20,610 matches
-
ce vine când strâng în poeme singure așteptarea... Străinul din mine, cu un rânjet de zile mari pe fata scris, vociferează. Pe toate vocile. Îl îmbrâncesc în încăperea cu nimicuri de tot felul și trântesc ușa. Aprind o țigară. Ca să visez iar și scriu mai departe : ... mă leagănă dulce pe brațe visarea și nicăieri, nicăieri nu-i mai bine decât în poeme... Străinul a venit iar. cu un rânjet de zile mari scris pe față, împrăștie buline mari, negre. Apoi, râde
STRAINUL de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 by http://confluente.ro/marius_horvath_1418414831.html [Corola-blog/BlogPost/381994_a_383323]
-
MANUELA SANDA BĂCĂOANU, de Lucia Elena Locusteanu, publicat în Ediția nr. 1959 din 12 mai 2016. Manuela Sanda Băcăoanu „Între Pământ și Cer, pe Camino de Santiago” Camino Francez 2012 Editura ,,Școala Ardeleană” Cluj-Napoca, 2015 „Povara luminii s-o ducem visând!/ Povara luminii s-o ducem vibrând.../ pentru o clipă-n infinit,/ înfometați de-o tainică iubire...” „Între Pământ și Cer, pe Camino de Santiago” e Trăire! Fericire! Iubire! Iubirea, cel mai puternic liant al omenirii, forță de coeziune a lumii
LUCIA ELENA LOCUSTEANU by http://confluente.ro/articole/lucia_elena_locusteanu/canal [Corola-blog/BlogPost/365895_a_367224]
-
CONȘTIINȚĂ ce înglobează întreg UNIVERSUL, IUBIREA - sentiment atât de viu și palpitant redat în ... Citește mai mult Manuela Sanda Băcăoanu„Între Pământ și Cer, pe Camino de Santiago”Camino Francez 2012Editura ,,Școala Ardeleană”Cluj-Napoca, 2015„Povara luminii s-o ducem visând!/ Povara luminii s-o ducem vibrând.../ pentru o clipă-n infinit,/ înfometați de-o tainică iubire...” „Între Pământ și Cer, pe Camino de Santiago” e Trăire! Fericire! Iubire! Iubirea, cel mai puternic liant al omenirii, forță de coeziune a lumii
LUCIA ELENA LOCUSTEANU by http://confluente.ro/articole/lucia_elena_locusteanu/canal [Corola-blog/BlogPost/365895_a_367224]
-
singur smeu. Lacrimi izvorâte din dureri nespuse Au șters iar obrajii ce tânjeau de dor, În căușul palmei ele au fost oprite Și trimise tainic către lumea lor... Frunții obosite i-am întins o cută, Sub cireșul nins încă mai visez, A strigăt odaia, eu eram doar mută Recompun esența ce îmi este crez. Ropotul de cai și o șa în vânt E atâta verde, ei și-au luat avânt Aladin și-arată lampa fermecată Basmele se scriu parcă înc-odată! Am
AM STRIVIT TĂCEREA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 by http://confluente.ro/camelia_cristea_1434861817.html [Corola-blog/BlogPost/379702_a_381031]
-
și repede e iarnă Cu frig cumplit și străzile puștii, Sunt trist și-aș vrea aici și tu să fii Îți sărut mâinile frumoasă doamna, Cu pelerina din frunze ruginii! Azi, se deschid și porțile spre cer Tot ce-ai visat se poate împlini Alunga tot ce nu se poate defini, Și tot ce-a fost atât de efemer De astăzi, veșnicie se va denumi. Pământul, e tot ce-avem în univers Aici e casa și drumul către fericire Și tot
E UNIVERS de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 by http://confluente.ro/E_univers_florentina_craciun_1343145471.html [Corola-blog/BlogPost/355108_a_356437]
-
încât ai fi putut asculta adierea vântului, foșnetul frunzelor și tăcerea amurgului. Pentru Ana era locul perfect așa că s-a așezat pe o colina și privea fascinată cum în cer stelele se aprindeau, una cate una. - Ce faci Ana, iar visezi? Ana se întoarse ușor și privi zâmbind către prietena ei, Alexandra. - Când eram micuța credeam că fiecare stea este locuită de un înger, spuse Ana și după o pauză în care mai privi o dată spre stele adaugă:azi, nu mai
CAND INGERII PLANG de FLORINA PETRE în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 by http://confluente.ro/Cand_ingerii_plang.html [Corola-blog/BlogPost/354227_a_355556]
-
Ana se întoarse ușor și privi zâmbind către prietena ei, Alexandra. - Când eram micuța credeam că fiecare stea este locuită de un înger, spuse Ana și după o pauză în care mai privi o dată spre stele adaugă:azi, nu mai visez Alexandra, prea multi mi-au spus că îngeri nu există și credința mea în îngeri a disparut ușor că stelele alungate de zorii zilei. Alexandra își privi prietena în tăcere apoi spuse: - Ana, stelele nu se sting niciodată, ele nu
