291 matches
-
puritate, în așteptarea frigului, a fulgilor de zăpadă și a celor mai frumoase sărbători ale anului. Mașina gonea și prin mintea mea treceau versurile poetului român George Bacovia, cel care mărturisea că mai întâi a făcut muzică și „după strunele viorii a făcut versuri”; cel care a redat sentimentul iubirii culcușit în odaie, apărat de frigul iernii, poetul burgului Bacău din țara mea România, unde zăpada se așterne curând în straturi mari: „Te uită cum ninge decembre.../ Spre geamuri, iubito, ... Citește
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
puritate, în așteptarea frigului, a fulgilor de zăpadă și a celor mai frumoase sărbători ale anului.Mașina gonea și prin mintea mea treceau versurile poetului român George Bacovia, cel care mărturisea că mai întâi a făcut muzică și „după strunele viorii a făcut versuri”; cel care a redat sentimentul iubirii culcușit în odaie, apărat de frigul iernii, poetul burgului Bacău din țara mea România, unde zăpada se așterne curând în straturi mari: „Te uită cum ninge decembre.../ Spre geamuri, iubito, ... XX
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
real față de acest instrument pentru care a compus nu doar un excelent concert (în Re major, op. 61) și Triplul concert, ci și cele două Romanțe, op. 40 și op. 50; mai mult, se cuvin menționate în contextul reliefării locului viorii în creația beethoveniană cele 10 sonate pentru vioară și pian, 16 cvartete de coarde și alte lucrări camerale. Romanțele se disting prin marea frumusețe lirică. Gândite într-o singură parte, ele relevă un potențial expresiv de o blândețe și sinceritate
110 ani de la primul concert al Societății Filarmonice din Craiova [Corola-blog/BlogPost/93285_a_94577]
-
zămislirea Romanței în Fa major, publicată în anul 1805. Ca atmosferă generală cele două romanțe degajă un sentiment pur, inocent, în care cursivitatea melodică, lirismul fremătător, seninătatea, meditația sunt puse în valoare cu o desăvârșită naturalețe expresivă. „Dulceața” specifică tonului viorii își găsește aici întreaga ei „configurare”, orchestra îndeplinind aici rol dublu: de acompaniator al solistului și de „comentator” discret al fluxului sonor (sunt de remarcat acordurile în ritm punctat, care conferă discursului muzical un dinamism pregnant). „Frumusețea poetică a muzicii
110 ani de la primul concert al Societății Filarmonice din Craiova [Corola-blog/BlogPost/93285_a_94577]
-
veghea turcită. Pierea o dup-amiază Schimbată-n apa multă a ierbii ce-nviază, Când, greu și drept, pe sceptrul de pai mărunt la fir, Gândacul serii urcă ghiocul de porfir. Cer plin de rodul toamnei îmi flutura - tartane - Tot vioriul umed al prunelor gîtlane: Grădină îmi sta cerul; iar munții - parmalîk. Un drum băteam, aproape de alba Isarlîk, Cu ziduri forfecate, sucite minarete Și slujitori cu ochii rotunzi ca de erete Și, azmuțit câmpiei, un fluviu leșios; În gânduri încărcate, când
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
unei zile de vară până la lăsarea nopții. Vara, personificată într-o fecioară cu "buze roșii, cărnoase" se lasă atrasă de un "soare de foc" cu străluminări de aur, înconjurat de mantia ireal de albastră a cerului care devine, pe parcurs, vioriu odată cu lăsarea nopții și ivirea astrului selenar ce va arginta peisajul, adăugându-i mister și farmec deosebit. Gheroghița Durlan se retrage și ea sub "un cer senin, înalt", adormind între ierburi, simțind în suflet măreția naturii precum odinioară Coșbuc în
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
