141 matches
-
parizian. Avea o fustă foarte largă în carouri, până la jumătatea pulpei, o îmbrăca aproape zilnic, de vreo câțiva ani, pentru că era foarte practică. Bineînțeles, frigiderul era extrem de cochet, așezat acolo în colțul holului, și cuierul cumpărat de ocazie, capitonat cu vinilin și plin de haine, căciuli, eșarfe, era fără îndoială de un gust desăvârșit. Toate aceste impresii, schimbate între ei cu cea mai mare seriozitate, o amuțiră. Derutată le arătă drumul către cameră și, înainte ca ei să-și dea seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
autobuz și o mașină cu motorul în stare de funcțiune, gata s-o pornească spre Herăstrău, cu siguranță că n-ar fi ezitat nici o clipă, s-ar fi urcat pe scara autobuzului, s-ar fi așezat pe scaunul acoperit cu vinilin și s-ar fi lăsat dus către acei ani pe care n-avea să-i mai regăsească nicicând. Era o zi de toamnă însorită. Umbra frunzelor rărite le păta genunchii. Știi, spuse dintr-odată, Alexe nu mi-o iartă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că autorul avea o viață întreagă înaintea sa și contempla totul de la înălțimea oferită de rațiune. Jos lângă bordură observă o mașină. Înăuntru un bărbat, i se vedeau doar brațele și trupul până la genunchi. Studia un dosar cu coperta din vinilin albastru. Era un dosar gros cu pagini dactilografiate, intercalate cu altele scrise de mână. Omul răsfoia dosarul interesat. La un moment dat l-a așezat pe volan și a început să noteze, să spicuiască ceva din paginile acelea. Curând umplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe obraz În „Molotovul” cu prelată, prăfuit și plin cu tovarăși: lupta pentru colectivizare era În toi și orice Întârziere putea primejdui viitorul de aur al omenirii spre care ei se Îndreptau posomorâți ori mahmuri, ținând pe genunchi servietele de vinilin burdușite cu broșuri de propagandă, slănină afumată, ouă fierte și, cei mai norocoși, cu câte un pui fript, În timp ce În biserici credincioșii se pregăteau cu sfioșenie de liturghie, iar la Canal se Împărțea aceeași zeamă chioară și călduță. Slab, conchise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a vietii de apoi. Poemul o așa de mare iubire debutează cu niste versuri care trimit cu gândul spre Mircea Cărtărescu sau chiar mai departe, spre Emil Brumaru: "am scos toate instrumentele din debara/ și toate cd-urile și plăcile din vinilin/ și am deschis puikurile speciale în care/ mătușile baroce/ i-au împachetat între gramofoane și picupuri/ pe zavaidok și jean moscopol/ toate vocile toate sunetele/ absolut toate acordurile și dezacordurile/ mi-au umplut dintr-o dată viața/ cu frunze și flori
Postmodernism liturgic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7107_a_8432]
-
-o pe cea variabilă, comandată de împrejurări; ceva joycian de la eroul Bloom; când așa, când altfel; surprinzător prin aparițiile și caracterele sale veșnic reînnoite... O infinitate de alter-ego-uri... până la Contabilul jegos, jerpelit, purtând la subțioară mapa lui neagră, crăpată, de vinilin... (viitorul Rânzei, - adaug în 2005). Sincopă între două sau o mulțime de manifestări ale aceluiași erou... Tehnică de romancier mare..., nesătul. Am spus: Joyce!... * Un om care este confuz, în general, când vorbește, mult. Dar care, când este rău, devine
Sincope by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7621_a_8946]
-
cam jerpelit și nespălat, vorbind într-un argou dinainte de războiul al doilea mondial și referindu- se la întâmplări politice petrecute cu mult înaintea celor în viață și cu un haz desuet... El poartă mereu asupra-și o geantă crăpată de vinilin negru în care își ține niște acte vechi și ele, depășite. De fapt, este Realitatea așa cum fusese ea odată și cu oamenii potriviți ei și moravurilor epocii trecute... * * * Cuplul ironic și disident... inseparabili... Cu cât urăști mai mult un om
