797 matches
-
în personajele caragialești ale Momentelor dacă sităm acest termen în contextul teratologicului sau al patologicului”. Angelo Mitchievici este convins că ceea ce este remarcabil la Caragiale ține de „conservarea celei de-a doua lecturi, al celui de-al doilea sens ca virtualitate și de tensiunea dialectică pe care acest sens îl întreține cu cel al lecturii derizive”. De asemenea, la fel de ingenioase analitic sunt considerațiile despre Caragiale și Cercul Literar de la Sibiu și cele despre analiza filmului De ce trag clopotele, Mitică? Cea din
Prospețimi Hermeneutice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2390_a_3715]
-
acestui veritabil avant-text ? Discuția deschisă cu acest prilej excede problematica eminesciană, dar arată cât de departe pot ajunge ecourile unui mit pe care Eminescu l-a turnat într-o materie capabilă să reziste timpului. Până la acest final destinat să ilustreze virtualitatea transnațională și permanența tipului ilustrat de „Luceafăr”, care să poată fi implicate în reprezentarea simbolică a unui erou tragic dintr-un text aparținând altei literaturi, într-o altă limbă, studiile cuprinse în acest volum examinează câteva dintre ipostazele ilustrate în
Eminescu în lecturi Contemporane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2408_a_3733]
-
sălbatici care vegetează pînă în prezent. Conștiința comunității de limbă are în plus vectorul intelectual. Înlesnind comunicarea între membrii societății, limba face posibilă cultură, îl incită pe om la inovații: "inteligență membrilor societății cîștiga aripi ca să se înalte; cuvîntul, prin virtualitățile lui de a crea convingeri, spiritualizează tot ce întîlnește în jurul lui. Societatea prinde prin limba conștiința unității sale". Pe fundamentul comunității de limbă, iar nu pe acela de origine, a luat naștere conștiința popoarelor europene că entități distincte, avînd o
Rădulescu-Motru a avut dreptate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18194_a_19519]
-
fundamentale - alb/negru - și culorile sacre - aurul și purpura), pentru a reprezenta imaterialul, esența intangiblă a unor forme recognoscibile - fructe, pietre etc., după cum folosește tocmai aceste repere ale lumii materiale pentru ca, finalmente, prin abandonul lor într-un spațiu al purei virtualități să dematerializeze culoarea însăși, a cărei substanță părea acceptată ca o fatalitate. Fascinantă și îndepărtată, austeră și senzuală, familiară și ceremonioasă, lumea Sultanei Maitec, realitatea ei ambiguă, pe jumătate aici, pe jumătate dincolo, pune chiar și sculpturile lui Ovidiu Maitec
Nunta lui Cripto cu lapona Enigel by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16688_a_18013]
-
intelectualizat. O poveste cu un șef și un subaltern Nuvela Trenul de noapte, considerată de unii comentatori "fantastică", este de fapt realistă. Dar realistă, în sensul larg al termenului, care presupune reprezentarea nu numai a faptelor, ci și a unor virtualități, indispensabile pentru înțelegerea a ceea ce se petrece cu adevărat. Un șef de gară, Fotiade, este trimis - ca pedeapsă pentru o abatere neprecizată - să lucreze într-o haltă pierdută în câmpie, unde îl are ca singur subaltern pe un acar, Simion
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
deliberat, suprarealist, avangardist, scriitorul își aruncă în aer propriile premise. Cartea arată în mod evident cum tot ce s-a spus laudativ despre acest autor a fost spus cumva în pofida textelor sale. Acestea nu conțin în mod concret decît semnale, virtualități a ceea ce acest scriitor ar fi putut să producă dacă... dacă ar fi avut un dram de autocontrol fără de care un car de talent nu înseamnă nimic. Lumea fănușiană" (E. Simion) nu există pentru că nu are nimic care s-o
Apogeul creatiei lui Fănus Neagu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15900_a_17225]
-
