169 matches
-
1941) Pianist, compozitor și pedagog italian - Scene coregrafiche op.12 (1979) - Danza violenta, Intermezzo, Intermezzo bis Capedant, Philippe (n. 1934) Compozitor și pedagog francez - Mascherata con variazioni Carleton, Nicholas (1600 -?) Compozitor englez - A Verse „ for two to play on one virginal or organ " Casella, Alfredp (1883 - 1947) Compozitor, pianist, dirijor și pedagog italian - Pagine di guerra, op. 25 (1915) - Pupazzetti, op.27 - 5 Piese (1918) Castaldi, Paolo (n. 1930) Compozitor, dirijor și pedagog italian - Voce interioară (1974) Chabrier, Emmanuel (1841 -1894
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
mai mare implicare "subiectivă" și fără niciun criteriu estetic, probabil fiindcă intelectualul, frustrat în amor, ajunge să descopere în artă prilejuri de satisfacție... erotică 133. Iar planturoasa Igeea, cu sângele clocotindu-i în vine, nu are ce căuta în vecinătatea virginalei Madonna della Sedia. Amorezatul fără speranță o întrezărește mai curând în figurile pictate rudimentar de pe "frescurile" prerenascentiștilor de aici concluzia că arta primitivă e "sinceră" și mai "expresivă", deoarece ar reflecta direct "adevărul" sentimentelor 134. Ca în melodramă, de pildă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
speranța de a o găsi mai ispititoare decât ar fi ea, cu adevărat, "în realitate"165. Nu întâmplător, portretul femeii apare stilizat la extrem, în maniera canonică a erminiilor bizantine, pentru a sugera, prin figurația sa abstract-hieratică, impresia unei purități virginale, de imaterială și neliniștitoare frumusețe: "un trup mărunt, vaporos și gingaș; mîini subțiri cu degete străvezii; un chip de fecioară cu licăriri de opal și luminat de doi ochi mari negri de dedesubtul unei bolți încununate de suluri răzvrătite de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Iubirea e lumină, iar iubita apare ca o întruchipare a luminii lăuntrice. Ea este înger, stea, „marmură albă”, „floare albă de cireș”. în creația lui Eminescu lumina nu e doar feerică, pitorească, ci devine purtătoarea unor semnificații valorice, sugerând angelicul, virginalul, edenicul, metafizicul; ea luminează și iluminează. Prin lumină, Eminescu materializează frumusețea sufletului, așa cum bine remarca Rosa del Conte în volumul Eminescu sau despre Absolut<ref id=”15”>Editura Dacia, Cluj, 1990</ref>. În poemul Memento mori, Dacia Felix e descrisă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
actelor are o răsfrângere metafizică directă. Ideea sacrilegiului, tulburând cadrul nu va mai putea fi oprită. Melcul este un simbol al increatului, tot atât de complex ca și Oul dogmatic. El este din punct de vedere poetic o prezență simbolică (o formă virginală a existenței) mai ales prin atributul izolării. Cochilia sa îl protejează împotriva realului: „Copilul descoperă misterul increatului, transformă în act starea de virtualitate”.<ref id=”27”>Ion Barbu, Poezii, Introducere, tabel cronologic, comentarii și note critice de Marin Mincu, Editura
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Găsim o sensibilitate similară pentru "auratic" la Cezar Bolliac, care a lăsat rapoarte amănunțite ale expedițiilor sale arheologice de la sfârșitul anilor '60, pline de reverii în marginea vestigiilor. Rețin episoadele care relatează impresiile de la deschiderea mormintelor antice. Autorul observă contactul virginal cu lucrul vechi în descrieri detaliate care, sub pretextul consemnării tehnice a tuturor etapelor descoperirii, concentrează o atenție aproape suprarealistă la prezențele subtile și diafane, ferite miraculos de distrugerea timpului: Am putut parveni la dezlipirea capacului și la descleștarea lui
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
bate clipa” - Cântec din fluier) li se găsește alinare în „experiența naivității” (Emil Cioran) și a imanenței divinului. Iubirea și nunta, universul gospodăriei, paradis terestru în mic, proliferarea de roade („Auzi?/ Cartofii sunt lehuzi./ Ascultă, harul a trecut prin ei/ Virginal, candid și holtei./ Dumnezeiește.”) transcriu un rit al sacralizării existenței: integrarea în ciclurile unei vitalități cosmice, fără moarte (Înviere, Dragoste, Căsnicie, Har). Mesageri îi sunt buruienile „cu fir aprins”, lăcusta, pământul, toate cele ce, fără glas, mărturisesc prezența lui Dumnezeu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
etapă este comunicarea într-un orizont epopeic, dar și cerebral încifrată - tiparul de adâncime e în barbiana Riga Crypto și lapona Enigel, afină fiind și „ceremonia” hibernală regizată de Gabriela Melinescu - a unei treceri inițiatice: „dezghețul” albului „boreal” al inocenței virginale, sub valul cald al mareelor din „sud”, amplificat de la susur la torent stihial de zăpezi arzătoare, năruind geografii, zeități, idoli și zăgazuri, până la ultimele „insule” din memoria primordială imaculată. Tumultul eului e impersonalizat în alegoria barocă a unei antropologii mitice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
