181 matches
-
mare... Te-au anchetat zi și noapte. Te-au bătut cu sau fără pricină... sfârșitul acestor chinuri n-a venit decât atunci când te-ai trezit în celula închisorii... Ai stat zile fără număr, zile în care doar gardianul ridica capacul vizetei, să vadă dacă mai trăiești... După o vreme te-au dus la ocnă, la scos cărbune... Nu mai știai nici cum te cheamă, fiindcă te strigau după numărul pe care ți l-au dat când te-au închis... Tocmai intrai
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pe corp în camera caldă, aproape fără aer. "Sunt ca și mort ― gândi el în chinurile agoniei. Am să mor. Da, am să mor". Și chiar în acel moment simți cum îl lasă nervii. O lumină țâșni din plafon; o vizetă metalică se deschise. O voce necunoscută rosti: ― Da, îl puteți informa pe domnul Thorson că tipul se simte bine. Trecură minute nenumărate, apoi scara coborî. Extremitatea sa inferioară lovi cu un sunet metalic podeaua. Niște lucrători coborâră pe scară o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
pe corp în camera caldă, aproape fără aer. "Sunt ca și mort ― gândi el în chinurile agoniei. Am să mor. Da, am să mor". Și chiar în acel moment simți cum îl lasă nervii. O lumină țâșni din plafon; o vizetă metalică se deschise. O voce necunoscută rosti: ― Da, îl puteți informa pe domnul Thorson că tipul se simte bine. Trecură minute nenumărate, apoi scara coborî. Extremitatea sa inferioară lovi cu un sunet metalic podeaua. Niște lucrători coborâră pe scară o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Apă bem de la chiuvetă. Mâncare bună, nu putem spune ce ne place nouă, e mâncare, mănânc ce se dă. Pește? Noi, nu. Cum pește? Lasă că sunt alții mai amărâți afară. Noi nu muncim deloc și ne vine rația pe vizetă. Am și ceva regim. Bolnav de gastrită, cu piatră la fiere, și trebuie să fac operație și aștept. Poate de la mâncarea de dinainte, că era spanac din ăla, cu nisip, cu din alea. Luai câteva linguri și se aduna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de Veci? Doamne, o să ajung la balamuc, strigă în gând, dacă nu cumva sunt, deja, acolo, mi-au dat pilulele, mi-au făcut injecțiile cu marmeladă, apoi m-au aruncat în celula capitonată și acum se amuză, privindu-mă prin vizetă. Sunt toți prezenți, în spatele ușii, îi aud cum chicotesc ca niște nemernici și pun pariuri pe rezistența mea improbabilă - Magicianul, Agentul Imobiliar, Omul cu Tatuaj, Huiduma, Vecinul, Detectivul, chiar și Lucia... Și tu, Lucia? (Și tu, Brutus? Cuțitul se înfige
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
prevăzut cu zăbrele. Mai târziu zăbrelele aveau să fie Înlocuite cu șipci metalice așezate În solzi (jaluzele metalice fixe), astfel că nicio privire nu putea pătrunde nici din afară, nici din interior. Ușa era prevăzută cu zăvoare și cu o vizetă zăbrelită, dar nu știu care era menirea ei (probabil că pentru supraveghere) pentru că, odată aruncate, nimeni nu se mai sinchisea de noi. Ni se dădea așa-zisa hrană rece: o bucățică de pâine, o așchie de slănină sărată, un cubuleț de marmeladă
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Taci că-ți spun. La 245... O poartă cât o hulubărie. C-o cârcă de fier forjat descărcată pe ea. Oblonită numai în tablă neagră... Cam deșelată. - Unde-i tirată soneria? - La ce-ți trebuie sonerie?! Cum te apropii de vizetă, cum și alea dinăuntru te presimt imediat. Te spală într-o privire, îți trage vreo ucenică zăvorul, iar tu-i decartezi punga cu mortăciuni... - După aia, ele îmi cardesc frecția... - Încă nu. Că întîi îți înnumără încărcăturile. Ți le gâdilă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bine, că mai puteam manca semințe. Gardienii spuneau că au ieșit deținuții la păscut..” Cum se termina o zi de lucru în lagăr povestește de asemenea Cătălin Ropală: “Când se făcea numărul de seară în colonie, milițianul de serviciu deschidea vizeta pentru a se asigura de prezența pedepsitului. De obicei milițianul considera că și-a îndeplinit scopul și nu mai apărea. In alte cazuri însă scula deținuții în miez de noapte doar pentru a-și satisface impulsurile sadice de brute”. In
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
