985 matches
-
să fiu. ființă a nesiguranței, mușc din existență cu dinții de lapte ai fericirii de a trăi, cu dinții de fier ai tenacității de a-mi reînnoi îndoiala. boală ochiul meu sticlos se îmbată de alcooluri stătute. frigul sapă în viscere peșteri mari de întuneric, iezere cu pești de pradă, monștri neieșiți din vreme. trupul stă în sine însuși precum cariu-n adormire. nici o mână milostivă nu-mi dă părul de pe frunte, de-atâta nemângâiere sunt copac spuzit de iască. răbufni-voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
străzile cu șpanuri murdare, suflete casante se fac zob, atingându-se din greșeală, ochi apoși, cu pojghițe înghețate, nu mai pot lumina filtra. o lasă să băltească dizgrațios și trec mai departe. anotimp al germinării ascunse, viclean ne cotrobăi în viscere, din vlaga noastră te înfrupți, pentru ca primăverii să nu-i lipsească nimic din trupul ei fragil ca un iadeș. drogați nori copii și nori bătrâni stau în palma cerului, printre degete se-aleargă. lumini prea nude ocrotesc, cu umbra lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
înspre noi hohotind în culorile ierbii. pleata întunericului, scurtată, ne atinge cu vârful ei bont ca o melodie uitată, lumina ne împroașcă cu stropii ei mari, coborând dintr-odată. se întâmplă ceva sub pielea ce-și leapădă solzii uscați, în viscerele ce-și dezleagă snopii. se întâmplă ceva în pământ, luați seama, sunteți drogați! o să vă puteți smulge din rugini, din înghețatele pale de vânt? în dodii unde începe ochiul magic, cel tivit cu sânge oprit? unde începe nemurirea ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
avansează greoi, nămolos. dinspre mine vin vise-ntrerupte, spații încâlcite cu iz de vulcan noroios. în apele otrăvite mă zbat ca într-o plasă de fier. când se crapă de ziuă, salvarea-i un nor galben, pufos, ce-mi crește-n viscere. încă o dată coloana-mi îndrept, fericită de înțelesul luminii, de semnul ei cu nervuri de frunză ce-și trimite clorofila adânc în os. băieții mei băieții mei, aripile unui zbor grație căruia mă înalț încă. băieții mei, magica libertate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
de carne, în care cruzimea e condusă pînă la operația tranșării de abator a suavelor făpturi: "Dimineața cînd soarele/ nu are miez. Domnul tranșează îngeri,/ le desface aripile mai întîi/ să nu le vină în minte să fugă,/ apoi aruncă viscerele mirositoare/ de mir și de floare de salcîm/ cîinilor. Carcasa se vinde separat. Capetele/ se dau de pomană cerșetorilor de la/ marginea raiului în fiecare zi". Caricatura e aci însîngerată. Poate pentru a crea un alibi sadismului în care se complace
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
I s-a creat, în timp, lui Radu Aldulescu o imagine falsă: aceea de plebeu nu numai al lumii noastre culturale, ci și al literaturii pe care o scrie, un talent robust, fără instrucție, un romancier punându-și experiențele și viscerele pe masă. Că lucrurile nu stau nicidecum așa, o dovedește faptul că absolut toate scenele, descrierile, dialogurile și monologurile personajelor, stilul direct legat ori cel indirect liber utilizate consecvent, portretele atent conturate și insistența autorului asupra unor "amănunte" sunt subsumate
Viață de câine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9541_a_10866]
-
Totuși, există și date, oferite de Cristian Sima în textul SOV și junimiștii. Onestitatea, logica și bunul-simț par să-l fi părăsit pe dl Popescu. I-au rămas admirația față de SOV și ura față de Băsescu. Judecata sa trece astăzi prin viscere, prin mațe, cum i-ar plăcea să spună, prin mațul gros. Silviu Un ziarist cu experiență și coloană vertebrală poate ajuta foarte mult opinia publică în momente-turnesol. Tăcerea ziariștilor care văd astfel de momente și trec pe lângă ele, fără să
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
că, acum, el iarăși se găsea în situația nefericită, în care, deși era tânăr, se mai găsise de atâtea ori... Orice, dar numai fără bani de mâncare nu! Simțea, astfel, cum îi pătrunde grabnic descurajarea în suflet și foamea în viscere, căci parcă se vedea la o răscruce mare, în fața căreia și cel mai temerar drumeț ar fi fost pus în cumpăna dificultății multă vreme. Dar viața nu se termină cu prima dezamăgire avută. Dimpotrivă, găsindu-se în această postură, uneori
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fiindcă nu ai voie să fii atent la ce visezi, poate te trezești cu idei, și la munca din compania internațională ai de făcut un singur lucru, pe acela îl știi dumnezeiește, ești un fel de mașină din mușchi și viscere, nu ai voie să gândești decât ordonat, nu ai voie să trăiești decât ordonat, după scheme prestabilite, patronii ți-au pus la dispoziție tot confortul, ai inclusiv piscină și teren de volei pe acoperiș, te scufunzi în bazinul de doi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
