131 matches
-
și pentru că Serghei Coloșenco pleacă pentru câteva zile la căsuța de la Oituz, îi dăruiesc șase exemplare să le ofere prietenilor. În casă e o temperatură acceptabilă, casa fiind umbrită de pomi și viță de vie, în timp ce afară e o adevărată vipie încât poți prăji oul la soare... Și minunatul meu prieten Fetescu zorește să ajungă acasă... Puțin după ora 19 mă sună din București Mariana, foarte bucuroasă, mai ales după ce doamna Maria Popescu i-a dat să citească recenzia mea din
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
orbească soarele - de care se apăra din când în când și ducând brațul lui moale, cărnos la frunte - iar gura sa blănoasă era deschisă de atâta râs. Iii-dii-otule! îi spunea lui fiu-său. Dacă petrecerea începea după ce se mai dusese vipia în ziua respectivă, era posibil să vină și William Einhorn; îi puneam scaunul cu rotile în plasa de bagaje a Stutzului, iar nevastă-sa ducea umbrela sub care stăteau amândoi. Frate-său sau eu îl luam hopa-sus în spinare, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
greu și de primejdios, peste mări, munți, prăpăstii, pustiuri, râuri, lacuri și torente, prin păduri interminabile, cât veacul, cu urși, lupi, râși și tâlhari, la pândă; drumul șerpuind agale, prin poieni, prin lunci, pârloage, miriști și câmpii, prin praf, sub vipia soarelui încingându-le armurile ori sub văpaia înghețată a lunii; drumul nesfârșit, întortocheat, drumul fără de întoarcere, către Pontul Stâng, și mai departe, înainte, mereu înainte, înspre stelele reci și neprietenoase ale Nordului. Cu un an mai devreme, slăvitul Bela, Regele
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cugetului și purității; nu-i mai puțin adevărat că Hyperion și profesorul Blaise (ispitit în anii nebunatici de un lumesc ritmat de muzică de jazz) n-au rămas insensibili la chemările vieții sublunare, că aripile acestuia din urmă au străbătut vipiile trăirii în deplinul înțeles al termenului ori e cazul primului au stat la primejdioasa (critică, spun matematicienii) distanță de ele."131 Argumentele lui Nicolae Manolescu din volumul al doilea al eseului Arca lui Noe sunt cunoscute și nu zăbovim asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de altfel, ținta demersului liric al lui T., în care, alături de reconstituirea din frânturi de amintire a unui climat erotic particular, pendulând între adorație și mâhnire, evocarea peisajului bălților brăilene, a aerului straniu, vag exotic al cheiului portuar încremenit în vipia unei amiezi de vară și meditația în jurul invenției poetice (,,Cine adulmecă pe ape cântul / cu rotiri de uliu scăpătat?”), adesea cu inflexiuni agonice („Din vreme clipele nu se mai rup, / prin aer nu se prinde vreun cuvânt. / Sub mână se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290288_a_291617]
-
clarviziune pe câmpul de bătaie, ca și printr-un neclătinat simț al dreptății, dublat de un ager instinct al vredniciei. Ca într-una dintre nuvelele de început, în vremea secetei de după război este plasată și tema romanului Gura lumii (1982). Vipia care pârjolește totul îi secătuiește de puteri pe locuitorii unui sat din Moldova (unul, printre multe altele) și, torturați de foame, ei se sting pe picioare sau se descurcă fiecare cum poate. Un misticism degradat reactivează arhaic eresuri, descântecele caută
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286832_a_288161]
-
forma dominantă a reliefului românesc. 29 De exemplu, Teleorman provine se pare din cumană și înseamnă pădure nebună (ca și corespondentul Deliorman, situat între Balcani și stepa dobrogeană, provenit probabil din osmanlie). 30 În zona apendicelui (România), nu se înregistrează vipiile din inima stepei și nici gerurile aspre din Asia Centrală. 31 Un nou model care tinde să se impună față de aceste vechi concepții imperiale ar putea fi, totuși, considerată Uniunea Europeană. 32 Chiar până astăzi, în Pocuția se păstrează nenumărate toponime românești
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
cu mâna dreaptă făcea deasupra moartei semnul sfintei cruci cu sticla, din care gâlgâia vinul roșu, simbol creștin al sacrificiului suprem. La o distanță cam de vreo 10 metri de scena pe care v-am relatat-o, ascunzându-se de vipia nemiloasă a soarelui în coroana unui vișin umbros, doi guguștiuci dezbăteau, în graiul lor, spinoasa problemă a perpetuării vieții într-o altă lume, în alt univers. Vezi, draga mea, ce viață chinuită a mai avut și babica asta. Și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
