491 matches
-
în 380, si pe vizigoți în Moesia, în 382, fiind acceptați oficial în imperiu, primind statut semiautonom, pământuri și obligația plății taxelor, precum și programe de instruire pentru a se înrola în armată română. În 399, sub conducerea lui Alaric I, vizigoții luptau deja în soldă imperiului și au obținut permisiunea de a se stabili în Iliria, pe care au părăsit-o după doi ani, îndreptându-se spre nordul Italiei în 401. Au fost înfrânți în 402 de generalul român de origine
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
se stabili în Iliria, pe care au părăsit-o după doi ani, îndreptându-se spre nordul Italiei în 401. Au fost înfrânți în 402 de generalul român de origine vandală, Stilicon, în Bătălia de la Pollentia. Prin tratatul încheiat în 403, vizigoții primeau permisiunea de a se stabili în regiunea dintre Dalmatia și Pannonia. În 405, ostrogoții conduși de Radagais jefuiesc Italia de Nord, dar sunt înfrânți la Fiesole de către Stilicon. După moartea generalului român în 407, vizigoții au pătruns în Italia
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
tratatul încheiat în 403, vizigoții primeau permisiunea de a se stabili în regiunea dintre Dalmatia și Pannonia. În 405, ostrogoții conduși de Radagais jefuiesc Italia de Nord, dar sunt înfrânți la Fiesole de către Stilicon. După moartea generalului român în 407, vizigoții au pătruns în Italia. Au amenințat Romă de două ori, reușind să cucerească orașul la 24 august 410, supunându-l timp de trei zile unui jaf sistematic Honorius a fost forțat să încheie o nouă pace. Alaric a încercat să
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
iar Alaric, care era magister militum, deci ținea la demnitatea română, a cruțat locurile sfinte. Alaric s-a îndreptat spre sudul Italiei pentru a cuceri Africa, dar o furtună i-a distrus corăbiile adunate. La sfârșitul anului 410, moare, iar vizigoții, conduși de Athaulf, au străbătut Italia de la sud la nord, traversând Gallia sudică în 412, iar în 413 au ajuns în Oceanul Atlantic. În 415, au ajuns în Hispania, fiind rechemați în Galia, în [418]], de către patricianul Constantius, viitorul împărat, fiind
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
grupările Bagaudae, ce erau alcătuiți din foști sclavi, tâlhari, fermieri și ciobani, precum și aristocrați decăzuți ce luptau împotriva autorităților locale, confiscând pământurile aristocraților nemulțumiți de taxele tot mai mari. În 409, în regiunea Armorica, Bagaudae au înlăturat stăpânirea română, iar vizigoții au preluat o parte din domeniile în care erau instalați, asumându-și obligația de a-i sprijini pe aristocrați în lupta cu Bagaudae. S-au așezat în jurul orașului Toulouse, ce va deveni centrul regatului vizigot. Sub conducerea lui Theodoric I
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
au înlăturat stăpânirea română, iar vizigoții au preluat o parte din domeniile în care erau instalați, asumându-și obligația de a-i sprijini pe aristocrați în lupta cu Bagaudae. S-au așezat în jurul orașului Toulouse, ce va deveni centrul regatului vizigot. Sub conducerea lui Theodoric I, vizigoții s-au aliat cu românii în luptele împotriva hunilor, având o contribuție importantă în 451, în Bătălia de la Câmpiile Catalaunice, unde Theodoric și-a pierdut viața. Din sudul și centrul Galiei, vizigoții s-au
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
au preluat o parte din domeniile în care erau instalați, asumându-și obligația de a-i sprijini pe aristocrați în lupta cu Bagaudae. S-au așezat în jurul orașului Toulouse, ce va deveni centrul regatului vizigot. Sub conducerea lui Theodoric I, vizigoții s-au aliat cu românii în luptele împotriva hunilor, având o contribuție importantă în 451, în Bătălia de la Câmpiile Catalaunice, unde Theodoric și-a pierdut viața. Din sudul și centrul Galiei, vizigoții s-au extins spre Spania, și sub domnia
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
centrul regatului vizigot. Sub conducerea lui Theodoric I, vizigoții s-au aliat cu românii în luptele împotriva hunilor, având o contribuție importantă în 451, în Bătălia de la Câmpiile Catalaunice, unde Theodoric și-a pierdut viața. Din sudul și centrul Galiei, vizigoții s-au extins spre Spania, și sub domnia lui Euric, au format unul dintre cele mai puternice regate germanice vestice. În 405-406, vandalii sau suevii, însoțiți de alani, traversează Rinul și ocupă Mainz, Trier și Reims. Cauzele mișcărilor de populații
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
