82 matches
-
intervenția regizorului, țigănii care se vor trimiteri către același regizor, și filmul obosește repede pentru a reveni la scatologicul originar, cu alte cuvinte în Glod-ul de origine. Miza filmului este și această spargere a canonului din orice poziție, în violentarea tuturor cutumelor, în exagerarea pînă la vomisment, iar pe alocuri prostul gust e pe punctul de a deveni act estetic. Prezentarea orașului, Kusek, și a locuitorilor săi cei mai importanți, Orkin violatorul orașului, mecanicul care face și avorturi, Natalia, sora
Borat - dicționarul kazah by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9948_a_11273]
-
general, sufletul românesc refuză exhibarea ororilor pe care le-a trăit și proba cea mai bună este literatura română. Despre monstruoasele sedii de detenție de la Aiud, Poarta Albă, Gherla și Pitești abia după 1990 apare "România - pagini revelatoare". Abuzul, injustiția, violentarea dreptului uman elementar nu pot fi uitate". Foarte adevărat, dar... Apoi falsul prin răstălmăcire: "În vara lui 1944, substituindu-se mareșalului Ion Antonescu, pe care-l arestează cu ajutorul unei conspirații de palat regizată de comuniști, regele Mihai I și camarila
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
și nu numai. Se salutau cu căldură și schimbau cîteva cuvinte amicale în care își pronunțau, relaxat, curiozitatea. Prezența unui regizor de teatru surescită cumva interesul en avant și provoacă, de regulă, manifestațiuni pro și contra, susținute vehement după, dacă violentările sînt prea evidente. Nu știu care sînt părerile criticilor muzicali care privesc și ascultă altfel decît mine un spectacol de operă. Cred că Pescuitorii de perle este un moment fericit, în care viziunea regizorală nu este în sine, nu incomodează pe nimeni
Fluturi de Ceylon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15430_a_16755]
-
se pare capitolul numit Frumosul anotimp al calambururilor. Nu pentru că, în sine, aceste răstălmăciri lexicale s-ar număra printre reușitele genului, ci pentru că ele conțin, pe lângă miza primordial lingvistică, atât de exploatată analitic, și o anume detentă individuală. De la asemenea violentări în doi peri până la poemele tragice de mai târziu, distanța e - firește - insurmontabilă. Dar subtilitatea observației lui Solomon persistă: "Rareori mi-a fost dat să asist la o erupție verbală mai scânteietoare și mai constantă decât aceea a prietenului meu
Obsedanții ani by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8229_a_9554]
-
cauciuc pentru Caviezel, care să poată fi suspendată pe cruce pentru planurile generale, pentru ca actorului să i se poată ușura suferințele". Este punctul nevralgic al filmului: nu numai în planurile generale, dar în toate planurile, ai impresia că asiști la violentarea unei "dubluri de cauciuc", într-un film strict demonstrativ. Așa cum sînt conduși de Mel Gibson, actorii nu mai reinventează, surprinzător și proaspăt, toată povestea, ei o știu dinainte și o afișează previzibil. În acest sens, și Maia Morgenstern e redusă
Dublura de cauciuc by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12915_a_14240]
-
a mașinii de scris// am învins - șunt învins// zdrobit mai pulsează/ în vîrful fiecărui deget cîte un ochi/ vînat și fără pleoapa deschis." La fel, în Adierea, cuvîntul de negăsit urmează să-și dezvăluie tezaurul secret tot în virtutea unei agresiuni, violentarea ochiului fiind echivalata cu o excavație a sinelui care să conducă la nașterea poemului din tăcere: "crește/ în preajma/ adierea cuvîntului/ pe care nu-l găsesc// O, Doamne/ vîslele tăcerii cum îl străbat/ precum cerul zdrobește marea/ străbătîndu-i ochiul nisipos/ în
A privi, a scrie by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17830_a_19155]
-
după cum remarcă I. Negoițescu, pe terenul mobilității sociale și chiar al celei biologice. Regizor și, concomitent, actor al reprezentațiilor sale, autorul Principiilor de estetică urmărește cu atenție efectul acestora, distracția, rîsul, însă, în speță, stupefacția auditoriului, precum un indice al violentării conștiinței lui, deci al puterii demoniei personale. Așa cum recunoaște singur: "Eu, malițios din fire, îmi selecționez fabricatele așa încît să aibă un aspect paradoxal, mă preocupă edilitatea raiului și anatomia îngerilor. Văd cu satisfacție pe fața prietenilor stupoarea". Mobilul psihic
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
de teorie; aceasta ar fi o societate cu o tradiție vie. Într-o societate indolentă, precum cele de acum, tradiția cade mereu în superstiție și se simte nevoia stimulentului violent al noutății”. Evoluția bruscă i se pare deci eseistului o violentare, spasmul unei societăți dizarmonice, căci într-una bine orânduită noul se naște firesc, fără traume ce pot duce la o dezagregare a valorilor, a limbii în primul rând. Și nimic nu este mai important în societate decât limba. Ea este
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]
-
