208 matches
-
evident regimul mnezic al discursului său, cu o translare halucinantă a planurilor temporale, într-o tentativă temerară și singulară de supraviețuire a eului moral. În al treilea rând, impresionează capacitatea sa de penetrație în cele două universuri (social și psihic), vitalismul imaginilor artistice născute în acea zonă dinamică dintre scriere și oralitate, aflată sub semnul unei interogații fără sfârșit. Poetul codifică spaima sa de vid moral, în ipostaza de combatant terorizat, obligat să trăiască într-o lume-ospiciu în care cavalerii păcatului
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]
-
surprins, încântat de această întâmplare. Cel care va lectura această carte va fi pus în fața unor întâmplări neprevăzute, emoționante. Stăpânind bine arta narativă autorul se strecoară printre personaje, situații, stări cu agilitate, punând accent pe fiecare detaliu cu un remarcabil vitalism al frazării. Acțiunea romanului se petrece, în mare parte, în Dobrogea, acest ținut atât de “sălbatic” și atât de frumos, în diversitatea lui. Atent la îmbinarea de tonuri și contraste, autorul face dovada unui “condei fin”, a unei conștiințe artistice
RECENZIE. ( VALENTINA BECART). ROMANUL TIMPUL ŞI RĂSTIMPUL, AUTOR TĂNASE CARAŞCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342807_a_344136]
-
mișcare de tip fractal. Închide ochii. Nu îi deschide încă, nu am ajuns. Gata. Ești acasă. Limba română, pământul românesc. Revolta fondului nostru nelatin produce câteva confuzii, totuși, cu siguranță știi unde te afli. Pete de oranj aruncate de un vitalism adolescentin se suprapun unui fond cenușiu. Se conturează figura oamenilor care au plămădit ființa mea și un cadru opulent prin bogăția naturii. Rețin acum o incursiune în patrimoniul cultural și natural românesc împreuna cu învățătoarea, căci am întâlnit un grup
PREMIUL ÎNTÂI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342997_a_344326]
-
eul este expresia atitudinii posesive, atitudine ce premerge folosirii anticipației (chiar emoționale) și puterii fizice în scopul muncii. Avem de-a face, în privința înțelegerii eului, cu o concepție activistă, care evită, prin ideea deschiderii "culturale" a acestuia, modelul teoretic al vitalismului. Nu putem susține cu probe irefutabile influența, în privința acestei înțelegeri, a lui Fr. Nietzsche, dar putem afirma existența unui accent nietzschean în felul în care C. Rădulescu-Motru concepe eul ca nucleu de putere și ca atitudine posesivă. Odată acumulate câteva
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
1989). Semnează și cu pseudonimele L. D. Anton, Dimitrie Anton. Volumul de eseuri Semnele timpului. Opinii, dialoguri (1988) este întâmpinat favorabil de critici, care îl intepretează însă în cheie diferită. Dacă Gh. Grigurcu identifică aici elemente de Lebensphilosophie, suflul unui vitalism antiintelectualist de sorginte trăiristă, N. Manolescu crede în schimb că eseurile sunt orientate decisiv spre spațiul culturii și că diversitatea punctelor de vedere critice răspunde, poate, într-un fel perspectivei postmoderne a autorului, ce înlătură barierele dintre real și livresc
ANTONESEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285392_a_286721]
-
ilustrul său reprezentant, Gabriele D’Annunzio, autor disputat de curente literare și de ideologii, cu o biografie tumultuoasă, spasmodică. Nietzscheean impenitent, D’Annunzio pare a avea, la prima vedere, destul de puțin dintr-un adevărat dandy. Nimic mai ostil dandy-lor decât vitalismul nestăvilit, pasionalitatea, senzualitatea paroxistică. Și totuși, cine Îi reconstituie biografia nu poate uita câteva episoade excentrice dintr-o tinerețe italo-pariziană, după cum nu poate să nu remarce modul cu totul ieșit din comun În care D’Annunzio trăiește retras În castelul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Blaga. Pour la traduction en français des titres des recueils, nous avons consulté la version de Paul Miclău. 3. 3. 1. Poemele luminii/Leș poèmes de la lumière (1919) Le premier recueil de poèmes de Blaga est dominé par un puissant vitalisme d'influence expressionniste, parce que " le poète se trouve à l'âge paradisiaque où șes énergies gnoséologiques et ontologiques lui permettent de scruter le monde comme un livre ouvert et de s'identifier avec le végétal, le minéral et l
