121 matches
-
și individual, dincolo de interferența marii scene istorice, pe care autorul accentuează, această microsocietate de tip rural, cu risipa sa de energie și agitație zgomotoasă, creând sentimentul invincibilității (fie chiar și numai pentru câteva ore), ploieștenii (locul de baștină și a vitriolantei Mița Baston), vor reuși ceva mai mult decât etnia țiganilor din Ion Budai Deleanu, știut fiind că alde Aordel, Căcâcea & comp. s-au luptat între ei, aruncând cu pruncii unii în alții, întemeind în felul acesta (și aici vom avea
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
pus la dispoziția noastră, spre a ne vedea semenii și spre a ne simți superioritatea. Căci răzând de oamenii aceștia trândavi, mincinoși, impostori, proști cu lustru „dă” deștepți, incapabili, fără orizont, unii perfizi, alții demagogi etc., descriși cu o cerneală vitriolantă, ne simțim superiori în normalitatea noastră. Și când spun „noastră” mă refer la cititorul român de aici, ca și la cel din România, ori de pe orice meridian s-ar afla el. Autorul este nu numai inteligent, dar și sarcastic în
CODUL LUI M.B.B. de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363483_a_364812]
-
pe vechea zicală românească „nici usturoi n-ai mâncat, nici gura nu-ți miroase”!, dând senzația dezagreabilă a neputinței noastre de a reține porniri instinctuale, de a elibera neomenescul din noi, de a prezerva moralitatea. Năvalnică și zgomotoasă, neiertătoare și vitriolantă, invectiva caută să stârnească din orice „arțagul”, prilejul de a greși intenționat sau nu devenind, în închipuirea „polemistului de ocazie”, atitudine civică onorantă și bine apreciată în fața cititorului sau ascultătorului, mai mult sau mai puțin avizat. O oarecare superioritate afișată
DECORTICĂRI DE LIMBAJ (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 194 din 13 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366699_a_368028]
-
mapă specială sunt scoase și comentate alte materiale. Doamna Sanda Peri, relizatoarea graficii revistei „Minimum” (care e pe baricada revistei încă de la primul număr! ) îi arată între timp boss-ului câteva machete, mai adaugă ici o caricatură, colo un „nasture” vitriolant. Țigara de foi a domnului Mirodan a devenit, acum, doar un ciot: „Domnișoară, ai grijă dumneata, te rog, de cafele!”... și face un gest larg, dar scurt, spre sală. Discuțiile continuă. Câte unul se mai supără., da-i trece, că
AL MIRODAN – UN MONUMENT de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 103 din 13 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350799_a_352128]
-
este asigurat de lipsa de orizont, de mulțumirea de sine, de suficiența stagnării - tipice nu numai unei singure categorii sociale. Puterea de observație și surprindere a unor trăsături retrograde din actualitatea românească actuală este excepțională. Iar autorul acționează cu imagini vitriolante, subliniend ridicolul eroilor săi. Eroii sunt priviți din interiorul lor, cu implicare, dar și cu detașarea necesară incisivității. Este vorba de oameni cu studii, dar impotenți în orice intreprind, limitați la minimum posibil, stagnând și dospind în nimicnicia lor minunată
LUMEA DE RÂSUL LUMII! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357960_a_359289]
-
ale prezentului (unele dintre acestea fiind așezate în funcții statale importante de-a lungul ultimului sfert de veac), care își înfig cu vizibilă voluptate faciesul expresiv al propriei vanități ignobile peste tot, construind în mesaje semnificative prin aerul lor puternic vitriolant și rău voitor verdicte injuste la adresa valorii profesional-umane a Celuilalt. HORAȚIU IOANIȚOAIA a fost una dintre personalitățile extrem de importante întâlnite pe tot parcursul meu destinic anterior, alături de ing. cons. Nicolae Moraru, dr. ing. Iulian Mihnea, cercet. șt. Marcu Ștefan din
MATEMATICA UNEI SECUNDE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350701_a_352030]