tortura la care-l supune realul pe autor s-ar perpetua și în registrul expresiv, supus și acesta unui supliciu. Siluit de existențial, poetul la rîndu-i siluiește ficțiunea. Ochiul liric fixează un conglomerat imagistic mereu inconfortabil, compus din disonanțe, din violentări ale minimei omogenități. Insurgența împotriva stereotipiilor produce excentricități provocatoare: "Ei se proiectau în formă de gînduri: / s-a terminat sarea, s-au terminat fetele la piața / de curve și s-au terminat ședințele cu aerosoli, / au venit ei, scrișii pe
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]
-
răspuns la avortul lor<footnote Luci Freed, P. Y. Salazar, op. cit., p. 47. footnote>. Consecințele psihice ale avortului provocat se răsfrâng și asupra familiei, după părerea Mariei Peeters, și se manifestă prin violența asupra copiilor, la care se adaugă și violentarea femeii de către bărbat. Studiile nord - americane arată că 80% din perechi se despart după săvârșirea avortului, acest fapt datorându-se reproșului și urii apărute față de partener<footnote P. Stössel, op. cit., p. 118. footnote>. În urma acestor studii, s-a constatat că
Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
este drumul pe care au fost împinși 600 dintre cei mai buni studenți români în închisoarea Pitești între 1949 și 1951. Unică prin complexitatea și caracterul ei macabru, acțiunea îmbină cele mai diverse și violente forme de tortură fizică cu violentarea psihică și obligarea victimelor de a se transforma în agresori. 60 de ani mai târziu, victimele vorbesc despre ,,reeducarea” de la Pitești, care a făcut din deținuți călăi sau sfinți. 4. „O întâlnire binecuvântată cu Părintele Arsenie Boca” Descriere: O mărturie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sens. Le socotim evidente doar întrucât neam obișnuit cu ele. În măsura în care sunt investite cu un sens exclusiv, pot duce la consecințe absurde. Cât de absurde și în ce sens al cuvântului, trebuie văzut din nou cu fiecare caz în parte. Violentarea unor credințe de durată poate oricând genera sentimentul a ceva absurd. Așa sa întâmplat, cum se știe, la începuturile epocii creștine, când au loc schimbări radicale în viața mentală a unor comunități de oameni. Unele reprezentări străine locului sunt privite
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
în ce măsură poate fi conceput paradoxul în ordinea existenței. Or, Kierkegaard se oprește mai ales asupra acestor chestiuni, în atenție având însăși pasiunea ce animă orice întâlnire a paradoxului. Acesta PARADOX ȘI NONSENS 169 171. 172. nu mai înseamnă, acum, o violentare a simțului logic. Ci privește faptul de existență ca atare, cu viața proprie și limitele sale. Analogia la care va recurge nu invocă ceva din zona cunoașterii, ci o experiență pasională, iubirea însăși. Căci în actul de iubire a celuilalt
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
fixează conștiința (limita de atins). Expresia "destin dramatic" presupune victoria dificilă a libertății asupra naturii din noi, deci faptul că spiritul a depășit limita interioară, resimțită ca neajuns, prin efortul unei maxime încordări sau că a atins limita vizată prin violentarea constantă a unui material rezistent. Intensitatea minimă a caracterului dramatic al destinului este desemnată îndeobște prin expresia "destin fericit". Destinul fericit, care presupune victoria lesnicioasă a spiritului asupra materiei, se naște prin colaborarea optimă între datele naturale și țelurile propuse
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în sus, o acumulare verticală de clipe, care stăvilesc lunecarea dinamică, deplasarea orizontală spre moarte. Suspendarea timpului introduce o dimensiune verticală, dar numai atâta vreme cât durează actul acestei suspendări. Odată consumat, eternitatea neagă timpul, constituind o ordine ireductibilă. Schimbarea direcției naturale, violentarea temporalității din accesul la veșnicie ne arată cum orice act de înfrîngere a vieții implică și o siluire a timpului. Dimensiunea verticală a suspendării este o perversiune a simțului temporal, căci eternitatea n-ar fi accesibilă fără depravarea și vicierea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ca națiune, te înregistrează istoria. Colectivitățile umane care au rămas numai popoare n-au trecut cu mult peste biologie, peste rezistență pasivă și peste acele valori patice, crescute din neparticipare. Procesul prin care un neam câștigă un contur este o violentare continuă, un vulcanism biologic, ornamentat și justificat de o întreagă eflorescență de valori specifice. Că un popor are tradiții, simțire comună nu dovedește nimic pentru urma pe care o va lăsa în lume. Numai în clipa când începe să devină
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și farmecul său. În timp nu se întîmplă modificări de structură și de esență, el fiind o fluiditate de nuanțe. Timpul actualizează și distruge. Dar în el nu se poate naște o lume esențială nouă. Tragicul spiritului revoluționar consistă în violentarea timpului și a vieții. Religia, opunând veșnicia în fiecare clipă timpului, paralizează avântul răsturnător. Obsesia veșniciei îl scoate pe om din viață. Poate că toată religia nu este decât o rătăcire divină a omului. Dintre formele spiritului, cea religioasă este
