150 matches
-
Editura Universității ,,Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2011, p. 25. 84 Mises evită dezbaterea, punând accent pe producția de bunuri materiale și nu pe sistemul de distribuție al acestora: ,,Cooperând prin sistemul diviziunii muncii, oamenii au creat toată bogăția pe care visătorii o consideră drept un cadou. În ceea ce privește ,,repartiția", ,,distribuția" acestei bogății, este un non-sens să facem referire la pretinsul principiu al justiției divine sau naturale. Problema principală nu o reprezintă distribuirea resurselor puse la dispoziția noastră de către natură, ci promovarea instituțiilor
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
într-un limbaj critic surprinzător de matur, și texte de C. Stere (Carnetul unui solitar din „Viața românească”), E. Lovinescu (Revizuiri literare din „Flacăra”) sau volume de poezie de B. Nemțeanu (Stropi de soare), A. Steuerman-Rodion (Spini) și regina Maria (Visătorii de vise). Poziția critică, oarecum insolită în epocă, a lui E. Lovinescu este urmărită cu atenție și devine obiectul unor analize negativiste, doar în parte susținute prin argumentație: C.D.B., Note. Autoanaliza d-lui Lovinescu, V., Constatări și rețetă ș.a. Cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290711_a_292040]
-
un produs al mediului, de aceea artistul nu poate să escamoteze în opera lui frământările de zi cu zi, durerile și aspirațiile celor mulți. În conferința Curentul Eminescu și o poezie nouă (1892), ca și în poezia Unde ni sunt visătorii?..., scriitorii sunt chemați să renunțe la masca jalnică, pesimistă, și în locul durerilor personale, de multe ori închipuite, să se inspire din viața adevărată, cu bucuriile și necazurile ei, să cânte o lume mai bună. Și totuși, în „Vieața”, în replică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
câmp semantico-sintactic al enunțului și orientează structura celorlalte, prin actualizarea interferenței sistem lexical - sistem gramatical concomitent în sfera cuvântului și în sfera enunțului. Raportul lexic-morfologie-sintaxă primește dezvoltarea: proprie, în esența ei funcțională, oricărui enunț lingvistic de tip analitic. Au plecat visătorii pământului. (1) (2) (3) Lexic Morfologie (1) 'a pleca' ® (1) verb indicativ (2) substantiv (3) substantiv (2) 'visători' perf. compus, nominativ genitiv (3) 'pământ' ¬ pers. III, pl. art. hot., pl. art. hot., sg. ¯ ¯ Planul expresiei - Planul semantic (1) au plecat
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pleca' ® (1) verb indicativ (2) substantiv (3) substantiv (2) 'visători' perf. compus, nominativ genitiv (3) 'pământ' ¬ pers. III, pl. art. hot., pl. art. hot., sg. ¯ ¯ Planul expresiei - Planul semantic (1) au plecat - predicat (1) 'perfect' (2) 'nominativ' (3) 'genitiv' (2) visătorii - subiect pers. III, pl. 'determ. def.' 'determ. def.' (3) pământului - atribut 'determ. def.' pers. III, pl. pers. I, sg. Planul semantic Planul expresiei Sintaxă Cum se vede din această dezvoltare, raportul lexic (spațiu al denumirii cunoașterii noastre despre lume, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de altă parte, intrarea cuvântului în structura enunțului implică dezvoltarea unor opoziții categoriale (de mod, timp, caz etc.), prin care ceea ce este sens/conținut categorial - în plan morfologic este marcă (formă) a funcției-conținut/sens sintactic. Sensul de nominativ al substantivului visătorii (marcat în plan morfologic de dezinența -i și, a doua oară, de articolul i) este marcă a funcției de subiect - conținut sintactic. Sensul de genitiv al substantivului pământului (marcat în plan morfologic de articolul -lui) este marcă a funcției de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-ndepărtatul vârtej ce-asvârle împrejur Sori noi, sori albi și albul haos din care-alți sori se-nfiripează E ca opalul fin prin care o rază palidă filtrează Ori ca nălucile ușoare, tăcute și cu-n șters contur, Ce din neant scot visătorii și sufletul și-l populează 912. În timp, gradat, diferențe diminuă prin cunoaștere și achiziția unor noi valori alegorice de înțelegere și acceptare, calități pe care vechile frății le promovează printre cei aleși. Inițierea apropie și în succesivele încarnări, fiecare
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
bine cizelate, care nu și-au pierdut actualitatea stilistică și expresivă. SCRIERI: La judecata zeilor, București, 1913; Dincolo de iubire și de moarte, București, 1915; Magdalena, București, 1915; ed. București, 1993; Strigoii, București, 1920; Spre fericire, București, 1921; ed. București, 1991; Visătorii, București, 1925; Se-aprind făcliile, București, 1935; Rug, I-II, București, 1943. Traduceri: Alphonse de Lamartine, Cicerone, București, 1941; ed. (Cicero), Timișoara, 1999; William Crookes, Nemurirea sufletului, București, 1942; Oscar Wilde, Balada închisorii din Reading, București, 1944; ed., București, 1993
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288976_a_290305]
-
