125 matches
-
mult colonizată și romanizată în timpul guvernării romane, continua să locuiască populația daco-romană, rămasă aici după retragerea legiunilor și a administrației romane peste Dunăre (în Dacia Aurelia). Această populație daco-romană a rămas sub stăpânire gotică. După așezare, goții se împărțeau in "vizigoți" (goți apuseni, ramura tervingilor), care locuiau în câmpia răsăriteană a Daciei și pe Nistru, și în "ostrogoți" (goți răsăriteni), care locuiau la est de Nistru. Invazia hunică din anul 376 a modificat dominația goților pe Dunărea de Jos. Sub impactul
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
păgâne. În 376, a adus coloniști vizigoți în Tracia, însă aceștia au migrat spre sud, în Grecia. Războiul a devenit iminent, iar nepotul lui Valens, Grațian, a adus trupe imperiale. Valens nu a așteptat ajutorul și a fost înfrânt de vizigoți în 378 la Adrianopol, unde a fost ucis. Goții au cucerit Europa de Est. Succesorul lui Valentian în Vest a fost fiul sau, Grațian, dar generalul Teodosiu I a deținut puterea politică, astfel Grațian l-a numit augustus al estului în 379
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
inițiale erau inversate, la începutul migrațiilor lor din secolul precedent, când cele două ramuri ale goților se aflau pe malurile Pontului Euxin. În realitate, studiul lingvistic al rădăcinilor lexicale dă o interpretare mai puțin prozaică celor doi termeni: cel de vizigot provine din "vizi" („înțelept”) și "got", respectiv termenul ostrogot provine din "ostro" („strălucitor”) și "got". În pofida acestor semnificații, semnificația tradițională, „goți din vest”, s-a răspândit, prin coruperea termenului, în limba germană, unde ea s-a impus sub forma de
Vizigoți () [Corola-website/Science/302423_a_303752]
-
cu secol IX î.Hr., celții, fenicienii, grecii și cartagii au intrat în Peninsula Iberica, urmați de Republică Română, care a ajuns în secolul ÎI î.Hr.. Limba de acum a Spaniei, religia și sistemul juridic dăinuie din perioada română. Cucerita de vizigoți în secolul V d. Hr. și atacată de mai multe ori în 711 de maurii nord-africani islamici, Spania modernă a început să se formeze după Reconquista, eforturile de a-i elimina pe mauri, care au rămas aici până în 1492. În timpul
Istoria Spaniei () [Corola-website/Science/298458_a_299787]
-
orașul Poitiers iar regiunea cuprinde 4 departamente. Regiunea a fost locuită de către "Pictoni", un trib galic, cucerită de Romani și incorporată în provincia "Aquitania". Regiunea tradițională "Poitou" în limba franceză, se numește "Pictonia" în forma latină. A fost cucerită de către vizigoți în secolul V și de către franci în secolul VI. În 732 aici a avut loc o bătălie între armatele regelui franc Charles Martel și ale emirului arab Abdul Rahman Al Ghafiqi Abd al Rahman, ce a avut ca și consecință
Poitou-Charentes () [Corola-website/Science/301312_a_302641]
-
din nou, din care au fost expulzați vandalii. Aceștia s-au dus la Saldae (denumit în prezent Béjaïa din nordul Algeriei) în cazul în care au fost asimilați de berberi. Alți s-au refugiat în în regatele germanice ostrogot și vizigot. Unele femei vandale s-au căsătorit cu soldații bizantini și s-au stabilit în nordul Algeriei și Tunisiei. Războinicii vandali aleși au format cinci regimente de cavalerie, cunoscut sub numele de "Vandali Iustiniani", staționate la frontiera persană. Alții au intrat
Vandali () [Corola-website/Science/298614_a_299943]
-
bazată în mare parte pe sistemul "Wergeld", dar de-a lungul modificărilor succesive, regele a impus din ce în ce mai mult pedeapsa potrivită, derivând spre un sistem de amenzi. Cu titlu indicativ, iată care era «tariful», în sols de aur, pentru ucidere, la vizigoți: Suma era diminuată la jumătate, dacă era vorba de o fată. La francii salieni, «tariful» era de 200 de sols de aur, indiferent dacă era vorba de un bărbat sau de o femeie liberă, dar rănile erau meticulos tarifate: de
Wergeld () [Corola-website/Science/321811_a_323140]
-
teren, fiind oficializat de Constanțiu al II-lea și susținut de Valens, apoi răspândit de Ulfila printre rândurile goților care s-au creștinat pe rit arian. Arianismul a fost o formă de rezistență antiromană, fiind adoptat de longobarzi, ostrogoți și vizigoți. În secolul al IV-lea apărut erezia lui Macedonius care susținea că Duhul Sfânt nu este de aceeași natură cu Tatăl și Fiul. Theodosius I a intervenit, în 381 convocând conciliul de la Constantinopol, unde Crezul a fost completat și restabilin
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
