94 matches
-
câte un circuit în ele, nu? — E foarte interesant. Chiar foarte. Nu cred că înțelegi că un om de știință nu-și poate stăpâni curiozitatea. Bineînțeles că nu am fost de acord cu cercetătorii care au colaborat cu naziștii la vivisecțiile din lagărele de concentrare. Urâtă treabă! Pe de altă parte, mă gândesc că dacă tot vrei experimente pe viu, atunci să faci ceva deosebit și util. În fundul sufletului lor toți oamenii de știință gândesc la fel. Numai că ceea ce am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Vermont, București, 2002; Nancy Huston, Amprenta îngerului, București, 2003; Vladimir Bukovski, Reușești sau mori. Convorbiri. Conferințe. Dezbateri, pref. trad., București, 2003 (în colaborare cu Mona Cure și Sorana Corneanu). Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, „Jurnalul” poetului, RL, 1997, 47; Mircea Mihăieș, Vivisecții catodice, „Cuvântul”, 1997, 11; Gheorghe Grigurcu, Un jurnal antisubiectiv, RL, 1998, 5; Alexandru George, Duelul cu toată lumea, LCF, 1998, 15-16; Alexandru George, Tragedie și absurditate, LCF, 1998, 21; Al. Cistelecan, Arta dramatică a reconstituirii, VTRA, 1998, 7; Z. Ornea, Cum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286814_a_288143]
-
care are de la el o singură pretenție: măcar să scrie. Este anul 1957 și pianul - altădată vândut cu satisfacția unui act simbolic al despărțirii de lumea burgheză - devine sertarul literar al tânărului scriitor care compune relativ repede un volum de nuvele, Vivisecții. În încercarea de a-și grăbi reabilitarea, ajunge însă pe șantierele țării să scrie reportaje despre înfăptuirile "omului nou". Manuscrisul reportajelor realist-socialiste, intitulat Macarale, este depus la editură și așteaptă doar un referat favorabil. Referentul îi este, întâmplător, amic, iar
Confesiunea unei minți tinere by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12322_a_13647]
-
cea mai puternică, cu o uimitoare prestanță a textului față cu pretențiile actuale. În fond, este cartea a două cărți din tinerețea lui Radu Cosașu, ambele semnificative în felul lor: Energii, volumul publicat, obolul fără valoare al unui crez mincinos - Vivisecții, nuvelele pe moment păstrate în sertar, cartea unei confuzii adevărate. A "conștiinței sfâșiate a cetății", cum sarcastic îi aruncă cineva. Libertatea și detașarea de trecut în care citim astăzi această carte deplaseză ușor accentele și mă întreb dacă nu cumva
Confesiunea unei minți tinere by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12322_a_13647]
-
trăiesc, cresc cu sufletul minat de nefericiri subterane." (p.43) O teorie alternativă, a altruismului, a devotamentului pentru un om în mizerie, cum ajunge, într-o noapte, pe Calea Victoriei, acel Ivănescu, subminează, o vreme, "experiența" la care, ca la o vivisecție, se supune acest stăpîn anxios, deopotrivă cu singurul lui avut, femeia. Gîndurile de la prima întîlnire cu Ivănescu își găsesc, cum șade bine unui roman construit cu atenție pe ici, pe colo maniacală, confirmarea: "Doamne, de ani de zile văd cum
Plăcerea divagației by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8107_a_9432]
-
