102 matches
-
dinainte ca Marie-Liliane să rămână domnișoară bătrână... Chiar aceștia sunt termenii în care mă gândesc la ea și acest mod mă salvează de orișice posibilă remușcare... Iar acum, cu cât mă gândesc mai mult, cu atât sunt mai convins că vizitatoarea nu poate fi decât ea... De aceea încerc, cu tot mai multă stăruință, să văd prin geam ce se petrece afară, însă, oricât mă apropii, tot nu reușesc să zăresc nimic. Când oare m-am decis să deschid ușa ? Doar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
privi pe Rogojin, însă acesta își flutura zâmbetul obișnuit. Tăcerea se mai prelungi câteva clipe. În sfârșit, pe chipul Nastasiei Filippovna trecu umbra unei senzații funeste; privirea îi devenea îndârjită, fermă și aproape ostilă, nedesprinzându-se nici o clipă de pe chipul vizitatoarei. În mod evident, Aglaia era stânjenită, dar nu intimidată. Intrând, de-abia de-i aruncase o privire rivalei ei și deocamdată stătea cu ochii în pământ, căzută parcă pe gânduri. De vreo două ori, ca în treacăt, cuprinse camera cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
liceu. Nimeni nu știa asta, Însă Învățase harta pe dinafară până În cel mai mic detaliu și astăzi Îi rămăsese gravată În memorie, la fel de vie ca În ziua În care o cercetase pentru prima oară. — Și, cel mai important, e o vizitatoare trimisă de unchiul tău, a intervenit bunica Gülsüm, care Încă Își păstra cu multă tenacitate reputația de a fi fost Într-o viață anterioară Ivan cel Groaznic. — Unchiul meu? Care unchi? Cel pe care nu l-am văzut În viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
rămase cîteva minute lîngă cursele pentru fazani, apoi se Întoarse În lagăr și stătu singur În balconul sălii de Întrunire. În cele din urmă, adunîndu-și forțele, se duse să-l caute pe Basie. Dar marinarii americani nu-și mai primeau vizitatoarele și baricadaseră ușile dormitoarelor. Basie Îl strigă pe Jim, atrăgîndu-i atenția să nu părăsească lagărul. Cum era de așteptat, sfîrșitul războiului avu viață scurtă. Pe Înserat, o coloană motorizată de trupe japoneze trecu pe lîngă lagăr În drum spre Hangchow
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
un izvor cu apă fierbinte și medita. Nu mai practica nici un alt fel de privațiuni sau de meditație. Doar priveliștea izvorului fierbinte îl trimitea în samadhi. — Vai, și ce necazuri am avut la oficiul poștal. Domnișoara Jyotsna, care devenise o vizitatoare obișnuită, era fericită să își poată asuma intimități din anii de formare a lui Sampath. Câteodată făcea câte-o încercare, dar toți ziceam că era mai bine să nu facă nimic. Mai bine să lase pe unul dintre noi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
dintre cei ce sunt îndurerați în aceste vremuri dificile și corupte. „Există aici o atmosferă spirituală cum n-am mai întâlnit nicăieri în India“, i-a spus domnișoara Jyotsna, o funcționară de la oficiul poștal, reporterului. Ea însăși a devenit o vizitatoare regulată a acestui ermit, pe care discipolii îl numesc cu afecțiune „Baba al maimuțelor“ sau „Baba din copac“, datorită afecțiunii sale pentru animale și simplității locuinței sale. Deși îi primește pe toți cei care vin să-l vadă, el limitează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și cești murdare de cafea. Își aprinse cu mișcări repezite o țigară Nelson și stinse chibritul nu suflând, ci scuturându-l cu putere. Scoase imediat doi nourași de fum pe nări. Fima zâmbi fără să-și dea seama. Schimbul de vizitatoare Îi aminti brusc de regimentele de prietene care intrau și ieșeau din apartamentul tatălui său. Poate venise deja timpul să Își ia și el un baston sculptat, cu măciulie de argint? Nina Întrebă: —Ce-i atât de amuzant? Prin fumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
țigară, probabil că nările ei adulmecaseră o urmă de parfum. Fără să mai aștepte răspunsul lui, adăugă: — Și doamna În roșu de care m-am ciocnit pe scări mergea și zâmbea ca o pisică sătulă. Ai avut din Întâmplare o vizitatoare? Fima era pe punctul să nege. De când avea el vizitatoare? Doar erau opt apartamente În blocul ăsta. Dar ceva Îl opri s-o mintă pe femeia asta stafidită, plină de amărăciune, care Îi amintea de o vulpe Încolțită de hăitași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Le-o dat la curvele de oameni putere s-o lucre În tăt felu’... Apoi felu-n care oamenii tomnesc lumea, nu-i Îngăduit a fi cu păcat... — Bine zici, nană Mărie, și bine-ai zis și dumneata, baciu’ Ștefan, aprobă vizitatoarea. Au conchis că, dacă e vreun păcat la mijloc, acela nu poate fi decît al Partidului, că singur Partidul ăstora adună ape mari În munți, cum scrie și la ziar, le mînă și le adună pînă ce se fac eletrică