a fost folosit de tatăl ei și mai târziu de fiul ei Carol pentru a o închide pe viață la Tordesillas. Figura ei a fost popularizată în perioada Romantismului în pictură și literatură. Ioana s-a născut în vechiul oraș vizigot Toledo, capitala regatului Castiliei. Ea a fost al treilea copil și a doua fiică a regilor Isabela a Castiliei și Ferdinand al II-lea de Aragon. La curtea castiliană, principalii ei preceptori au fost preotul dominican Andrés de Miranda, profesor
Ioana de Castilia () [Corola-website/Science/313714_a_315043]
-
Aelia (cca 390, sau 392; d. 450) a fost o împărăteasă romană, fiica lui Theodosius I și a Gallei, fiind sora împăraților Arcadius și Honorius. Placidia este capturată de vizigoți la Roma (410) și căsătorită cu regele vizigot Ataulf (414). După moartea acestuia se reîntoarce în Italia (416), devenind soția generalului Constantius al III-lea (417), proclamat în 421 împărat. Refugiată în 423, după moartea lui Honorius, la Constantinopol, revine
Galla Placidia () [Corola-website/Science/313143_a_314472]
-
a introdus în scrierea sa Historia Gothica mituri din istoria dacilor în istoria poporului spaniol. (Idem., p. 125) La sfârșitul secolului al XIII-lea, regele învățat Alfonso el Sabio (1221-1284) l-a luat ca model pe Deceneu, după datele istoricului vizigot Iordanes (secolul al VI-lea). (Idem., p. 184) În secolele al XIV-lea și al XV-lea și alți regi se considerau urmași ai dacilor. Așa au intrat dacii și în heraldica spaniolă, cu jugul și cu săgețile lor, care
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și-a căpătat numele de la orașul Porto, al doilea ca mărime din țară, ai cărui nume latin era "Portus Cale". Încă din timpuri străvechi diferite triburi au locuit în regiunea geografică a Portugaliei. Celții și romanii au fost urmați de vizigoți și poporul germanic sueb, care au fost mai târziu invadați de mauri. Acest popor musulman a fost eventual expulzat în timpul recuceririi creștine a peninsulei. În anul 1139, devine un regat independent de regatul Leon din nord-vestul peninsulei iberice. În secolele
Portugalia () [Corola-website/Science/296612_a_297941]
-
populau teritoriul Portugaliei în antichitate a fost supuse de romani în secolele I - II î. Hr. Lusitania, provincie a Imperiului Roman, este cucerită în secolul al V-lea d. Hr. de triburile germanice ale suevilor, în secolul al VI-lea de către vizigoți, intrând apoi, în anii 711 - 718, în stăpânirea arabilor. Din secolul al X-lea, tinuturile cuprinse între râurile Minho și Douro sunt desemnate cu numele de "Terra Portucallis", de la numele roman "Portus Calle", al orașului "Porto". În timpul Reconquistei (secolele IX
Portugalia () [Corola-website/Science/296612_a_297941]
-
pentru a găsi Arelate, un oraș important din Septimania în apropiere de gura de vărsare a Ronului, sub asediul vizigoților conduși de Theodoric I. Aetius l-a învins pe Theodoric, a spart asediul orașului Arelate, și i-a împins pe vizigoți înapoi în Aquitania. În 428 a luptat împotriva francilor salieni, învingându-le regele, Chlodio și recuperând un teritoriu din zona Rinului. În 429 a fost ridicat la rangul de "magister militum", probabil, "Iunior" ale celor două ranguri de "magister militum
Flavius Aetius () [Corola-website/Science/299089_a_300418]
-
să fi participat la ceremonia care a marcat începutul conducerii directe a împăratului. Următorii doi ani au fost ocupați de o campanie împotriva suebilor și de războiul împotriva vizigoților, în 438 Aetius a câștigat o bătălie importantă, dar în 439 vizigoți l-a învins și ucis pe generalul său Litorius și "foederati" săi huni. Aetius a revenit în Galia după ce Vetericus a stabilizat situația, învingându-i și obținând un tratat. La întoarcerea sa în Italia, a fost onorat cu o statuie
Flavius Aetius () [Corola-website/Science/299089_a_300418]
-
dintre geți și goți, în istoria sa despre geți, punând istoria geților pe seama goților. Dacă istoricii care au scris despre geți, înzestrându-i cu istoria geților și dacilor sunt din Imperiul roman de apus sau din regatele barbare - ostrogot și vizigot - din Italia și Spania, reluând și transmițând altora tradiția cultă a confuziei geți- goți, fiind situați departe de spațiul geto-dacic, necunoscând decât din auzite sau citite, la care s-au adăugat, eventual, povestirile și cântecele goților, Iordanes, got sau alan
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
Hoardele asiatice aparțin trunchiului de populații turcomongole, în care se integrează și populațiile fino-urgice. Anterior acestora, stepa a dirijat spre Europa conglomeratul etnic al sciților, din care se cunosc mai bine populațiile iraniene ale alanilor, care-i vor însoți pe vizigoți până în Spania. Sfântul Ambroziu constată fenomenul invaziilor pustiitoare astfel: hunii s-au aruncat asupra alanilor, alanii asupra goților, goții asupra taifalilor, ceea ce arată că mișcarea unuia dintre elemente determină o reacție în lanț, antrenând pe un spațiu geografic imens mari
