249 matches
-
interesul, acel “nu se poate” este provocarea care o pune la încercare, o încrâncenează, dar toate acestea sar fi petrecut dacă trăirea imaginară nu ar ucide impulsul manifestării reale, căci realitatea rămâne în umbra imaginarului. Emanciparea femeii rămâne de domeniul vizionarismului și atât. Relații superficiale și comportamentul de etichetă, de carton, sunt cele care sugrumă pulsul vieții adevărate, ironia sorții este întărită, făcând destinul implacabil. Astfel furunculul de la gâtul iubitului Laurei Aston și cămașa cârpită de pe ea sunt acele amănunte semnificative
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
poetul este liber, în timp ce restul oamenilor sunt supuși destinului capricios; neliniștea este prețul libertății sale vindecată prin poezie. Poezia lui Samuel Taylor Coleridge, Deject Deprimare este prin excelență un exemplu de acțiune cathartică pe care poezia, de înaltă gândire și vizionarism, cu puternică inducție emoțională, o poate exercita asupra unei profunde stări de neliniște. Adresându-se prietenei sale, poetul începe prin a-și deplânge starea de mâhnire "nedureroasă, goală, sumbră, mohorâtă, înăbușită, atonă, apatică", astfel că nici inima nici gândul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fie altfel, să intre în contradicție cu toată lumea, să aibă propria variantă chiar și (sau mai ales) atunci cînd toți au căzut de acord. Artist pînă la ultima fibră a ființei sale, visător posedat pînă la limita iluminării și a vizionarismului, el trăiește constant cu nostalgia exactității, cu rigoarea geometrului, cu aspirația înfrigurată către sinteza conceptuală maximă, de tip silogistic sau matematic. Dar exactitatea sa generează redundanțe spectaculoase, geometria sa explodează pe cele mai surprinzătoare trasee baroce, iar rigoarea conceptelor este
Alexandru Chira, între transă și silogism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8993_a_10318]
-
retoric a unei revelații tăcute, fără a se usca ori a-și pierde "nimbul mitologic" (Nicolae Manolescu). La cele două extreme s-ar putea situa, simbolic, două poeme (și nu neapărat doar acestea): Totuși iubită și Moloz. în cel dintâi, vizionarismul este frapant și totuși discret. Protagonistul poetic, pradă melancoliei, adastă pe un pod de beton privind apa, dar și "pietrele mărunte și cenușii/ monede ruginite mâl cutii de conserve și brusc o milă enormă m-a cuprins de acele vechituri
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
pentru că poartă stindardul - din fericire nu și stigmatul - titular. Fizician de profesie, Zografi vede cu aceeași acuitate detaliile și universaliile, știe că lumea particulelor cuantice funcționează în virtutea acelorași legități care determină spațiile infinite din cosmos. Dacă în Oedip la Delphi vizionarismul oracolelor era transportat, punct cu punct, într-un exces de informație de tipul celui internaut, Curățenia mizează pe teroarea exercitată identic și - la extremă rigoare științifică - simultan într-un atunci și-ntr-un acum. A semna un angajament față de instituția
Primul risipitor al țării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9373_a_10698]
-
reciproc traductibile (de la anarhismele lui Marius Ianuș la picturile Andrei Rotaru, trecând prin borcanele bine legate de Dan Sociu, prin insomniile lui Claudiu Komartin), această nefiresc de detașată înstăpânire asupra unui lupanar ne sună pur și simplu străin. Cultivarea abstracțiunilor, vizionarismul mimat sau autentic, inserția de personaje fără carne și fără oase, ambiguizările scăpate de sub control, narativizarea la imperfect a unor bizarerii țin de o anume poetică uniform adolescentină. De un limbaj suprapersonal, colectiv. Și mai degrabă de o sociologie a
O editură, două cărți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9580_a_10905]
-