România și la romanul în paginile căruia tratați cu o privire "necruțătoare" atît echipa Ambasadei Germane de la București cît și pe foștii colaboratori ai vechii securități îmbarcați la bordul așa-ziselor noi servicii de informații. Cărui fapt se datorează această "vivisecție" a celor două sfere, a celor doi poli în jurul cărora gravitează majoritatea personajelor romanului, întîlnindu-se de fapt unele cu altele? T.P.: În parte, aceasta se datorează opțiunii mele pentru formula romanului polițist. Am dorit să scriu o poveste palpitantă într-
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
scrie mereu sub presiunea predării materialelor la o oră precisă: „Am și eu propria mea dată-limită: moartea. O includ din ce în ce mai mult între preocupările mele.” Ce aduce nou acest album e imaginea unei autopsii făcute pe un corp încă viu — o vivisecție metafizică născută din neliniștea existențială stârnită de iminența sfârșitului. „Moartea e prezentă în fiecare din aceste cântece. Ea se manifestă ca absență a dorinței de a te risipi și de a fi agresiv. Nu mai vrei să faci anumite lucruri
Vechimea, adâncul (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4873_a_6198]
-
Angelo Mitchievici Partea a doua a nimfoodiseei lui von Trier conține două scene revelatoare pentru jocul la două capete al regizorului. Printre semnele de punctuație ale acestei epopei vaginale stă un comic puțin brutal, servind drept contrapunct digresiunilor metafizice, vivisecției filosofice și conversațiilor cerebrale dintre Seligman și Joe. Cu simțurile blocate, acolo unde ne-a lăsat povestea în volumul 1, Joe împinge experiența mai departe în căutarea orgasmului pierdut, însă nicidecum pe filiera proustiană a unor memento-uri afectiv-senzoriale, ci
Sadomasonimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2775_a_4100]
-
mișto, și mișto-ul acela nu l-a putut scoate, dintr-o societate atît de epurată, altminteri, nimeni. În paranteză fie spus, poveștile din comunism se poartă. Într-atît de mult, încît ajungi să te întrebi, citindu-le, dacă nu cumva vivisecția la care te dedai, căutînd, în anii de școală, de liceu, în familie, la vecini, urmele flaușate, o vreme, ale unui sistem odios, răpindu-ți așa, post factum, în calitate de ,rezistent", ultima fărîmă de jemanfișism fericit, e, de fapt, chiar izbînda
Orășelul copiilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10782_a_12107]
-
jucat și la București, pe scena Teatrului Național. Mi se pare o confesiune a unui mare și profund artist, mi se pare un tip de analiză pe textul lui Platonov ca și pe propriul destin, pus acum sub lupă. O vivisecție a răului. O lecție de anatomie pe trupul istoriei, pe trupuri și creiere care au fost contaminate de comunism. Nici o secundă de încrîncenare pe scenă, în joc, în rostire, în regia esențializată. Simplitate. Artiști mari. Lumea este mereu în balans
Apostolii comunismului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10050_a_11375]
-
în așteptarea plină de anxietate a lui "Big Shit". Ceea ce în mod sigur îi reușește Florinei Titz, o foarte tânără regizoare, absolventă de filologie, este să unească toate aceste lumi paralele fiecare cu sunetele ei într-o simfonie fantastică, o vivisecție a lumii drogului cu sonorul dat la maximum. Nu este nici pe departe vorba aici de paradisurile artificiale simboliste, nici de alcoolurile apollinairiene, nici de visele de opiu ale lui De Quincey sau de hașișul beatnicilor servit poetic de Mr.