că nu se cunoștea mare lucru din ce făceam trei inși de dimineața până seara. De pe o zi pe alta, tuburile erau Încărcate În camioanele clienților, așa că bătătura aia de șantier rămânea mereu goală. N-o fi murit nimeni de vipia asta nemernică, eh, câteșitrei aveam răbdare, răbdam și ne otânjeam În credință pe lopată și ciocanul de bătut tuburi. Dacă nici pe Leontina nu-i dădea mâna s-o cruțe, cu atât mai puțin l-ar mai fi lăsat moșu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
rămas cu două sute pe zi bani curați, nicăieri și niciodată n-am fost atât de sătul atâtea zile-n șir, așa că nu văd rostul. O să mai stau pe-aicea, da, n-a murit nimeni nici de muncă și nici de vipia asta nemernică. — Du-te singur, Laure, dacă zici că ți s-a urât. Când mi s-o face dor de tine și de Gilbert, vă caut io. Mai rămân pe-aicea cu Andrei, să vedem ce s-o mai alege
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de celofibră pline cu nămol. Prin mulțime se apropia o fată cu o lădiță identică, o blondă-roșcovană-aurie despre care am crezut o secundă că-i Steluța. Era ceva mai Înaltă și mai robustă decât Steluța. Avea brațe puternice, fierte de vipie, și maioul negru i se mula pe un bust sănătos, cu sâni mici și erecți. Șortul larg Îi flutura până-n dreptul genunchilor drapelul american, dungat alb-albastru pe un crac și cu stele roșii pe celălalt. Când a trecut prin dreptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ecranează, limburile stratificate prin care se coboară până în "fără-de-fundul visului etern", în "negrul afund fără de vad"28. Revelarea revelatului nu apare decât pe un fond revelator: în obscuritate, în banalitate, în sărăcie, în pustie 29. Coborârea în lumea pustiită, "în vipiile marii asceze"30, este o treptată eclipsare a determinațiilor mundane. Cel care pășește "spre golul de dedesubt"31, încolăcindu-se - cum spune poetul - "pe bezna ce duce-n adâncime"32, îndeplinește un act de expiație, reducție radicală prin care ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de un subit elan, ignorând căldura care parcă se întețise. La Bașcov însă, nici pomeneală de Mioara, puștiul îi dusese cu preșul. Ba mai mult, așa cum nu se prea întâmpla, țărmul nisipos al Dunării era pustiu la ora aceea - ca și cum vipia îi alungase pe toți amatorii de plajă, silindu-i să rămână acasă, ascunși la umbră, în cotloane răcoroase. Cei doi băieți s-au retras în păduricea din apropiere, pe malul înalt și abrupt. Dezamăgiți, voiau să-și tragă nițel sufletul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
sau nu la ei acasă, dar toți cu ochii țintă la mămăligă, scărpinându-se de purici și de căpuși În fața focului cu limbi țâșnite din curpenii trosnind și scăpărând În noaptea cu șoapte și tălăngi obosite de umblet și de vipia unei zile Întregi de vară. Am mâncat din mămăliga răsturnată, galbenă și aburoasă cu Măriuca mea cea frumoasă, pofticioasă și cu stomac bun, cum și din mărunțișul lor de pește sărac, făcut repede o fiertură de ciorbă, și din cașul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Numai să apuce, zâmbește Ștefan mefistofelic și își freacă palmele. Aferim Mahomede! Aferim!... "Bine!... Minunat!... Fantastic!... Aferim!" îl atacă Stanciu. Nu pricep, te bucuri?! Cum să nu mă bucur?! izbucnește Ștefan. Greșeală peste greșeală... A pornit și-o să ajungă pe vipia lui Cuptor, că nu puteau veni, omenește, mai la toamnă, pe răcoare. Din aiasta se vede cât de mâniat e Mahomed. A dat ca orbeții : prima mare greșeală... Să pohtească! Îi stropșim! Îi... îi... se entuziasmează Mihail. Ciocu' mic! Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
răzleț. În schimb, noaptea prinde viață, se deschid restaurantele, începe viața de noapte... Este ora 14: 00 și o căldură infernală...norocul nostru sunt prosopelele umede pe care le aplicăm pe ceafă să ne mai răcorească pentru a rezista în vipia de afară. Asakusa 16. 08. 2009 Festivalul Bon...se serbează pe data 13-16 august (calendar solar) și simbolizează momentul în care spiritele strămoșilor se reîntorc în mijlocul familiilor. După ce în locuințe s-a făcut curățenie generală, se purifică spațiul cu tămâie
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Ioan Holban E un drum, aproape obligatoriu în fiecare vară, de la Iași la Neptun, trenul oprește în gara ; farmecul special al locului se descoperă la întoarcere, cînd garnitura oprește acolo la vremea după-amiezii: vipie, aer năclăit în mierea unui soare albicios, fierbinte, cîțiva cîini abia mișcîndu-și coada după pomana călătorilor, oameni din tren alergînd după o sticlă cu apă (dar nu e Caragiale cu "un pahar cu apă, rogu-te!"), nădușeală, chipuri tuflite de
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8743_a_10068]
-
