii noastre. Și ai să uiți oala burduhoasă - a încheiat bătrânul vorba cu zâmbet larg. După ce am băut din ceaiul făcut de Zâna sau
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
înghițind o enormă bucată de pîine și un linguroi de fasole. De la congelator, istețule. Nu se compară cu mielul meu, făcut la cuptor... Spanac. Piftia de cocoș de țară, cu pulpane cît piciorul de curcan, oh, oh... stropită cu un vinișor roșu. Oamenii vorbeau și mîncau ce aveau. Despre băutură nici vorbă. Erau lefteri și mîine, vineri, li se dădea salariul. Într-un colț, Vasile Ursu mînca, ofta și nu se antrena la vorbă. Desfăcea o hîrtie, își apleca mult capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
decorul balcanic. Comandăm sarmale din carne de lopătar și ciorbă de văcuță. Chelnerul-șef vine urmat de trei ospătari cărând platourile acoperite: aici aveți ciorbița, aici mămăliguța și smântânica, dincolo sărmăluțele. Doriți și pâinică? Nu? Atunci să aveți poftă! Aaa, vinișor de care? Avem un Cabernetuț demisec deosebit. Pentru clienți generoși. Îmi dau seama că se referă la Maiko. Pe ceardacul susținut de coloane de lemn sculptat suntem singurii vizitatori. Cei trei ospătari cu șervetele pe mâna dreaptă îndoită au rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dragule.Repejor... Adică cât de repejor? Păi cum să nu o facă dacă ei cunoșteau procesul fermentației... he-hei... cu multă vreme înaintea cultivării viței de vie? Cum așa? Ei obțineau... vin din orice fruct dulce care apuca să fermenteze. Așa că vinișorul obținut din struguri nu s-a lăsat prea multă vreme așteptat. Și asta chiar înainte de Potop! Uite că m-ai făcut curios, vere. Care-i curiozitatea, dacă nu sunt prea insistent? Cam pe când o fi avut loc Potopul? Păi dacă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
spus ceea ce mă doare. Adică? Nu mi-ai dezvăluit cum au băgat de seamă strămoșii noștri că și strugurii se pot preface în vin... Și încă ce vin! Întâmplarea este mama multor descoperiri. Așa s-au petrecut lucrurile și cu vinișorul obținut din struguri... Un truditor al pământului avea într-un locușor însorit câțiva butuci de vie... Într-una din zilele unei toamne ca asta, când boabele erau doldora de dulceață și arome, a cules câțiva struguri și i-a adus
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
nici într-un roman întreg nu reușesc să-și definească eroul principal. Fără să ne dăm seama, am intrat pe ulițele Iașilor. Uite, dragă ieșene, că acușica suntem acasă. O masă bună, de la care nu poate lipsi o ulcică cu vinișor, va pune capăt acestei zile pline... Pentru că toamna asta ține cu noi, să știi că de mâine mă țin hojma de tine și nu te slăbesc până n-am colindat toate dealurile albastre ale Iașului. Atunci, pe mâine! -Mâine ne
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
hramului sfintii mănăstiri... Și, pentru mai adivărată credință, am pus și pecete sfintei mănăstiri și am și iscălit”. Să nu spui cumva că știi ce scria pe pecetea mănăstirii Socola, că nu te cred. Nu m-ai prins visând la vinișorul călugărițelor, dragule. Pecetea avea următorul înscris: „Aceasta este pecetea sfintei mănăstiri Socola. Anul 7104 (1595) decembrie”. Asta-mi place la tine, vere. Nu mă dai de sminteală chiar și la întrebări mai delicate. Pentru un asemenea merit, am să-ți
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
nu din care bea tot satul. Poate se plimbă prin Rai, vere. Așa că mai pune-ți pofta-n cui și mulțumește-te doar cu apă de izvor. Da’ și când om scăpa noi la mâncărică și la o ulcică cu vinișor de soi! Parcă te aud recitând : „Fii binecuvîntat, Mărite Vin! Tăria ta, de-a pururi fie sfîntă, Culoarea ta, de ceară sau rubin, Deopotrivă ochiul îmi încîntă. Care dușman te-a poreclit <venin>, Cînd harul tău desfată și-nfierbîntă?! Fii binecuvîntat
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
făcut-o Pâcu pe supăratul. Vasile Hliboceanu - finul din seara aceea - atent la ce se întâmpla în jur, l-a strigat pe crâșmar. Ce faci, stăpâne? Ne lași să ne uscăm ca iarba cosită? Omenește-ne cu o oală de vinișor din cel mai de soi. Când totul a fost pe placul mesenilor, Pâcu a prins a povesti: Apoi la mine în sat era o fimeie frumoasă foc! Bine făcută și cu niște ochi săltăreți ca argintul viu...Bărbatul ei...Un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
aiestea - a răspuns Pâcu, stors de vlagă. Apoi au mâncat în liniște, stingând din când în când cu vin mujdeiul de usturoi.La sfârșit, Pâcu a întrebat cu glas mieros: Costache, flăcăul tatii! Mai ai tu prin fundul beciului niște vinișor, așa măcar pentru un descântec? Fă-ți milă de un om aflat la mare necaz și îți va fi recunoscător. Este! Cum să nu fie pentru fețe așa cinstite? Iaca într-o minută sosește - s-a prins în joc crâșmarul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