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
l'expressionnisme dans une manière personnelle, l'adaptant à son style et à la spiritualité roumaine : Pour ce qui est des éléments typiquement expressionnistes qu'on retrouve dans să poésie [dans la poésie de Blaga], surtout celle des débuts (le vitalisme, l'exacerbation du moi créateur, la visualisation plastique des images, etc.), on peut dire que Blaga a fini par donner une nuance personnelle à ce courant littéraire, tout en dé-rhétorisant la rhétorique expressionniste qu'il a transférée dans le matériau
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
ruches affamés. " (Pe ape/Sur leș eaux) (Pop-Curșeu, 2003 : 89). L'or Le symbole de l'or, tout comme șes dérivés, entre dans la composition des images inédites ou des figures de style. Îl suggère la joie, l'élan, le vitalisme, la fécondité de la terre : " De prea mult aur crapă boabele de grâu. Débordant d'or leș grains de blé éclatent. " (În lan/Champ de blé) (Miclău, 1978 : 221) ; " În toamna pe-aici se stingea aurie povestea [...]. " " À l'automne s
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
lirismul ascensional reprezintă un liman dobândit. La C., acesta e un dat (genuin), așa încât, lipsită de substanța dramaticului contrast (raportarea, prin detașare și înălțare superbă, la infernul mundan), poezia lui e lipsită și de fundamentul filosofic-vizionar. Poate și de aceea vitalismul său este atenuat, ca și exuberanța formelor - ce rămân ale unui meridional temperat, trăind discret voluptatea luminii solare și a succedaneelor ei -, sclipiri de calcare și irizări de suprafețe marine, „pulberea de azur” a nisipurilor Balcicului, într-o suită de
COLORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286333_a_287662]
-
să-și are plugul./ Facă-se cerul tămâie, azurul sineală/ Și inima îndoială.” Volumul Vorbele vântului (1981; Premiul Asociației Scriitorilor din Craiova) construiește un univers imaginar dominat de arbori, ape, pietre și păsări, a căror contemplare simpatetică devine sursa unui vitalism molipsitor, a unei bucurii de a trăi născută din conștiința identității originare dintre om și natura înconjurătoare. Expresia lirică a acestui sentiment de comuniune mistică universală este amestecul imaginarului cu realul, în care regnurile și categoriile existențiale trec una în
COJOCARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286324_a_287653]
-
la „România literară”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Ramuri”, „Vatra”, „Transilvania”, „Viața românească”. În 1981 e distinsă cu Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru volumul Supa de ceapă. Volumul de debut, Scrisori dintr-un câmp cu maci, anunță o poetă a exuberanței, a vitalismului, cu accente blagiene și uneori labișiene, tratate însă în cheie ironică: „Mă uit la cer și pământ / mănânc mămăligă cu ceapă, / plâng ca proasta în drum”. Poeta se desparte astfel, simultan, atât de direcția lirică reprezentată în generația anterioară de
CRACIUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286465_a_287794]
-
mediană a pieptului. în schimb, sufletul este răspândit în tot trupul. Spiritul gândește, el experimentează sentimentele; în ceea ce-l privește, sufletul corespunde principiului vital. Foarte adesea, chestiunea vieții la materialiști e neglijată. Păcat, pentru că uneori am găsi la ei un vitalism pe care tradiția fosilizată ne interzice să-l vedem în acțiune - dat fiind că prima opțiune trece drept antinomică în raport cu a doua... Și atunci, să fie oare Lucrețiu un vitalist? Da... Ciudat, dar fără putință de tăgadă, gândirea filosofului atomist
