651 matches
-
ani din cauza neînțelegerilor. În același an - 1831 - a murit și tatăl său. Rămasă fără zestre, se luptă în procese pentru averea tatălui ei cu un fost slujitor al acestuia.Cel de-al doilea soț, Nicolae Ipătescu este angajat la Departamentul Vistieriilor, tot arendaș și cu care Ana se mărită pentru avere.... XXII. IARNĂ, de Gigi Stanciu , publicat în Ediția nr. 1439 din 09 decembrie 2014. Doamna Zână Iarnă a sosit, Cu fiii ei, fulgii, a venit. -Tu, personaj îndrăgit, Iarnă, ne-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/384774_a_386103]
-
ani din cauza neînțelegerilor. În același an - 1831 - a murit și tatăl său. Rămasă fără zestre, se luptă în procese pentru averea tatălui ei cu un fost slujitor al acestuia. Cel de-al doilea soț, Nicolae Ipătescu este angajat la Departamentul Vistieriilor, tot arendaș și cu care Ana se mărită pentru avere. În cadrul întâlnirilor societății secrete „Frăția”, eroina îi cunoaște pe câțiva dintre liderii care vor forma guvernul provizoriu după izbucnirea revoluției pașoptiste. Ceea ce își doresc revoluționarii apare în Proclamația de la Islaz
ANA IPĂTESCU de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384411_a_385740]
-
o zi sau o lună, drumul Stațiunii. Chiar și curtenii, tot mai curioși. „Într-o dimineață și Regele va porni într-acolo!” spun gurile rele. Magistratul îl așteaptă de mulți ani: Statul nu poate să mai reziste fără sumele vărsate vistieriei de către Stațiune. E falit. Numai construcția bisericilor - câteva zeci, în toată țara - și întreținerea pictorilor, muzicanților și a astrologilor, tot mai numeroși, dacă sunt luate în seamă. Și mai sunt uniformele ofițerilor, mai mulți decât soldații, vizitele demnitarilor în străinătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
dispune, în felul acesta, de propriul său Mic-Guvern. În subsidiar, Nr. 4 conduce un partid inexistent! Membrii nu cotizează și nici nu participă la ședințe: ei veghează. Structurile simple sunt cele mai eficiente. În Stațiune, treburile merg bine: de nicăieri Vistieria Generală nu primește - raportat la numărul de locuitori - vreun venit mai mare. Regele știe. De Carnaval, trebuie să se mai vadă că Stațiunea este un stat în stat; vasal, e drept, dar cu o seamă de libertăți pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
trebuie să fie mama soldaților răniți. Nu se cade să i se plângă pe umăr. Și nici să bandajeze rănile supușilor, nepregătiți pentru o luptă prea aspră pentru ei. Să-i victimizeze încă o dată, prin milă; e stupid să golești vistieria cetății oblojind ceea ce numai din întâmplare nu a pierit. Nu de vorbe și de mângâieri au trebuință locuitorii Stațiunii. Le-am dat lucruri durabile, funcționale. Cazinoul, Spitalul, Școala de fete, Banca, Hipodromul, Legi - fiindcă Ordonanțele, aici, sunt deasupra edictelor venite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
sau dijme. În plus, dobândesc imunitate În fața instanțelor laice, neputând fi judecați decât de Papă, și au dreptul să-și Însușească prada de război pe care - obligați de jurământul de sărăcie - trebuie s-o doneze, Împreună cu Întreaga avere, Ordinului. Către vistieria acestuia se Îndreaptă, de asemenea, uriașe donații În bani, proprietăți funciare, cetăți, biserici etc. provenind din toată Europa. În mai puțin de trei ani, numărul templierilor ajunge la câteva mii, iar bogăția lor sporește Într-un ritm galopant, atingând valori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
generoase cu care Papa Îi blagoslovește la crearea Ordinului prețul tăcerii? Sau arestarea și uciderea lor se datorează setei de răzbunare și cupidității lui Filip cel Frumos, regele franc având și dorința, și interesul de a-și adjudeca pentru propria vistierie fabulosul tezaur al cavalerilor Templului? Aceste două explicații, ce se sprijină, după cum vezi, pe argumente În care mitul și istoria coabitează frenetic, erau contrazise și practic anulate de documentul aflat În arhiva Centrului, care acredita o cu totul altă motivație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
descoperit la Rennes-le-Château nu mai există. Vreau să spun, nu mai există În forma inițială - aur, bijuterii, monede... În timpul războiului, au fost dezgropate și răspândite În toată lumea, vândute colecționarilor, muzeelor, băncilor, episcopiilor, chiar unor țări care vroiau să-și consolideze vistieria, sporindu-și rezervele de aur. Banii obținuți prin astfel de tranzacții, cele mai multe dintre ele clandestine, au fost depuși În seifurile unor bănci reputate, de asemenea, răspândite pe toate meridianele. Comoara s-a transformat Într-o listă cu numere de cont
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