răspunde T. S. Eliot în locul meu: sunt cetățean al Londrei. Dacă el a fost cetățean al Londrei, permiteți-mi să fiu și eu cetățean al Vârșețului. - Opera dvs poetică a fost caracterizată cu sintagme precum suprarealism care se autocenzurează, antipoezie, vizionarism, postură profetică . Cât de mult vă recunoașteți în toate acestea și cărei experiențe literare a ultimelor decenii vă asimilați? - Mă rugați să vă vorbesc despre poezie, iar eu prefer să vă vorbesc despre cum citește poetul creșterea firului de iarbă
Petru Cârdu by Mirela Giura () [Corola-journal/Journalistic/8036_a_9361]
-
să-și demonstreze inteligența și vigoarea, după ce aderarea la NATO și Uniunea Europeană au devenit un fapt, această cauză este Basarabia. Nu doar din motive sentimentale. E nevoie nu numai de pragmatism, e nevoie de o formă superioară a realismului - de vizionarism, ca să înțelegi valoarea strategică a acestei provincii pentru România - chiar dacă azi cu un statut schimbat -, calitatea ei de debușeu pentru exportul de "europenitate" spre Est, cu care este datoare România ca stat-membru al comunității euroatlantice, exact cum este Polonia în raport cu
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
pornit împotrivă-i, că mă abate de pe drumul meu,/ aruncându-mă între noi îndoieli și alte stânci." A aduce în discuție o sintagmă ca aceea subliniată mai sus după numai câteva minute de examinare protocolară reprezintă, neîndoielnic, o formă de vizionarism. Care străbate atât diferența de moment, cât și incompatibilitatea de mediu. Întâi pentru că încadrarea se arată a fi peste așteptări de actuală. Apoi pentru că talentul propriu-zis literar, cu alte cuvinte scriptic, nu admite, în genere, garanția norocoasei fluențe verbale. Și
Delfinii personali by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7728_a_9053]
-
un banc bun./ O glumă de-a dreptul existențială./ O poantă aproape hilară." (Lumea amăgitorului. 1. Dulce otravă). Versurile sunt de o inegalitate izbitoare. Sunt tânăr... începe și continuă cu secvențe plate, pentru ca, deodată, să se deschidă o poartă către vizionarismul liric: "diamantul înoată în ea,/ ca în marea alburie, lăptoasă,/ a ochiului,/ a creierului,/ un pește". Culegătorul de cearcăne are o artificialitate stridentă ("Diamantul meu se așează la coadă la plătit impozite./ Apoi mângâie frumos pe creștet ideile...") și o
Sex și mistică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9631_a_10956]
-
Gheorghe Grigurcu Cu toate că șaizecist conform calendarului, Nicolae Prelipceanu se desparte vădit de standardele exponenților acreditați ai generației d-sale. Refractar vizionarismului cos-mic în grandioasă abuliție al acestora, se exprimă frecvent prin temele modeste ale proximității, înlocuind explozia vitalistă cu oboseala de-a fi. Decorului măreț i se substituie banalul, anodinul, prozaicul, producînd impresia unui "realism" asumat. Astfel încît, mult mai curînd
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
sa? Fiind evidente, însușirile sunt greu de sistematizat. Să constatăm doar norocul culturii și-al țării sortită să plămădească un astfel de amestec de inteligență, umor, rațiune, detașare, talent, generozitate, demnitate și - sper să nu fie un cuvânt prea puternic - vizionarism. Orfevrier al spiritului, n-am descoperit încă un lucru ieșit din mâna lui Andrei Pleșu în care să nu simți suflul ideii înalte și pecetea stilistică a gândirii profunde. Rareori găsești în cultura română - și în viața publică din România
Vom mai avea un al doilea Pleșu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7378_a_8703]
-
apocaliptic / în echilibru pe marginea ferestrei la etajul 101 / aud tînguiala miilor de gloanțe / lagăre aeriene și șarje de oțel lichid / tornade cuibărite-n flori de cîmp / aripa ciuruită fumegă după cortină / recviemul topit" (Asalt II). Se conturează astfel un vizionarism materialist. S-a vorbit în legătură cu producția în cauză despre "scenarii arhetipale" și "iluminări", despre o "apostrofă profetică a escatonului" etc., ceea ce nu înseamnă că materia cu care operează bardul nu e precumpănitor una a percepției senzoriale, cu o densă textură