perturbații. Cioplitul are, în acest moment, pe lîngă funcția comună de procedeu tehnic, și investitura mai adîncă de a consacra unitatea, coeziunea și logica infailibilă a lumii artistului. Acțiunea sa definește, identifică, precizeză ceea ce inițial nu era decît o pură virtualitate sau chiar un mesaj al transcendenței care se cerea înțeles, însușit și exprimat. Părăsirea acestui tip de înțelegere a formei plastice, a lumii și, implicit, a omului ca rezumat cosmic, este determinată de experiențele modernismului de la începutul secolului XX, experiențe
Lemnul, între disoluție și incoruptibilitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15911_a_17236]
-
încoace, un asemenea truism s-a repetat, sub tot felul de forme, de un număr nesfîrșit de ori. Singurul lucru ce diferă, în timp și spații și în funcție de mode și de gusturi, e retorica. Pentru moment, din spectrul larg de virtualități ficționale în care s-ar putea întrupa filozofia, aleg basmul. Și anume, basmul cult, aflat, precum știm, în plin reviriment, fapt care mă face să sper că omenirea în ansamblu mai are, totuși, o șansă, în pofida a orice. Nu e
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
în trecutul tău și în viitorul meu", îi spune eroului, în volumul doi, Tom Riddle, cel care, de multă vreme, devenise, pe un cu totul alt plan, lucifericul Lord Voldemort. Ceea ce înseamnă că, pentru oricare dintre noi, Lucifer este o virtualitate. Căci "Lord Voldemort" e doar o anagramă pentru "Tom Marvolo Riddle" (riddle = ghicitoare, în limba engleză), ni se spune explicit. Propria alegere este aceea ce ne face ceea ce sîntem, mult mai mult decît acele haruri pe care le avem din
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
înseamnă moartea. Cei ce își doresc ca astfel să încremenească vremea, prin acea secundă fericită intră în Paradis - chiar dilatarea în eternitate a clipei. A acelei clipe fericite, căreia îi vor explora, în veșnicie, fațetele, latențele. Și îi vor actualiza virtualitățile. Iar acei care-i cunosc/ i-au cunoscut își amintesc mereu, chiar după ani și ani, de ei, așa cum arătau în clipa (dinaintea) morții. Ei rămîn tineri, mult mai tineri decît cei care le-au fost contemporani și, între timp
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
Vrăjitoarele în cyberspace Romanul Alinei Nelega (ultim@ vrăjitoare), apărut nu cu mult timp în urmă la Editura Paralela 45, propune o viziune interesantă asupra realității, (sau mai de grabă asupra realitățiilor, din moment ce ia în considerare un spectru practic nelimitat de virtualități). Analogia care ne vine automat în minte este aceea cu proza lui Adrian Oțoiu, dar ne putem gîndi și la romanul lui Andrei Codrescu, mesi@. În cazul cărții Alinei Nelega avem de-a face cu o încercare de reconsiderare și
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
e demonizat în temeiul unui materialism funciar, ce respinge toate formele de transcendență (arta fiind și ea, în felul său, o transcendență!), făcîndu-se a nu vedea marea, ireductibila sa complexitate, care include, așa cum democrațiile generează propria lor negație politică, și virtualitățile autocontestării sale, sub chipul unor ,,anti": ,,este deja evident că aversiunea și teama față de formalismul estetic derivă (...) din aversiunea și teama de complexitate. Marele inamic al celor care persecută formalismul estetic este antireducționismul (...). Prin natura sa, scriitura estetică încorporează complexitate
Un impas al lovinescianismului? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15710_a_17035]
-
a unui simbol universal: oul. Harry, după ce-l privește hamletian, îl ingurgitează pe nemestecate, avînd convingerea că-i atribuie potență sexuală. Se insinuează astfel sugestia unor conotații ce ar putea elucida echivocul acestei moralități de mileniu trei. Oul conține multiple virtualități printre care și germenul conflictului latent dintre inerție/rutină și experiență/aventură ca și sîmburele renașterii și înfloririi personalității. Cum există și o vorbă străveche conform căreia Iadul ar fi pavat cu bune intenții, putem continua să luăm aminte la