cu irizări roșietice de la razele soarelui ce reușea să se strecoare printre întunecimea adâncurilor tenebroase ale mării, spre norilor lipiți de orizont, ca sărutul unei codane îndrăgostite, de buzele vreunui fericit flăcău, apoi deveniră violete și apa mov deschis, spre vioriu. Din adâncuri se ridică centimetru cu centimetru, un cerc de foc ce creștea secundă cu secundă, ca voinicul din poveste, tot mai mare, tot mai portocaliu, tot mai aprins. Curând a ajuns cât roata carului și dintr-o dată și-a
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]
-
memorie și voință. Lanurile de porumb mărginesc forul roman, cu tulpinile lor uscate, arămii prin care ferestruiește vântul. Deschid fereastra. Mireasma toamnei umple spațiul prismatic al orașului, desenând frunze aurii de stejar pe case, străzi, dealuri, râuri. O mare cupolă viorie se ridică peste acoperișuri, ca o membrană încă umedă, desprinsă de pe un bob de strugure. O privesc cu ochi mari, clipind des, iar lumina fragmentata de ploaie îmi străbate cristalinul răsturnând brazii si stâlpii de înalta tensiune cu vârful in
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
între munți, se lipește de placenta străvezie. În penumbra catifelată a pupilei se descompune, ca un evantai, toamna. Înfășurată în mătasea privirii, mă scufund în irisul imens al cărui contur violet a devenit acum mai pregnant și înot printre celulele viorii până în centrul minții mele, acolo unde tocmai se naște lumina. Ochi în ochi, țeastă în țeastă, cu fratele meu tăcut. Încep să strig, dar glasul nu-mi străbate până la urechi. Se lovește de foițe, de petale și membrane concentrice, apoi
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
ce zboară ușor, prin aerul stins, până la ochiul orb al parbrizului. Mașina se oprește în fața casei mele, albe și solide, ca o insulă în imensitatea oceanului. Câinele începe să latre în timp ce eu descui, cu greu, poarta verde, de fier. Cupola viorie s-a transformat în nori repezi, fluizi, cu spinările cenușii. Urc scările, străbat coridorul lung, cu parchet de stejar și intru în baie. Deschid robinetul și mă privesc în oglinda de deasupra chiuvetei. Ochii mei...frumoșii mei ochi căprui. Și
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
La jurământ de taină, cu foc pecetluindu-l. Adună de departe ca oaspeți, zburătoare, Chiar Moș Martin agale pășește din bârlog Pe neaua toropită, rămasă de zălog Și zestre a miresei de verde născătoare. Decor de iarbă crudă, tușat cu vioriu Și bâzâit de-albine ce harnic robotesc Flori oaspete în voie grădinile gătesc, Aruncă-n jur arome, mălinul coliliu. S-au risipit în taină învoalări de fată Viața germinează în case și pe-afară, Le e la toți stăpână, Jupâna
JUPÂNA IARNĂ, DOMNIŢA PRIMĂVARĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367857_a_369186]
-
dor și durut, Tu ne-ai vindecat de cazne și urât. Satul natal Pios se-ndreaptă pasu-mi spre satul meu Răsfirat discret printre livezi și vii, În mijlocul unei mari împărății Cu amintiri ce-n tâmple se zbat mereu. Dintre orizonturile viorii, Dumnezeu m-a adunat cu mare greu, De parcă aș fi fost prețios minereu Al unui Vasile și-al unei Mării. Acum degeaba-i caut, departe-s duși, Cică s-ar fi pitit într-o poveste Și tot acolo ar fi
SONETELE LIMBII ROMÂNE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367103_a_368432]
-
de lumină a cuprins cerul ferecat de mireasma celor cuminecați în iubire. Șoapta lui, stăruința cea neînțeleasă în cugetul desprins din răscolul de slavă, scânteie-n făptura plină de râvna învăpăiată a flăcărilor de dor. Cuvântul lui înfiripat în prundul vioriu al Doinei, se prinde ca o lacrimă de foc în Numele de slavă al Domnului. Credința lui e amiază de duh brodată cu fir de ninsoare, ce se-nalță ecou într-o plămadă de îngeri, ca mărturie a veșniciei noastre. Ruga
