82 matches
-
și farmecul său. În timp nu se întîmplă modificări de structură și de esență, el fiind o fluiditate de nuanțe. Timpul actualizează și distruge. Dar în el nu se poate naște o lume esențială nouă. Tragicul spiritului revoluționar consistă în violentarea timpului și a vieții. Religia, opunând veșnicia în fiecare clipă timpului, paralizează avântul răsturnător. Obsesia veșniciei îl scoate pe om din viață. Poate că toată religia nu este decât o rătăcire divină a omului. Dintre formele spiritului, cea religioasă este
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
făcut adesea infidelități, dar a sfîrșit totdeauna prin a reveni la cămin [s.n.]. Ah, de voi pedepsi-o vreodată, ce viol!”). Poeziile lasă să se Înțeleagă altceva: o penetrație lentă, o supunere progresivă a lucrurilor. Nici o bruscare, nici un act de violentare nu se Întrevede În poemele lui Alecsandri, chiar și acolo unde e vorba de spații și de simboluri străine de imaginația lui potolită. Există, În mitologia poetică alecsandriană, o „nostalgie de lin”, un „dor gingaș de lumină” care exclud formele
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fixează conștiința (limita de atins). Expresia "destin dramatic" presupune victoria dificilă a libertății asupra naturii din noi, deci faptul că spiritul a depășit limita interioară, resimțită ca neajuns, prin efortul unei maxime încordări sau că a atins limita vizată prin violentarea constantă a unui material rezistent. Intensitatea minimă a caracterului dramatic al destinului este desemnată îndeobște prin expresia "destin fericit". Destinul fericit, care presupune victoria lesnicioasă a spiritului asupra materiei, se naște prin colaborarea optimă între datele naturale și țelurile propuse
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
conținută de Întâmplările pe care le narează nu atât cu obiectivitate, cât prin ignorarea subiectivității. Neintrând În calculele inițiale ale scriitorului, autoportretul se va releva, așadar, numai prin accident. Ieșirea din cursivitatea cotidianului va avea loc printr-o fractură, prin violentarea (pe cale directă, ori prin inducție mediată) a linearității, a uniformității - prin absența asperităților, dar și prin monotonia Întâmplărilor multiplicate la nesfârșit ale existenței zilnice. Această ieșire din normă nu este asimilabilă Întotdeauna accidentului. Dar ea presupune de fiecare dată posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
scriu doar în luna april // Și-atunci nu mai mult de un vers / Pe care deja l-am și șters. // Îmi plac portocale și sâni. / Iubita mea are trei sâni!!!". Actul de discreditare a formelor stabilizate coexistă cu procesul de violentare a logicii curente. Aceleași mecanisme în toate volumele în Detectivul Arthur (1970) și Julien Ospitalierul (1974) ori în Ruina unui samovar(1988); un alt volum, Adio, Robinson Crusoe, include în mare parte texte anterioare. Reprezentări vizuale, micro-spectacole în registru paradoxal
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
reprezintă o parabolă a prizonieratului psihologic feminin într-un univers patriarhal, imposibil de învins. Corijarea "blîndă" nu sugerează altceva decît începutul unei noi ere de dominație masculină și falocentrism total, derivat acum din subtilitatea subjugării psihice și mai puțin din violentarea fizică și biologică a femeii. Ne aflăm, indubitabil, în fața a două apariții editoriale importante, cu un impact cultural major. Aș remarca, în încheiere, buna traducere românească a textelor, oferită, ca de obicei, de George Volceanov, dar și aparatul critic și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
el este un producător de iluzie, Baudrillard răspunde: "ba da, dacă iluzia este înțeleasă nu ca simulacru sau ca irealitate, ci ca ceea ce face breșă într-o lume mult prea cunoscută, mult prea déjà-vu, prea admisă, prea reală"506. Strategia violentării lucrurilor și abordărilor evidente, a refuzului de a consimți la o organizare de tip sistemic, are efecte și asupra modului în care este privit și utilizat limbajul. Și asupra acestui domeniu se răsfrânge aceeași dorință de exterminare a semnificațiilor obișnuite
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
este drumul pe care au fost împinși 600 dintre cei mai buni studenți români în închisoarea Pitești între 1949 și 1951. Unică prin complexitatea și caracterul ei macabru, acțiunea îmbină cele mai diverse și violente forme de tortură fizică cu violentarea psihică și obligarea victimelor de a se transforma în agresori. 60 de ani mai târziu, victimele vorbesc despre ,,reeducarea” de la Pitești, care a făcut din deținuți călăi sau sfinți. 4. „O întâlnire binecuvântată cu Părintele Arsenie Boca” Descriere: O mărturie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe adeziunea publicului, la care se raportează ca la o instanță critică responsabilă și imparțială. În cazul pamfletului, principala finalitate este delectarea publicului; captivarea atenției prin stimularea laturii imaginare, creative, a disponibilității pentru joc, disimulare, afectare, improvizație, poză sau, dimpotrivă, violentare și, prin asta, o defulare a urii, a agresivității, prin cuvânt. O logoterapie șamanică în care autorul și cititorul au o relație privilegiată. În pamflet, autorul are libertatea de a imagina ceea ce Marc Angenot numea "distrugerea simbolică a adversarului", pe când
