121 matches
-
de lumea filmului în ceea ce au ele găunos, incosistent și litificat așa cum ar face-o un critic tânăr și nu un așezat istoric al filmului. Luptătorul pe baricade este și un om de cabinet și mai ales de bibliotecă, „anarhistul” vitriolant lansând „manifeste” este și un bun organizator când transformă manifestele în program - inițiativele sale au mers în direcția aglutinării unor noi generații de critici de film, iar printre aceștia m-am numărat și eu. Valerian Sava are ceea ce nicio școală
Ultimul Val – cronica unei generații by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4937_a_6262]
-
student boem, zis când "Ectoraș de la oraș", când "Repetentu". În șase lungi scrisori trimise unui prieten bucureștean, acesta se răfuiește ba cu propria copilărie, ba cu adolescența nesigură. Niciodată, însă, nu uită să-l aducă în discuție, pe un ton vitriolant, pe un anume Marin Foiște. Care nu e altul decât, la distanță, partenerul său de construcție, cel de-al doilea pilon discursiv al cărții. Lasă că acest Foiște, profesor suplinitor, predă la școala administrată de tatăl lui Ectoraș, lasă că
Cine citește primul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9788_a_11113]
-
păcatul neamului generic. De aici angoasa, de aici disperarea și o anume beție de cuvinte, încercînd să învăluie în coconi de argumente absurdul unui gest final și definitiv: "dela o tâmplă la alta, sângele sinuciderii mele virtuale se scurge negru, vitriolant și tăcut, ca și cum m'am sinucis realmente, gloanțele traversează zi și noapte creerul meu, smulgând terminațiunile nervului optic, acustic, tactil, aceste limite, și răspândind în tot craniul un miros de pulbere arsă, de sânge închegat, de haos. Port cu o
Minuni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7143_a_8468]
-
bunul său amic își va oferi serviciile. În Dicționar, însă, o mică omisiune: nici o trimitere la principala operă din timpul comunismului a maestrului: Mitrea Cocor. O pudicitate căreia îi corespunde, bunăoară, la tema Emil Cioran, trecerea cu vederea a repetat vitriolantelor rânduri despre poporul român, în favoarea singurului paragraf din scrierile acestuia, evocând nostalgic locurile copilăriei. În acest punct, e de relevat că o atenție binevenită s-a acordat în Dicționar scriitorilor exilului, evident cu operele lor în limba română. Și aici
O sută de magnifici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13740_a_15065]
-
glorii literare", pe cînd Cornel Regman ducea o existență de semianonim, "la limita mizeriei și la o distanță kilometrică de lumina rampei", lucrurile au evoluat imprevizibil. După "timida, mica liberalizare" a anilor '60, Regman își poate publica, în sfîrșit, "articolele vitriolante și iconoclaste", iar autoarea }ării fetelor, dîndu-și probabil seama că o colaborare a la longue cu regimul comunist n-ar putea fi rentabilă, își modulează vocea "pe linie vag opoziționistă". Oricum, cele două condeie ilustrează două lumi radical deosebite. Și
Epistolar portughez by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9448_a_10773]
-
care cuprinde parvenitul, picaro-ul, înțeleptul, militarul, sau categorii generice de tip homo duplex), în forme de reprezentare literară și modalități estetice specifice: tehnica variațiunilor, cultivarea arabescului lingvistic, procesul de laitmotivare, oximoronul, limbajul aluziv, exprimarea perifrastică "împletită, paradoxal, cu pamfletul vitriolant" ș.a. Definirea balcanismului literar ca asociere de stări contrastante, ca școală de stil valorificînd în mod original trăsăturile bizantine și orientale și conturînd un baroc sui-generis, lasă numeroase pete gri, delimitări ambigui sau discutabile (o trăsătură importantă a acestui gen
Perspectiva sud-estică by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14669_a_15994]
-