CAND INGERII PLANG de FLORINA PETRE în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 by http://confluente.ro/Cand_ingerii_plang.html [Corola-blog/BlogPost/354227_a_355556]
-
s-a trezit dimineața Ana era în pat la cabană. Alexandra o privește preț de o clipă apoi îi spune zâmbind: - Totul e în regulă! Ai fost găsită de un salvamontist... ... gândul Anei era la îngerul din peșteră - Alexandra, am visat așa frumos... Alexandra îi zâmbi din nou apoi privind spre mâna Anei o întreba: - Ana, ce ascunzi în mână? Când Ana a descis pumnul, înăuntru a găsit... o pană! Referință Bibliografica: Când îngerii plâng / Florina Petre : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
CAND INGERII PLANG de FLORINA PETRE în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 by http://confluente.ro/Cand_ingerii_plang.html [Corola-blog/BlogPost/354227_a_355556]
-
care până la vagonul din față, unde avea locul. După ce îl urca în vagon, îi așeza bagajele deasupra și-l împacheta pe locul indicat în bilet, boșorogul abia mormăia un „mulțumesc”. Ce să facă el cu „mulțumescul” moșului? Și el care visa să dea tunul... A, păi nu se poate! Trebuie să schimbe foaia! Și a încercat s-o schimbe. A văzut că, deși dădea „domnișoarei” atenții tot mai substanțiale, comenzile erau tot așa. Dincolo, în locul de parcare al companiei, mașinile se
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1415209830.html [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
internetului, dar pe care soarta nu mi-l scosese încă în cale. Ei bine, din seara aceea de septembrie în care mi-am înfipt prima oară furculița în ciolanul afumat de la Caru’ cu bere, nimic nu mai e la fel. Visez noaptea varză călită. Dis de dimineața mă gândesc cum să fac sa ajung absolut întâmplător prin Centrul Vechi, poate mă lipesc iară de-un ciolan d-ăsta fraged de ți se topește pe vârful limbii, aromat de simți c-o
Ciolan afumat la Caru’ cu bere by http://www.zilesinopti.ro/articole/538/ciolan-afumat-la-caru-cu-bere [Corola-blog/BlogPost/99989_a_101281]
-
trebuie să mă destăinui, să-mi descarc sufletul. Sunt îndrăgostit, mamă, simt un fior cald în inimă care nu-mi dă astâmpăr. În puținul meu somn am avut vise frumoase, parcă aș fi vrut să nu mă mai trezesc, să visez încontinuu. Iubesc o fată, mamă, vreau să mi-o fac nevastă și noră pentru tălică. Mi-e rușine că-ți spun, dar asta simt, cui să spun, oare, dușmanilor? - Descarcă-te, măicuță, descarcă-te, sufletul meu, minunea vieții mele! - Aseară
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/O_poveste_insangerata.html [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
13 mai 2016 Toate Articolele Autorului Rondelul comemorativ De șapte primăveri îți caut pașii Și urma lor mă poartă la mormânt Să-ți spun că-n vie iar au plâns butașii, Tot așteptând să-i culci pe sub pământ. Te mai visez privindu-ți copilașii, Apoi dispari din nou, fără cuvânt... De șapte primăveri îți caut pașii Și urma lor mă poartă la mormânt. Cu-a Domnului Lumină legământ Și-n astă primăvară-ți chemi rămașii Vor lăcrima de dor chiar și
ÎNCĂ, TE CAUT... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1463145940.html [Corola-blog/BlogPost/384927_a_386256]
-
nu sunt adevărate, să meargă după pălărie, o găsește în locul unde o lăsase. La fel, în Peștele de sticlă (Darul muntelui), Sănducu primește un cal din sticlă cu coamă și coadă din mătase, iar sub influența poveștilor bunicului, noaptea se visează pescuind peștele de sticlă, alături de care, împreună cu alte câteva animale din sticlă, trăiește adevărate aventuri. Faptul că ziua hainele îi sunt pline de noroi, în plină secetă, plasează eroul în zona incertă în care ficțiunea interferează cu realitatea. Eroii Mariei