la o haită, nu m-am gândit - a răspuns moș Dumitru, clătinând din cap a mirare. Când ne spui pățania țiganului cu haita de lupi, moș Pâcule? a întrebat Hliboceanu. Diseară, la Crâșma din drum. Colea la căldurică, cu un vinișor fiert dinainte și cu niște guri căscate ca ale voastre în față, îi altceva - a răspuns Pâcu, râzând cu mare poftă. Dealul Lutăriei l-au urcat după sfatul lui Hliboceanu. Prima sanie, cu patru boi, ca să rupă omătul. Celelalte au
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
fuseseră doar camarazi de cătănie. Bine te-am găsit, Costache! Ce face Măriuța? a deschis vorba moș Dumitru. Toate-s bune, Dumitre. Măriuța v-o zărit hăt de departe și îi dă zor cu mâncarea. Eu am să pun niște vinișor - știi tu de care - la fiert. Să vă încălziți, că după o zi de stat în ger îi musai să speli gâtlejul cu ceva fierbinte. Eu aș zice să înfierbânți și rachiul, că altfel umblă prin trup când îi cald
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
usuc. Cum să nu te usuci, dacă tragi din lulea ca un turc? Ce are a face luleaua cu uscăciunea din gâtul meu? Unde-i udătura, frate? Tu crezi că poți mânca pește fără să ai alături o ulcică cu vinișor de la mama lui? Nu poți. Așa că la pofta ta de pește adă și o oală cu vin. Apoi om mai vedea noi... Când ulcelele au fost pline, Pâcu a pornit a vorbi: Cred că l-ați văzut pe amărâtul cela
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pace, moș Pâcule! i-a răspuns Mitruță, cu un început de necaz în glas. Dacă vorbesc, înseamnă că încă mai trăiesc. Dacă tac, se cheamă că îs mort. Si uite colea crâșmulița, care ne așteaptă cu căldurică, mâncărică, rachiuaș și vinișor... Unde mai pui că nici crâșmărița nu-i de lăsat, bătu-o-ar norocul. Ce să mai spun? Doar că Costache crâșmarul n-o avut de lucru și s-o însurat a doua oară cu fimeie tânără și ochioasă...Incolo
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
-te de ulcica ceea, Pâcule, că... Că ce, Dumitre? Că pentru o babă surdă popa nu toacă de două ori. Bine zici, Dumitre, pentru că simt așa ca o gâdilitură aici în gâtlej și nu trece decât cu o chicătură de vinișor de aista, care ar fi bun, dar vorba ceea: „Bun vin ai cumătre, dar rar îl dai.” Mai răruț, că-i mai drăguț, Pâcule - a răspuns moș Dumitru, în timp ce umplea cu vin ulcica lui Pâcu. După ce au băut vinul cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
dai.” Mai răruț, că-i mai drăguț, Pâcule - a răspuns moș Dumitru, în timp ce umplea cu vin ulcica lui Pâcu. După ce au băut vinul cu multe vorbe în doi peri, Pâcu a ieșit, grăind așa, de unul singur: Măi, da’ bun vinișor are Dumitru ista! Dacă știam asta mai de multă vreme, apoi făceam cărare bătută încoace. Da’ nu-i târziu nici de-acu-ncolo. Deși moș Dumitru a auzit foarte bine tot ce a spus Pâcu, l-a întrebat totuși: Ce tot bodogănești
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ochi. Si-a mângâiat gâtlejul lung ca al unui curcan și a ținut să comenteze motivul noii lui stări: Dumitre, simt o furnicătură aici în gât... Eu simt o sete adevărată, Pâcule. O sete de catană. Oare Costache mai are vinișor din cel împărătesc? Sau... Pe lângă dorul de vin, eu am dus și aleanul după ochii Măriuței, bat-o norocul s-o bată. Când ai să te lecuiești tu de pofte păgânești, Pâcule?... De ce să mă lecuiesc, Dumitre? Doar nu-s
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
vezi. Pâcu s-a prefăcut că își pune mâna streașină la ochi și privește cu mare luare aminte spre crâșmă. A răspuns în felul lui: Ce pot să văd eu la o crâșmă? Un țoi plin-plinuț, o oală învârfonată cu vinișor, o tochitură la mama ei și o mămăligă cât o lună plină... De când te știu, Pâcule, doar la țoi ți-i gândul. La țoi și la fimeie. La fimei ai vrut să zici, dacă nu mă înșel. Aista să fie
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
musai să dăm ascultare gazdei - a răspuns tata Toader, apucându-se să mănânce din tochitura atunci „sculată de pe cuptor”, cum a prezentat-o soția lui Petrică. ― Asta-i drept, dar omul gospodar mai pune mâna și pe ulcica ceea cu vinișor, că altfel treaba i făcută doar pe jumătate - a apreciat Petrică. ― Apoi tocmai despre asta am să vă povistesc eu În astă sară. Despre o gură și un gâtlej care nu mai știau măsura și, când Își aduceau aminte că
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Să mîncăm! Să mîncăm friptura asta, că se răcește de tot... Să fim împreună, hai!... Alex: Ehe, tot bunica are dreptate... Mîncarea te scutește de întrebări... Maria: Acu și tu! Ce tot bîigui și tu! Alex:... o fripturi că... un vinișor... și se împacă toate întrebările... și toate răspunsurile... Maria: Na, acum te-ai apucat și tu de filosofie... Alex: Nu-ți fă griji, că-mi trece. Înfulec o friptură și totul se liniștește... totul e blînd... frumos colorat... de parcă aș
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]