încît a refuzat să îl primească la Casa Albă pe Soljenițîn, fapt mai mult decît grăitor pentru "curajul" său politic". Însă cele mai multe adnotări privesc, firește, situația din țară. Starea de spirit e decepția, care face uz frecvent de un verb vitriolant: Nimic îmbucurător nu se anunță sub semnul sumbru al "revoluției culturale". Maimuțărim acum maoismul. Ieri concesii degradante rușilor, azi concesii chinezilor, nu mai puțin degradante - și totul pentru ca noua aristocrație a politicienilor și birocraților să-și apere poziția. Se clatină
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
în timpul popasului blăjean și poezii inspirate de acest moment biografic. Încheierea se face în contrapunct, căci după momentul de triumf al primirii lui Eminescu de către școlarii Blajului, la puțin timp după moartea lui Eminescu, tot la Blaj, apare cel mai vitriolant pamflet antieminescian - datorat canonicului Al. Grama. Se explică succint, dar convingător cauzele apariției acestui pamflet și ecourile lui în posteritate. Eseul monografic se impune, în mod evident, prin vasta bibliografie consultată, prin bogăția și varietatea scrierilor literare consacrate Școlilor Blajului
Școlile Blajului în literatură by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/2818_a_4143]
-
literatura română (un Dinu Păturică, un Tănase Scatiu), dar cei francezi, în afară că îi sînt autorului mai la îndemînă, facilitează, prin marginalul lor statut social, structurarea unei antiteze frapante cu specimenele din realitatea românească, aflate, se reliefează cu sarcasm vitriolant, pe cea mai înaltă treaptă. Menținîndu-se în sfera pamfletului (pavăză bună contra oricăror acuzații de calomnie), C. Stere conturează în continuare un tip, amalgamînd atribute ale cîtorva indivizi reali. Sînt însă furnizate suficiente semnalmente, pentru ca majoritatea cititorilor să nu se
Redutabilul pamfletar C. Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8100_a_9425]
-
2008 la Editura Machiavelli) și zece tomuri de Însemnări zilnice, apărute începând cu 1998 la aceeași editură și ajunse la volumul al X-lea. A existat și o încercare de tipărire a primelor cinci secvențe din Memorii la Humanitas). Spirit vitriolant, Argetoianu a lăsat o cronică extrem de amănunțită a vieții politice, diplomatice și mondene. Nu putea să-i scape, în aceste condiții, un eveniment de importanța montării pe scena uneia din marile opere ale lumii a tragediei lirice enesciene. Chiar pentru
Sindromul Argetoianu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2894_a_4219]
-
în evidență defectele piesei Jocul ielelor, deși "cititorul nu-și explica Ťinsuccesulť decât prin insuficiența lecturii", despre naivitățile gazetarului în ziarul trilingv "Timișoara" și despre ridicolul unei înfrângeri electorale. Toate aceste elemente aparent disparate se adună însă într-un portret vitriolant al celui care are obsesia întâietății sau "frenezia preeminenții", considerându-se "șampion irezistibil în toate domeniile activității omenești", cum îl gratulează memorialistul: "înainte de a mi se fi afirmat ca scriitor de talent, cum avea să o facă mai târziu, Camil
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
și nu știu ce femeie m-așteaptă.” (p. 28) Din fericire, Gherguț știe să fie și altfel decât așa. Și, de obicei, este altfel decât așa. Este, adică, în primul rând, lămuritor. Își spune păsul, dar își face și testamentul. Cu ironie vitriolantă. Cu ironie înfierbântată. Cu ironie distantă. Cu ironie înțeleaptă. Și, subliniez asta, cu ironie viscerală. Cu cât e, ca instanță, mai compulsiv, cu atât limbajul lui tinde să se disloce. Apocalipsă veselă? În nici un caz: „de la capete ia-te și
Optzecist, afectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5664_a_6989]
-