LANSARE DE CARTE MARIA IONIŢĂ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 by http://confluente.ro/voichita_palacean_veres_1460532489.html [Corola-blog/BlogPost/368948_a_370277]
-
toamna asta-i tristă, fiindcă, pe uliță, nu-l mai văd pe tata, încălzit de vin. la căruț- o roată, n-are piuliță și la el acasă parcă-i un străin. a stat, toată ziua, mama la portiță; l-a visat, azinoapte, pe fiul cel mic. lacrima îi cade pe o dumitriță; pe ulița largă n-a zărit nimic. nici la crâșmă lumea nu se mai îndeasă, în butoi nici mustul nu mai dă să fiarbă. încă e, pe dealuri, poamă
A STAT TOATĂ ZIUA MAMA LA PORTIŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 621 din 12 septembrie 2012 by http://confluente.ro/A_stat_toata_ziua_mama_la_portita_george_safir_1347434849.html [Corola-blog/BlogPost/343817_a_345146]
-
a st ă în barbă. pe drumuri, nu mai cântă niciun moftangiu, că nu mai bea rachia cu borcanul. prin sate, numai popa umblă, fustangiu; pârleazul îl mai sare, doar, curcanul. a stat, toată ziua, mama la portiță; l-a visat, azinoapte, pe fiul cel mic. lacrima îi cade pe o dumitriță; a intrat în post și n-a mâncat nimic. Referință Bibliografică: a stat toată ziua mama la portiță / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 621, Anul II
A STAT TOATĂ ZIUA MAMA LA PORTIŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 621 din 12 septembrie 2012 by http://confluente.ro/A_stat_toata_ziua_mama_la_portita_george_safir_1347434849.html [Corola-blog/BlogPost/343817_a_345146]
-
camera ta. Sper să mă simt atât de bine, încât să doresc să revin. - Cu plăcere. Oricând vă poftește inimioară, domniță, veți fi bine primită și, desigur, întâmpinată cu toată dragostea de care sunt capabil. - Mulțumesc. Sună destul de promițător. Parcă visând, cu privirea pierdută în gol, Săndica își lipi buzele sale senzuale de marginea paharului cu picior, din care se împrăștiară stropi de rouă, din cauza acidității vinului vechi, ținut de bătrână în sticle smolite și îngropate în pământul galben din fundul
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. III NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 by http://confluente.ro/Cat_de_mult_te_iubesc_ro_stan_virgil_1391253894.html [Corola-blog/BlogPost/342003_a_343332]
-
trupul și chipul său se face aidoma visului. În absența lui, poeta simte că nu există. De aceea, își așterne pe chip voalul de speranță și pornește în căutarea visului propriu pe care-l convertește în visul celuilalt. Și astfel, visând împreună, trec peste orice obstacol într-o arcă salvatoare, gata pregătiți pentru a străbate oceanul lumesc, cu veșnicia drept cunună, spre țărmul abia întrezărit de la celălalt capăt. Visul, în viziunea poetei, simbolizează viața însăși. Tonul elegiac din poezia „Început de
FLOAREA TINEREŢII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Recenzie_carte_vera_craciun_cezarina_adamescu_1367094398.html [Corola-blog/BlogPost/366048_a_367377]
-
de la palatul regal de la Săvârșin. Așa am aflat, cam pe nepusă masă, pentru acele vremuri, că era ,,regalist”. Mi-a plăcut povestirea, mi-a plăcut forma de exprimare cursivă. La acea vreme citeam tot ce-mi cădea în mână și visam să scriu poezii. Au urmat alte vizite, am înțeles că mă prefera în locul celor cu care se ,,înhăitase”, vorba lui, într-un Cenaclu Literar, printre care se număra și viitorul scriitor Mircea Zaciu. Emilia Țuțuianu: Posibil să fi descoperit în
INTERVIU DE EMILIA ŢUŢUIANU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1424359225.html [Corola-blog/BlogPost/353191_a_354520]
-
am scăpat de complexe, am pătruns în cercuri de băieți și fete, mi-am făcut mulți prieteni și prietene, eram acceptat în familiile ,,bune”, dansam bine, înalt cu plete, atât cât mă lăsau la liceu... și câte și mai câte... Visam să devin scriitor, poet liric, cum îmi spuneam, să merg la Litere, mă îndrăgosteam ușor dar și mă retrăgeam repede, mânat cumva de preocuparea de a avea ,,material” de inspirație. Nu zâmbi, așa gândeam atunci... Emilia Țuțuianu: Dragă Boris, candoarea