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
mai mulți cercetători afirmă că viața spirituală l-a însoțit pe om întotdeauna. Antropologia, paleontologia , susținute de arheologie, își dau mâna, înnoindu-și mereu cunoștințele despre primitivi. Omul preistoric s-a opus dispariției. Oasele sale descoperite în straturile terestre, dovedesc violentarea ființei umane de agenți naturali, care și-au lăsat urmele în fracturi, consolidate vicios. Tot pe oase au rămas și semnele unor maladii ca reumatismul, tuberculoza osoasă, cancerul ca și ale unor anomalii ereditare. Absența unor dinți, paradontoza relevă avitaminozele
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
acum ca țara care are să plătească aceste consecințe să se gândească de e bine să mai lase destinele ei în mâna acestui partid care o umilește în afară, care o ruinează înăuntru. {EminescuOpX 457} Rămâne încă astăzi, când opoziția, din cauza violentării alegerilor, este neputincioasă, ca M. S. Regală să cugete serios dacă se cuvine a se lăsa să fie încă o dată compromis de guvernul liberal al d-lui Brătianu. Să-și aducă aminte și țara și Domnitorul că partidul liberal al
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
fixează conștiința (limita de atins). Expresia „destin dramatic“ presupune victoria dificilă a libertății asupra naturii din noi, deci faptul că spiritul a depășit limita interioară, resimțită ca neajuns, prin efortul unei maxime încordări sau că a atins limita vizată prin violentarea constantă a unui material rezistent. Intensitatea minimă a caracterului dramatic al destinului este desemnată îndeobște prin expresia „destin fericit“. Destinul fericit, care presupune victoria lesnicioasă a spiritului asupra materiei, se naște prin colaborarea optimă între datele naturale și țelurile propuse
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
este drumul pe care au fost împinși 600 dintre cei mai buni studenți români în închisoarea Pitești între 1949 și 1951. Unică prin complexitatea și caracterul ei macabru, acțiunea îmbină cele mai diverse și violente forme de tortură fizică cu violentarea psihică și obligarea victimelor de a se transforma în agresori. 60 de ani mai târziu, victimele vorbesc despre „reeducarea” de la Pitești, care a făcut din deținuți călăi sau sfinți. 4. „O întâlnire binecuvântată cu Părintele Arsenie Boca” Descriere: O mărturie
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
pentru "discurs direct", fie pentru "povestire", chiar dacă acceptă numeroase interferențe între aceste două registre. Se întâmplă totuși ca anumite texte să nu stabilească o ierarhie între aceste două planuri ale enunțării și să le amestece constant, depășind, oarecum, opoziția. Această "violentare" a economiei narative obișnuite nu este, în mod evident, gratuită, ci este consecința opțiunilor estetice ale autorului. Acest fenomen nu are nimic univoc; ne vom da seama de acest lucru analizând două texte foarte diferite, deși scrise totuși în aceeași
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
p. 108. 232 Ibidem. 233 D. Cosma, op. cit., pp. 172-173. 234 Violența fizică nu poate fi redusă la exemplul devenit clasic, în care mâna autorului actului juridic este pur și simplu forțată să semneze actul. Sunt și alte forme de violentare a unei părți (loviri, rele tratamente), de natură să determine încheierea unui act juridic civil. 235 În civilizațiile moderne, cel mai adesea violența este una psihică rezultând din amenințări care au o latură morală și socială. Sunt și cazuri în
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
oferă o traducere din Vita nuova, Beatrice de Dante. Versuri pentru femeea mea, poezia lui Ovidiu Rîureanu, merită doar amintită. Poemul lui Geo Dumitrescu, Scleroză, dedicat Ninei Creucea, anunță tonalitățile care-i vor caracteriza poezia mai târziu. Descoperim aici aceeași violentare a limbajului cu care își va obișnui cititorii, ca și construcția simetrică, dar care introduce, la final, un element de noutate menit și el să răstoarne așteptările. Dacă raportăm realismul pe care îl promovează Geo Dumitrescu în articolele sale la
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
-mi/ emoții curate, aproape neîncepute,/ urme groase de labe literare.)", Singur-lună. Discursul autoreferențial poate să privească și refuzul literarului de a se constitui, căutările și nereușitele în planul creației sunt și ele prezentate într-o manieră violentă, e, desigur, o violentare a limbajului care capătă brusc o existență independentă și se revoltă: Iau la bătaie cuvintele contestatare:/ JAP-JAP! JAP-JAP!/ Nu ascultă decât de domnul Eminescu// Nu am încredere în furia lor năprasnică./ Mă detestă:/ le-am scos de sub jugul regimului metaforei