strecură pe tavă scrisoarea. Văzând mișcarea, viziriul ridică din umeri zâmbind: — Moldovenii - tot europeni! - conchise el. Episodul 55 O îNTÂLNIRE Terminând masa, viziriul îl plăti regește pe Kis Haciaturian, lăsându-i un înscris să se prezinte a doua zi la vistieria împărăției, și-i invită apoi pe cei trei moldoveni la palatul său, să se odihnească o zi-două, până la plecarea spre Moldova. Le dădu camere separate, cu eunuci de serviciu și saună cu șnur roșu pe care dacă-l trăgeai, soseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
căci ei visau aievea la drumul ce-i așteaptă. — Și eu cred că la mijloc e Ruxăndrița! - șopti papagalul. Fiind pasăre, am acces în dormitor. Se petrec acolo niște lucruri că mi se fac penele măciucă. — Și în vremea asta vistieria se golește văzând cu ochii - spuse Ximachi cu obidă. Birurile nu mai are cine le strânge. Vacile nu mai are cine le duce în ciurdă. Albinele nu mai au unde se roi. Pârjolurile se țin lanț. în găini parc-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
colea de la mine un galbân să-ți aduci și tu aminte... și se scotoci prin buzunarele cămeșoaiei, dar se pare că nu găsi nimic, fiindcă scoase mâna goală și zise cu glas schimbat: cheamă-l pe vistiernicul Ximachi! Episodul 191 VISTIERIA — Vreau să văd vistieria! zise scurt Vodă de cum apăru Ximachi. — Cum dorește Măria-Ta - răspunse înclinându-se vicleanul venetic. Pe-aici, rogu-vă. O apucă pe un coridor întortocheat, mărginit de uși. In fața uneia Vodă se opri. Dinăuntru se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
galbân să-ți aduci și tu aminte... și se scotoci prin buzunarele cămeșoaiei, dar se pare că nu găsi nimic, fiindcă scoase mâna goală și zise cu glas schimbat: cheamă-l pe vistiernicul Ximachi! Episodul 191 VISTIERIA — Vreau să văd vistieria! zise scurt Vodă de cum apăru Ximachi. — Cum dorește Măria-Ta - răspunse înclinându-se vicleanul venetic. Pe-aici, rogu-vă. O apucă pe un coridor întortocheat, mărginit de uși. In fața uneia Vodă se opri. Dinăuntru se auzeau chicote, râsete și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și usturoi, mănunchiuri uscate de mărar, picioare afumate de porc, hălci de slănină. Ba, pe-o laviță, Vodă zări și-un mic ghiudem și-un ardei iute început. — Ce-i asta? - întrebă el oprindu-se în mijlocul încăperii. — Ce să fie? Vistieria! - răspunse Ximachi. — Asta-i vistierie? - făcu Vodă, Asta-i cămară! Banii unde-s? — Care bani? - zise calm Ximachi. Vodă simți că e pe cale să audă ceva groaznic. — Cum care bani? - răcni el. Banii mei, banii țării! — Nu mai există - spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mărar, picioare afumate de porc, hălci de slănină. Ba, pe-o laviță, Vodă zări și-un mic ghiudem și-un ardei iute început. — Ce-i asta? - întrebă el oprindu-se în mijlocul încăperii. — Ce să fie? Vistieria! - răspunse Ximachi. — Asta-i vistierie? - făcu Vodă, Asta-i cămară! Banii unde-s? — Care bani? - zise calm Ximachi. Vodă simți că e pe cale să audă ceva groaznic. — Cum care bani? - răcni el. Banii mei, banii țării! — Nu mai există - spuse Ximachi. Tot ce-avem e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vorba pe lângă Ramza-Pașa, dar mi-a spus că tot așa și-au plătit tributul anul acesta și sârbii, și sultanului i se-apleacă de-atâta varză. Vrea bani peșin. Episodul 192 ATACUL în seara zilei când Sima-Vodă cobora să vadă vistieria, într-un mic cătun căzăcesc din stepa de peste Nistru era mare fierbere. Lângă izba atamanului Vasia vreo 40-50 de călăreți, toți bărbați în putere ai satului, așteptau gata încălecați, mișcând ușor caii. Printre cai, nevestele călăreților, fiicele și nurorile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-l povățui: — Ai văzut, dragul tatii? Să-ți fie învățătură de minte: oriunde-ai fi, orice-ai păți, tu să ai încredere în calul tău, că el știe mai bine decât oricine drumul spre casă. Episodul 193 FUGA Văzând starea vistieriei, Sima-Vodă hotărî că nu mai poate rămâne nici un ceas la Curte, dacă voia să-și scape viața și trupul doamnei Ruxăndrița. Va fugi la Liov și va merge, ca altădată, la șmecherul acela bătrân, Vladimir Nachmanson, să ia bani cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
care urmărea dezvoltarea economică a țării și o participare mai largă la realizarea veniturilor, a luat inițiativa înregistrării oamenilor aduși de peste hotare, numiți liuzi (oameni), folosiți de boieri pentru un timp oarecare ca scutelnici, când nu aveau nicio obligație față de vistierie. Acest document poartă numele de „Condica liuzilor”, întocmit în 1803 și cuprinde și slugile boierești, scutite de bir. Poate părea surprinzătoare afirmația din „Condica liuzilor” în legătură cu apartenența satului răzășescă Fruntești ca sat dependent de banul Ștefan Rosetti, dar, în acest
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
