4,713 matches
-
dispariția Moașei. Câteva zile nu făcură altceva decât să urmărească ușa meglenitului. Clienții începuseră să se înmulțească și odată cu aceasta și disparițiile. Nane și Rață priviră înspăimântați din podul ospătăriei, apoi pe fereastra camerei lui Nane și chiar pe geamul vitrinei, cum oameni cunoscuți sau necunoscuți intrau la peruchier cu fețe lor adevărate și ieșeau de-acolo alții, ca și cum ar fi trecut prin mâinile unui modelator nevăzut. Era un mic antreu dincolo de ușa prăvăliei, pe care nu-l puteau supraveghea uitându
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
obișnuit, întunecat, dar nu într-atâta încât să nu se vadă oglinzile așezate de o parte și de alta. Din doi pași se trezi în fața meglenitului, care zâmbea cu aceeași figură binevoitoare, pe care i-o remarcase încă prin geamul vitrinei. "Cu țe să vă servim, noi?" întrebă negustorul, iar Nane își dădu seama că n-avea în minte nicio idee deșteaptă, nicio întrebare. Într-o colivie de sârmă se foia un florinte tânăr. "A! vasăzică domnul își dorește să fie
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
Prin care scormonesc deopotrivă Șobolani și oameni ca noi Înzestrați cu două mîini Și cu două picioare Și cu materie cenușie ca pămîntul În care, într-o bună zi, Nu se știe ce sămînță aruncată aiurea Ar mai putea încolți. Vitrina cu sicrie Începe o nouă zi, ceru-i senin Dar strada e murdară și pustie. La colțul ei un meșter trage încet oblonul De peste vitrina lui cu sicrie. Mă uit în ea de parcă ar trebui Să îmi aleg eu singură
Poezie by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/7059_a_8384]
-
într-o bună zi, Nu se știe ce sămînță aruncată aiurea Ar mai putea încolți. Vitrina cu sicrie Începe o nouă zi, ceru-i senin Dar strada e murdară și pustie. La colțul ei un meșter trage încet oblonul De peste vitrina lui cu sicrie. Mă uit în ea de parcă ar trebui Să îmi aleg eu singură modelul Și toate au prea multe încrustații Ori sînt prea lustruite pentru felul Meu de a fi și a nu mai fi. Niciodată moartea n-
Poezie by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/7059_a_8384]
-
singură modelul Și toate au prea multe încrustații Ori sînt prea lustruite pentru felul Meu de a fi și a nu mai fi. Niciodată moartea n-a fost mai vie Și n-a semănat mai bine cu mine Ca în vitrina asta cu sicrie De unde atîta înțelegere Stăm pe scaune aliniate perfect Mimînd înțelegerea lucrurilor spuse Într-o limbă necunoscută Numai tu, Iisuse, Care ai cunoscut Ca nimeni altcineva Trădarea fariseilor Și a cărturarilor Ai mai putea spune De unde atîta înțelegere
Poezie by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/7059_a_8384]
-
pe unde m-au tot vorbit rupturile, dar am drumu-ntreg să-mi scot vidul din vină și râsul din rid, iertare la ce-ar mai veni. (Onești, joi, 4 ianuarie 2001) Aici, ăn coperta zilei Iată și-o zgură umflând vitrina fără-afiș, doar din a fi iar gura lumii otova, pe-aflatu-n treabă, cu dinții rămași în gardul virtual, de după care mai părea leopard. (Onești, vineri, 5 ianuarie 2001) Unde ănclin creduliu S-a ridicat o cortină, ține-te bine, că scena
Poezie by Constantin Th. Ciobanu () [Corola-journal/Imaginative/7639_a_8964]
-
stai în stomac și mă privești în ochi un montagne russe îți ridică adrenalina piața mare urlă ca un radar pe traiectorii frenetice amprenta beethoveniană - (până la urmă tot o să iasă ceva) - fruntea mea pe ușa bisericii pe grilajul fântânii lampadare vitrine - ce simfonie!... implant pe peron dintr-o dată capul mi-e de scrum trenul ți-a smuls chipul ca pe măseaua singura sănătoasă cu care mărunțeam dimineți mucegăite ierni pietroase nu mai pot să diger sufletul mi-l torn în pătrățele
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
alte chipuri, cu care încă nu m-am învățat. Tăiat și cusut, cusut și tăiat, adoarme-mă, îmbată-mă, fă-mi o țigară de iarbă ... acasă al meu este o conservă cu mâncare de câine, pe care o expune-n vitrină ca pe un obiect rar, ziua de mâine. Acasă sunt șosetele cârpite ale ultimului bărbat care și-a tocit încălțările umblând să mă denunțe. Pielea moale și albă regina morții, regina nopții neînflorită încă o strivesc în palmă și vreau
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
nu are ce imensă putere are frumusețea ei de parcă viitorul orb îmi pipăie fața căutându-și ochelarii Îndrăgostirea morților la plimbarea nocturnă acest mare oraș pare pustiu doar de la nesfârșitele geamuri flama televizoarelor încă unele baruri sunt deschise văd prin vitrinele aburite chipuri aplecate discutând febril le văd sufletul un deal râde cu narcise o biserică sângerează în timp ce se joacă degete cu ceașca o rugăciune disperată apoi iar vin gânduri-întrebări îmi aprind încă o țigară pot oare două vieți fi simultane
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/7886_a_9211]
-
