2,463 matches
-
al comentariului. Rezultatul rămîne totuși șocant, în măsura în care în text persistă numeroase neologisme, în mod special anglicisme, iar calcurile și inabilitățile sintactice compromit parțial receptarea. Dependența stîngace de limba originalului se vede la fiecare pas: în punctuație, mai ales în utilizarea virgulei în conformitate cu regulile englezești și în contradicție cu cele românești - "A nu sesiza pericolul, este o mare vinovăție"; în morfosintaxă - de pildă prin frecvența cuvîntului popor (= people) cu acordul predicatului la plural, sau în exprimarea și repetarea pronumelui-subiect ("ea a fost
Stilul religios și stîngăciile traducerii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11726_a_13051]
-
În același ton acuzator, pe care l-ați folosit împotriva domului Ilarion Voinea, gestul dumneavoastră de fraternitate cu ideile promovate de statul terorist Israel, vă situează la nivelul extremismului sionist. (sic! mare grijă, tinere om al legii, măcar la biata virgulă dintre subiect și predicat!) Și domnule Pavel Șușară (sic!), puneți mîna pe carte și citiți ce-i aia xenofobie. Cu respect, Lucian Handra”. Cam atît de la Cluj. În rest, vorba d-lui Ilarion Voinea, rămîne cum am stabilit! (P.Ș
La umbra aceluiași monument stalinist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12989_a_14314]
-
sarazin e un termen apărut în Evul Mediu, traducerea corectă pentru Antichitatea târzie fiind „saracen”; p. 120: „anticiparea quinquenaliei /scris cu un singur n, ca și la p. 119/”; 122: „sărbătorirea quinquenaliei (sic!)”; Greșeli gramaticale; numărul lor este foarte mare: virgulele, mai ales, par a fi o adevărată pacoste pentru cele două tălmăcitoare, pentru că sunt puse sau nepuse exact acolo unde nu trebuie - vezi, de exemplu, p. 30 („Un elogiu adus de consulul Claudius Mamertinus, (sic!) în prima zi din ianuarie
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
zi din ianuarie 362”), 83 („Frecvența invaziilor barbare, (sic!) în Gallia în anul 355, (sic!) a determinat o creștere...”), 85, 113, 129 („e posibil, (sic!) să fi început”; „să aștepte sosirea armatei lui Nevitta, (sic!) și”), 163, 164, 174, 175 (virgula între subiect și predicat: „Tonul fanfaron, insistent și rănit al acestei afirmații, (sic!) anticipă deziluzia împăratului ce va urma, (sic!) cu antiohienii recalcitranți și cu alții care i-au refuzat pretențiile”, ca și la p. 233) 183, 188, 198, 199
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
împăratului ce va urma, (sic!) cu antiohienii recalcitranți și cu alții care i-au refuzat pretențiile”, ca și la p. 233) 183, 188, 198, 199, 201 (între principală și completivă di rectă, ca și la p. 251), 206, 207 (lipsa virgulei după gerunziala aflată înaintea regentei: „Viețuind cu Depravarea (sic!) este Isus”), 222 etc.; dezacordurile se întâlnesc la tot pasul - vezi, de exemplu, p. 100 („o hoardă de franci de pe țărmul stâng al râului provocau (sic!) un dezastru de proporții în
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
subvenții (și, încă, în rate, așa că cu greu au înțeles ceva din ele!) din toată presa culturală. Cu mult mai mici decît publicații lunare, de pildă, cu cheltuieli incomparabil mai mici. Tot restul e zvon sau, vorba d-lui Tupan, virgulă între subiect și predicat. * Într-un număr anterior al Luceafărului, dl. Tupan explicase bizara situație într-o scrisoare către APLER. Se pare că nu se făcuse auzit. * Poate de data asta! * CONTEMPORANUL din februarie este dedicat lui Nicolae Breban, la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13051_a_14376]
-
era previzibil, pentru mințile lucide, va să zică, neadormite de gogoși, s-a produs. De la începutul mandatului său ministerial, bugetul alocat culturii a fost extrem de mic. Aproape că este jenant să-l și pronunți. Mite să contezi pe el. Ceva cu zero virgulă zero... și așa au rămas: dl. ministru mut ca o lebădă în fața premierului arogant-autoritar și procentul minuscul. Deși, toți directorii instituțiilor culturale ieșene, responsabilii cu monumentele patrimoniale își puseseră, cum spuneam, mari speranțe în promisiunile senatorului-ministru. Probabil, luau în calcul
Demagogi cu ștaif by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/13079_a_14404]
-
părțile lipsă ale monumentului din fața sa. Semn de carte Uneori cantitatea acordă valoare precum orice exasperare. Lîngă Gilort Nori plutind impasibili pe zări precum versuri albe izvorul se usucă precum o pată de cerneală ieri o furtună de puncte și virgule a doborît un nuc. De vară Furnici încleiate-n mierea Soarelui flori mai înalte decît dealul miresme de nuc ce se zbat cum o aripă pămîntul răgușit pe limbă cum apa linia funicularului șerpuind la-ntîmplare pe cer deasupra creștetelor noastre