dibuise printr-o strălucită strategie. Aceea a însemnării unor monede într-un anume fel. De lucrul acesta se ocupase Naulius, secretarul personal al procuratorului. După o vreme, acesta îi aduse la cunoștință procuratorului că monedele se reîntorseseră foarte repede în vistieria din Cezareea Maritima și astfel Ponțiu Pilat presupuse că cineva chiar din poliția sa îl trădează. După cercetări care durară o vreme procuratorul îl chemă la dânsul pe șeful poliției, pe care îl puse în fața probelor și dovezilor, indubitabile. Strategia
ANCHETA 12 (FRAGMENT DIN ROMAN) COMOARA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364105_a_365434]
-
cooperării sale, și îl mută într-un castru foarte îndepărtat după ce totul se terminase. În acest fel, crezuse procuratorul Ponțiu Pilat, prinderea și eliminarea lui Baraba aveau să servească la reabilitarea sa în fața împăratului și la justificarea anumitor pierderi din vistierie. Atunci, după ce Baraba fusese prins, și aflându-se în temniță unde își aștepta sentința, vestitul tâlhar primise o vizită neașteptată și anume aceea a cavalerului cu care el fusese înțeles și pe care îl descoperise însuși Ponțiu Pilat. Acesta îi
ANCHETA 12 (FRAGMENT DIN ROMAN) COMOARA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364105_a_365434]
-
De această dată s-au îndurat de noi, iar pentru întărirea credinței ne-au dat de înțeles că suntem sub paza lor.” Testamentul lui Pătru Valdescu lăsat urmașilor săi este emoționant redat în discuția avută cu Preda: ”V-am lăsat vistieria principatului aproape plină pentru a plăti tribut Sultanului, în caz de amenințare cu războiul. Aveți grijă ca locuitorii să nu cadă în foamete și sărăcie indiferent de secetă sau pârjol în fața dușmanului.” Și în același timp lasă poruncă cu limbă
UN ŢINUT, O COMOARĂ ŞI... UN CONDEI! de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363131_a_364460]
-
De această dată s-au îndurat de noi, iar pentru întărirea credinței ne-au dat de înțeles că suntem sub paza lor.” Testamentul lui Pătru Valdescu lăsat urmașilor săi este emoționant redat în discuția avută cu Preda: ”V-am lăsat vistieria principatului aproape plină pentru a plăti tribut Sultanului, în caz de amenințare cu războiul. Aveți grijă ca locuitorii să nu cadă în foamete și sărăcie indiferent de secetă sau pârjol în fața dușmanului.” Și în același timp lasă poruncă cu limbă
UN ŢINUT, O COMOARĂ ŞI... UN CONDEI! de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363131_a_364460]
-
strălucită strategie. Aceea a însemnării unor monede într-un anume fel. De lucrul acesta se ocupase Naulius, secretarul personal al procuratorului. După o vreme în care monedele circulaseră, Naulius îi făcu cunoscut procuratorului că monedele se reîntorseseră destul de repede în vistieria din Cezareea Maritima și astfel Ponțiu Pilat bănui că cineva chiar din poliția sa îl trădează. După cercetări care durară o vreme procuratorul îl chemă la dânsul pe șeful poliției, pe care îl puse în fața unor probe și dovezi, indubitabile
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368299_a_369628]
-
anchete, procuratorul obținu ceea ce dorise. Îngroparea cazului cu trădarea cavalerului. În acest fel crezuse procuratorul Ponțiu Pilat, că prinderea și eliminarea lui Baraba aveau să servească la reabilitarea proprie în fața împăratului și a Senatului și la justificarea anumitor pierderi din vistierie. Atunci, după ce Baraba fusese prins, și aflându-se în temniță unde își aștepta sentința, vestitul tâlhar primise o vizită neașteptată. Aceea a cavalerului pe care îl mituise și pe care îl descoperise însuși Ponțiu Pilat. Acesta îi arătase cum fuseseră
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368299_a_369628]
-
și a stat deasupra, unde era Pruncul. Și văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte. Și intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, și căzând la pământ, s-au închinat Lui; și deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie și smirnă. Iar luând înștiințare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în țara lor. După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arată în
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367887_a_369216]
-
mai repede vom dovedi nerecunoștință față de binefăcătorii noștri pământeni: părinți, educatori, dascăli, prieteni, societate etc. Prin lipsa de recunoștință vom da dovadă de neglijență, nepăsare, mândrie și chiar răutate. De aceea, nerecunoștința este un păcat greu, care ne îndepărtează de la vistieria milostivirilor cerești și a binefacerilor omenești. Despre virtutea recunoștinței din perspectivă etică și morală Cu alte cuvinte, așadar, recapitulând și aprofundând cele afirmate până aici, vom remarca, reține și sublinia că Domnul nostru Iisus Hristos mergea spre Ierusalim și a
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]