chinuit, hotărî să se studieze atent. Era foarte important să afle mai mult despre stupizenia aceea care i se Întâmpla. Se simțea golit și acum Îl durea totul pe dinlăuntru, ca și cum cineva Îi umbla pe acolo, răscolindu-i cu brutalitate viscerele, sugându-i toate măruntaiele, Întreaga ființă. Deveni foarte surprins când descoperi cât era de uscat. Piciorul drept i se Înnegrise până spre genunchi, iar degetul mare al fratelui său geamăn era mânjit de aceeași funingine blestemată. Înțelese atunci că ciudata
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
din pahar (e mai civilizat). Sorb sistematic. Sunt la al treilea acum și Plăcerea Începe să mă ia În brațe, să mă alinte, să mă prefacă În sclavul ei. O simt tractată de licoarea asta magică, ce-mi intră În viscere și, de acolo, se Împrăștie prin tot corpul, ajungând până În cele mai Înguste locuri, În cele mai fine rețele, până În vinișoare și În capilare... În cuget și simțire. Mai torn un pahar și sorb din nou. E o trăire adâncă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mă duc, prin lumea canaliei cu fața avidă, în goană după bani și vicii. N-aveam nevoie să văd ființele astea: nu era fiecare din ele imaginea tuturor? Toți erau făcuți dintr-o gură de care spânzura un pumn de viscere, terminându-se într-o caricatură de sex. În mod neașteptat mă simții mai agil și mai ușor; mușchii picioarelor lucrau cu o viteză surprinzătoare. Mă eliberasem de toate obstacolele existenței. Îmi ridicai umerii. Era un tic din copilărie, îl aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Dicționarele românești sînt excesiv de prudente și sărace în indicarea sensurilor și implicațiilor evaluative. Mai ales în cazul împrumuturilor moderne, e consemnat de obicei doar sensul pur referențial. Un exemplu este cuvîntul visceral, a cărui definiție este, în DEX, "care aparține viscerelor, privitor la viscere". Cuvîntul e un împrumut cult din franceză (adjectivul viscéral); în Petit Robert (1990), sensul care ne interesează este definit ca "profond, intime, inconscient (opposé a refléchi)"; corespondentul englezesc visceral are, în Concise Oxford Dictionary (1999), sensul secund
Visceral by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9186_a_10511]
-
excesiv de prudente și sărace în indicarea sensurilor și implicațiilor evaluative. Mai ales în cazul împrumuturilor moderne, e consemnat de obicei doar sensul pur referențial. Un exemplu este cuvîntul visceral, a cărui definiție este, în DEX, "care aparține viscerelor, privitor la viscere". Cuvîntul e un împrumut cult din franceză (adjectivul viscéral); în Petit Robert (1990), sensul care ne interesează este definit ca "profond, intime, inconscient (opposé a refléchi)"; corespondentul englezesc visceral are, în Concise Oxford Dictionary (1999), sensul secund "relating to deep
Visceral by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9186_a_10511]
-
sorții năvălește În oraș pentru a cerși, a scormoni prin coșurile de gunoi sau prin pubele, pentru a bea sau a fura din vreun raft de magazin ceva bun de astâmpărat foamea sau pentru a scoate la lumină din hăurile viscerelor arma lor cea mai puternică: viclenia smerită, se pune În mișcare un mecanism perfid, insinuant și hidos: ,,răsuflarea morții,,. Amânarea acestei răsuflări este o chestiune de noroc. Suprasărăcia este presărată din abundență cu legende, care cu timpul se transformă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-l Întrebe ceva și pe Antoniu, Îndreaptă spre el microfonul, dar În ultimul moment se răzgândește. . ,, Din cauza lor ajuns de râsul lumii Întregi,, mai apucă să spună gospodina frenetică, urlând În măciulia microfonului, după care dispare tropăind cu zgomot, În viscerele metroului. -Cum să nu furăm,,? spune bărbatul Atâta timp cât nu voi putea să-mi hrănesc cinstit cei cinci copii, o să fur tot ce-mi iese În cale: șine de tramvai, cabluri electrice, cărămizi, acoperișuri, copaci, stâlpi de Înaltă tensiune, mături, griș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să renunțe. Din când În când coada se mișcă Înainte și Înapoi, flux și reflux, gemând de disperare și neputință. Foamea zgâlțâie din temelii trupurile ciuntite și sfârșite de sărăcie, și un fior de teamă, ca un cutremur le devastează viscerele. Cei care au primit porțiile se vor ascunde prin cotloanele pe unde Își duc traiul, pentru a-și potoli burțile