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
unor dosare care nu se vor concretiza însă în procese“. Observațiile din dosar aveau să se regăsească în multe dintre ecourile autorizate ale vremii (multe situate de partea extremă a dreptei în acea perioadă): lipsa de respect pentru dinastia regală, violentarea limbii românești, ironizarea tradițiilor sau „sexualism bolnav“. Brătescu-Voinești sare să acuze și să ceară intervenția autorităților în cazul pornografilor avangardiști, Iorga ridică tonul, Crainic jubilează (pentru că, prin arestarea lui Geo Bogza, nu mai are cine să-l înjure în revistuța
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
și a imposibilității oricărui critic de a formula o judecată validă legată de un text: „Suntem preoții Răstălmăcirii (Misreadingă și moștenitorii unei Scripturi indescifrabile“. Am putea totuși specula, pornind de la etimologiile de mai sus, asupra actului critic ori ca o violentare terapeutică (dacă faci o incizie, e, cu siguranță, spre binele pacientuluiă, ori ca un măcel inutil, care transformă textul în cadavru. Oricum ar fi, textul nu poate supraviețui fără criticul lui (fie el și cititoră, chiar dacă relația dintre ei este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
sens. Le socotim evidente doar întrucât neam obișnuit cu ele. În măsura în care sunt investite cu un sens exclusiv, pot duce la consecințe absurde. Cât de absurde și în ce sens al cuvântului, trebuie văzut din nou cu fiecare caz în parte. Violentarea unor credințe de durată poate oricând genera sentimentul a ceva absurd. Așa s-a întâmplat, cum se știe, la începuturile epocii creștine, când au loc schimbări radicale în viața mentală a unor comunități de oameni. Unele reprezentări străine locului sunt
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
în ce măsură poate fi conceput paradoxul în ordinea existenței. Or, Kierkegaard se oprește mai ales asupra acestor chestiuni, în atenție având însăși pasiunea ce animă orice întâlnire a paradoxului. Acesta PARADOX ȘI NONSENS 169 171. 172. nu mai înseamnă, acum, o violentare a simțului logic. Ci privește faptul de existență ca atare, cu viața proprie și limitele sale. Analogia la care va recurge nu invocă ceva din zona cunoașterii, ci o experiență pasională, iubirea însăși. Căci în actul de iubire a celuilalt
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
p. 108. 232 Ibidem. 233 D. Cosma, op. cit., pp. 172-173. 234 Violența fizică nu poate fi redusă la exemplul devenit clasic, în care mâna autorului actului juridic este pur și simplu forțată să semneze actul. Sunt și alte forme de violentare a unei părți (loviri, rele tratamente), de natură să determine încheierea unui act juridic civil. 235 În civilizațiile moderne, cel mai adesea violența este una psihică rezultând din amenințări care au o latură morală și socială. Sunt și cazuri în
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
de întreținerea gospodăriei, este greu de imaginat aplicarea unor metode cu totul nonobstructive și a unui tratament educațional specific fiecărui copil în funcție de caracteristicile lui de personalitate. De altfel, și în societățile moderne s-a constatat o corelație destul de ridicată între violentarea copiilor și mărimea familiei: cu cât numărul de copii e mai mare, cu atât crește și riscul de abuz. Dacă există un set de caracteristici specifice părinților abuzatori, există și specificități ale copiilor cu risc de abuz, dintre care mai
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
convulsii și nedreptate, cu deosebire la adresa soțiilor și a copiilor, și că a proteja în continuare această imagine idilică despre grupul domestic este o mare inechitate socială și general umană. Datorită militantismului feminist în primul rând, dar și altor conjuncturi, violentarea femeilor și a copiilor în cadrul familial a trecut în mare măsură din „nevăzut” în „transparent”, în perimetrul cercetărilor asidue și al dezbaterilor publice. Altor tipuri de violență intrafamilială li se potrivește acum mai bine eticheta de „nevăzut”: violența dintre frați
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
nedorit pe termen scurt, costurile psihologice pe termen mijlociu și lung sunt mai mari pentru copii (mânie, resentimente, frică și ură), iar uneori și pentru părinți, ei simțindu-se vinovați, confuzi, necăjiți, suferind alături de copii. Mulți părinți trec imediat de la violentarea copiilor la tandrețe și „cocoloșeală”. Se intră astfel într-un stil de atașament ambivalent-anxios care suplimentează efectele negative asupra copiilor. Apoi, așa cum s-a mai insistat pe parcursul lucrării, pedepsele fizice aplicate copiilor le induc un comportament violent, cu o sporită
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]