-
această situație în cazul cărții lui George Stanca, „Epistolar” (București, Editura Adevărul Holding, 2011). Volumul este proiectat ca „o sumă de exerciții de stil” și se situează autoscopic drept carte „poate uneori corozivă, alteori calină, cu câteva excepții deloc otrăvită, vitriolantă, pe alocuri scrisă cu tandrețe, chiar”. Ratarea elegantă a poeticii face în mare poate valoarea și expresivitatea scrierii. Exercițiile de stil literar sunt în fapt radiografii ale unor stiluri de existență. Galeria de stiluri de existență reține unele dintre cele
GEORGE STANCA: Stiluri existenţiale, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339605_a_340934]
-
Unul și-o poate găsi în literatură, altul în matematici, altul în muzică sau poate în grădinărit. Din păcate, avem prea puțin tact pedagogic și prea mulți nervi. Suntem prea puțin aplecați spre construcție și prea des dispuși la izbucniri vitriolante. N-avem timp să îndrumăm, dar găsim timp să condamnăm. N-avem curajul să admirăm, dar suntem gata să arătăm cu degetul. Oricine reușește să facă ceva bun e întâmpinat cu un cor de bombăneli și cu ochi dați peste
Fericirea de a găsi un prost mai mare ca tine () [Corola-blog/BlogPost/337737_a_339066]
-
La vîrsta împlinirilor actoricești, Constantin Pușcașu vine cu dezamăgiri, resemnări și tristeți reprimate pentru ca dosarul dramatic al fericitului-nefericit să cîștige în firesc. Atins puțin de monotonie în partea de supușenie a rolului său, actorul izbucnește convingător, patetic, puțin caraghios și vitriolant, cînd băierile constrîngerilor cedează. Este C. Pușcașu adevărat, omenesc și înduioșător în părțile din registrul de farsă tragică ale piesei. Cînd soția, resemnată și înțelepțită, dorește să abdice, Poetul îi răspunde cu un eseu lung și metaforic, răspunzător pentru lungime
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
figuri politice ori ținând de faptul divers (Five o’clock, O lacrimă la dosar sau Tribulațiile unei petiții, Un fost ministru - Un portret, Scrisoarea deschisă a unui melc). Multitudinea de asociații surprinzătoare, fantezia nesecată, verva explozivă, ironia fină și sarcasmul vitriolant, măiestria versificării și rimele „bufe”, funambulești au contribuit, de asemenea, la înnobilarea speciei, la întemeierea unei tradiții, în care se va înscrie apoi un G. Topîrceanu. Familiarizarea lui St. O. Iosif cu literatura germană a făcut să i se atribuie
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
dacă cel care înjură e un om de onoare; această calitate intră consubstanțial în geniul invectivei. Din pamfletele lui Aretino nu a rămas nimic (decât o pâine pentru erudiți) numai fiindcă pamfletarul acesta a fost un șantagist. Invectiva poate fi vitriolantă în expresia ei, dar trebuie să fie sublimă și pură în incandescența ei pasională. VORBE MARI „Să nu spui vorbă mare”: cred că acest precept popular vine din credința în puterea magică a anumitor cuvinte și de aceea recomandă prudență
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
pseudonime ebraice (Ofir, Ha-shir sau Benjamin) tălmăcește din poeți de limbă idiș și redactează articole pe teme iudaice și sioniste în „Hatikvah”, „Hasmonaea”, „Bar Kochba”, „Lumea evree”, „Mântuirea”. Rod dintâi al entuziasmului pentru literatura franceză, dar și al unei viziuni vitriolante, de polemist, volumul Imagini și cărți din Franța reunește, în 1922, o parte din eseurile lui F. Prefața, unde se afirmă violent aservirea literaturii române față de cea franceză, va trezi reacția lui E. Lovinescu, care se va disocia ferm de
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