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
vechi trucuri. Muzica - a spus-o în repetate rânduri - înseamnă pentru el o modalitate de a „tămădui sufletul", un pod între „lumea spirituală și lumea materială." Din acest motiv, a fost angrenat în multe acțiuni ce-și propuneau să unească vizionarismul culturii irlandeze, forța spirituală a creației și acțiunea psihologică în vederea cuceririi absolutului. Van Morrison a contrariat așteptări, a frustrat admiratori și a nedumerit critici muzicali. Experimentele sale au fost considerate eșecuri, iar dialogurile cu zone muzicale străine de preocupările anterioare
Van the Man (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6043_a_7368]
-
această carte de debut un indubitabil program liric și un pregnant autoportret poetic. Eugen Suciu se desparte discret, dar net, de o poetică - aceea, generică, a generației ’60 - și ne propune un alt mod de a scrie poezie. El abandonează vizionarismul metaforizant și poezia ca mod de cunoaștere, ca și lirismul jubilant care constituia marca poeticii șaizeciste, în favoarea unei poezii mai „simple” (nu simpliste!), a unui lirism „vătuit” (amintind de Virgil Mazilescu, cel din Va fi liniște, va fi seară, din
Generația ’80 la vârsta reeditărilor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5350_a_6675]
-
un volum de poezie, urmînd 5 volume de proză scurtă, întrerupte în 1984 de fulminantul roman Dicționar khazar. în tot acest epic debordant al povestirilor sale, Pavic presară acele grăunțe inițiatice, care mai apoi vor fi dezvoltate în romanele sale. Vizionarismul scriitorului sârb nu este cîtuși de puțin efectul imaginației, ci s-a construit trudnic, în catacombele istoriei mai tuturor semințiilor - în arhive din toate colțurile lumii. Nu cunosc un alt scriitor care să fi adus acasă la el, în limba
Milorad Pavić by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6633_a_7958]
-
umană cea mai controversată dintre toate: imaginația. Pentru aceasta stau mărturie filmele sale anterioare, Brazil (1985), Aventurile baronului Munchausen (1988), Regele Pescar (1991), Armata celor 12 maimuțe (1995), Spaime și scârbe în Las Vegas (1998), Frații Grimm (2005), unde nebunia, vizionarismul, distopia, povestea incredibilă, fantasmagoriile halucinogene, magia, constituie tot atâtea expresii ale Imaginarium-ului. Într-un fel, acest ultim film al său, The Imaginarium of Doctor Parnassus, le cuprinde pe toate, pentru că trimite la cutia de rezonanță a tuturor celorlalte, imaginația ca
Magicianul, Diavolul și ucenicul vrăjitor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6534_a_7859]
-
am luat-o înapoi pe firul lucrării/ Cum a fost și ce înțeles cuprindea." (De floarea cuiului, p. 7) Calitatea reală a unor astfel de poeme e forța. Nu degeaba multe dintre imaginile vii de aici fac trimitere la un vizionarism seismic. Și totuși, greu de spus cum, de multe ori se întâmplă ca până la noi să răzbată numai câte un efect de finețe. Dacă insolitează ceva, atunci Ion Gheorghe insolitează în primul rând evidența. Fiindcă e cu totul neașteptat ca
Munci și zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6463_a_7788]
-
Există un moment în care fiecare dictator constatând golul din jurul său pune aceeași întrebare aparent naivă, aparent inocentă. Poporul târât în mizeria în care orice tiranie îl aduce, o tiranie al cărui ingredient nelipsit este dat de providențialismul conducătorului, de vizionarismul său găunos și de rolul de justițiar pe care și-l asumă a dispărut. În locul lui, se pezintă anamorfotic unul și același chip al terorii. Pavel Lungin ne oferă nu doar un portret istoric remarcabil, ci și ecuația unui absolutism