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cuvântul și poemul, sănătatea, boala, moartea. Să nu trecem pe lângă ceea ce doar o privire pătrunzătoare ne dezvăluie: chiar și neterminat, poemul De rerum natura începe cu cuvântul „mamă” și se încheie cu cuvântul „cadavru”... -7- O dialectică a forțelor. Acestui vitalism îi vom adauga și o cinetică. Pentru că Lucrețiu propune o teorie a forțelor angajate într-o mișcare dialectică în care creația și distrugerea se opun. Forțele vitale își împart piața atomică cu forțe ale distrugerii. Primele creează viața, permit expansiunea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
doar un fragment), propun, la un mod rechizitorial și cinic, o revizuire a ierarhiei valorilor clasice ori contemporane, multe dintre ele fiind văzute ca piedici în afirmarea unei noi spiritualități. Prin prisma autenticității date de experiență (de trăire) și a vitalismului energetic, I., în numele „generației cu idolii uciși”, reține ca modele de creativitate activă, „substanțialistă”, pe Emil Cioran, Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Camil Petrescu, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Dan Botta și respinge pe E. Lovinescu pentru relativism estetic, pe M. Dragomirescu
ILOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287528_a_288857]
-
exil („Limite” și „Meridian”). Poezia pe care o scrie I. este una modernistă, marcată uneori de accentele unui neoromantism lucid, „controlat”, vădind alteori propensiuni expresioniste, o poezie însă cu precădere imagistă și totodată cerebrală, meditativă la modul parabolic. Un anumit vitalism ori energetism e temperat de o permanentă reflecție intelectualistă subiacentă. Trăsăturile definitorii sunt vădite încă din cartea de debut, în care elementele, vegetația, natura sunt mobilizate în construcții doar aparent alegorice, menținute într-un vag el însuși expresiv, tocmai prin
IULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287644_a_288973]
-
nu e lipsit de gustul imensității mării, unde ,,un cer e totul”. În lirica erotică, sentimentul are densitatea materiei: iubita cântă la clavir ,,între maldăre de flori”, trupul ei condensează toate florile, îmbrățișările au drept ambianță floralul, vegetalul. În Arabescuri, vitalismul cedează melancoliei, la F. devenită boală a exilului. El evocă o prăvălie newyorkeză unde muncitorii români își hrănesc iluziile și speranțele cu veștile de acasă, cu ziare și calendare românești, în atmosfera plină de fum și de sonoritatea răgușită a
FERARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286984_a_288313]
-
până la capăt. / Nu există nici o legătură între / Ochii mei tot mai mici în palme / Oho, acolo, unde mai plutesc corăbii / Fără catarg la vârsta mea de-acum / Între ochii mei, buzele mele / Și o dorință de liniște” (Orion). Pendularea între vitalism și agonicul reverberând din imaginile de odinioară se relevă drept sigiliu al poeziilor lui H., „construite pe o atare ambiguitate, dar cu un patos reținut, cenzurat lucid, caracteristic modernilor, fiorul thanatic tulburător fiind mascat de aparența unei priviri impasibile, de
HUREZEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287466_a_288795]
-
contact cu filosofia imperialista contemporană, era tratată drept socialism rămas Înțepenit la reprezentările religioase ale salvării. O altă rușinoasă filiație Îl punea În legătură cu Școala de la Frankfurt, a „intelectualilor burghezi apropiați de clasa muncitoare”. Filosofia lui Bloch mai era alăturată neotomismului, vitalismului și, În general, filosofiei religiei: Bloch n-ar fi Înțeles marxismul decât sub forma unei escatologii, În prelungirea profeților din Vechiul Testament, chiar dacă era vorba despre o religie fără Dumnezeu. Dezgolite de orice partinitate (Parteilichkeit), concepțiile sale idealist-reacționare nu ar fi