cu documentul manuscris ori pagină tipărită. Și pe deasupra a orice, lupta cu inerțiile, indiferent de criterii și împrejurări. Oricum, piedici, indiferent de orgoliul manifestării sau de veghea benignă a automatizării, în materie de găsire a argumentelor. Cuvântul înainte este când vitriolant, când complice comentator, rămânând dureros amuzat și bonom față de propriile înclinări ale autorului său. Fertilă îi rămâne păstrarea pe poziție, materializată prin extinderea cercetării asupra corespondenței, "terenul cel mai nisipos pentru orice construcție editorială de acest gen". G. Călinescu își
La volumul 21 by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14062_a_15387]
-
Ruxandra Cesereanu Cine sîntem noi, românii, după cum scriem și vorbim, mai ales atunci cînd este vorba de pamflet vitriolant, atac la persoană, calomnie, injurie etc.? Voi inventaria și decoda, în cele ce urmează, nouă registre ale limbajului violent, specifice mentalului românesc, cu precădere în secolul XX. Cel dintîi este registrul subuman, prin care se urmărește declasarea celui incriminat prin
Imaginarul violent al românilor by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/15386_a_16711]
-
nimerit a se pune sub egida lui Caragiale, cinicul. E adevărat, făcînd apel la o motivație contradictorie, în cuprinsul aceluiași text, ce ne poate pune în gardă asupra presupusei lor afinități. Pe de o parte, "rîsul caragialesc este un antidot vitriolant și nimicitor", opera în cauză fiind "una de ecarisaj, de salubrizare morală a societății", pe de altă parte același rîs n-ar fi "unul care vrea să evacueze societatea de personajele ei rizibile", "care nu vrea să elimine ceea ce îl
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7015_a_8340]
-
personalitate politică marcantă este poetul Bolintineanu și se temea, efectiv, de el. Mai tîrziu, după ce fusese, scurtă vreme, ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice, sub domnia lui Alex. Ioan Cuza, i-a rămas fidel și după detronare, probozindu-i, în articole vitriolante, pe conjurații care au pregătit și provocat abdicarea. Din păcate, mintea i s-a întunecat și a murit, uitat, în 1872, fără a-și fi putut realiza potențialitățile. Dar vremea a trecut și apare în prim-plan P.P. Carp, pe
Oameni politici în discursuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16393_a_17718]
-
nu putem să nu subliniem minunea celor șaptezeci sau optzeci de pagini tragice, de încordare. În definitiv, nu plătesc ele mediocritatea restului? Căci nici coardele nu pot sta mai mult întinse fără să se rupă". Tot în 1934 apăru și vitriolantul Nu, iar numele lui Eugen Ionescu se răspândi, în general cu replici incriminante, iar din partea lui Sebastian, cu o privire malițioasă și cordială. Pe vremea aceea, prietenii nu se menajau, își spuneau fără supărare dezacordurile. Domnul Goe în cultura românească
Eugen Ionescu și Mihail Sebastian by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6667_a_7992]
-
în cazul adoptării unor atitudini presupus greșite. De aceea, puțini dintre prietenii săi au scăpat, de-a lungul timpului, de reacțiile sale intempestive. Revistele la care a colaborat în timp s-au văzut puse uneori în situații dificile pentru că articolele vitriolante ale polemistului nu i-au ocolit pe conducătorii și colaboratorii respectivelor publicații. Eu însumi pe vremea în care conduceam revista "Cuvântul" m-am văzut pus în situația ingrată de a arbitra în paginile publicației o polemică nelipsită de accente ireverențioase
Je est un autre? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9601_a_10926]
-
datele personalității sale, a fost însă mai degrabă om al secolului al XVIII-lea, al epocii Luminilor și al literaturii înțelese ca lux social. Inamic de o viață al lui Heliade Rădulescu (acesta i-a închinat decenii la rînd pamflete vitriolante, iar victima i-a răspuns cu aceeași monedă, dar într-un stil mult mai urban), Alexandrescu a rămas totuși un involuntar discipol al inamicului său jurat, profitînd din plin de lecția heliadescă, în ceea ce privește înnoirea versului românesc. Poetul apare ca om