INTERVIU DE EMILIA ŢUŢUIANU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1424359225.html [Corola-blog/BlogPost/353191_a_354520]
-
mute, cu umbre neclintite ce sângele îmi ard. Bucata mea de pâine pe masă șade albă uscându-se în coaja mirosului de vânt căci buzele îmi crapă în crusta disperării de-a mai simți odată aroma de pământ. Să mai visez odată la legănarea adâncă ce-mi tremură în oase acorduri fără cer, balans de vagoneți în galerii pierdute cântând fără măsură ecouri în eter! Mă mai întreb: putea-va uita de mine Vâlva ori mă așteaptă încă în trupu-i de
SUB CRUCEA VEACURILOR SECI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1496152804.html [Corola-blog/BlogPost/381559_a_382888]
-
liber, dezgolit de om: Zeu. L-am însoțit pe Unchiu Niculaie în Deluț, cu oile. Am pornit dimineața de noapte, cu pas domol. Dacă Dealul e chiar deasupra de sat, bănuiam că Deluțul e undeva mai la vale. De unde să visez că, pe Tărâmul Celălalt, logica noastră n-are niciun sens? Din Deal, pe Dâlma Păduricii, până-n Deluț am urcat aproape un ceas. La coliba lui Culiță Dănilă, iarba era de-o palmă, numai lăptucă și trifoi. Am tunat pe-nserat. Oile
Povestea ca Viață. Sisif by https://republica.ro/povestea-ca-viac-a-sisif [Corola-blog/BlogPost/338432_a_339761]
-
de: „dacă eu sufăr, urmașii mei nu trebuie să pățească asta”. Maimuțele, în schimb, n-au nicio problemă. Ele se adaptează în orice orânduire. „Doamna, doamna, e-adevărat că mergem cu bac-ul?” „Cum să fie adevărat? Măi copii, ce visați voi acolo? Numai gărgăuni vă umblă prin cap!” În apropierea pontonului, mai multe voci mă strigă: „Doamna, doamna, ia uitați!” Așa, și??? Adică voi știați că trecem Dunărea pe la Chiciu, iar eu habar n-aveam! Bravo mie! Mai făceam și
GÂNDURI DINTR-O IARNĂ DEOCHEATĂ, DE FLORENTINA-LOREDANA DALIAN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1408549822.html [Corola-blog/BlogPost/364806_a_366135]
-
nu-i luai coaja de gârniță de pe fața zripțuroaicei de Măria, că dacă-aș fi în locul tău... m-aș culca în fânărie, numai să nu mă sperii câd mă trezesc noaptea și s-o văd lângă mine... Chiar, tu nu visezi urât? Ce să mai visezi!... că urâta ți-a mâncat tinerețea.- Dragă Madam Mami, nu fi rea cu nenea Bușoiu, că dacă-și purta pică și te-ar fi urât... nu mai venea la în cârciumioara matale seară de seară
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 by http://confluente.ro/Partea_a_ii_a_pariul_blestema_marin_voican_ghioroiu_1359791646.html [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
gârniță de pe fața zripțuroaicei de Măria, că dacă-aș fi în locul tău... m-aș culca în fânărie, numai să nu mă sperii câd mă trezesc noaptea și s-o văd lângă mine... Chiar, tu nu visezi urât? Ce să mai visezi!... că urâta ți-a mâncat tinerețea.- Dragă Madam Mami, nu fi rea cu nenea Bușoiu, că dacă-și purta pică și te-ar fi urât... nu mai venea la în cârciumioara matale seară de seară; așa-i bătrâne? Ce-ți
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 by http://confluente.ro/Partea_a_ii_a_pariul_blestema_marin_voican_ghioroiu_1359791646.html [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
DE SFÂRȘIT (/ȘI ÎNCEPUT) DE SECOL: DIVERSIUNEA „RROM-ROMÂN” Autor: Isabela Vasiliu Scraba Publicat în: Ediția nr. 495 din 09 mai 2012 Toate Articolele Autorului Nici cei mai anti-naționaliști dintre anti-protocroniștii noștri, nici cei mai naționaliști dintre naționaliștii noștri nu au visat că certurile dintre ei vor lua sfârșit odată cu sfârșitul secolului XX. Că toți românii (din România sau din oricare altă țară) vor fi scutiți de problema existențială român sau cetățean al planetei numai după zece ani de post-revoluționară diversiune. Ivită
O AMPLĂ DIVERSIUNE DE SFÂRŞIT (/ŞI ÎNCEPUT) DE SECOL: DIVERSIUNEA „RROM-ROMÂN” de ISABELA VASILIU SCRABA în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 by http://confluente.ro/Isabela_vasiliu_scraba_o_ampla_divers_isabela_vasiliu_scraba_1336585205.html [Corola-blog/BlogPost/340895_a_342224]