goale. Dincolo de ghișeul prin care mâncarea iese În chip de porție măsurată cu ochiul, la milimetru, cea care Împarte și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fi scris un singur cuvînt : Eu. PHILIP ROTH FIRMIN CAPITOLUL 1 Întotdeauna mi-am imaginat că povestea vieții mele, dacă și cînd am s-o scriu, o să Înceapă extrem de interesant : liric, stil Nabokov, “Lolita, lumină a vieții mele, văpaie a viscerelor mele” ; sau, dacă n-am să fiu În stare s-o dau pe lirism, atunci cumva sentențios-cuprinzător, ca la Tolstoi : “Toate familiile fericite se aseamănă Între ele. Fiecare familie nefericită, Însă, este nefericită În felul ei.” Lumea Își amintește aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
dilata și se contracta. Discuția pe care o aveam în minte, despre forma scoicilor ca armonie înșelătoare, înveliș ce ascunde adevărata substanță a naturii, nu se mai potrivea Atât priveliștea ariciului, cât și desenul transmiteau senzații neplăcute și crude, ca viscerele expuse privirii. Am început discuția spunând că nimic nu e mai greu de desenat decât aricii de mare: atât învelișul țepos văzut de sus, cât și molusca răsturnată, cu toată simetria radiind din structura ei, ofereau prea puține puncte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
i aducem omagiul nostru!“ Atunci se auzi (el auzi) clinchetul cristalin al paharelor. Cin! Cin! Extazul morții, ca și autocontrolul Îl vor ține Încordat toată dimineața, Își va păstra sângele rece prin rugăciune, cu Îndârjire, cu dinții Încleștați, Înfrânându‑și viscerele și sistemul simpatic, În ciuda pornirii lor trădătoare, căci Își călise În timp bravura, instruindu‑se În spiritul legendelor de familie. De aceea, ca ultimă dorință care i se rezervase prin protocolul caritabil, nu va cere un pahar de apă, cu toate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
tresări. Aceasta era părerea lui. Iritarea valizei i se părea de neînțeles. De-a dreptul provincială. Și, pe deasupra, trăda o anume ignoranță, greu totuși imputabilă unui cufăr: cu vremea, străzile cu case cu tot se mută În oameni, le sistematizează viscerele și unde nu era decât pământ mustind de sânge cald, se Înalță case din cărămidă și blocuri din beton și sticlă. Așa Încât oamenii se mișcă În propriile lor celule unde lumina ochilor e de prisos. Ești bolnav, domnule profesor, interveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mi-am dat seama cât de foame mi-era până când muntele de mâncare nu ateriză pe masă, în fața mea. Corpul meu, mai ales cotul meu, era învinețit și înțepenit din cauza căzăturilor și loviturilor din ultimele câteva ore, dar stomacul și viscerele își reveniseră surprinzător de repede. Mă așteptam fie la o curiozitate nestăpânită, fie la o dezaprobare matronală din partea Tușei Ruth când o văzu pe Scout la masă. Credeam că apariția la cină cu o fată îmbrăcată la repezeală în hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
prototipul lui Petrini, eroul lui Marin Preda? Și-n ultima vreme am citit cum altfel? cărți bune, dar ajung la ele mai greu. Mă năpădesc prostiile intens mediatizate. Poeții de reproducere************ și poetessele bele și tembele, gata să-și etaleze viscerele pe cearșafuri tipografice și să ciripească nu în limba sacră a păsărilor, ci-n limba păsăricilor. Saltimbancii poeziei sînt protejați. Un "plictisit" pontos își lansează placheta, săturîndu-și adunarea cu nuci și cu fudulii la grătar. Presa nu omite știrea. Protejați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de neadevărul de fragilitatea de lipsa de interes a viziunilor“ etc. etc. Ar fi o greșeală să considerăm publicarea unei asemenea cărți o impietate față de ideea de mamă. Nu așa trebuie pusă problema. Un mare scriitor poate pătrunde oricând în viscerele unui personaj, fără să săvârșească un sacrilegiu. În celebrul său roman Muntele vrăjit, Thomas Mann îl înfățișează pe Hans Castorp studiind cu tandrețe radiografia iubitei lui, doamna Chauchat, iar această demitizare (de fapt, nouă și originală mitizare) nu îl oripilează
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
noi și a fost ales pentru slujirea (diakonia) aceasta. Așadar el a dobândit o țarină din plata nedreptății/răutății și căzând cu fața în jos (sau cu capul înainte), a crăpat pe la mijloc și i s-au vărsat toate măruntaiele/viscerele (kaˆ prhn¾j genÒmenoj ™l£khsen mšsoj, kaˆ ™xecÚqh p£nta t¦ spl£gcna aÙtoà). și șlucrulț a ajuns la urechile (exact: a fost făcut cunoscut) tuturor locuitorilor din Ierusalim, așa încât țarina aceea a fost numită, în limba lor, Akeldamach, adică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]