și vestul Europei în secolul V. În [[408]], Uldin, un conducător hun, a organizat o incursiune în sudul Dunării, având succes limitat . În vest, în [[425]]-[[434]], hunii au colaborat cu Aetius în Galia pentru a reprima acțiunile grupărilor Bagaudae, vizigoților și burgunzilor. Hunii s-au extins între timp . Spre [[440]], procesul de centralizare a puterii din interiorul neamurilor hunice s-a încheiat, aceștia controlând numeroase triburi, de la Caucaz până la Elba și Dunăre: ostrogoți, gepizi, rugi, sciri, heruli, longobarzi, sarmați, alani
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
de aur. În [[451]], conduși doar de Attila, hunii s-au îndreptat către Imperiul Român de Apus, traversând Rinul și prădând orașele Metz, Reims și Troyes, asediind Orleansul. Dar au fost înfrânți de generalu român [[Flavius Aetius]] și aliatul său vizigot, Theodoric I, în [[Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice]] la vest de Troyes. Iordanes scrie că au murit 300 000 de soldați. Attila și forțele hunice s-au retras pentru a se întoarce în [[452]], în Italia, cucerind Milano și Pavia. Dar
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
fost încartiruiți pe cursul mijlociu al Loarei pentru a-i opri pe vizigoți și pe huni. Au intrat în Spania în 409, în regiunea Vendome, iar în [[411]], au primit Lusitania și Carthaginiensis. În [[418]] și-au pierdut independența din cauza vizigoților trimiși de români împotriva acestora. Resturile alanilor s-au aliat cu vandalii, pe care i-au urmat în Galicia, Andalusia și în Africa. Au fost asimilați în cele din urmă. [[File:John William Waterhouse - The Favorites of the Emperor Honorius
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
după sute de ani în care s-au aflat sub control român. După 450 , Imperiul Român de Apus s-a redus doar la Italia. Britania a fost abandonată, în Africa română s-au instalat vandalii, în Spania s-au instalat vizigoții și suevii, Galia a fost împărțită între vizigoți, burgunzi, alamani și franci, iar Pannonia a fost stăpânita de ostrogoți, toți aceștia aflându-se sub conducerea unor căpetenii, ce depindeau nominal de imperiu în calitate de "foederati", noile formațiuni fiind regate romano-germanice de
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
fost predominant creștini. Secolul al VII-lea a fost o perioadă de sincretism autentic în care simbolismul doctrinei creștine a crescut treptat în influență. Unii savanți au speculat că membrii elitei alemanice, cum ar fi regele Gibuld, care sub influența vizigoților poate au fost convertiți la arianism chiar și în secolul al V-lea. La mijlocul secolului al VI-lea, istoricul bizantin Agathias de la Myrina relatează, în contextul războaielor dintre goți și franci împotriva Bizanțului, că alemanii luptă între trupele regelui franc
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
720. A fost un general musulman care a condus invazia musulmană în peninsula Iberică în sec. VIII, cucerind Hispania vizigotă. A fost un subaltern al lui Musa ibn Nusair care la numit guvernator de Tanger. În 710, profitând de slăbiciunea vizigoților din peninsula Iberică, el face o incursiune de probă în sudul peninsulei, care se desfășoară fără probleme. Importanța incursiunilor a crescut, Musa ibn Nusair având informații despre tezaurul regelui vizigot și de obiceiul vizigoților de a lua tezaurul cu ei
Tariq ibn-Ziyad () [Corola-website/Science/309595_a_310924]
-
la numit guvernator de Tanger. În 710, profitând de slăbiciunea vizigoților din peninsula Iberică, el face o incursiune de probă în sudul peninsulei, care se desfășoară fără probleme. Importanța incursiunilor a crescut, Musa ibn Nusair având informații despre tezaurul regelui vizigot și de obiceiul vizigoților de a lua tezaurul cu ei aproape de câmpul de luptă. În anul 711 dă ordine generalului Tarik să invadeze Hispania. De la acesta din urma provine numele strâmtorii Gibraltar. Vizigoții erau împărțiți între regele Rodrigo (ultimul rege
Tariq ibn-Ziyad () [Corola-website/Science/309595_a_310924]
-
Tanger. În 710, profitând de slăbiciunea vizigoților din peninsula Iberică, el face o incursiune de probă în sudul peninsulei, care se desfășoară fără probleme. Importanța incursiunilor a crescut, Musa ibn Nusair având informații despre tezaurul regelui vizigot și de obiceiul vizigoților de a lua tezaurul cu ei aproape de câmpul de luptă. În anul 711 dă ordine generalului Tarik să invadeze Hispania. De la acesta din urma provine numele strâmtorii Gibraltar. Vizigoții erau împărțiți între regele Rodrigo (ultimul rege vizigot) și Agila II
Tariq ibn-Ziyad () [Corola-website/Science/309595_a_310924]
-
ibn Nusair având informații despre tezaurul regelui vizigot și de obiceiul vizigoților de a lua tezaurul cu ei aproape de câmpul de luptă. În anul 711 dă ordine generalului Tarik să invadeze Hispania. De la acesta din urma provine numele strâmtorii Gibraltar. Vizigoții erau împărțiți între regele Rodrigo (ultimul rege vizigot) și Agila II, Tarik spera ca una din părți sa-i devină aliată, el având doar 7000 soldați. Vizigoții la început s-au aliat împotriva musulmanilor dar pe câmpul de luptă trupele