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Volumele publicate după 1960 - Treptele anilor (1962), Versuri (1964), Ulcioare de piatră (1969) ș.a. - consună cu tonul „stenic”, „optimist” al epocii. Chiar dacă acum scrie o poezie ocazională, festivistă, declarativă, L. nu abandonează câteva dimensiuni la care se raportează: natura, istoria, vitalismul românesc. Traducător remarcat încă din deceniul al patrulea, L. transpune în românește din poezia lui Pușkin, Lermontov, Esenin, Mihalkov, dovedind reale afinități cu autorii la care se oprește. Specialiștii au apreciat inventivitatea lexicală și imagistică a versiunilor sale, în special
LESNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287783_a_289112]
-
lui I., aproape în întregime autobiografică, alcătuită din ciclurile Povestirile lui Adrian Zograffi, Copilăria lui Adrian Zograffi, Adolescența lui Adrian Zograffi și Viața lui Adrian Zograffi (personajul fiind un alter ego al scriitorului), este străbătută de o energie vibrantă, de vitalism, făcând elogiul dragostei față de om, al prieteniei, al trăirii intense. I. nu a scris pentru a se delecta, ci pentru că însăși experiența sa de viață l-a împins să facă asta: „În clipa când pun mâna pe condei și mă
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
articole de istorie literară și studii de versificație: Tradiția conceptului modern de poezie, Cu privire la versul liber românesc, Poezia lui V. Voiculescu - un studiu despre evoluția de la tradiționalism la modernism a poeziei voiculesciene, despre modelul prometeic și jocul formal, pe coordonatele vitalismului novator. Tudor Vianu semnează eseul Generație și creație, studiul Prezentul etern în narațiunea istorică și un articol despre opera sadoveniană. Peisajul critic este completat de Pompiliu Constantinescu (Aforismele lui Lucian Blaga, Romantismul românesc), Perpessicius (titularul rubricilor „Jurnal de lector” și
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289212_a_290541]
-
târziu, Veste bună (dramă pasională compusă pentru actrița Maria Ventura) este un text de maturitate, care a suscitat admirația lui E. Lovinescu. Piesă de atmosferă, chiar dacă nu propriu-zis „ibseniană”, cum s-a afirmat, drama mizează pe fascinația ambiguă stârnită de vitalismul - poate cam șarjat, dar cu umbririle sumbru-extatice ale fatalității etc. - al unui personaj masculin „puternic”, ce ignoră candid constrângerile moralității burgheze comune. Puțin cunoscut, nereluat pe scenă după război și publicat abia în anii ‘70, textul rezistă la lectură și
STEFANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
Vameșul ploilor (1987), caracterizat de onirorealism (Nicolae Bârna) sau de onirosimil (Adrian Dinu Rachieru). În Jocul vechiul motiv „viața e vis”, aplicat cu finețe intelectuală, constituie nucleul structurii romanești și determină nota acesteia. În compensație, personajele sunt înzestrate cu un vitalism psihic care se dezvoltă prin descoperirea unui eros nesfârșit, dublat de o visare pulverizantă, orientată spre descoperirea unor adevăruri ale începuturilor. Jocul „magic” dintre puterea individului de a-și întrezări destinul și încercarea lui de a-l schimba, impunându-se
SOLCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289778_a_291107]
-
le-au acordat importantă meritata. Asemenea lui Caillois și înaintea lui, Pius Servien credea că arta nu e decât împlinirea unei tendințe înscrise în structura lumii naturale, mai precis în structura organismelor vii [...]. Estetică acestui precursor al poeticii matematice combină vitalismul bergsonian cu o reactivare (științifică, nu mistica) a viziunii pitagoreice asupra structurii numerice a universului. La intersecția biologiei (un fel de „estetică generalizată” a viului) cu matematica, Pius Servien proiectează o estetică științifică, a cărei cheie rămâne studiul ritmului. IOANA
SERVIEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289647_a_290976]