Călătorii într-o curte interioară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7047_a_8372]
-
mod cu putință, uneori în tăceri sfâșietoare. E, desigur, și destulă pastișă aici, dar și, totodată, o savantă repunere în funcțiune, pas cu pas, a unei cunoscute strategii perdante. Simplitatea frazelor se obține prin tăieturi repetate. Sau, mai adecvat, prin vivisecții: „Mă sufocă urâtul. Mă întorc. Secret din miezul făpturii mele un abur amar. Am ochii umezi, măcar de și-ar da drumul! Formez numărul: - Alo, Zelda!... - Alo, spune! - Mi-e urât. - Știu, și mie. - Ai grijă de tine. - Ai și
Copil la patruzeci de ani by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6107_a_7432]
-
altcum expresive, cînd ating resurse de simplitate gravă, la adăpost de răsucirile sarcastic dibace, care pot neferici orice demiurgie. Numai cu acest preț, un talent de importanța lui Flaubert își depășește obstinațiile care-i macerau creativitatea, înverșunarea de a întreprinde vivisecția micului burghez, a neroziei pretențioase, după impulsuri ale unui scrupul neiertător, mergînd paradoxal pînă la un soi de automutilare. Flaubert, al anilor săi din urmă, pe pragul acelei iluminate despărțiri pe care o citim în Trois Conte, s-a vădit
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
nemodificat și neactualizat în antologie este partea de analiză propriu-zisă a operei poetului. Înșirarea componentelor poeziei lui Nichita Stănescu (realistă, parodică, sentimentală, abstractă, epică, poezească, vizionară) e de un didacticism negativ și dă impresia neplăcută de disecție și nicidecum de vivisecție. Nu sînt însă puține pasajele de analiză reușită și asta se întîmplă mai ales atunci cînd Alex. Ștefănescu renunță la programul de popularizare și redevine criticul din Preludiu: "Toate jocurile de abstracții, toate aforismele, toate solemnitățile de epopee, în sfîrșit
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
superstiția: "arunci în sus un pumn de bețe de chibrit/ ca să vezi de unde vine ploaia o noapte/ apoi altă noapte memoria - o gamelă/ plină de găuri// mîine va fi o zi ca oricare alta// totul se repetă agresivitatea revolta/ poemele - vivisecții absurde// arunci în sus un pumn de bețe de chibrit// și ele rămîn suspendate în aer arzînd/ fără să devină cenușă" (bețele de chibrit). Așadar însingurarea poetului se consolează cu excepțiile existenței, cu bizareriile ei, precum cu un cinic desert
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
vase scufundate. Același erotism maladiv filtrat prin tot felul de fosforescențe onctuoase se insinuează și în filmul lui Refn. Atracția aproape fetișistă pentru neon, culorile calde și saturate conferă cadrelor lui Refn ceva dintr-o pictură hemoragică, opresivă, dintr-o vivisecție cu organe pulsatil translucide. Visceralitatea se vrea compensată de o gesticulație aproape extatică, în care tăcerile lasă loc unor gros-plan-uri de reflex mistic. Câteva recurențe înscriu în aria obsesiei gesturi încărcate de ritualitate ca formă de sublimare a cruzimii. Tăierea
Despre zei și neoane by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3379_a_4704]
-
la scris (unii chiar sunt buni), interviurile curg, toți se plâng de „obsedanții” cincizeci de ani, nimeni nu-și face „mea culpa” (nici nu au de ce, ca și politicienii), poemele publicate sunt de multe ori foarte bune, uneori sunt îngrozitoare (vivisecții și disecții fără acoperire artistică), nu există polemici serioase pe marginea unor cărți noi, dar există polemici cu „cuțitul pe masă” din varii motive, uneori puerile, mai apar și „mamuți” ce vorbesc evlavios ori academic despre soarta literaturii române. Ce
SCRISORI CATRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13609_a_14934]
-
de ani/ România trebuie/ cocacolizată./ Regimul impus/ de greoaiele tancuri sovietice/ trebuie înlocuit/ cu un regim liber consimțit,/ democratic,/ supravegheat/ de frumoasele,/ ultraperformantele/ și extrem de competitivele/ tancuri NATO" (Intrarea în NATO). Manifest politic, dar și pur și simplu uman, efectuînd vivisecții dureroase, sub perdeaua unei retorici fals ludice, voit desentimentalizate, poezia lui Augustin Pop reabilitează conceptul "angajării", terfelit, în răstimpul puterii comuniste, de industria barzilor ce l-au adulat, indicînd că e posibilă o punte onorabilă peste acest hiatus către poezia