reveriile livrești: Țăndărei, sub numele de Huzurei, constituie miezul romanelor Mai mult ca perfectul (1984), Natura lucrurilor (1986), Pontice (1987), Geamlîc (1988) și, postum, între timp (1990). Ce e Huzurei-Țăndărei în proza lui Paul Georgescu? Un loc pustiu, toropit de vipie, cu oameni lingavi, mereu nădușiți de căldură, mișcîndu-se alene de la o cîrciumă la alta, printre muște, ghiozuri și închinîndu-se zeiței atotputernice care este siesta: "la diuseor dă la vi!" - iată ce caută și, culmea!, găsesc cei din Huzurei, locul unde
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8743_a_10068]
-
gros", se discută aprins politică, se dau pronosticuri, au loc anchete, urmăriri, se consumă drame, se mănîncă vîrtos și se vînd (cumpără) fete de măritat: o lume cu viața ascunsă, dar atît de exemplară pentru acel timp. Copleșit, vara, de vipie și, iarna, cutreierat de viscol, departe de "lumea dezlănțuită" a Capitalei și încă departe de vacarmul comercial al Brăilei, Huzurei nu este un loc tocmai liniștit pentru că, iată, aici se petrec, într-un scurt interval de timp, două crime dintre
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8743_a_10068]
-
care românii vor să scape - și odată ce vor avea pașapoarte, vor deveni problema Marii Britanii". Miezul prozei lui Paul Georgescu este, iată, miezul problemei traficului de minori din Londra, întru gloria urbei ialomițene ai cărei locuitori - unii, e drept - au schimbat vipia și tihna siestei din Huzurei cu ploile și ceața din Londra. Viața bate cartea? Da, pentru o zi-două, pentru că Țăndărei tot Huzurei (de la "huzurit", nu-i așa?) rămîne: acolo, în ficțiunile unui prozator care, în ultimul roman, tipărit postum, predă
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8743_a_10068]
-
dimineața) și-o iau, premeditat, spre geana de zare muntoasă, cea pe care Conu’ Mihai pretindea că o și străvede din campanila sa de la Copou, deslușindu-i chiar, printre irizări, Ceahlăul. Ce lume, boieri dumneavoastră! Cum venea vara, cum frigea vipia, pleca toată lumea (bună) într-acolo. Promenada de la Agapia sau de la Văratic, dar și cea de la Bălțăteștii Adelei lui Ibrăileanu refăceau Lăpușneanu și Carol. Unde-i lumea aceea îmbătată de propria ei frumusețe! Dar și lumea mai de dincoace! Rămînînd un
Peste Ilici dus-întors by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13553_a_14878]
-
tablă care în timpul războiului adăposteau etanș măștile contra gazelor. Tîrzie ofrandă casnică adusă geniului tehnic nemțesc: acele cutii nu rugineau. Caragiale știa ce înseamnă căldura de București și a scris despre toate momentele ei, 24 de ore din 24. De la vipia matinală din Petițiune, cea cu apa "fil.. flir... filtrată" în care petentul transpiră rău și e însetat, iar amploaiatul se isterizează, pînă la năucitoarea căldură nocturnă din Grand Hotel... care îl face pe povestitor să noteze: "Simț enorm și văz
Antidotul literar al caniculei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9533_a_10858]
-
Cuprinde o lecție magistrală, de demnitate umană, de vitejie românească, de suferință liber consimțită, fără ifose sau moralizări, fără bătutul cu pumnul în piept. Dar mie, păcătosului, numele de familie demn de reverență al comandorului aerului mi-a redat întocmai vipia unei veri de demult, a unei vacanțe studențești toride pe țărmul mării, la Costinești, pline de țipete de pescăruși, de salinitatea văzduhului, de sângele fierbinte al celor douăzeci de ani câți număram în 1965. {i deodată am redobândit imaginea de
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
sîcîia și Rilke, dulce, metodic, cu acea carte rătăcită, căutată, intruvabilă (Însemnările lui Malte Laurids Brigge) în cotloanele încăperilor apartamentului năpădit de bălării minuscule, otrăvitoare. Mă îndurera lipsa lui, ca mentor suprem, prieten și ajutor în susținerea toamnei în toiul vipiei solare. Nimeni nu mai credea că va veni (la mine deja apăruse!) și alt anotimp. Se încăpățînau să clocotească în hotărîrea caniculei. Și, oh!, cîtă dezordine în odaia ticsită de ziare și volume sprijinind pereții să nu cadă peste trupul
Iminență autumnală (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14594_a_15919]
-
cu brazde bine hotărîte, unde numai Manole avea voie să spună ce flori se pun: trandafiri, hortensii, iasomie, tufănele. Asta ca să nu mai vorbesc de primăvăraticile narcise, brîndușe și lalele. Pe urmă mai era nucul, cu hamacul de sub el ; în vipia verii toată familia se cuibărea la umbra lui ocrotitoare. Și mai era ceva. În casa asta nu s-a lenevit niciodată. E adevărat că și aici Manole dădea tonul. Cînd ne-am căsătorit ( în 1985) era pensionar ; asta nu-l
O convorbire cu Georgeta Filitti by Laura Guțanu () [Corola-journal/Imaginative/13666_a_14991]