pot oare două vieți fi simultane măcar o clipă mă uit sus pe acoperișul companiei naționale marele N aurit de lună un NU rece se tot învârte extrem de lent cele două coloane ale N-ului cum siluetele celor văzuți prin vitrina cafenelei unite transversal traume mândre orgolios trădează zarea smereniei văd două privi pornesc în același timp cu aceeași intenție tandră apoi când se întâlnesc nu se mai recunosc pleoapa clipitei ca un capac de coșciug cade simultan peste febra deja
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/7886_a_9211]
-
privești cum începe amiaza și nu te mai saturi culoarea părului tău face coperta răsfiră paginile nici un gest de prisos amănuntele verifică spațiul familiar și-acest parfum ieftin ce-absoarbe lumile cum o pompă o melodie lascivă schimbă prețurile-n vitrină piscuri împachetate sub brațul gospodinei ieșind pe ușa supermarketului un întreg oraș se scufundă într-o singură propoziție. Migrenî Migrenă a frazei o linie brută întrerupe aidoma unei sonerii somnul paginii albe o tandră ființă surîde pînă-i dispare trupul te
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8207_a_9532]
-
pierdut. Tu ești alb Conturele visului le îmbraci geometric în crengi ce nu se mai pot zbate Pe vîntul legat la o gură de spaima venirii tale. El intră pe geamul străin cu pietre de rîu așezate Ca bibelourile-n vitrina balconului. Adormită iedera se lasă-n tăria ierbii Nemuritoare. Orbirea e numai un cod Orbii cu orbitele reci în visul luminii Pe cîmp șerpuind splendorile ierbii - Ascunși ochii lor - diamante în natură - Pot vedea mult mai multe decît în orbite
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8161_a_9486]
-
o brichetă albastră și vede cum vine salvarea, cum oprește. se întoarce cu spatele. îl roagă pe artistul plastic să se uite în locul lui, să vadă dacă se grăbesc, dacă bunicu are cuvertura peste față. kirilă se uită la o vitrină și vede un rânjet urât cum i se întinde pe față. îi tremură mâinile. îl întreabă pe artist: e mort. el: trebuie să te duci. înseamnă că e mort, își zice kirilă. gata. și kirilă vrea să meargă și nu
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
în album, în caseta Biedermeier, unde găseai de toate. Tata-mare cumpărase ilustrata într-o papetărie de pe strada Lipscani, pe care mi-o închipui ca pe un spațiu în formă de furtun absorbant, întunecat și datorită storurilor cu dungi roșii din fața vitrinei și tata-mare s-a aplecat peste cărțile poștale, a scos una sau alta din teanc cu degetele lui înmănușate, și-a fixat pince-nez-ul mai bine pe nas și a mormăit: Bun, o iau. Vederea strălucitoare a pieței și a străzii
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
de sudoare, se caută prin buzunare de mărunțiș pentru o cerșetoare. În spatele acestui rond care inundă luminos ilustrata colorată, strada Lipscani se retrage într-un refugiu de case, storurile librăriei au dungi roșii împotriva soarelui năprasnic și sunt coborâte în fața vitrinei, vânzătorii cu șorțuri albe își expun marfa pe trotuar și domnul S., care tocmai s-a hotărât să traverseze piața, ca să caute o carte poștală pentru soția lui, va arunca o privire înspre tovarășii mătăhăloși care stau aplecați laolaltă, de parcă
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
La televizor se uita destul de mult, bineînțeles, dar mai tare îi plăcea să meargă cu tramvaiul. În loc să stea închisă în casă, umbla printre oameni pe străzi, dar fără să se obosească, așezată comod. Bucurându-se de spectacolul celorlalți - uite acolo vitrina aceea luminată, bărbatul acela care aleargă, femeia aceea covârșită sub un coș cu verze. Iar ea ședea, sprijinită pe spătar, fără să care greutăți, nici măcar greutatea propriului ei corp - îi venea să râdă de atâta fericire. Dar îi plăcea și
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
la loterie. Nu avusese noroc niciodată, dar îi plăcea să încerce. O dată pe an își permitea luxul să piardă și făcea această extravaganță. Dar mai juca și alte jocuri, care îi veneau deodată în minte: în fiecare săptămână căuta, în vitrina prăvăliei din colț, numerele care i se păreau mai promițătoare. Le scria pe o hârtie și pe urmă se ducea să vadă ce numere ieșiseră în ziua tragerii. Nu nimerea niciodată și atunci punea cu satisfacție într-o pușculiță banii
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
capul locului acel lucru și să-ți lipsească... Sincer vorbind, nici mâna dreaptă a Victoriei de la Samotracia, descoperită prin 1950, adineauri parcă: nici mâna ei propriu-zisă, de marmoră de Paros, oferită alături spre vedere într-o cutie de cristal, o vitrină, o raclă, dacă vreți, de vreo treizeci de cm. pe douăzeci, aproximativ, neavând voie să te atingi de ea, s-o măsori, decât cu ochii - nici ea nu ar mai fi fost necesară. Ca și capul statuii cine știe unde zăcând... Pentru că
Informarea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13192_a_14517]
-
hazardul?... Ce-o fi devenit capul ei? Ulcior?... Vreo măsură? Un obiect de tăiat ceva, de tocat carne? Sau zace ascuns bine în lutul planetei, până ce va fi descoperit, cândva, de cine știe cine; așa cum mâna dreaptă, expusă în prezent într-o vitrină, a fost găsită în anul teribil 1950...