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
raporturile dintre gîndirea lui Cioran și morfologia culturii a lui Blaga, via Spengler); sau al extraordinarului, pasionantului dosar dedicat personalității irezistibile a „ibsenienei” actrițe trăiriste Sorana Țopa, iubita lui Eliade și Cioran, comparată avenit cu Lou Andreas-Salomé. Făcînd arheologia și vivisecția complexelor identitare ale lui Cioran, Ion Vartic le pune - cu sagacitate - diagnosticul, valabil în parte și pentru Ion Budai-Deleanu, Ion Codru Drăgușanu, B. Fundoianu, Petru Dumitriu, dar și A. L. Stiller sau W. Gombrowicz, fără a mai vorbi de Eugen
Subteranele identității lui Cioran by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4606_a_5931]
-
chiar o valorificare a schemei în spațiul românesc; comentariul se menține în stadiul de volută explicativă, continuându-se "munca de popularizare" începută în numărul, dedicat psihoistoriei, din Echinox (la care Ștefan Borbely este co-director). Al doilea eseu e o veritabilă vivisecție critică a lupului de stepă; pe măsură ce bisturiul exegetului înaintează, ies la iveală, pe rând, nu doar fundamentele nietzscheene ale textului ori calitățile de Berserkir ale lui Harry Haller, nu doar traseele onirico - inițiatice parcurse de personaj, ci și paradoxul ironic
Lupus in Fabula by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16875_a_18200]
-
și de culoare umorală, factori filtrați prin decizia formei de-a evita încrîncenarea, invectivele, trivialitatea. Ironia e o caligrafie a rezervei, un dans aerian al refuzului. Prin jocul său atracțios, ea își anesteziază obiectul, scutindu-l de durerea primară a vivisecției. Dar să continuăm firul evocării părintelui de către fiu: "în critică a practicat stilul direct, concentrat, alert, declinînd orice substrat artistic, dar, în realitate, obținînd efectul de mare agrement al deplinei comunicări, rod al demoniei creației. Ironia i-a fost de
"Sub cortul lucidității (I)" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12675_a_14000]
-
pentru moment, cea mai mare parte a lumii se compune din indivizi amputați, handicapați din punct de vedere spiritual, metafizic. Repet cu tărie că totul se datorează excesului de politică. Politica este, poate, diavolul". împreună cu trupa japoneză, Ion Caramitru face vivisecția nebuniei puterii și propune o ingenioasă punte artistică între Occident și Orient, între Macbeth și Macbett. El pune astfel în lumină laicizarea unui mister dramatic în epoca modernă, revelând totodată fondul adânc al ființei umane: "libido-ul dominandi - plăcerea sadică
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
e greu să te faci că-l uiți cîtă vreme încă îl porți cu tine. Este turul ghidat al unui fel de muzeu al mutanților, din care autorii nu se exclud, dimpotrivă, se "propun" ca "materiale" pentru o mereu amînată vivisecție. Ceea ce scriu ne privește în măsura în care îi privește, îi transformă și, rozînd învelișul, iese la suprafață, în accese de nu o dată decepționată sinceritate. Mult mai "studiate" (dar cu același farmec al "ineditului"...) sînt mărturisirile indirecte, "desenate" prin însemnări de lectură, din
Citiți-le noaptea! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11929_a_13254]
-
mai lungi pe care le-am văzut la un film, te țin acolo, prins asemeni celor două personaje feminine în plasa unui coșmar ce pare să nu se mai termine. Impresia pe care ți-o lasă este cea a unei vivisecții, fără ca pacientul să fie anesteziat, greutatea cade întreagă asupra personajelor, și ceea ce este mai înspăimîntător ține de faptul că abominabilul se află dizolvat în cotidian, fiecare fragment, fiecare întîmplare are rolul de a realiza o masă critică pentru o deflagrație
IPIFF 2007 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9456_a_10781]
-
facă bine, Thaw, dar presupun că trebuie să te convingi singur de acest lucru. îl cunosc vag pe decanul facultății de medicină. O să iau legătura cu el. — Vă mulțumesc, domnule, spuse Thaw ridicîndu-se în picioare. Cîteva schițe în sala de vivisecție sînt necesare în această etapă. — Sala de disecție. — Poftim? — Ai spus sala de vivisecție. — Așa? scuze, zise Thaw încurcat. Se întoarse în fugă în clasă, pentru a-și consuma euforia. McAlpin stătea la șevaletul de lîngă ușă. Thaw se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]