vibra la „timbrul unic” și de a-l circumscrie, în comentariu strâns analitic, de-a dreptul exemplar.”5 Întro mereu reînnoită tentativă exegetică, Vladimir Streinu a tins, așadar, sisific - „spre nucleul iradiant al operei și spre un mereu altceva, obsedant, virginal, fremătător.”6 În suita de contribuții exegetice contemporane, unele aplicate și exacte, altele mai expediate și complezente și doar puține substanțiale ca densitate ideatică, paginile lui Lucian Raicu sunt profund instructive și pilduitoare din perspectiva exigențelor critice autentice: o sagacitate
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
luxul, ELISE evocă, prin intermediul celebrei "Scrisori pentru Elise" de Beethoven, tînăra romantică și arta: lux, romantism, frumusețe sînt în concordanță cu imaginea Guerlain. LYS se găsește la intersecția stereotipului tinerei fete (prin stereotipul tinerei pure ca un crin, al crinului virginal...) și al lui LISSE, care pune în evidență o proprietate a produsului subliniată atît de text, cît și de numele de categorie "ten fluid". Se exploatează, de asemenea, expresia idiomatică care permite crinului să metaforizeze tenul ideal ("a avea un
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
anumite înțelepciuni practice, deși justificările diferă. Argumentelor sociale și juridice ale filozofilor greci, care invocau datoria față de societate și regulile de echilibru psihosomatic, li se adaugă motivații mult mai profunde. Justificarea protologică a unor aspirații (cum este dorința de integritate virginală prin referința la Adam) are drept corespondent o profundă dorință de participare anticipativă la condiția eshatologică a omului. Foucault subliniază însă diferențele exterioare în comportamentul sexual impus de creștinismul politic instaurat prin dinastia constantiniană 4: „Biserica și preoțimea au susținut
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
aspect esențial: "Acceptarea sclaviei erotice se asimilează simbolic vânătorii, o coborâre la condiția existenței comune muritorului, ființa mărginită, înlănțuită. Acest aspect legendar se destramă deliberat în Istoria ieroglifică. Inorogul refuză cu cinism rugămintea de a fertiliza fecioara, născută din laptele virginal, evitând astfel tragedia sacrificiului ființei sale, dedicată altei cauze, năzuind spre absolut"53. Acest comentariu merită continuat. Cred că este vorba de o situare polemică premeditată a lui Cantemir în raport cu tradiția medievală, căci el refuză să respecte exact elementul esențial
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cearceafurile albe din moschee se afla un mort... Seara la Samarkand, în luna mai, este răcoroasă și parfumată. Parcul din centrul orașului oază de verdeață, de dimensiuni considerabile este năpădit de flori. Predomină în acest anotimp iasomia, cu parfumul ei virginal, odihnitor... Ar fi o nebunie să ne culcăm. Este ultima noastră seară în Orașul Albastru. Ne urcăm pe terasa de la etajul XI al hotelului pentru a mai privi odată cupola de azur așternută peste trupul lui Timur, ale fiilor săi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
se cade...” 10 Întocmai cum visa gazetarul Mihai Teliman, ieșit de la catedră și pătrunzând în „breasla jurnaliștilor care e ca adâncul de mare, cine pică o dată înăuntru, nu mai scapă”... Dar sosi-va și ziua noastră de înviere. Razele ei virginale se arată deja pe vastul orizont al neamului nostru. Atunci vom putea și noi zice: „S-a împlinit!” „Și încărunțiții noștri părinți și protopărinți vor pune liniștiți capul spre odihnă, murmurând cu evlavie și mândrie: „În mâinile tale generațiune bravă
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
sprintenă fecioară de marmură, care s-avântă, ageră și ușoară, sub cețurile dese ale tunicei ei spartane, scurtă în poale și larg despicată la umeri"62. Statuia din secolul XIV "nu mai are nimic din aspra candoare și din energia virginală a anticei Artemide"63. În cazul gravurii lui Durrer, demersul este invers: atomizarea discursului precede numirea subiectului descrierii. Fragmentul descriptiv începe prin a reprezenta fundalul/backgroundul gravurii și termină prin a menționa (a numi) subiectul descrierii - Sfântul Hubert, patronul vânătorii
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
amintirea Ardealului mă doare” (Poem pentru o biografie) - sau dacă face trimiteri la istorie - „Decebal mă strângea la piept / trec în împărăția istoriei” (Esență, Mit) etc. O senzualitate difuză se insinuează prin retortele cerebralității, configurând o imagistică mitologic-bucolică sau naturist virginală, din care nu lipsesc fantasticul domestic, inserția livrescă sau pirueta ironic-spirituală: „Hai să ne plictisim împreună, / dar nu oricum... / este foarte important cum folosești / elementul candoare / doar știi / reginele își iubesc supușii... / până atunci, / eu voi privi șoseaua / îmbătând pionul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288899_a_290228]