Tariq ibn-Ziyad () [Corola-website/Science/309595_a_310924]
-
și de obiceiul vizigoților de a lua tezaurul cu ei aproape de câmpul de luptă. În anul 711 dă ordine generalului Tarik să invadeze Hispania. De la acesta din urma provine numele strâmtorii Gibraltar. Vizigoții erau împărțiți între regele Rodrigo (ultimul rege vizigot) și Agila II, Tarik spera ca una din părți sa-i devină aliată, el având doar 7000 soldați. Vizigoții la început s-au aliat împotriva musulmanilor dar pe câmpul de luptă trupele lui Agila au abandonat pe Rodrigo, acesta pierzând
Tariq ibn-Ziyad () [Corola-website/Science/309595_a_310924]
-
generalului Tarik să invadeze Hispania. De la acesta din urma provine numele strâmtorii Gibraltar. Vizigoții erau împărțiți între regele Rodrigo (ultimul rege vizigot) și Agila II, Tarik spera ca una din părți sa-i devină aliată, el având doar 7000 soldați. Vizigoții la început s-au aliat împotriva musulmanilor dar pe câmpul de luptă trupele lui Agila au abandonat pe Rodrigo, acesta pierzând lupta. După bătălie, Tarika stat până anul următor când Musa ibn Nusair sosește din nordul Africii cu 18000 oameni
Tariq ibn-Ziyad () [Corola-website/Science/309595_a_310924]
-
Carthaginense. În timpul dominației vizigote s-a păstrat aceeași organizare treritorială. În timpul dominației musulmane, a fost introdusă agricultura, de care economia regiunii depinde și astăzi. În această epocă a fost înființat Regatul Tudmir, regatul lui Teodomir, care a fost un conte vizigot, adică un guvernator al provinciei, ultimul guvernator al provinciei Carthaginense și primul rege al regiunii, acest regat fiind ultima redută vizigotă autonomă din Peninsula Iberică, având capitala la Orihuela. Taifa, sau Regatul Murcia, a fost unul din regatele în care
Regiunea Murcia () [Corola-website/Science/300105_a_301434]
-
loc în valuri, într-o perioadă lungă, de la sfârșitul secolului al II-lea d.H. până în secolul al V-lea d.H.. Alaric s-a născut în jurul anului 370 d.H. într-un ostrov de la gurile Dunării, insula Peuce (Dobrogea). Inițial, Alaric și vizigoții erau aliați ai Romei (a avut și rangul de comandant militar roman, "magister militum", pentru provincia "praefectura Illyricum"). În anul 398, regele vizigoților rupe alianța cu Roma și invadează provinciile Tracia și Grecia. În anul 401, Alaric a atacat Italia
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
născut în jurul anului 370 d.H. într-un ostrov de la gurile Dunării, insula Peuce (Dobrogea). Inițial, Alaric și vizigoții erau aliați ai Romei (a avut și rangul de comandant militar roman, "magister militum", pentru provincia "praefectura Illyricum"). În anul 398, regele vizigoților rupe alianța cu Roma și invadează provinciile Tracia și Grecia. În anul 401, Alaric a atacat Italia. A fost înfrânt de două ori de armata condusă de generalul roman Flavius Stilicho, fiind nevoit să încheie cu el un tratat de
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
pe care Authari o despărțise de Ravenna cu un deceniu înainte. Pierderea Padovei, la rândul ei, a tăiat legătura cu Mantova, care, înainte de a se încheia anul, a fost de asemenea capturată de Agilulf. În anul 607, regele Witteric al vizigoților a inițiat o cvadruplă alianță împotriva lui Theuderic al II-lea al Burgundiei, uniune care implica pe regii Theudebert al II-lea al Austrasiei, Clotar al II-lea al Neustriei și Agilulf. Motivul îl constitua faptul că bunica și sora
Agilulf al longobarzilor () [Corola-website/Science/324973_a_326302]
-
Dacia, alemanii și francii devastau Galia, vandalii pustiau Pannonia, iar gepizii și longobarzii jefuiau Helvetia și Rhaetia. Aurelianus (270- 275), din cauza atacurilor perșilor din Iran, hotărăște să retragă armata și administrația din Dacia, care este cedată goților. Goții de apus (vizigoții) s-au stabilit în Muntenia și Bugeac, iar cei de răsărit (ostrogoții) în Ucraina. Germanicii atacau provinciile zilnic. Teodosiu I (378- 395), nemaiputând administra întregul imperiu, și-l împarte între fii săi: Arcadius ia în stăpânire bogatul Orient (Imperiu Roman
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
înfrânt la Naissus (Niș) în anul 269 în timpul domniei împăratului Claudius Gothicus Ca urmare, triburile gotice ajunse (pînă în 200 din Scandinavia) în nordul Mării Negre se aflau după 269 situate la est de Nistru (ostrogoții) și la vest de Nistru (vizigoții), de unde făceau periodic incursiuni de pradă în Dacia. În 375, anul morții regelui ostrogot Ermanaric (fondatorul dinastiei Amalilor), hunii le-au distrus așezarile, ostrogoții fiind nevoiți să accepte protectoratul hun. Hunii i-au silit pe ostrogoți să-i însoțească în
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]