101 matches
-
o bolboroseală, pălăria mea care se agită. Reperasem deja, În partea opusă colțului În care era așezată ea, un fotoliu foarte englezesc În care să mă afund. Dar iată că privirea mea mătură covorul, se izbește de pantofii escarpin ai vizitatoarei, se ridică de-a lungul rochiei ei albastre-aurii, până la genunchi, la piept, la gât, până la văl. Lucru ciudat, totuși, nu de opreliștea unui văl mă izbesc, ci de o față deschisă, de niște ochi care se Încrucișează cu ai mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
proiect de mariaj cu Marie Liliane i-au crescut siguranța), nu mai considera necesar să facă efortul de a afecta că vede în Marie-Liliane o rivală... în fața geamului dinspre terasa cu iederă și clematite, dintr-odată înviorat la gândul că vizitatoarea ar fi Marie-Liliane... Și de ce nu, la urma urmei, chiar dacă Sophie nu pare a ști nimic ? Marie-Liliane în mod sigur nu va apărea la soareaua noastră, cu lume prea amestecată, însă își poate permite să se ivească astfel chiar fără
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dinainte ca Marie-Liliane să rămână domnișoară bătrână... Chiar aceștia sunt termenii în care mă gândesc la ea și acest mod mă salvează de orișice posibilă remușcare... Iar acum, cu cât mă gândesc mai mult, cu atât sunt mai convins că vizitatoarea nu poate fi decât ea... De aceea încerc, cu tot mai multă stăruință, să văd prin geam ce se petrece afară, însă, oricât mă apropii, tot nu reușesc să zăresc nimic. Când oare m-am decis să deschid ușa ? Doar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
doamna Roach, soția doctorului, Nicky Roach, fiul lui, actualmente student la spitalul Guy, Rita Chalmers, soția directorului Institutului, domnișoara Landon, profesoară la școala lui Adam, domnul și doamna Romage care țineau o băcănie în Burkestown și o doamnă Bradstreet, o vizitatoare venită pentru cură, care locuia la Ennistone Royal Hotel. Frecvența era variabilă, astăzi fiind cam sărăcăcioasă. Cu o săptămână în urmă fusese prezent și Milton Eastcote, filantropul, vărul lui William, care făcuse un raport asupra activității lui din Londra. Doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Torino. 21. Seara, firește, i-am povestit Zenobiei până în cele mai mici amănunte vizita Mariei, i-am repetat toate cuvintele rostite de mine și de ea, tot ce gândisem în clipele acelea, am evocat până și cotropitoarea căldură umedă a vizitatoarei. Zenobia era obosită, lucrase mult în ziua aceea, stătea pe un scaun și mângâia buchetul de trandafiri adus de Maria. „Sunt doisprezece“, a spus. „Cum poți să fii atât de liniștită ?“, am întrebat-o, fiindcă începea revanșa. „Din tot ce
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pe rând, atât cu adevărurile agresive ale celorlalți, luate în parte, cât și cu adevărul depresiv al tuturor, luați laolaltă. 2. În după-amiaza aceea era din nou foarte cald. Stăteam în cameră întins pe spate, meditam, când s-a ivit Vizitatoarea. Era o femeie voinică și mare. De jos în sus, cum o priveam, părea o matahală. Purta o pălăriuță de pichet alb cu borul ridicat pe o parte, avea și breton, ai fi zis că atunci se coborâse de la volanul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
spațiul de lamentații al lui Petru. Stăteam cuminte, aveam grijă să nu-l depășesc nici cu un milimetru. „Nu știu“, am răspuns. „A trecut pe aici o singură dată și atunci nu eram acasă.“ „Să nu minți !“, m-a avertizat Vizitatoarea. Acum îi vedeam bine obrajii ușor veștejiți, contururile moi ale bărbiei, cuta dintre sprâncene. Se cam răstea la mine, i-aș fi tras peste ochi pălăriuța aia de pichet. Scormonea în geantă, căuta ceva acolo... * Pe aeroportul din Nairobi, un
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fusese niciodată ce își închipuia. E adevărat, locuisem un timp la atelier, cu logodnica mea, fiindcă n-aveam casă, dar și atunci o vedeam destul de rar pe Maria, zău că n-a fost nimic între noi, eram prieteni și atât... Vizitatoarea m-a privit mai puțin încruntată, pesemne simțea că nu mint. și-a scos din geantă o batistă înfiorător de albă, și-a șters cu ea colțul ochiului drept. Mi-a destăinuit că Maria dispăruse de vreo două săptămâni. O
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