-
Iătul - în viziunea poetului Mihail GĂOățanu - preferă acea insulă a interiorității. Se simte protejat de emoții, de suferință, de contactul cu „răul”. Nu „nașterea” este punctul nevralgic, adică ieșirea în lume, ci „despărțirea” de lumea de vis, de-acea puritate virginală. Un refuz de a pierde valorile acumulate de sistemul senzorial și perceptiv, în acea fază de făt. Teama de a nu pierde inocența. Sfiiciunea de a se confrunta cu nemiloasa (duplicitara) realitate. Acest ultim triptic, alcătuit din douăsprezece cânturi (cântece
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
naturii. Noaptea lui Ion este o contopire a tuturor principiilor pure, prin scufundarea în izvorul dintâi al tainelor celor mai adânci. în această noapte firea își depune vălul de mireasă și îmbracă fastul maturei maternități. Este rămasul bun al castității virginale, spre împlinirea misiunilor celor mai adânci, materne. Este sărbătoarea nunții naturii la care toți cei pregătiți sunt chemați. Cine poate trăi sensurile curate ale acestei nopți, i-a fost dăruită cheia celor mai adânci cunoașteri. Aceluia i s-a vestit
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
a lumii"23. Este chiar forma inimii ce respiră în ritmul undelor cosmice 24, receptacolul în care absolutul "prinde corp", iar lumea se arată "ca o palingenezie a ovalului"25. Inima e forma cerului în noi, ovalul ei fiind "profilul virginal al tuturor formelor", "o mai clară conștiință a cerului esențial"26, iar cerul e în inimă, în locul care îl primește la sine și îi întipărește forma. Inima e locul prin excelență al posibilului 27, și prin urmare arhetip al lucrării
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
26. 21 Dan Botta, Frumosul românesc, în op. cit., p. 66. 22 Dan Botta, Charmion, în op. cit., p. 23. 23 Ibidem, p. 30. 24 "Ritmul cosmic incide, în inima noastră, armoniile lumii se dezvoltă, o vastă respirație palpită în ceruri, sânul virginal al nopții se ridică și se pogoară" (ibidem, p. 27). 25 Ibidem, p. 32. 26 Ibidem, pp. 43, 53. "Conștiință limpede a ritmurilor, ascultare a orbitelor" (ibidem, p. 54), "actul sufletului contemplându-și esența" (ibidem, p. 55). 27 Precum "în
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
plec, mă înălț, mă înălț de la pământ, însă cu încetinitorul, zbor, mă duc spre slăvi, dar ca un melc, ca o broască țestoasă, încet, încet, urc în lumină și cu cât urc, cu atât lumina este mai intensă și mai virginală, sunt sigur că străbat zone neîntinate, nici un picior de om nu a pășit vreodată pe aici, prin valurile acestea de lumină pură, nou-nouță, fragedă, neatinsă, prin valurile, prin troienele acestea de lumină splendidă, o, și la un moment dat, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de alge violete, cu barba Încâlcită de scoici, venind spre noi Într-un cortegiu de tritoni, sunând din trâmbiți de sidef și cu cele cincizeci de Nereide jucăușe, abia ieșite din peștera lui Nereu, În toată strălucirea și candoarea lor virginală. Plângeți pe cei care, sub același climat violent și necruțător al mării, propriu și indispensabil crimelor pasionale, n-au simțit inima lor bătându-le să sară din Închisoare la vederea femeii iubite de odinioară, acum Însoțită de un altul; cum
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mea era vecină cu aceea unde dormea una dintre cele două slujnice, cea mică, o țărăncuță de vreo șaisprezece ani, ca mine, cam oacheșă, dar nu țigancă, cu forme plinuțe fără a fi durdulie, ispititoare și prin sfiiciunea ei, și virginală, și lascivă: prima femeie care mă ispitea. Mă masturbam imaginându-mi că o posed. Într-o noapte, cu imaginația fierbinte, foarte excitat, în erecție, nu m-am mai putut stăpâni, mi-am luat inima în dinți, am trecut tiptil în
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
și Oglinzile carnivore din În absența... Ziua mi-o petreceam ca un om „fără ocupație”, mergând la ștrand, plimbându-mă cu Pax sau cu vreo domnișoară; sau primind vizite galante și între ele vreau s-o amintesc pe frumoasa și virginala Vera, ce s-a apropiat de mine fără rezervă, cu frică, dar și temerară - ea era una dintre frumusețile cert virginale ale orașului și vizitele ei la un „crai” cunoscut și singuratec ca mine puteau să-i creeze nu numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Pax sau cu vreo domnișoară; sau primind vizite galante și între ele vreau s-o amintesc pe frumoasa și virginala Vera, ce s-a apropiat de mine fără rezervă, cu frică, dar și temerară - ea era una dintre frumusețile cert virginale ale orașului și vizitele ei la un „crai” cunoscut și singuratec ca mine puteau să-i creeze nu numai dificultăți de conștiință, dar și în familie sau față de opinia atât de tiranică a micilor orășele. Ea se pregătea să-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]