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8981_a_10306]
-
gardul uitării. 981. Orice minune este o rază umilă din adevărul ce ar fi trebuit să-l știm despre noi În Iluzia Vieții. 982. Doar cel ce se Întreabă va ști cât de mult nu știe. 983. Durerea este o virgulă ce pare eternă după o Întrebare fără de răspuns. 984. Ce s-ar face viața fără intrigă iar ambele fără de Destinul care să le tempereze prin moarte? 985. Vorba lumii este refularea Iluziei Vieții conștientă În subconștient că totul este o
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
înmulțește la geamuri sora cu cearcăne verzi nu mai are seringi dacă vrei te poți întoarce în sinele tău acum că anotimpul nu se mai lasă sedus de culori nu-ți mai pasă Chenar de searî E o seară a virgulei ce va urma nu se știe plopii se scurg înspre cer implorând poate o stea să se smulgă de acolo ninși s-o atingă albi s-o iubească tu cea mai tristă Marie din lume strângi la piept un mănunchi
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/9603_a_10928]
-
lapte boul Marii e tot bou pe un orificiu plat nu-ncape un alivanti el iubește indiscret și incestuos o Tanti cu un sfert de duduiță și o clipă onanistă nu poți face vreo halviță: dar În rime doar există virgulă și de la cap ca un limax balerin ce-a-nghițit un handicap printre tufele de crin preoții nu pot ierta gândul care Îl Încurcă și-n licori de curara și curka...rămâne curka. STRUȚUL DIN PONTUS cu creionul acesta bont voi urni
Incognito. In: Editura Destine Literare by George Filip () [Corola-journal/Science/76_a_302]
-
strâns, acela care indică forme legate, iar după expresie urmează trei puncte (de suspensie), exact așa: Luminarea-i stinsă'n casă... somnu-i cald. Titu Maiorescu păstrează În prima ediție termenul, dar mărește pragul apostrofului, ca pentru forme disjuncte, și pune virgulă În loc de trei puncte, adică așa (sunt redundant pentru că-mi este teamă de tipografi și de computerul care și-a „implementat” ortografia actuală): Luminarea-i stinsă 'n casă, somnu-i cald, molatic, lin. Celelalte ediții păstrează, În serie, apostroful larg maiorescian dar
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
profesor de română în „cercul autorilor dispăruți" (a se citi „încă neincluși" în programa școlară)? Cum să-l convingi că un profesor de literatură nu e un arbitru care trebuie să fluiere la fiecare greșeală de exprimare și la fiecare virgulă. Nimeni nu dă niciun ban pe virgule în România de azi. Pe idei inovative, cu siguranță! Cum să scoți un profesor de română din sala de clasă și să-l aduci la o prezentare de carte alta decât a culegerilor
ALECART, nr. 11 by SIDONIA SERINOV () [Corola-journal/Science/91729_a_92898]
-
a se citi „încă neincluși" în programa școlară)? Cum să-l convingi că un profesor de literatură nu e un arbitru care trebuie să fluiere la fiecare greșeală de exprimare și la fiecare virgulă. Nimeni nu dă niciun ban pe virgule în România de azi. Pe idei inovative, cu siguranță! Cum să scoți un profesor de română din sala de clasă și să-l aduci la o prezentare de carte alta decât a culegerilor de colecție? Să gândești literatura pe termen
ALECART, nr. 11 by SIDONIA SERINOV () [Corola-journal/Science/91729_a_92898]
-
Ibrăileanu este editorul și comentatorul care a trudit și gîndit cel mai intens dintre toți editorii și comentatorii lui Eminescu. Din el au crescut și G. Călinescu, și Perpessicius, C. Botez, I.E. Torouțiu, G. Scorpan, I. Crețu etc. Sub tăietura virgulei sale se întrevede o revoluție, o spargere a tradiției maioresciene. După cum se știe, el n-a avut răgazul să-și definitiveze ediția (iar ediția, odată apărută, nu este recunoscută de către el). Apoi, întrebările pe care le pune el Ediției princeps
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
diferențe de punctuație, acceptîndu-l pe Maiorescu sau propunînd formule proprii. Sînt chestiuni care țin, ca să zic așa, de interpretare, dar nu a textului originar, al lui Eminescu, ci a interpretărilor lui. Repet: nici un editor nu precizează însă nicăieri unde pune virgula cutare alt editor, el restabilește textul, și-atît. Trebuie spus, totuși, că Perpessicius, numai el, face o sumă amiabilă, rezonabilă a edițiilor anterioare - în sensul că inovează puțin și, de regulă, inovațiile sale se regăsesc în edițiile dinaintea sa, deci el
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
rezonabilă a edițiilor anterioare - în sensul că inovează puțin și, de regulă, inovațiile sale se regăsesc în edițiile dinaintea sa, deci el încearcă să-i împace pe antecesori. Asta reiese, însă, din confruntări, nici el nu menționează că o anume virgulă sau formă (lecțiune) se datorează lui Ibrăileanu, sau Maiorescu, sau Scurtu, sau C. Botez etc. Sensul general al punctuației maioresciene este unul pozitivist, logicist - care transformă mistica lui Eminescu în simplă psihologie. Fiorul religios al poeziei eminesciene este netezit, prin