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
atât în Galia cât și în Dacia avem același element germanic, chiar dacă unii sunt germanici de apus și cei de la noi germani de răsărit. Acești germani de est sunt suficient de bine cunoscuți din scrierile antice (Ammianus Marcellinus, Iordanes) ca vizigoți, dar și ostrogoți, herului, taifali și gepizi, care, dacă n-au jucat în formarea românilor rolul pe care l-au avut francii în formarea francezilor , nu pot fi neglijați și ignorați total. În partea vestică a Daciei au pătruns de
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
teritoriul Moldovei de dincolo și de dincoace de Prut, de astăzi. Tot în această regiune de prelungire a stepei euro-asiatice, s-au așezat taifalii, al căror ținut a fost secționat de un val de apă rare construit, se zice, de vizigoți, pentru a preîntâmpina atacul hunilor. Putem admite, în baza cunoștințelor despre istoria germanilor vechi, că vizigoții sau parte din ei, au știut să și construiască, nu numai să distrugă, dar nu e de crezut că ar fi construit valuri de
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
primul împărat creștin, a stat recuperarea fostei Dacii. Timp de mai multe decenii, vizigoții și carpii, aliați fiind, au făcut dese expediții în provinciile sud- dunărene, de unde aduceau mulți prizonieri, unii dintre ei fiind creștini. Constantin cel Mare învinge pe vizigoți și carpi în mai multe lupte și impune vizigoților, în anul 332, un foedus, un tratat de alianță care mai era în vigoare pe timpul împăratului Valens (367-379) . Constantin cel Mare nu face decât să continue o politică de recuperare
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
cele amintite în legătură cu răspândirea creștinismului la nord de Dunăre, în zona Subcarpaților de Curbură, unde a rezidat și propovăduit Sfântul Sava, zis Gotul, care a fost 155 martirizat prin lemn în apa Buzăului de prigonitorii păgâni ai regelui vizigot Athanaric, pe la 372 d.Hr. Tot în rândul satelor vechi, atestate documentar, amintim pe cele întâlnite prin Banatul de astăzi de Priscus Panitis, secretarul ambasadei împăratului de la Constatinopol, Teodosie al II-lea, la curtea regelui hunilor, Attila, pe la anul 440
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
adus faima de durată că primul "medievalist" al Europei a fost a sa Historiarum ab inclinatione Romanorum imperii decades [Deceniile de istorie de la declin la Imperiului Român], scrisă între 1439 și 1453. Biondo începe istoria să cu jefuirea Romei de către vizigoți în 410 AD. El consideră căderea Romei drept cea mai mare catastrofă care se întîmplase vreodată în istoria omenirii. Odată cu căderea Romei, vârsta imperiului universal se încheia și începea o "vârstă de mijloc". Italia, chiar dacă nu era unificată ca stat
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
de la această analiză, discursul se focalizează asupra raportului dintre credință și fapte, fiindcă iertarea păcatelor e obținută de creștin prin credință, care lucrează prin intermediul iubirii. în 414 a ajuns în preajma lui Augustin tînărul Orosius, care fugise din Spania devastată de vizigoți și agitată de erezia priscilienilor; acesta i-a adus, în vederea unei analize, un Memoriu privitor la eroarea priscilienilor și a origeniștilor (Commonitorium de errore Priscillianistarum et Origenistarum), căruia Augustin îi răspunde prin micul tratat adresat Prezbiterului Orosius, împotriva priscilienilor și
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a autorului, nu putem să nu subliniem însă un nou mod de prezentare a popoarelor barbare, puse de-acum, din toate punctele de vedere, pe același plan cu celelalte popoare din vechime; și Isidor de Sevilia, în Spania dominată de vizigoți, va scrie o Istorie a poporului goților. Opera cea mai cunoscută a lui Cassiodor este cea intitulată Variae (se subînțelege epistulae), publicată în 537, de fapt o culegere divizată în douăsprezece cărți și formată din 468 de rescripte pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
continuă opera lui Victor din Tunnuna, ajungînd pînă în al patrulea an al domniei lui Reccared, adică se întinde din 567 pînă în 590; Cronica este foarte interesantă deoarece prezintă întîmplările din Spania din perioada cînd aceasta era disputată între vizigoți și bizantini, între arieni și catolici: povestirea lui Ioan se focalizează asupra evenimentelor din regiunea sa, asupra războaielor purtate de regele Leovigild pentru a recuceri Spania de la bizantini și asupra conflictelor dintre Leovigild și fiul său, Ermenegild, care, convertit la
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]