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
pentru că muzica lui nu ar însemna unul dintre momentele de maxim interes din componistica secolului 20, ci pentru că, vezi Doamne, pune mari probleme de dificultate tehnică, dar și pentru că sublimul autor și-ar fi făcut prea mulți dușmani datorită stilului vitriolant al cronicilor sale muzicale, publicate în timpul vieții. Trois Fętes Galantes pe versuri de Paul Verlaine și Trois Poemes pe versuri de Baudelaire au devoalat paraziții din grădina armonică, ritmică și mai ales formală a compozitorului. Nici vorbă de exces al
Soliști,dirijori, orchestre by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10356_a_11681]
-
ars nici o credință, deoarece n-ai adorat nimic; biată moluscă a unei existențe placide, te poți deplasa de la o poziție la alta, fără nici o zdruncinare interioară, dramă morală neputînd să existe acolo unde nu a trăit nici o credință". Ireproșabile fraze vitriolante, în care, oglindindu-se, ricanează și chipurile unor mărunți sateliți tîrzii ai Ceahlăului compromis, precum Adrian Păunescu și D.R. Popescu. * Oricît ar grimasa unii, adevărul gol-goluț e acesta: Mihail Sadoveanu a fost unul din marii scriitori și, în același timp
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]
-
sînt/ atît de frumoși pe la cenacluri/ dar scapă versul pe ei ca un pipi/ și țipă cînd îi simt căldura// toate antologiile au miros de latrine" (Scrisul agonic). De la Caraion încoace nu s-au mai produs, la noi, stihuri mai vitriolante. Alt nucleu al poeziei lui George Vulturescu îl constituie Ochiul. Mai precis, reducția la un singur ochi, celălalt fiind cuprins de orbire: "În lume e tîrziu/ în Ochiul Orb e acum/ noapte e negură/ în Ochiul Orb/ lumina cade egală
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
din acele figuri înscrise pe firmamentul oricărui ideal. În plus, tînărul întrunește sufragiile unei bogate asistențe feminine pentru care întruchiparea idealului este cum nu se poate mai apetisantă. Angela Finocchiaro în rolul mamei asaltate de griji, dar mîndră de discursul vitriolant al fiului mai mare, sedusă și ea de promisiunile mincinoase ale unui partid famelic, face un rol de o mare finețe. Accio, mezinul intelectualizat, frustrat, cu o maturizare dificilă trăiește în umbra fratelui și încearcă să se detașeze pe culoarul
Dragostea și revoluția by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8082_a_9407]
-
George Cușnarencu, Sorin Preda, Mircea Nedelciu, Cristian Teodorescu, Aurel Maria Baros și... Nicolae Stan. Panoramarea reașezării valorilor de după căderea dictatorului, mișcare mai degrabă haotică, oricum cu aspect de status quo, are, într-adevă r, parte de pagini memorabile, cu atât mai vitriolante cu cât sunt expurgate de elansări moralizante în numele detașării temporale, asumate ca atare. Chipuri și roluri ale acelor ani controversaț i încă, și nu numai în manualele de istorie, se recunosc la tot pasul, uneori fiind folosite nume reale - Caramitru
Rememorare blurată by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3534_a_4859]
-
se întemeiază în cadrele aceluiași algoritm pe care este construită etica oamenilor din Balcani: adversativul dar. În Femeia ca un câmp de luptă, o întreagă hartă etnică e schițată prin doar câteva cuvinte. Un discurs - numai în parte cârtitor și vitriolant - al balcanicilor despre balcanici. Al unor balcanici neidentificați asupra altora, gata stigmatizați. Să privim din aproape în aproape: "DORRA: |știa sunt ungurii, nu seamănă cu nimeni, sunt nesupuși, sunt dominatori, ce părere ai de cum au îndrăznit să se revolte față de
Matei Vişniec, dar... by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9889_a_11214]