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
deschis lăsând posibilitatea de a fi interpretat atât din punctul de vedere al contextului socio-politic în care vede lumina tiparului, cât și din perspectiva (r)evoluției literare pe cartea o propune. Pe tot parcursul volumului nu se produce atât o violentare a limbajului, ci, mai degrabă, una a așteptărilor. Sunt texte a căror plăcere a lecturii se naște din jocul ironic, lucid menit să compensese frustrările succesive la care este supus un lector neavizat și preocupat excesiv de sfera "poeticului". Câteva decenii
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și a imposibilității oricărui critic de a formula o judecată validă legată de un text: „Suntem preoții Răstălmăcirii (Misreadingă și moștenitorii unei Scripturi indescifrabile“. Am putea totuși specula, pornind de la etimologiile de mai sus, asupra actului critic ori ca o violentare terapeutică (dacă faci o incizie, e, cu siguranță, spre binele pacientuluiă, ori ca un măcel inutil, care transformă textul în cadavru. Oricum ar fi, textul nu poate supraviețui fără criticul lui (fie el și cititoră, chiar dacă relația dintre ei este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
flancau, orchestrate de C.V. Tudor și alți dirijori ai agitatorilor (supraveghind totul prin telefoane mobile), agresiunile verbale și gestuale. Apogeul l-a constituit nu doar obstrucționarea dizgrațioasă (infracțională, cum am precizat deja) a discursului prezidențial, ci și amenințările brutelor cu violentarea fizică a unor intelectuali de marcă, acestora declarându-li-se că vor fi aruncați de la balcon. Este limpede, C.V. Tudor și-a asigurat rolul de dictator pe „stadionul” Parlamentului, folosindu-se de complicitatea oamenilor de ordine care nu au intervenit
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
unor dosare care nu se vor concretiza însă în procese“. Observațiile din dosar aveau să se regăsească în multe dintre ecourile autorizate ale vremii (multe situate de partea extremă a dreptei în acea perioadă): lipsa de respect pentru dinastia regală, violentarea limbii românești, ironizarea tradițiilor sau „sexualism bolnav“. Brătescu-Voinești sare să acuze și să ceară intervenția autorităților în cazul pornografilor avangardiști, Iorga ridică tonul, Crainic jubilează (pentru că, prin arestarea lui Geo Bogza, nu mai are cine să-l înjure în revistuța
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
nu reprezintă acest model în măsura în care îl reprezintă scriitorul sacru, hagiograful biblic. Autorul Bibliei e Dumnezeu, iar hagiograful e colaboratorul său. În ce sens se înțelege această colaborare? Este ea o pierdere totală a conștiinței în extazul inspirației? Este ea o violentare a personalității scriitorului, căruia Dumnezeu îi dictează cuvintele, iar el le transcrie mecanic? Sau Dumnezeu îi dictează ideile, pe care scriitorul le înveșmânta în cuvintele sale proprii? Colaborarea teandrică nu e nici unul din aceste cazuri, răspunde H. Lusseau, în cartea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
propaganda ce va putea face în Occident, ca primar al Bucureștilor maltratat de germani. Nu înțelegeam cum le venea să trimită în ținuturile aliate două victime ca Emil Petrescu și Miss Belbin. Chiar această deportare forțată era o probă a violentării lor, căci nu aveau să-i învinuiască de nici o crimă pasibilă de o atare măsură. În tot timpul conver sației noastre cu el, soldatul era în hall și ușile deschise, vorbeam însă încet și spuneam tot ce aveam pe inimă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
dacă orice manifestare de credință ne este interzisă, rațiunea de existență a partidului nostru a încetat. Noi nu voim să întrebuințăm forța. Ne este suficientă experiența din trecut, când fără voia noastră am fost atrași pe calea violenții. La orice violentare, noi nu mai răspundem în nici un fel: Suportăm. Și chiar atunci când întreaga națiune română este tratată ca o turmă de animalei inconștiente. Lovitură de Stat nu voim să dăm. Prin esența însăși a concepției noastre noi suntem contra acestui sistem
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
practica instruirii. Ele vor fi probabil chiar abolite de retorica stupidă care însoțește așa-numitele „noi provocări” și „management al schimbării”. Guthrie - și înaintea sa vracii papali, fermierii occidentali și țăranii olteni - știa că acestea din urmă nu sunt decât violentări ale naturii învățării, care induc stres, tulburări și boală, atât la animale, cât și la oameni. Mecanismul general al celor trei modalități de control al habitudinilor a fost descris de Guthrie, de asemenea, cu mare claritate și eleganță. El a
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]