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mai simțit forța uimitoare pe care o avea când era ceva mai tânăr, iar cutele de pe fruntea lui nu exprimau vreo preocupare, ci Îl făceau să arate ca unul care nu prea știe pe ce lume se află. — Aaa, e vizitatoarea americană de care v-am vorbit mai devreme, a rostit aghiotantul. — Ți -am zis doar că nu-s dispus să primesc vizite, a repli cat președintele. A luat o ceașcă și a dus-o Încetișor la gură. Căuta cu buzele
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
când Lina o târâse pe Mini la sacrificiul unei vizite la verișoara; dar acum a cincea și ultima oară - jura Mini în gând - acum, caii speriați săltaseră trăsura dintr-o pornire până dincolo de scară și în lipsa oricărei primiri, cele trei vizitatoare - Lina, Nory și Mini - urcaseră nedumerite, oprindu-se în fața ușilor larg deschise ale verandei, clipind la soarele de pe terasa pustie, înainte de a înfrunta umbra nesigură a hali-ului gol. In interior, undeva, se deschiseseră uși și apăruse mai grăbit decât
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
am ridicat respectuoși și admirativi în picioare. Dirigintele, cu ochii rotunjiți de plăcere că va sta de vorbă cu o persoană atât de drăguță, care desigur îl va ruga ceva, ne făcu semn amabil să ne așezăm și se adresă vizitatoarei: ― Doamna? ― Marinescu. Îi întinse mâna fără mănușă, pe care profesorul o prinse elegant, rotindu-și ochii către clasă și ezitând să sărute degetele fine. Mama elevului Marinescu Gheorghe! adăugă ea. ― Ah... da! făcu omul școalei. V-am chemat, stimată doamnă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Torino. 21. Seara, firește, i-am povestit Zenobiei până în cele mai mici amănunte vizita Mariei, i-am repetat toate cuvintele rostite de mine și de ea, tot ce gândisem în clipele acelea, am evocat până și cotropitoarea căldură umedă a vizitatoarei. Zenobia era obosită, lucrase mult în ziua aceea, stătea pe un scaun și mângâia buchetul de trandafiri adus de Maria. „Sunt doisprezece“, a spus. „Cum poți să fii atât de liniștită ?“, am întrebat-o, fiindcă începea revanșa. „Din tot ce
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pe rând, atât cu adevărurile agresive ale celorlalți, luate în parte, cât și cu adevărul depresiv al tuturor, luați laolaltă. 2. În după-amiaza aceea era din nou foarte cald. Stăteam în cameră întins pe spate, meditam, când s-a ivit Vizitatoarea. Era o femeie voinică și mare. De jos în sus, cum o priveam, părea o matahală. Purta o pălăriuță de pichet alb cu borul ridicat pe o parte, avea și breton, ai fi zis că atunci se coborâse de la volanul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
spațiul de lamentații al lui Petru. Stăteam cuminte, aveam grijă să nu-l depășesc nici cu un milimetru. „Nu știu“, am răspuns. „A trecut pe aici o singură dată și atunci nu eram acasă.“ „Să nu minți !“, m-a avertizat Vizitatoarea. Acum îi vedeam bine obrajii ușor veștejiți, contururile moi ale bărbiei, cuta dintre sprâncene. Se cam răstea la mine, i-aș fi tras peste ochi pălăriuța aia de pichet. Scormonea în geantă, căuta ceva acolo... * Pe aeroportul din Nairobi, un
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fusese niciodată ce își închipuia. E adevărat, locuisem un timp la atelier, cu logodnica mea, fiindcă n-aveam casă, dar și atunci o vedeam destul de rar pe Maria, zău că n-a fost nimic între noi, eram prieteni și atât... Vizitatoarea m-a privit mai puțin încruntată, pesemne simțea că nu mint. și-a scos din geantă o batistă înfiorător de albă, și-a șters cu ea colțul ochiului drept. Mi-a destăinuit că Maria dispăruse de vreo două săptămâni. O
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
se îndrăgostească Maria ? N-o cunoști... Ea e total lipsită de orice sentimente...“ Vorbeam acum ca doi prieteni. De undeva, de la nu știu ce etaj, un Neștiut s-a amestecat în conversația noastră, a pus patefonul să cânte, se auzea destul de bine. Vizitatoarea a tăcut. Își acoperise ochii cu batista. Mi se părea că și suspină. * Incendiul produs în urma ciocnirii violente dintre un camion care transporta pui de găină și un alt camion care transporta sos de friptură a avut drept urmare prăjirea a