turcii pe care văd că deodată grozav Îi mai iubesc românii, că joacă Hagi la ei, Galatasaray!, strigăt ce șterge Într-un singur meci șase sute de ani de biruri, baclavale, decapitări, fecioare desfigurate á posteriori, voaluri și turbane musulmane cu vizetă. Prin care ni se spunea că nu ne vindeam țara, ne vindem viitorul, dar ce e viitoru’? La 1848, prefectul de Iaș trimitea o notă informativă ministrului de Interne În care descria cu un vizibil tremur al peniței faptul regretabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Sydney (Întemeiat În 1788), În port. Pentru a primi un formular, eliberați cinci dolari. Pentru a-l preda completat, mai predați două sute. Dacă ați fost totuși bătut ori cusut prea evident, reveniți În altă zi, cu măciucă, cască prevăzută cu vizetă, cărămidă, lanternă, și zece secunde pe suta de metri. Aceste povețe sînt inspirate de un fapt real ca o telenovelă cu mineri. La sfîrșitul lunii martie, luna cadourilor, Dan și Sașa, din păcate intelectuali chiar dacă ingineri, amîndoi de treizeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
platforma și am pornit către livadă, cercetînd terenul pietros În căutarea vreunei posibile urme lăsate de incendiator. Chiar deasupra capului meu se auzi la un moment dat fîlfîitul prelatei. Curios să vadă cine eram, pilotul deltaplanului, cu ochii ascunși În spatele vizetei, plutea atît de aproape deasupra mea, Încît aproape Îmi atingea creștetul cu ghetele. I-aș fi făcut cu mîna de n-aș fi fost atît de preocupat de-ale mele, așa că am pășit mai departe printre cioturile arse ale lămîilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
părintele Arsenie îi răspunde: „Nu fac vrăji, eu mă rog, și un om care se roagă e un om liber.” Întrebat dacă nu erau urmăriți când se rugau, știut fiind că nu li se dădea voie, Părintele Justin spune că „vizeta avea și ea darurile ei: colțurile, unghiurile moarte. Acolo te retrăgeai și făceai toți psalmii, toate rugăciunile și tot ce știai”. Pentru a-i păcăli pe gardieni, puneau pe pat o pătură răsucită pentru a sugera că deținutul, care se
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
în geam și cu sticla și-a tăiat venele de la mâna stângă. Săracii, ceilalți doi, au bătut în ușă și-au început să țipe. Eu eram în planton chiar în Corpul de gradă. Până am ajuns, un coleg deja deschisese vizeta: "Ce se-ntâmplă?" Și-a tăiat venele!" Imediat a venit cineva de la Infirmerie, apoi mașina salvării. L-au dus la pansat. Săracul locotenent, când a văzut sângele, a leșinat. M. M.: Normal. Una e pe timp de război, alta e
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
a ciubăr putred. Un deținut de drept comun, același totdeauna pe etaj, distribuia elixirul sub privirile atente ale gardianului. Îl chema Șaramet, era găgăuz, condamnat pentru crimă de omor la Galați. Când scăpa de sub supravegherea șefului de secție, alerga pe la vizete și arunca în celule o coajă de turtoi, din fărâmăturile ce rămâneau în coș sau din rația lui. Încerca să-și atragă mila lui Alah pentru fărădelegea ce-o săvârșise, pe care poate nici Dumnezeul creștinilor nu i-ar fi
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
13, ridicată în primăvara anului 1943, a fost când sală de mese, când atelier de împletituri din răchită, când dormitor, iar fabrica a suferit mulțime de prefaceri. A două zi, după distribuirea zupei, profitând de absența gardianului, se arătă în vizetă chipul luminos al unui tânăr. Doamne ajută și bună dimineața, ne salută zâmbind, observând surprinderea noastră. Doamne ajută, am răspuns rezervat, apropiindu-ne de ușă intrigați. Nu vă speriați, ne liniști. Etajul nostru e în drum spre plimbare. Am fugit
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Unii militari sau membri ai organelor ordinii interne făcuseră parte din aparatele represive ale lui Carol al II-lea și Antonescu. Având conștiința încărcată se așteptau ca legionarii să aibă o atitudine dușmănoasă și revanșardă. Au rămas stupefiați când la vizetă, înșelând vigilența gardienilor, legionarii îi salutau și-i întrebau dacă au nevoie de ajutor medical (doctorul Uță procura medicamente prin gardienii pe care-i tratase) sau le ofereau o bucată de turtoi, îmbărbătându-i. Cei pe care-i loviseră le
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ales pentru a-i șantaja tatăl (bătrânul fusese legionar de frunte în Iași; murindu-i soția, își creștea copiii în spirit creștinesc și românesc și nu se lăsa ispitit de ofertele partidului). Din micile jertfe alimentare i se arunca pe vizetă o bucată de turtoi sau o felie de pâine, ce ni se dădea de două ori pe săptămână, nu ca să-i ameliorăm suferința fizică, ci să-i dăm curaj și încredere că nu este părăsit de dragostea noastră. Era cuminte