Diverse by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5405_a_6730]
-
vîndă afacerea. Lazăr, vagabond bătrîn, cu fața roșie, motolită de riduri și o barbă lungă, murdară, care-l face să semene cu un fel de sfînt în mizerie, stă la una din mese ținînd între picioare veșnica lui sacoșă de vinilin, umplută cu resturi alimentare, ziare și haine vechi. Pe terasă, la o masă de-afară, bea o bere Flaviu. Și el poartă barbă, însă e îmbrăcat mult mai îngrijit decît Lazăr, deși paltonul lung, negru, chica netunsă și fața de
Reportaj din balcon by Cornel George Popa () [Corola-journal/Imaginative/15426_a_16751]
-
Sânul stâng îi ieșise cu totul din bluza descheiată, iar de sub fusta scurtă i se vedeau pulpele trandafirii, încinse. Ici și colo, pielea ei păstra urmele unor mâini care o atinseseră. În picioare mai avea un singur pantof ieftin de vinilin cu toc. Chiar în clipa în care femeia a tăcut, din cameră a zburat o pernă care a lovit-o drept în față. Țipetele au început din nou. Perna aterizată pe palier era mânjită de ruj. Atrași de gălăgie, ceilalți
Yōko Ogawa Hotel Iris by Iuliana Oprina () [Corola-journal/Journalistic/2840_a_4165]
-
presenter aux...“ La auzul vocii agitația se liniștește, mișcarea se disciplinează, corpurile se regrupează, formează alte desene ca Într-un caleidoscop, tinerii aceia risipiți În toate direcțiile revin lîngă stiva de instrumente Îmbrăcate În huse de pînză, de piele sau vinilin - o caracatiță care-și strînge tentaculele - și deodată acel obiect, contras În el de o gravitație secretă, iese din spațiu, În urmă rămîn brațe ridicate, glasuri vesele, gîtuite... „Să vă Întoarceți sănătoși!“ Un domn cu baston Își consultă ceasul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ochi, buze oprite pe alte buze. La ghișeul de informații reîncepe forfota. Orice neregulă ia proporțiile unui cataclism, implorări, disperări ascunse sub formule politicoase: dacă Îmi permiteți, please, versuchen Sie bitte, izvenete, prego signora... LÎngă o banchetă circulară, capitonată cu vinilin roșu, un grup tăcut În mijlocul căruia perorează un bărbat robust cu fața congestionată, Între două vîrste, Îmbrăcat Într-un blaser gri; o femeie elegantă cu păr roșu se scotocește În geantă, vrea să-și ascundă fața; tînărul cu ochelari Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
gunoi intrat În putrefacție În plină vară, prin care roiau viermii. Am traversat strada de-abia ținându-mă pe picioare și m-am așezat pe niște scări de piatră. Nu mi-era frig, pentru că eram Îmbrăcat cu un bluzon din vinilin. Ședeam și inspiram acest miros atât de familiar. Mă Întrebam la ce anume trebuia să renunț pentru a mă putea bucura la nesfârșit de această atmosferă. Trebuia probabil să fie de aceeași natură ca acel ceva pe care, dacă l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ar fi Constantin Arvinte, Ionel Budișteanu, Paraschiv Oprea, Mihai Muche... În rodnica perioadă de la „Rapsodia Română”, interpreta Aneta Stan a acumulat împliniri excepționale care o urcă în pleiada celor mai îndrăgiți artiști ai Dobrogei. A realizat înregistrări pe discuri de vinilin, multe și valoroase filmări, a făcut numeroase turnee de concerte în țară și, de asemenea, internaționale (în Israel, U.R.S.S, Italia, Germania...). A activat la celebrul Ansamblu până în 1992 când a fost desființat „în chip neînțeles, dacă nu abuziv
ANETA STAN. ÎŞI FACE DRUM SPRE INIMI, CA FLUVIUL ÎN BRAŢELE MĂRII...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361091_a_362420]
-