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
el m-a impresionat dintotdeauna, deși sunt orfan de mic, tata a murit când nu împlinisem încă doi ani, așa că n-a avut când să mă bată. Pe mine m-a bătut numai mama, care sunt convins că avea sentimente...“. Vizitatoarea mă privea derutată. Nici vorbă că mă socotea cretin, poate că și eram, dar, spre mirarea mea, a zâmbit. „Termină cu tanti“, a spus. „Nu-mi place...“ Vorbea încet. Își aplecase bustul spre mine. În clipa aceea mi-a devenit
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
socotea cretin, poate că și eram, dar, spre mirarea mea, a zâmbit. „Termină cu tanti“, a spus. „Nu-mi place...“ Vorbea încet. Își aplecase bustul spre mine. În clipa aceea mi-a devenit clar ceea ce simțeam, dar refuzam să cred : Vizitatoarea emana căldura cotropitoare a Mariei. Neștiutul schimbase placa, se auzea un charleston. Îl și vedeam pe Buster dând din codiță, mi se părea că doamna Ojog (fie-i țărâna ușoară) încerca să-și lipească de obrazul meu fața asudată, deși
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Gânditorului. N-aveam nici o nevoie fizică în afara aceleia de a rămâne singur. Zâmbeam cam strâmb, aș fi plâns, mă simțeam ca un biet corăbier pierdut pe ocean într-o zonă de acalmie plată și absolută. Mă umilise câineasca hermeneutică a Vizitatoarei menită să-mi ardă oasele. Îmi era rușine de mine. Pălăvrăgeala mea abia izbutise s-o anihileze. Îi mai simțeam căldura, mi se părea că se lipise de lemnul ușii, mă temeam să nu-l aprindă. Așadar, Ioachim îmi memorase
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
căldura, mi se părea că se lipise de lemnul ușii, mă temeam să nu-l aprindă. Așadar, Ioachim îmi memorase adresa și se ținuse de cuvânt : îmi trimisese, în carne și oase, ultima lui carte... În afară de el, de Maria, de Vizitatoare și poate de Iason, precaritatea stării mele mă împiedica să verific a cincea rotiță a mecanismului. Prin pâcla de repulsie care mă năpădise simțeam însă, vag, cum cineva mult mai puternic decât ei îmi ciocănea încheieturile. În același timp un
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Îmi venea să vomit. Apoi lumina reflectorului s-a stins, n-am mai văzut nimic. Când m-am întors de la fereastră, Jeni Pop dispăruse, cu cărucior cu tot. Am tras zăvorul, am ieșit din W.C. Stătusem, pesemne, mult timp acolo. Vizitatoarea plecase. Pe coridor se mai afla doar scaunul, țeapăn și gol, ca martor singuratic a cărui mărturie n-ar fi crezut-o nimeni. * De la Centrul Național de Cercetări științifice din Paris au fost furate nouă pisici pe ale căror cranii
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
șiretenii. Femeia aceasta măcar învățase câte ceva despre cum trebuie să se poarte. O invită să ia loc pe scaunul pe care îl păstrau pentru clienți, în timp ce Mma Makutsi își făcu de lucru cu ceainicul. Sunt doamna Andrea Curtin, se prezentă vizitatoarea. Am auzit de la cineva din ambasada mea că sunteți detectiv și că m-ați putea ajuta. Mma Ramotswe ridică o sprânceană. — Ambasadă? — Ambasada americană, răspunse doamna Curtin. I-am rugat să-mi furnizeze numele unei agenții de detectivi. Mma Ramotswe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ce vreau. Mă ajutați? Veți încerca să aflați asta pentru mine? Spuneți că ați pierdut și dumneavoastră un copil. Știți, deci, ce-i în sufletul meu. Știți, nu-i așa? E o rană care nu se vindecă niciodată. Niciodată. După ce vizitatoarea sa își termină povestirea, Mma Ramotswe rămase tăcută câteva momente. Ce-ar putea să facă pentru femeia asta? Ar putea afla ceva acolo unde au dat greș Poliția din Botswana și Ambasada Americană? Probabil nu va putea să afle nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
nu exista o ușă la care să bați. Un gest absolut necesar, fiindcă, deși femeile nu erau înăuntru, nu erau nici afară în totalitate, stăteau pe două scăunele de pe prispa înghesuită din fața clădirii. Cea mai în vârstă o studie pe vizitatoare, ridicând mâna să-și ferească ochii de lumina necruțătoare a începutului de după-amiază. — Bună ziua, Mma! S-a-ntâmplat ceva? Schimbară saluturile formale, apoi se așternu tăcerea. Tânăra bătu în ceainicul lor mic, înnegrit, cu un băț. Vreau să stăm de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]