substrat a cărții. Ca intermezzo între două cărți, F. practică o publicistică la granița cu proza alertă, degajată; secvențe citadine, contraste pitorești (patosul aclimatizării la metropolă, maliții de blochaus și tramcar) nasc replici de un haz destins, spumos, șarje duios vitriolante „à la nenea Iancu” alteori, o satiră subțire a vulgului ubicuu, în „fișe”, schițe de portret, „momente”. Dany, protagonistă într-o altă încercare de roman (din care s-au păstrat fragmente), lua asupra sa ceva din acest duh sarcastic, incisiv
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
și ciuma, care se distribuie alternativ în economia volumului. Deși ele amintesc, la o primă lectură, de cunoscuta sciziune baudelairiană, M. nu acceptă edulcorarea estetizantă ca răspuns viabil dat cataclismelor istorice. Mai mult, scriitura se autodenunță, dezvăluindu-și adesea fondul vitriolant: „Dar ce ascunzi tu, îngerașule,/ sub cuvintele ciuruite pe care ni le tot arăți?/ Putreziciunea - am spus -/ și oribila spaimă de moarte/ pentru care am închipuit cele mai frumoase minciuni/ și cel mai bine organizat furt de mărgele -/ spânzurându-mă
MARIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
la ideile stângii radiografiază în spațiul ficțiunii o lume ce nu mai are nimic în comun cu principiul egalității oamenilor, făcând să prolifereze halucinant minciuna și lașitatea, impostura și nedreptatea. Radiografia este dublată frecvent de caricatură, de portretul îngroșat și vitriolant: personajele negative (frații Tutilă, Osmanescu, Ilderim, Caftangiu și ceilalți) sunt deformate plastic, memorabil, de mâna prozatorului. Dar ceea ce sugerează și întărește scriitorul este răul sistemic al acestei lumi, care apare ca perfect articulată și coerentă în tumoarea ei morală. O
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
vai mie, perle/ în calea porcilor. Stric/ orzul pe gâște./ Le scriu numele în analele lui Exitus,/ în orașul acesta tembel,/ prin care mă plimb singurel." Justițiar-caricatural uneori, limbajul sugerează nu numai "sila și greața", ci și un fel de vitriolantă vendetă literară prin care se poate detașa poeta de obsedanții demoni mărunți. "Vivandiera" veștejește crunt o mercenară locală aservită stăpânirii. O anamneză poetică a tinereții proiectelor, singulară și înfiorată în economia cărții, este "Singură printre barbari", titlu ce restituie el
Sarcasm pedepsitor by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17142_a_18467]
-
la poemul-sentență, în genul celor din primul său volum, dar frecvent textele sunt ceva mai ample și mai „construite”, caracteristice fiind, de pildă, Talpa ori Crucea. Poemele direct protestatare evoluează către pamflet, în desfășurări uneori narative, buf-baladești, înțesate cu metafore vitriolante și imprecații năprasnice, al căror principal obiect poate fi șeful regimului de dinainte de 22 decembrie 1989, coborât de pe soclul său găunos și ridiculizat prin echivalare cu personaje grotești, colorate cu umor acid sau negru, precum Popeye sau „piticul sulfamidă”, probabil
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
din volumul Piața Tien An Men II (1991), inspirat de episodul Piața Universității. Acum, ca și în cărțile ulterioare - Manevrele de toamnă (1996), Insomniile bătrânului (2000), Vizita maestrului de vânătoare (2002) -, S. urmărește o fuziune între alegoria morală și pamfletul vitriolant. Suavitatea caligrafică face loc formelor rugoase, microarmonia devine reportaj postapocaliptic, iar seninătatea se lasă inundată de fluide biloase: „Manevrele de toamnă vor arăta / cât de supli suntem în rezolvarea problemelor vitale / vor arăta că știm să extragem esențe subtile din
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
descoperă dialectica hegeliană și materialismul dialectic, punând de aici înainte inconformismul lui moral și social pe alte baze. În această perioadă numele îi apare în revistele de stânga („Bluze albastre”, „Veac nou”, „Stânga”, „Viitorul social”, „Azi”, „Cuvântul liber”) cu articole vitriolante, de un radicalism moral și politic pe care autorul îl va păstra în toate cărțile sale. Publică, la început, semnând Petru Marcu Balș, apoi Petre Diacu (în „Viața românească”), Petre Albotă și Gaius (în „Adevărul”, „Dimineața” și „Dreptatea”), Petre Dragu