atul, el a petrecut cântecul de petrecere prin anii încremeniți în jalea unei Românii plânsă și atunci, plânsă și azi, plânsă până nimeni nu mai știe când...! Cântece, o comoară de cântece de petrecere îndeosebi, rămase pe vechile discuri de vinilin de la Gică Petrescu au fost uitate! Dacă ele n-or mai fi într-o zi, nimic n-ar mai exista în urma lui Gică Petrescu! Apartamentul său dintr-un bloc de pe Bulevardul Elisabeta din București are o ușă încuiată, cu sigiliu
GICĂ PETRESCU. ÎN URMA MAESTRULUI, DOAR O UŞĂ ÎNCUIATĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363038_a_364367]
-
iar maestrul nu mai este nicăieri! A plecat de parcă nu a fost niciodată! La vreo nuntă îi mai chinuie vreun cântec vreunul care nu e nici lăutar nici nimic, pe undeva s-o mai fi auzind pe vreun disc de vinilin glasul lui, cine știe unde, în ce pustietate, la ce oameni nostalgici... În rest, unde-i Gică Petrescu?! „Era cumpătat pentru că știa cum să-și respecte publicul. Era jovial, bun, fin, elegant, combina toate superlativele. Un model de conduită, un mit, o
GICĂ PETRESCU. ÎN URMA MAESTRULUI, DOAR O UŞĂ ÎNCUIATĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363038_a_364367]
-
douăzeci de minute, abordând-o direct: - Raluca Radu, ai câteva minute libere? Obrajii fetei se îmbujorară de surpriză. Își luă rămas bun de la colege și îi permise să o însoțească în parcul din apropierea facultății, strângând la piept mapa voluminoasă din vinilin albastru. - Ce notă ai luat pe proiect? - A, proiectul de practică! Zece. - Eram sigur! - Mulțumesc. Man își făcuse un discurs elevat, care i se părea că suna destul de convingător, dar acum nu își mai găsea cuvintele. - Uite, aș vrea să
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368309_a_369638]
-
considerate evenimente din înalta societate, iar parveniților li se atribuie eticheta de „înaltă societate”, bizare legături și desfaceri, mai toate regizate, de cupluri mai toate penibile... Pe când, cântecele artistei Ionela Prodan nu se mai regăsesc decât pe vreun disc de vinilin, vechi, zgâriat, ovalizat, ori dacă îl mai îngână câte-un lăutar într-o dungă, pe la vreo cârciumă mai tradiționalistă, ori vreo nuntă desuetă, cu muzicanți, nu cu aparate! De ce?! Ne este dor de Ionela Prodan! „Din bucata mea de pâine
IONELA PRODAN. RAR CÂTE O PLOAIE DE MELANCOLIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348560_a_349889]
-
concerte, acest cântec nu putea fi oprit. Loredana îl interpreta peste tot, în concerte, făcându-se cunoscut singur și direct, fără radio, fără televiziune, fără disc... abia în 1988, după ce devenise celebru în sălile de spectacole, a fost imprimat pe vinilin. Discurile s-au vândut într-un tiraj colosal, după ce piesa trecuse deja hotarele și se bucura de o popularitate internațională irezistibilă. Asociația Posturilor de Radio din Europa, cu sediul în Olanda, l-au premiat pe Adrian Enescu pentru această piesă
LOREDANA GROZA. PIETRARUL IZVORULUI DE CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350112_a_351441]
-
țurloaie” când aceștia erau „poftiți” tacticos să „se lepede de miuță”, să poftească repejor și să se alinieze pentru intrarea la ore, iară noi - îndrăcind „rostogolirea-n recreații” pe patrulaterul gloduros de lângă gardul lui Popanița a unor ghemotoace de cârpe, vinilin, resturi de vatelină de la furnituri, învelite toate în „anvelopa” mirifică a unei „băști cu paratrăznet” (ce se asemuia cu o râmnită „mingie cu șiret”), furată de la cine știe ce șea de bicicletă „Tohanu”, răzimată de lucrători întârziați seară de seară la vreo
ION URDEA, PROFESORUL ŞI DIRECTORUL NOSTRU!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366705_a_368034]
-