a apărut piesa Delfinii din Vaikiki, purtând supratitlul Teatru de cetit. Sub pseudonimul I. Pârvu (Ciuin) compune în 1915 o continuare a dramei Manasse de Ronetti-Roman, intitulată După moartea lui Manasse. A scos și un volum de poezii, Iașii. Icoanele. Visătorii (1917), ilustrat cu desene proprii, inspirate după monografia Orașul Iași a lui N.A. Bogdan. Mai figurează ca ilustrator la cartea lui Alexandru Nora Fâșii din viața noastră (1903) - alături de Nicolae Vermont - și, cu schițe și desene, la propria lucrare de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290489_a_291818]
-
Din suferințele copiilor noștri (1922). E. Lovinescu îl menționează între 1925 și 1929, chiar până prin 1934, ca prezență relativ consecventă la ședințele Sburătorului, citind - uneori în aprobarea asistenței („succes de ilaritate, umor”) - din textele sale dramatice. În volumul Iașii. Icoanele. Visătorii, de sursă autobiografică, V. adună „stihurile publicate răzleț în urmă cu douăzeci de ani”. Primul ciclu din cele patru care structurează sumarul, Iașii, evocă peisaje, monumente și locuri din capitala Moldovei și din împrejurimi (Copoul, Mitropolia, Cetățuia, Socola, Galata, grădinile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290489_a_291818]
-
bombardamentul aviatic din 7 mai 1944, eveniment tragic căruia și V. avea să-i cadă victimă. SCRIERI: „Să nu-ți faci idoli!...”, București, [1914]; După moartea lui Manasse. O urmare la drama „Manasse” a lui Ronetti-Roman, București, 1915; Iașii. Icoanele. Visătorii, cu desenele autorului, București, 1917; Apollonius din Tyane, București, [1932]; Teatru de cetit, vol. I: Delfinii din Vaikiki, București, 1933. Repere bibliografice: S. G. Tăutu, „Iașii. Icoanele. Visătorii”, „Gazeta Bucureștilor”, 1918, 385; I. B. [I. Brucăr], „Iașii. Icoanele. Visătorii”, „Lumea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290489_a_291818]
-
dialogul cu natura, adresarea directă, folosirea diminutivelor ("codruțule", "drăguțule"), repetarea conjuncției "și", forme verbale arhaice ("au trecut", "am îmblat"), construcții ale stilului oral, structura prozodică, amintind de creația populară (ritm trohaic, măsura de 7-8 silabe, rimele-perechi). Scrisoarea I Romanticii sunt visătorii care ajung la esențe și la origini, asimilează concepte, materializează conceptele abstracte, în imagini poetice cu valoare de simbol. Mihai Eminescu, ultimul mare romantic, a scris poemul Scrisoarea I, unde abordează problema geniului, într-o lume meschină. Alături de Luceafărul, Scrisoarea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
convoacă prezentul ca pretext” (Adrian Dinu Rachieru). În schimb, în Nostalgia e imaginată o altfel de lume, și anume satul de odinioară, ferit de seismele sociale, dominat de eros, de femei fatale și bizare, trăind confuzia vis/realitate prin jocul visătoriei. Nu faceți case mai înalte ca arborii (1990) este un roman de dragoste, sentimentul fiind tratat din unghi psihologic. Scriitorul se complică mai mult ca oriunde în evidențierea procedeelor, care par să devină importante în sine. Titlul, moto atribuit unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289778_a_291107]
-
se evită astfel sintagma "generație pierdută", din cauza posibilei conotații depreciative). Este o denumire justificată de raportarea la celebrul poem baudelairian, sub semnul căruia, în fond, se situează tinerii poeți din acea vreme, prin refuzul adaptării și prin implantarea iluzionării și visătoriei în concret. Paginile propriu-zis analitice ale studiului, afectate creației celor patru poeți amintiți mai sus, se constituie în două secțiuni. În prima dintre ele sunt discutate teme, motive obsedante (obsesia morții și a iubirii considerate ca o anticameră a morții
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
nu e unul dintre membrii grupării care să exceleze prin publicarea de articole polemice. Luna e iarăși motiv obsedant marcând decăderea, între candoare, suavitate și sugestie a prăbușirii, a degradării: "și revenea lustruită pe talazuri lângă stelele veștede/ de care visătorii anină caligrafia romantismului pe cer". Nu e aici un dispreț al peisajelor lunare, ci un refuz al clișeizării literaturii. Poeții acestei epoci concep oarecum înaintea postmodernilor o posibilitate de înnoire a sferei poeticului tocmai prin rediscutarea clișeelor și prin aducerea
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
excepții/ unii mai aveau două colțuri ca jandarmii italieni la chipiu/ iar alții păstrau integral geometria în Oceanul Celest/ unde Luna enormă chelie plutea printre tot ce nu era viu./ (...) și revenea lustruită pe talazuri lângă stelele veștede/ de care visătorii anină caligrafia romantismului pe cer." (Alegorie generală). Este motivul asupra căruia revine cel mai des Constant Tonegaru într-o manieră demitizantă și totodată novatoare: viziunea poate fi modificată sub influență bahică așa cum sugerează și titlul, Puțin alcool, totuși fără a