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
tot ce faci, te întoarce spre nevinovăția din timpul prunciei. Porțile sufletului sunt mai larg deschise încât, scânteile de lumina și căldură își găsesc calea mai ușor spre semenii lor. Trăirile sufletești rămân vii, nu îmbătrânesc în ritmul trupului. Strunele viorii inimii mai pot spune taine în șoapte, gura mai poate gusta nectarul florilor de suflet, mai poate să soarbă roua de pe flori, urechea mai poate să asculte un cântec lin, uitând de tot și toate, ochiul mai poate să se
REFLECŢII ÎN OGLINDA DE NESTEMATE A MEMORIEI AFECTIVE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349391_a_350720]
-
E „Frumoasa Oltului”, înaltă, înmlădiată ca floarea soarelui pe raza luminii, merge pe vârfuri, tremurând suplu ca firul crinului și cântă fermecător! Străluminează în glasul ei de dropie a câmpului Olteniei și în duhul ce-i vibrează trupul, un arc vioriu care unește omul cu reveria. Înveșmântată în portul mirific popular, Elena-Daniela Cuculici poartă pe corp salbe de flori și armonii geometrice din cusături măiastre, cum își poartă catedrala vitraliile splendide pe sub ochii cerului! O țară fără fete frumoase ar fi
ELENA-DANIELA CUCULICI. MAIESTATEA SPIRITULUI NOBIL de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349795_a_351124]
-
Eleonora Dondesi O RAMURĂ O ramură Am rupt, Și încă una, Din pomul Înflorit, Parfumul Înmiresmează, Aerul, Ce primăvară A chemat, Glasul Neuitat, Ce înaltă Pasărea, În văzduhul Ce varsă Seninul, Pe pământul Ce respirtă Și în palmă Tot adună Vioriul. Referință Bibliografica: Eleonora Dondesi / Varvară Magdalena Măneanu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1179, Anul IV, 24 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Varvară Magdalena Măneanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
ELEONORA DONDESI de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349885_a_351214]
-
și tot întuneric... Se așeză jos lângă vizdurele unui izvoraș ce curgea din buza dealului... Își răcori fața, bău apă din căușul mâinii și culese flori de toate culorile... Se împodobise toată numai flori, flori albe, flori roșii, galbene, albastre, viorii... Se privi în oglinda apei, ce frumoasă era așa împodobită! Își despletise părul și-i venea până-n călcâie, un păr galben-auriu, mătăsos, era parcă o zână cu rochița ei albă, o zână din poveștile ei de copilă... Deodată se auzi
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
La un moment dat spre orizont, cerul la îngemănarea cu luciul apei ca o îmbrățișare tandră a doi îndrăgostiți, începu să se coloreze. Prima dată căpătă nuanțe de gri cu irizări roșietice, apoi deveniră violete și apa mov deschis, spre vioriu. Din adâncuri se ridică centimetru cu centimetru, un cerc de foc care creștea secundă cu secundă, tot mai mare tot mai portocaliu. A ajuns curând cât roata unui car și dintr-o dată și-a luat zborul spre înaltul văzduhului. Desprinderea
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365101_a_366430]
-
lumina toată curtea... Offf ! Îmi vin în minte câteva fraze din „Insomnii de mătase” de Fănuș Neagu: „Sunt seri ca niște păduri de lemn întinse de la un munte la altul ca să treacă pe umerii lor pâlcuri cu căruțe cu fân vioriu. Sus, se schimbă gărzile la palatul Lunii, dedesupt, râurile schimbă între ele zăvoaie, pești nemuritori, sălcii și hore în care se învârt, până la pierderea minții, flăcăi amețiți de zânele apelor „(...) Despre iele sau zânele nopții mi-a povestit bunica, veneau