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Dimineața, după ce s-a împărțit terciul și trebuia să înceapă plimbarea, am bătut cu disperare în ușă. Când am simțit pașii milițianului în apropiere am început să strig: Ajutor! Ajutor! Ce-ai, mă? De ce strigi așa?, a întrebat el, deschizând vizeta. Domnule sergent, am zis cu sufletul la gură, domnule șef, vă rugăm frumos... Uitați-vă... Avem doi oameni bolnavi grav... Ajutați ne, dați-ne o cană de apă, că nu mai avem... Uitați-vă, au leșinat! Și ce vrei să
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Fetecău, operând cu disperare aceleași mișcări. I-am rugat pe cei din cameră să agite prosoapele pentru o mai bună ventilație. Astfel, alergând de la unul la altul, după câteva minute, i-am readus la viață. Milițianul se uita mirat pe vizetă. M-am întors spre el și i-am mulțumit reverențios. Mă, zice el cu ton discret, conspirativ, ești doctor? Da, să trăiți, doctor, doctor psihiatru! Mă, io nu știu ce-i aia, da’ văd că te pricepi. Mă, am să te întreb
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
printre înghițituri și vărsături de sânge că n-a suferit niciodată de stomac. Sângele nu se oprea și începuse să devină palid. Împreună cu Berghea am bătut alarmat în ușă, strigând milițianul. Acesta a venit, ne-a înjurat când a deschis vizeta, dar i-am spus că moare un om. Sângele începuse să se prelingă printre scândurile priciului. Vă rugăm să chemați doctorul sau duceți-l la doctor, insistam noi. Era Duminică, când de obicei nu era de serviciu nici sanitarul. De
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cu greu; am început să batem în ușă și să strigăm cu toate puterile: „Deschideti, deschideți!”. N-a răspuns nimeni. Băteam și cu capacul tinetei și strigam toți cei care mai puteam. Duba a tras pe dreapta. Milițienii au deschis vizeta și le-am explicat ce se întâmplase. Unul s-a dus la securiști. S-a întors cu răspunsul că situația se va rezolva la prima haltă. A închis vizeta și duba a pornit iarăși în viteză. Neagu și Vamanu aveau
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
care mai puteam. Duba a tras pe dreapta. Milițienii au deschis vizeta și le-am explicat ce se întâmplase. Unul s-a dus la securiști. S-a întors cu răspunsul că situația se va rezolva la prima haltă. A închis vizeta și duba a pornit iarăși în viteză. Neagu și Vamanu aveau plămânii foarte slăbiți. Dacă nu astupam orificiul din podea puteam muri gazați. Am bătut iarăși în ușă și în pereții dubei și-am strigat din răsputeri. Pereții erau dubli
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
plămânii foarte slăbiți. Dacă nu astupam orificiul din podea puteam muri gazați. Am bătut iarăși în ușă și în pereții dubei și-am strigat din răsputeri. Pereții erau dubli, ca zgomotele să nu se audă afară. Totuși milițienii au deschis vizeta. Noi am vârât un capăt de scândură din capacul tinetei, blocând închiderea ei și am cerut cu disperare să stăm de vorbă cu securiștii. Unul a apăsat pe un buton și duba a tras iarăși pe dreapta. Ne aflam în
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
se închidă doar grila metalică nu și ușa. Iar dacă nici acest lucru nu se poate, vom sparge duba, dându-le prilejul să ne execute. A zâmbit sadic. S-a consultat cu însoțitorul său și a spus milițienilor să lase vizeta deschisă. În timpul discuției ne-am înviorat puțin. Am pornit iarăși; gazele ieșeau și în anticameră așa că milițienii suportau și ei. După câteva minute au încuiat vizeta cu zăvorul. Am bătut cu disperare timp de o oră în vizetă, în pereții
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
zâmbit sadic. S-a consultat cu însoțitorul său și a spus milițienilor să lase vizeta deschisă. În timpul discuției ne-am înviorat puțin. Am pornit iarăși; gazele ieșeau și în anticameră așa că milițienii suportau și ei. După câteva minute au încuiat vizeta cu zăvorul. Am bătut cu disperare timp de o oră în vizetă, în pereții dubei, în podea. Ne-am zbătut să spargem, să rupem sau să smulgem grila prinsă în dușumea, ca să astupăm ștuțul, dar nu aveam la îndemână decât
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]