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de iepuroi alergând prin pădure ori pe arătură mi se pare, în veacul nostru, adevărată minunăție; de ce să-l iau în cătare? Poate lui Sardino n-o să-i convină, dar îl orânduiesc oarecum în aceeași categorie: face parte tot dintre visătorii ce nu-și poartă carabina în peisaj ca să împuște, ci mai mult ca să hălăduiască. De altfel, și zice: "simpla deplasare în teren reprezintă o ocazie de a mai ieși din cotidian". Rezon. Nu se mai vânează pentru carne, ca-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
conștientă. Revonsuo elaborează teoria simulării pericolului, prin care consideră că visul fortifică reacția fight or flight ("luptă sau fugi"). Visul este o stare de conștientă emoționalitate, care-l pregătește pe individ pentru o mai bună apărare în caz de pericol. Visătorii realizează o simulare selectivă care deservește sistemul de apărare. 74 Paul Churchland (1942) este un filosof canadian care studiază neuroștiințele pentru a deveni neurofilosof. Este soțul filosoafei Patricia Churchland. Cărțile lor The Engine of Reason ("Motorul rațiunii") și The Seat
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
la adresa unor fenomene și atitudini pe care le-aș dori și visa schimbate. Se poate și altfel? Sunt sigur că da! N-am scris eu "Utopia", dar am citit-o în repetate rânduri și m-a încântat! "Unde ni sunt visătorii"? Printre noi, și cred că și în pragmaticul secol XXI se mai poate totuși visa! SEMPER FIDELIS PATRIAE? Da! Deviza de pe emblema frontonului edificiului Ministerului Afacerilor Externe este excelentă. Deși integrați în NATO și Uniunea Europeană mai avem o "Patrie", numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
peripețiile navigației transoceanice, steagul funebru, comoara din insula piraților, piciorul de lemn al lui Ismail, mâna amputată și dotată cu cârlig a lui Spânu, rămasă așa după încleștarea cu rechi nii). Ambele, cu evidente valențe escapiste și compensatorii, pentru toți visătorii iubitori de libertate. Dacă sunt puține, nodurile marine ale culturii românești au căutat, totuși, în mică măsură, să recupereze o tematică pe cât de intimă, istoric vorbind, pe atât de neglijată, la nivel de simbol. Intensitatea acestei recuperări a salvat, cumva
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
orice poet și l-a dorit îl datorăm poetului George Vulturescu. Revista crește de la an la an, e o revistă deschisă tuturor generațiilor, o revistă care aduce poeți din toate colțurile țării și de pe alte meleaguri, o revistă care unește visătorii acestor lumi prea grăbite, spunându-le parcă "Opriți-vă pentru o clipă, priviți această biserică de lemn, această ie, acest câmp cu flori, ascultați acest pârâu"... O revistă care leagă un țărm îndepărtat de unul care abia începe să se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
suferință atunci când l-ai ratat. A.B.Ce faci când nu ai inspirație? Râd mult cu prietenii, citesc pe rupte, am și un scris pe pilot automat pentru a menține tonusul expresiei, fac jogging, gantere, plan înclinat, fitness, călărie, bulimie, visătorie, conversație, filme noi, pictură, fotografie, documente și arhive, pagini de cercetare pe istorie literară si critică literară, probleme de geometrie plană si de trigonometrie, amintiri, periaj compulsiv motan, spart alune în dinți, șah, bridge, udat flori și curățat tulpinile de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și sălbatecă a părului contrasta plăcut cu fața fină, dulce și copilăroasă a băietanului. Își puse în cui paltonul ud și, la aroma îmbătătoare a unei cafele turcești, ochii lui cei moi și străluciți se pierdură iar în acea intensivă visătorie care stă câteodată atât de bine băieților, pentrucă seriozitatea contrastează totdeauna plăcut cu fața de copil 231. Iar mai sus: Fața era de acea dulceață vânătă albă ca și marmura în umbră, cam trasă fără a fi uscată, și ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și sălbatecă a părului contrasta plăcut cu fața fină, dulce și copilărească a băietanului. Își puse în cui paltonul ud și, la aroma îmbătătoare a unei cafele turcești, ochii lui cei moi și străluciți se pierdură iar în acea intensivă visătorie care stă câteodată atât de bine băieților, pentru că seriozitatea contrastează totdeauna plăcut cu fața de copil. Intre acești muri afumați, plini de mirosul tutunului, de trăncănirea jucătorilor de domino și de cadențata bătaie a unui orologiu de lemn, ardeau lămpi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ce suia la cer, ea s-ar fi urcat încet, încet, nemișcată și tristă, ca sufletul unui înger suind, la ceruri, purtată ca pe nesimțite de aripele ei albe - argintii. Eu stam și-o contemplam. Voluptatea acelui sân de marmură, visătoria acelei fețe palide îndreptate spre cer, acele mâni mici și albe unite ca pentru rugăciune, acele brațe rotunde, goale, fragede, lăsate în jos ca și când ar fi denunțat desperanța, acel corp ce sta să-ngenunche, acele aripi ce stau să se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]