se îndrăgostească Maria ? N-o cunoști... Ea e total lipsită de orice sentimente...“ Vorbeam acum ca doi prieteni. De undeva, de la nu știu ce etaj, un Neștiut s-a amestecat în conversația noastră, a pus patefonul să cânte, se auzea destul de bine. Vizitatoarea a tăcut. Își acoperise ochii cu batista. Mi se părea că și suspină. * Incendiul produs în urma ciocnirii violente dintre un camion care transporta pui de găină și un alt camion care transporta sos de friptură a avut drept urmare prăjirea a
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
el m-a impresionat dintotdeauna, deși sunt orfan de mic, tata a murit când nu împlinisem încă doi ani, așa că n-a avut când să mă bată. Pe mine m-a bătut numai mama, care sunt convins că avea sentimente...“. Vizitatoarea mă privea derutată. Nici vorbă că mă socotea cretin, poate că și eram, dar, spre mirarea mea, a zâmbit. „Termină cu tanti“, a spus. „Nu-mi place...“ Vorbea încet. Își aplecase bustul spre mine. În clipa aceea mi-a devenit
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
socotea cretin, poate că și eram, dar, spre mirarea mea, a zâmbit. „Termină cu tanti“, a spus. „Nu-mi place...“ Vorbea încet. Își aplecase bustul spre mine. În clipa aceea mi-a devenit clar ceea ce simțeam, dar refuzam să cred : Vizitatoarea emana căldura cotropitoare a Mariei. Neștiutul schimbase placa, se auzea un charleston. Îl și vedeam pe Buster dând din codiță, mi se părea că doamna Ojog (fie-i țărâna ușoară) încerca să-și lipească de obrazul meu fața asudată, deși
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Gânditorului. N-aveam nici o nevoie fizică în afara aceleia de a rămâne singur. Zâmbeam cam strâmb, aș fi plâns, mă simțeam ca un biet corăbier pierdut pe ocean într-o zonă de acalmie plată și absolută. Mă umilise câineasca hermeneutică a Vizitatoarei menită să-mi ardă oasele. Îmi era rușine de mine. Pălăvrăgeala mea abia izbutise s-o anihileze. Îi mai simțeam căldura, mi se părea că se lipise de lemnul ușii, mă temeam să nu-l aprindă. Așadar, Ioachim îmi memorase
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
căldura, mi se părea că se lipise de lemnul ușii, mă temeam să nu-l aprindă. Așadar, Ioachim îmi memorase adresa și se ținuse de cuvânt : îmi trimisese, în carne și oase, ultima lui carte... În afară de el, de Maria, de Vizitatoare și poate de Iason, precaritatea stării mele mă împiedica să verific a cincea rotiță a mecanismului. Prin pâcla de repulsie care mă năpădise simțeam însă, vag, cum cineva mult mai puternic decât ei îmi ciocănea încheieturile. În același timp un
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Îmi venea să vomit. Apoi lumina reflectorului s-a stins, n-am mai văzut nimic. Când m-am întors de la fereastră, Jeni Pop dispăruse, cu cărucior cu tot. Am tras zăvorul, am ieșit din W.C. Stătusem, pesemne, mult timp acolo. Vizitatoarea plecase. Pe coridor se mai afla doar scaunul, țeapăn și gol, ca martor singuratic a cărui mărturie n-ar fi crezut-o nimeni. * De la Centrul Național de Cercetări științifice din Paris au fost furate nouă pisici pe ale căror cranii
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
o schimbare. Cu toate astea mulți tot mai sperau că epidemia avea să se oprească și că vor fi cruțați, ei și familiile lor. În consecință, nu se simțeau încă obligați la nimic. Ciuma nu era pentru ei decât o vizitatoare dezagreabilă care într-o zi avea să plece așa cum venise. Erau speriați, dar nu disperați, și nu sosise încă momentul în care ciuma să le apară ca forma însăși a vieții lor și în care aveau să uite existența pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
liceu. Nimeni nu știa asta, Însă Învățase harta pe dinafară până În cel mai mic detaliu și astăzi Îi rămăsese gravată În memorie, la fel de vie ca În ziua În care o cercetase pentru prima oară. — Și, cel mai important, e o vizitatoare trimisă de unchiul tău, a intervenit bunica Gülsüm, care Încă Își păstra cu multă tenacitate reputația de a fi fost Într-o viață anterioară Ivan cel Groaznic. — Unchiul meu? Care unchi? Cel pe care nu l-am văzut În viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fereastră. — Ce scrii, Întreabă una dintre ele, apucînd șervețelul pe care mîzgălea Wakefield. Frumoasa barmaniță a lui Ivan aduce doamnelor doua martiniuri și aruncă o uitătură urîtă rusului. Pe Wakefield Îl ignoră cu desăvîrșire. — Mel., Whit., privind globul crist., silabisește vizitatoarea citind de pe șervețel. Cine sînt ăștia? Mel și Whit? — Doi tipi care se uită după gagici! chicotește Ivan. Turistele rîd. Nu se mai simt rătăcite, sînt acasă, În lumea lui Zamyatin. Una dintre ele Împăturește harta și-o pune la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