Samothrakia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13217_a_14542]
-
de tipic, cum e doctoratul? E imposibil ca la secretariatul Universității din București să nu fie afișate cerințele privind lucrările de doctorat. Așa se procedează, legal, în orice instituție de învățământ superior. O știu de la propria mea universitate, unde o vitrină expusă într-un punct de mare vizibilitate conține, în detaliu, normele de redactare a tezelor de doctorat. Sunt specificate inclusiv distanța dintre rânduri și mărimea literei! Un „Care e problema?” sictirit printre dinții care-au mușcat de-atâtea ori turul
„Care e problema?” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13253_a_14578]
-
fotografiat de un japonez surâzător; * am văzut gări (Montparnase sau St. Lazaire) care seamănă cu niste muzee de artă, un muzeu de pictură impresionista care inițial fusese gară (d’Orsay) și o stație de metrou (Louvre-Rivoli) unde sunt expuse, în vitrine, sculpturi egiptene și măști mortuare ale faraonilor; * n-am văzut o singură reclamă stradală la detergenți; reclamele la filme franțuzești sunt cu mult mai numeroase decât cele la producțiile hollywoo- diene, iar tinerii (post’68-iști) nu suportă publicitatea („La
Parisul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13243_a_14568]
-
Ionesco: întâlnirea dintre temele literaturii ionesciene (angoasa morții, căutarea absolutului, a lui Dumnezeu, destinul omului-marionetă etc.) și mâna de pictor naiv a lui Ionesco. Zürich. Din tramvaiul 10, care coboară pe Universität Strasse zăresc, pentru o fracțiune de secundă în vitrina galeriei de la numărul 9, un tablou; culorile primare, intense, linia neagră, robustă lasă pe rețină în mișcare o impresie puternică. La prima ocazie mă opresc o clipă în fața vitrinei. Cand citesc în colțul din dreapta jos al guașei (sau litografiei?) Eugène
Infernul bine temperat al unui pictor naiv by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/13269_a_14594]
-
coboară pe Universität Strasse zăresc, pentru o fracțiune de secundă în vitrina galeriei de la numărul 9, un tablou; culorile primare, intense, linia neagră, robustă lasă pe rețină în mișcare o impresie puternică. La prima ocazie mă opresc o clipă în fața vitrinei. Cand citesc în colțul din dreapta jos al guașei (sau litografiei?) Eugène Ionesco (în creion), clipă se transformă în lungi minute de contemplare, urmate de impulsul de a intra în galerie. Intru în vorbă cu proprietara, doamna Lily Brülisauer, care îmi
Infernul bine temperat al unui pictor naiv by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/13269_a_14594]
-
d’école” tiranic, cu chipul triunghiular de pasăre de pradă, sau de o teribilă “méchante dame” - inconfundabila reprezentare a morții. Este oare acesta iadul, universul coșmaresc al lui Bosch, al cărui discipol Ionesco se declară? Doamna Brülisauer, care observa prin vitrină galeriei o mulțime de lume trecând pe strada crede că litografiile sprijinite de pereți reprezintă lumea pur si simlu, lumea de pe stradă, de aiurea. Lumea, așa cum o poate vedea oricine, oriunde. “La peinture est pour moi, elle este encore, une
Infernul bine temperat al unui pictor naiv by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/13269_a_14594]
-
de subtilități combinatorii și de artificii ingenios puse în pagină. Toată poezia lui e străbătută de itinerarii și călătorii promițătoare, de descoperiri permanente, de eliberări de limite și constrângeri. Toată poezia lui e o suită de toposuri ale expunerii, etalării - vitrine, atlase, ziare, afișe, panoplii, graderobe, registre, cataloage, almanahuri, desfășurări caleidoscopice - marcate de obsesia deschiderii, mișcării, transformării. Așezată sub semnul privirii, al retinei înregistratoare, lumea sa e una prin excelență spectaculară, adesea sărbătorească, feerică, dar și tulburată adesea de frisoane “expresioniste
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]