Moralități pentru mileniul III by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15734_a_17059]
-
Discuția are întotdeauna un background teoretic solid și clar argumentat, după care particularitățile aduse în prim plan sunt problematizate și deschise controversei. De pildă, capitolul Încurcături platonice ia în discuție poezia și proza din perspectiva categoriilor pragmatice. Se pot identifica virtualități de comunicare specifice la nivelul tripartiției tradiționale epic-liric-dramatic? Răspunsul, dat la niveluri teoretice diferite, acest răspuns aduce în lumină abordarea literaturii din perspectiva foarte modernă a comunicării, derivată ea însăși din structuralismul francez, din poststructuraliști, formaliști și postmdoerni. Speciei jurnalului
Bolliac, Odobescu, Spielberg și literatura by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16427_a_17752]
-
cinematografic, se mișcă cu nonșalanță prin hățișurile și meandrele poveștii, dând forță și suspans fiecărui cadru. Dar, dincolo de acestea, ceea ce face cu adevărat valoros și atașant acest film și-l deosebește de un exercițiu perfect, dar rece, de stil și virtualitate cinematografică - sunt personajele și, mai ales, timida și liniștita Sissi care, pentru a-și cuceri dragostea, devine "un munte" de energie, inventivitate și perseverență. Un tandru și aplicat portret de tânără femeie făcut cu dragoste și multă înțelegere. De altfel
Bruxelles, mon amour! by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16415_a_17740]
-
să sape un semn pe stîncă, în peșteră, să nu uite... Pe urmă, un altul apucă un băț și făcu din el o săpăligă sau o armă... Pînă ce Omul descoperi energia ascunsă în sămînța de bază, - forța nucleară. Pură virtualitate genetică: cei din secolele următoare ale mileniului sînt încă plasma în suspensie, în devenire a Speciei, generațiile viitoare încă nenăscute plutind încă în stare potențială în Oceanul cosmic, cum auzea Nichita... nenăscuții cîini pe nenăscuții oameni cum îi latră... Se
Ordinatorul suprem - 3000 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16544_a_17869]
-
bun început că ansamblul "Game" (cum l-am botezat atunci) s-a născut într-o zodie binevoitoare. Cînd cu cîțiva ani în urmă compuneam o muzică pentru percuție, m-am simțit ispitit de bravura unor tineri interpreți, de actualitatea și virtualitatea talentului și vocației lor. Lucrarea avea să se numească Luxuria, ceea ce însemna că erau vizate desfrîul, neînfrînarea. Un desfrîu ca libertate stilistică; o neînfrînare ca patos, dar și ca hybris tehnologic. Ce legături există între Alexandru Matei, "Game" și Luxuria
Între patos și hybris by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11915_a_13240]
-
Sorin Alexandrescu îi rămîn analogiile din paradigma istorică. Din acest enunț cu multe nuanțe ironice putem deduce că invocarea modelelor nu vine dintr-un tip de retorică desuet, ci dintr-un spirit vesel-trist foarte mobil, care jonglează cu posibilitățile, cu virtualitățile. Chiar dacă vorbește despre lucruri foarte serioase, peste tot plutește aerul "frivol" al speculației intelectuale, uneori utilă, alteori gratuită. N-aș vrea să se înțeleagă greșit. Raționalitatea este "frivolă" prin natura ei în comparație cu temele aduse în discuție: comunism, dizidență, problema Basarabiei
Identitate și ruptură by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16048_a_17373]
-
încercare de a transforma clișeul, de a-l încărca, mereu, cu noi valențe? 3. Mitul lui Narcis este una din obsesiile perene ale lui Dumas. Îi voi dedica, odată, un eseu aparte fiindcă are zeci de nuanțe, de întruchipări și virtualități. Întîmplător sau nu, într-un roman, Dumas face din Cellini un personaj de neuitat. Poate că, tot din această perspectivă, nu e exclusiv un accident și un detaliu biografic faptul că a iubit atît de îndelung și de intens Florența