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
comune ce se supune imperativului pedagogic. Toți editorii lui doresc accesibilitate, se adresează unui cerc cît mai larg de cititori, mai ales tinerilor școlari sau studenți în formare. În această ediție a mea, am scos vreo mie și ceva de virgule puse de-a lungul timpului în textul eminescian - și am repus la locul lor, vreo cîteva sute, eminesciene, scoase de alții (notînd fiecare loc, desigur). Exemplific aici cu finalul Luceafărului. Textul nostru actual, de „consum”, este: „Ce-ți pasă ție
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
de perdele cu asparagus și țelină psihedelică - ai să dispari într-un "ecou de romanță" fără ecou într-o lume care n-are ecou n-are viitorť" și toată tristețea dintr-odată nu mai face doi bani nici cât o virgulă rău pusă nu mai face durerea nu mai cântărește nici cât un fulg păcatul dar ei erau prinși în cântec și cântecul murea într-un vacarm de tropăituri gemete râgâituri doar vântul își mai excita organele pe luciul gheții definitive
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/12086_a_13411]
-
cu literă mică a punctelor cardinale (Apus/ apus), păstrarea majusculei numai în cazul în care un substantiv are în text valoare alegorică (Viața/ viața), eliminarea dublei marcări a dialogului (la V. Voiculescu), prin liniuță de dialog și prin ghilimele, utilizarea virgulei conform ortografiei în vigoare, corectarea tacită a scrierii substantivelor articulate cu un singur -i de către V. Voiculescu ("Urlă lupii-n vînt"). în Colind pentru vînătorii de munte publicat în R.F.R., apare versul "Cu armele în mîini", pe care eu îl
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
degetelor (vorba lui Eco), de aceea cartea se lasă imediat îmblînzită, simte cu cine are de-a face. Cu cealaltă mînă, în care uneori se află un pix, marchează în aer cîte un semn de punctuație, un punct sau o virgulă, o exclamare sau o întrebare. Dan C. Mihăilescu nu trișează și probabil că asta este arma lui secretă, puterea lui ascunsă. Dacă n-a auzit de vreun autor sau vreo editură o spune fără fasoane. Dacă ai citit volumul despre
"Omul care aduce cartea" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/12664_a_13989]
-
ronțăi alune și scrii de zor cum timpul e imobil // în timp ce luna acestei dimineți s-a prefăcut în cenușă // iar cenușa s-a prefăcut în lună // deasupra unei antedeluviene păduri / (din cofetărie i se vede-un colț) // scrii și-nghiți virgule cum lacrimi / scrii și-ți lași iluziile / să-ți încâlcească sintaxa cum vântul iarba // scrii și triumfi scriind nimic despre nimic. A doua artă poetică, Nu te, este rostită cu totul altfel : nu mai avem într-un plan ușor îndepărtat
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
preconcepute pot fi răsturnate în cele din urmă, acesta ar putea fi înțelesul acestei întâmplări pe care memoria selectivă a scriitorului o rețne. Profesorul de română Iordache criticul literar Vladimir Streinu îi pune nota trei pe o teză în care virgulele erau așezate alandala, ele fiind o "gesticulație a gândirii", după credința rebelului elev. În internat, fără manuale și fără notițe, normalistul preferă să scrie romane de senzațe pentru a-și umple timpul destinat învățării. Aceasta este, altfel spus, prima notație
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
stare febrilă a autorului în toți acești ani, dar sensul rămîne imprecis, greu de descifrat. Autorul, după cum rezultă din notațiile amănunțite, nu mai puțin încîlcite, lucrează în acest timp la un dicționar (probabil lingvistic sau poate ortografic - obsesia pentru cuvinte, virgule, puncte etc. e evidentă) și la o a doua lucrare științifică, chiar mai puțin conturată, dar unde, vai, nu reușește să treacă de alcătuirea bibliografiei. Adevăratul scop al diaristului este altul: să facă ironii la adresa criticilor literari și să-i
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14337_a_15662]
-
e o pură utopie încercarea prozatorului de a evada în estetic: el transcrie pagini din M. de Montaigne, de pildă numai pentru impresia de tablou dată de frecvența utilizării lui y în franceza veche sau e preocupat de puterea unei virgule, de sonorități grotești ale cuvintelor etc. Este șocant, azi, pentru noi, cei născuți cu telefonul mobil în mînă și care avem azi 19 ani, să vedem, spre exemplu, că autorul n-a avut televizor pînă după 30 de ani, că
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14337_a_15662]