FRIGUL ÎN LUNA MAI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366144_a_367473]
-
consilia pe sine în asemenea dilemă, dar nici nu solicită expres vreo consiliere “autorizată”. Starea lui de spirit nu e peste măsură afectată de acest accident, câtă vreme orice frază din opera marelui prozator are încă în inima redescoperitorului rezonanța “viorii cu mii și mii de strune”. Referință Bibliografică: HANU ANCUȚEI, LOCUL UNDE ÎNCĂ SE MAI ISTORISESC - ÎN DULCE GRAI MOLDOVENESC - FAPTE DIN VREMURI DE MULT APUSE / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 674, Anul II, 04 noiembrie 2012
FAPTE DIN VREMURI DE MULT APUSE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351264_a_352593]
-
greu, în urma căruia, părerea unanimă a profesorilor este că talentul Ioanei este mult prea vizibil pentru a fi irosit, așa încât îi recomandă să se reorienteze spre un instrument cu coarde, mai complex dar și mai dificil. Primii pași pe strunele viorii: “Are talent, dar nu vrea!” Părinții îi cumpără Ioanei o vioară Stradivarius și o duc la concerte, însă școala de muzică vine în conflict cu stilul ei de viață si cu dorința de a fi liberă. Are talent, dar nu
IOANA DUMITRIU – O VIOLONISTĂ APUSĂ PREA DEVREME (CAPITOLUL XXIII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356361_a_357690]
-
E cuvântul pe care- l rostesc în neuitate povești, Cu gutui si cu nuci, cu cireși parfumați, Cu furtună și tunet de Sfântul Ilie, Oriunde in lume, am fi o vreme, plecați, Tot acolo, în satul bunicii, într- o stea viorie, Cu gusturi plebee, mă- ntorc în umbrarul plin, Sub bolta de struguri și tufe de iasomie, La poarta bisericii, unde, în țintirim Cineva( nu spun cine!) mi- a menit de destin. Înțelegi de ce mi- e gândul captiv, acolo, în vie
GUSTURI PLEBEE de DANIA BADEA în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370949_a_372278]
-
-l lumineze la răscruci înspre grădină fericirii. Că-i trubadur prea bine știți, zburdalnic și cu capu-n nori, Ades se pierde prin frunziș, visând la stele în culori. Atras de-aroma primăverii, scăldat în vis de frenezie, Răsfăța corzile viorii fiind secondat de-o păpădie. Cu ochi zglobii că două perle și zâmbet de polen fardat, Sărut-aripa buburuzei și-oftează scurt și vinovat. Înduioșata mămăruța, respira clipă de tandrețe, Sub pleoape-i joacă bobi de roua, emoționată-i da binețe
GREIERELE ÎNDRĂGOSTIT de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370399_a_371728]
-
fete moldovence pietrene, Julia Jianu i-au dat muntelui două oglinzi! De atunci, muntele își înviorează cu rouă, ploaie ori cristale de gheață redingota îmbrădită, își scrobește gulerul dantelat și bătut cu stele sum bărbia granitică, își așează feșcheș jobenul vioriu din țesătură de cer și-o așteaptă cu dragoste pe Julia, căci muntele iubește în taină, cu iubire de luceafăr, trupul balerin și spiritul infinit, obrajii trandafirii, fruntea de lună și ochii de soare, picioarele din filon dăltuit, mijlocul pentru
JULIA JIANU. FRUMOASĂ ARTISTĂ MOLDOVEANCĂ PIETREANĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369428_a_370757]
-
trebuia să-l ajute în afacerea sa. Bine că n-a mai venit și Dora! Era atât de optimist că livrase plantele și urma să încaseze primele sume din afacerea lui de capitalist, încât zările destinului său i se păreau viorii și din ce în ce mai luminoase. --Zilele astea, își spuse, livrez și restul de saci din stoc, apoi mă interesez de unde să recoltez la toamnă bobițe de cătină albă. Ah, asta ar fi afacerea vieții mele! În toamnă pregătesc terenul de pe izlaz și
SRL AMARU-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352832_a_354161]