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
iubitor și cunoscător de artă din toată Europa, descoperise un principiu pe care îl regăsim abia peste o jumătate de veac la prozatorii anilor douăzeci: valoarea simbolică a unui obiect, respectiv a operei de artă, care închide sugestia unor multiple virtualități. E suficient ca ele să fie evocate în fața cititorului, cu economie de mijloace, pentru a crea un câmp relativ bine definit, dar suficient de încăpător ca să lase să se manifeste jocul liber al personalității. Mă gândesc la romanele Hortensiei Papadat-
Pe marginea prozei lui Odobescu by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2605_a_3930]
-
Si iată-ne, astfel, ajunși la versul bacovian, dat ca exemplu de încifrare de către N. Manolescu: „Dormea întors amorul meu de plumb”, vers cu o conotație multiplă, „ceea ce înseamnă că textul poetic actualizează (subl. aut. - n.n.) în același timp toate virtualitățile cuvintelor întrebuințate, fie ele de natură fonologică, semantică, istorică, idiomatică sau, pur și simplu, contextuală”. Iar criticul invocă două atitudini interpretative, ambele, evident, discutabile: unul cu trimitere la „iubita poetului”, altul la „îngerul de bronz de pe cavou”, realitatea polisemică a
Refuzul „postmodern“ al lecturii – un simptom? by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/2773_a_4098]
-
virtuali, în care primul pas al jucătorilor să fie depunerea votului într-o urnă de același soi. După care, în funcție de votul dat, jucătorilor să li se ofere o călătorie în timp și în spațiul acestei Românii posibile. O călătorie în virtualitatea concurenței - nu tu autostrăzi, nu tu stadioane noi și așa mai departe - al cărei final ar trebui să coincidă cu falimentul național, și o călătorie în raiul partidului care comandă jocul. Avantajul indiscutabil al unor asemenea jocuri ar fi că
Marea licitație virtuală by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8275_a_9600]
-
că mă voi prinde în jocul pe care îl provocasem eu însămi. Și am început să te cunosc și să țin mult la tine. Nu pot să-ți spun cât de mult îmi placi așa cum ești, cât de mult prețuiesc virtualitățile și posibilitățile felului tău de a fi. Îmi dau însă tot atât de bine seama că nu mă pot căsători cu tine acum, deoarece nu ești făcut pentru așa ceva. Poate cândva peste 7 sau 10 ani, după ce vei fi trăit și cunoscut
Disculparea de înaltă clasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8462_a_9787]
-
devin surse proaspete pentru cele mai neașteptate construcții. Chiar dacă varietatea acestor elemente primare nu este foarte mare - ele pot fi reduse, în definitiv, la cerc, pătrat, dreptunghi și triunghi-, puterea lor de a genera este, practic, infinită. Și cu această virtualitate fără margini, pe care numai sentimentul haosului o poate întreține, și-a început Paul Neagu jocul său de constructor/demolator, de regizor al posibilului și de analist, pînă la dezmembrare, al faptului deja existent. în acest subtil joc al contrariilor
Paul Neagu, între materie și poezie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8409_a_9734]
-
lui se regăseau necontenit. Nu era impresionat numai de lirism, dar și de reflecțiile, deloc neglijabile, ale romancierului despre actul de creație. El "definea cândva scrisul ca o luptă cu moartea. Și avea dreptate, întrucât scrisul înseamnă în primul rând virtualități infinite de a trăi și, prin perenitatea acestor virtualități fictive, o depășire a ce va fi odată moartea pentru fiecare din noi. însă, ciudat, înseamnă poate și un fel de a muri în același timp". La 14 august 1943, o
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]