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
ungi, pe advocat trebuie să-l ungi ca să strige.” M. a fost asemuit cu Nastratin Hogea. E în cărțile lui o întreagă paremiologie balcanică îngemănată cu înțelepciunea cărților vechi evreiești, colportată de un umorist fin, bonom, deși nu fără înțepături vitriolante. I.L. Caragiale l-a cunoscut și apreciat. În „Epoca literară” din 1896 își amintea de „pildele și apropourile” lui Cilibi ca de niște „buni prieteni” ai copilăriei sale: „Cărticelele acelea au făcut multă plăcere copilăriei mele; cu ele am petrecut
MOISE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288208_a_289537]
-
Sf. Ioan Hrisostomul (347-404) a criticat arivismul imperial în faimoasele sale omilii „la statui”? Nu oare cu același patos evanghelic al mărturisirii și-a scris Sf. Grigorie de Nazianz (329-389) ultima cuvântare ca arhiepiscop al Constantinopolului 1, plină de ironie vitriolantă la adresa colegilor de sinod (toți „ortodocși”)? Dojenindu-i pe cei care se revendicau a fi membri ai aceleiași Biserici, nici unul n-a pierdut pe drum porunca iubirii de vrăjmași sau de aproapele. Împreună cu acești dumnezeiești Părinți și „mari dascăli ai
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
reface în câțiva ani, „arzând etapele”, traseele unor discuții occidentale de câteva decenii) au conferit disputelor ideologice din sfera publică un aer suplimentar de irealitate, de inadecvare la problematica presantă a României, de gratuitate ludică (fără a exclude însă campaniile vitriolante de „demascare”). Radicalismul multor luări de poziție este, pe de altă parte, tipic culturilor afectate de perioade lungi de izolare și suspendare a exercițiului gândirii libere: „tenorii” aflați în competiție tind să adopte adesea cauze extreme, în care se angajează
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
lui sociale au ca teme: Cum trăiesc oamenii, Meserii umile, Bursa hainelor vechi, Un azil de bătrâni (stație terminus pentru „vechituri umane”), Trustul cerșetorilor (demistificare ratată a antreprenorilor milei). În serialul Unde voi naște?, pericolul melodramei este contracarat de interogația vitriolantă la adresa societății. Reporter, prin excelență, al Bucureștiului, B.-F. a străbătut, în egală măsură, România Mare, din Maramureș în Basarabia, de la Porțile de Fier la mare, însoțit de excelentul fotoreporter I. Berman. Anchetează tragediile de la Borșa, devastată de un incendiu
BRUNEA-FOX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
Europa, fără griji de ordin material. 2) 1906 - Cercul vicios, care încheie perioada de calm din viața scriitorului la Berlin. 3) Un Tacit daco-roman cu agitații și frământări materializate în producții literare demascatoare ale regimului opresor - culminând cu acel rechizitoriu vitriolant - „1907, din primăvară până în toamnă”, publicat în ziarul vienez „Die zeit”, sub pseudonimul „Un patriot român”. 4) Comedia politică - anul 1908. 5) 1909 - Pactul cu diavolul. 6) 1910-1911 - Exorcismele. 7) Triumful tragic. 8) Epilog - care cuprinde numărul și ordinea călătoriilor
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
din acele vremuri vitrege, de neuitat. Este chintesența unei atitudini dârze, inflexibile, aflate în genere în acele zvâcniri de haiduc din anii tineri. Poetul, omul luminat cetățeanul inflexibil, scriitorul refractar oricărei comenzi sociale ridica hotărât steagul împotrivirii declarând cu ironie vitriolantă: „Sunt liber ca pasărea prinsă în laț/...Sunt liber ca javra cuprinsă în lanț:/ dar nu voi să latru de frică.” E curajul dus la extrem, ca atitudine constantă - curaj care, din păcate, a lipsit altor scriitori care s-au
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]