Accente > ZODII DE GHEAȚĂ Autor: Aurel Conțu Publicat în: Ediția nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului simfonia a IX-a se-aude și-acum răscolind liniștea dintre noi am uitat deschis patefonul bunicii cu plăci negre de vinilin și parfum de lavandă tu știai să pui acul pe șanțul iubirii să deschizi toate coliviile cu păsări măiestre și să dai drumul canarilor galbeni spre cer Doamne îmi țin respirația ca să nu-ți scutur roua de pe suflet ai buzele
ZODII DE GHEAȚĂ de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352743_a_354072]
-
sticlă îmbrăcată în sfoară, coșuleț din hârtie împletită și pictată, coș din nuiele, libelule din foițe de aluminiu. Gheorghescu Oana (București) a absolvit Liceul de Arte Plastice și Facultatea de Ecologie, participă la expoziții de opt ani cu mărțișoare din vinilin, reprezentând: broșe, buburuze, albinuțe, oițe, pinguini, pisicuțe, bufnițe, văcuțe, hipopotami, maci, ghiocei, ciupercuțe, balerine. Câmpeanu Andreea (București), artist plastic, confecționează și expune mărțișoare reprezentând oițe din lână naturală, de diverse culori, predominând mov și alb. Capul de oaie este făcut
TÂRGUL MĂRŢIŞOARELOR de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353530_a_354859]
-
un artist care, fără să epuizeze toate posibilitățile de exprimare artistică a interpretat inspirat și cu succes la public, muzică sau actorie (în filme sau la Teatrul „Alexandru Davila” din Pitești, pe scenă, pe ecran, peliculă, calea undelor, plăci de vinilin...). Dorin Anastasiu mai are mult și semnificativ de spus și astăzi. Viața sa compune o cronică artistică nescrisă până la capăt, nepaginată. Viața sa are nu numai ani adunați în urmă, cu afirmări, confirmări sau pierderi, ci și ani care vin
DORIN ANASTASIU. MELODII DE REAUZIT, MELODII NECÂNTATE ÎNCĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357442_a_358771]
-
fie luate “din greșeală” de alții - și apoi recădeau în moțăiala rareori întreruptă de controlorii de bilete, atenți mai ales la semnalele de mediere, care le rotunjeau până la sfârșitul călătoriei buzunarele. Ștefania își rezemase capul de spătarul scaunului îmbrăcat în vinilin, privind pe fereastră, ca și cum ar fi putut vedea jocul de iele al gândurilor sale prin întuneric. Uneori acest joc părea să aibă un acompaniament de fundal, presărat cu frânturi de melodii, reținute de capriciozitatea memoriei sale. Așa obișnuia să se
FILMUL NOPŢII ÎNCĂ NESFÂRŞITE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359375_a_360704]
-
determinau la frecvente comparații. Un profesor de franceză, suplinitor în București, stătea cu chirie într-un hotel pe Calea Victoriei. Lua masa la terasa hotelului și-i mai rămâneau suficienți bani, între altele, pentru chirie, pentru haine elegante și plăci de vinilin, cu muzică elevată, pentru patefon. Câte zile mi-aș permite să înnoptez azi la orice hotel din capitală, cu banii obținuți din salariul de profesor (titular)? Din mărturia personajului-narator, deducem că profesorul respectiv nu era deloc mulțumit cu posibilitățile. Cât
Lego ergo sum (Articol ideatic) () [Corola-blog/BlogPost/339680_a_341009]
-
o recunoscusem numaidecât. Era monsieur G. Vederea lui monsieur G. mă trimisese cu gândul la vârsta adolescenței, când îl zăream frecvent pe acest ciudat personaj trecând pe strada spre frumoasă vila a Mileștilor, în lodenul sau uzat, cu geantă de vinilin veșnic burdușita cu cărți, atât de grea, încât umărul mâinii care o purta era vizibil mai coborât decât celălalt. O particularitate a fizionomiei lui era bărbia mare, voluntară, încât unul din colegii mei îl poreclise domnul Forsyte, dar porecla nu
VIZITĂ INOPORTUNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341476_a_342805]