în lumina albăstrie a zorilor. Vorbea prețios, așa cum fac toți mesagerii: - Rebeca, preoteasa din Mamre, mama lui Iacob și a lui Esau, bunica a sute de miriazi, vă cheamă sub umbra terebinților la sărbătoarea orzului. Să fie anunțat Iacob. Declarația vizitatoarei a fost primită în tăcere. Vorbea cu un accent ciudat, care cădea pe fiecare cuvânt în trei locuri. Parcă am fi visat toate cinci același vis, pentru că nici una nu mai văzusem păr roșu până atunci și nici o femeie care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pentru că, iată, răcoarea dimineții ne dădea fiori. În cele din urmă, Lea s-a adunat, i-a urat bun venit și i-a oferit un loc. Apoi i-a dat pâine să mănânce. Dar nici nu ne adunaserămm bine în jurul vizitatoarei, că am rămas iar mute de uimire. Vizitatoarea s-a uitat în jur, a zâmbit larg și i s-au văzut dinții mici și galbeni între buzele vopsite ciudat. Acum vorbind cu voce obișnuită și cu o lumină în ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cele din urmă, Lea s-a adunat, i-a urat bun venit și i-a oferit un loc. Apoi i-a dat pâine să mănânce. Dar nici nu ne adunaserămm bine în jurul vizitatoarei, că am rămas iar mute de uimire. Vizitatoarea s-a uitat în jur, a zâmbit larg și i s-au văzut dinții mici și galbeni între buzele vopsite ciudat. Acum vorbind cu voce obișnuită și cu o lumină în ochii care ne-a făcut dintr-odată să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lăsat În plata lui pe rege; un radical din sudoarea ultimelor zvîrcoliri ale acestuia era imprimat În așternut, În lemnul patului, Thomas Îl adulmecase; particule invizibile declanșaseră În privitorul Încă tînăr, viguros, porniri nepotrivite: Thomas se tot uita la o vizitatoare cu părul violet, și ea neliniștită, Îi tot umblau ochii În toate părțile; poate și ea Își plimbase privirea peste patul regal; cine știe la ce se gîndise atunci; poate, la iubirile lui Fernando. A rămas să-și consume singură
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Cu vorba. Spune așa: "Cană mică, nenorocită, albastră, rotundă, nu te-ai plictisit să zaci pe măsuța asta? Ridică-te și treci la perete!" - Și dacă nu s-a plictisit? - S-a plictisit. Dacă ar fi să povestesc în stilul vizitatoarei mele, aș mărturisi că am văzut obiectul respirând adânc de trei ori, suflecîndu-și mânecile și îndreptîndu-se curajos către capătul opus al odăii. Dacă ar fi după mine, aș spune că n-am văzut niciodată o cană, trecând mai nepăsătoare peste
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și mai ușor, din cauză că plenipotențiarilor le era foarte cunoscută alianța Hangerliilor cu familii notabile din țara lor și menajau o familie ce le putea fi utilă îndeplinirii misiunilor lor delicate. Prințesa Hangerliu dădea ea însăși ceaiuri diplomaților și era o vizitatoare obișnuită a ambasadelor. De la un timp, de când se deschisese orfelinatul, Hangerliu apărea în timpul mesei, singur sau cu nevasta, și se arăta încîntat de regimul alimentar. Administratoarea, temîndu-se ca nu cumva să fie trimis în mod special de prințesă ca să controleze
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
continuare are asemenea ieșiri sau a fost ceva sporadic, o nemulțumire de moment.” Notă Informativă, sursa „Ștefan”, 29.10.1974: „Într-una din zile, în luna octombrie, operatoarea de la telefoane nu putea prinde legătura telefonică cu Focșani. Erau și câteva vizitatoare la telefoane și ea a spus că în regimul actual cu toate și cu colectivul mergem înapoi ca racul. Ea se chinuie să prindă o legătură cu Focșanii de o oră și nici acest lucru nu se poate. Nota Lucrătorului
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
și interioarele: "...nedumerită bine asupra adresei celei noi (...), atinsese cu precauțiuni portița grilajului vopsit proaspăt și urcase scara necunoscută cu acea emoție pe care o poate da o scară urcată pentru întîia oară." Accentul sub care se află sugestia insolitării vizitatoarei (nedumerită, înfruntînd noul, necunoscutul) explică intenția subtilă a textului de a introduce adevărata noutate în casa Rimilor: pe Sia, "nepoata" venită ca infirmieră ("<<Ce fel de nepoată!>>gîndi Mini, nu încă îndestul de liniștită."). Prima impresie a tinerei, influențată de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]