Țarul și țara by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6395_a_7720]
-
cu destinul acestei lumi prins între maxilare precum zăbalele la cai. O mică dragoste.(...) Soarele crește, se umflă. Face explozie pe cer și acoperă parcurile cu o smîntînă albăstruie ce fulgeră mocnind" (Pofta istoriei). Refractar la transcendență, autorul montează un vizionarism semeț și totodată ironic, ca o compensație formală care nu evită scepticismul ricanant, parodia paradiziacă. O filosofie cinică se contrage uneori în formule sentențioase: „Dar noi? In viermuirea lumii, cu țestele deshidratate ale morților în mînă, silabisind Divina Commedia" (ibidem
O superbie biologică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6343_a_7668]
-
selectată încă din deceniul al patrulea în cîteva antologii locale și, incidental, în Antologia poeților tineri a lui Zaharia Stancu, îl conduce pe autor către conturarea unei forma mentis specifice și a unei „poetici bucovinene” plasate sub semnul expresionismului, al vizionarismului thanatic, al unui spiritualism sincretic și al „goticului moldovenesc” asumat ca emblemă și ca nou Sturm und Drang. Mici tururi de forță analitică sunt, de asemenea, capitolele dedicate „corifeilor” mișcării: Mircea Streinul, Iulian Vesper, Traian Chelariu, George Drumur și Teofil
Trăiriștii bucovineni by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4693_a_6018]
-
spre vârful canonului. Revalorizarea de azi se datorează, cu siguranță, și modificării de sensibilitate a epocii. A fost nevoie să ne exersăm privirea pe Orbitorul cărtărescian și pe Exuviile Simonei Popescu pentru a putea percepe frontal, cu ochii larg deschiși, vizionarismul părintelui fondator. E adevărat, însă, că acestei intrări în forță în canonul istoriei literaturii române nu i-a urmat, așa cum ne-am fi așteptat, o reconsiderare critică substanțială. Atunci când n-a dat în clocot - ca în monografia exaltată a lui
Resurecția biografiei by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4627_a_5952]
-
spus, „lunediștii” nu au venit, asupra liricii tînărului Mureșan, cu un format procustian al poeziei lor, atît de diferită de a sa. Receptînd diferența, au acceptat-o; și acceptîndo, au integrat-o - nu poetic, dar critic. Este motivul pentru care vizionarismul modernist al lui Ion Mureșan se va regăsi în fiecare tablou al generației, lărgind semnificativ nu numai suprafața de expunere, ci și conceptul de postmodernism românesc. Indiferent de formula sub care-l integrează, criticii și teoreticienii generației ’80 îl vor
Tînărul Mureșan (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3509_a_4834]
-
de către un eu central și expansiv. Iată așadar o dublă mișcare paradoxală, simptomatică pentru sincronizarea și chiar sincretismul modernism postmodernism în poezia românească. În timp ce Mircea Cărtărescu, considerat cel mai reprezentativ exponent al postmodernismului „optzecist”, ilustrează la un nivel de vîrf vizionarismul poetic, Ion Mureșan, un modernist pur, este acceptat și inclus - tot la vîrf - în tabloul „optzecismului”. Unde ar fi trebuit să avem o fractură, o linie de despărțire, baremi una de demarcație - avem doi mari poeți din aceeași generație biologică
Tînărul Mureșan (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3509_a_4834]
-
poem foarte matur în gravitatea lui, cum era și Căderea lui Mircea Cărtărescu, lîngă care îmi place să-l situez pe Ion Mureșan, cu toate că atitudinea lor față de poezie diferă radical.”. Și, într-adevăr, din Ion Mureșan trebuie citat extensiv, fiindcă vizionarismul său are nevoie de spațiu pentru a se densifica - și pentru a putea fi cuprins critic: „Nu am decît o singură prejudecată - realitatea,/ la fel cu Democrit materialistul cel care și-a scos ochii/ pentru a nu-l stînjeni în
Tînărul Mureșan (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3509_a_4834]