1,062 matches
-
Între al lui Socrate și cel al lui Freud a existat", susține Delumeau, "că liant și multiplicator, aportul enorm al confesiunii, așa cum a fost ea propovăduita și trăită în catolicism". Rostul confesorului era acela de a smulge, că dintr-o vizuina întunecată amenințată de păcate, sinele păcătosului, pentru a-l putea mîntui. Dar cartea istoricului francez nu vorbește într-atît despre această ieșire a eului din sine spre lumină și purificare, cît mai degrabă despre "sfaturile către confesori", felul în care aceștia
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
marcatorul ce clipocește roșu, sinistru. Scenariul suportă nu tocmai o infinitate de variante: există una încă neabordată de cineaști, în care avionul, racheta criminală nu se face țăndări deasupra oceanului, ci lovește chiar ținta, ducând la capăt planul infam, fără ca vizuina ticăloșilor să fie spulberată. Filmul de pe micul ecran înfățișa anume această cea mai fioroasă variantă, scenele de teroare, e mare întindere și cu mii de figuranți, zbucnind prin fum și printre grămezi de moloz, țineau de realitate, monstrul care pusese
O sfidare fără precedent by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15852_a_17177]
-
vine să fugi, să dezertezi dinaintea privilegiului cu care te-au momit/ Departe de poemul pustiitor ce te lasă fără strop de aer în plămîni;/ Trupul în întregime o rană să ți-l adăpostești într-o ocnă de sare;/ În dreptul vizuinii șacalului să-ți așterni spovedania, ți-ai socoti sufletul la fel despovărat" (ibidem). Omul n-ar fi decît o eternă victimă a unei pedepse fără cauză, manifestată din vremuri aorgice, o pedeapsă primitivă, sălbatică, a cărei consecință este căderea ființei
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
mai înflăcărate ale discuțiilor, în mijlocul cărora ședea țeapăn pe fotoliul cam șubred Louis XV, Axente, musafirul de stînga, este ridiculizat de ceilalți cum vorbește, cum mănîncă, cum întrerupe lumea cu "lozinci bolșevice". Marea revelație a revoluției comuniste are loc în "Vizuina cu hoți" unde deposedații, exploatatorii de altădată respiră pe centimetru pătrat unul lîngă altul ca în anticamera viitoarelor pușcării pe care cea mai mare parte dintre "reacționarii" prezenți, ascultîndu-l pe Axente, le vor înfunda. La un moment dat, Vera, amfitrioana
Vizuina cu hoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16301_a_17626]
-
adresa în acel mod lui, tocmai lui, gata să-l facă de rușine. Rămăsese perplex în fața avalanșei de cuvinte absolut noi pentru el, care era totuși un dialectician, deși de broșuri. ...Era - dacă mai trebuia, - încă o dovadă că această vizuină cu derbedei, nu știu cum dracu' dar încă mai rezista ca o fortăreață a burgheziei pe cale de a pieri din istorie... Atunci își adusese aminte de ce-i spusese o dată Brummer, la el acasă, în Gabroveni: că acest capitalism nu că n-o să
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
românule ,de tine? . Vapoare mari,pluteau ,pe ape line Duceau petrol ,duceau și grâne; veneau în bănci ,dolari-lire sterline... Speranța noastră ...de mai bine..! Ce s-a întâmplat ,românule,cu tine? . Cand libertatea noastră vine, Ies ,vulpile ,pe rând ,din vizuine, Să fure țară ,fără de rușine, Să vândă tot în țările străine.... Ce s-a ales ,românule ,de tine? Uzine,fabrici...campuri-doar ruine, Trenurile ,nu mai au nici sine; Foamea de bani,n-are cortine. Ne-au fugărit în țările străine
CE S-A ALES ROMÂNULE DE TINE? de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382802_a_384131]
-
melci, Casa memorială Avram Iancu, Cascada Șipote și Salina Turda s-au numărat pe lista atracțiilor turistice pe care copiii din Munții Apuseni au avut oportunitatea să le viziteze, în timp ce Cascada Lotrișor, Mânăstirea Cozia, Parcul Național Cozia, Peștera Cascadelor, Cascada Vizuinilor și Hidrocentrala Ciunget au fost destinațiile care i-au fascinat pe cei de pe Valea Lotrului. Fiecare zi petrecută în tabără a beneficiat și de prezența unui invitat special, copiii având ocazia să îi întâlnească și să fie inspirați de campionul
Tabăra din care copiii pleacă plângând [Corola-blog/BlogPost/98597_a_99889]
-
tot acolo. Deci veverița era hoața care a lăsat-o fără pampoane. Coborî din pom, tot pe scară. Era bucuroasă că și-a recuperat pampoanele. Dar rămăsese cu gândul la veveriță. Oare ce-o să zică, biata ființă, când va găsi vizuina răscolită, pampoanele lipsă? Era curioasă să vadă acest lucru. S-a pus la pândă. După mai bine de un ceas, văzu veverița sărind din ramură în ramură, apropiindu-se de scorbură. Veverița avu presimțiri rele. Casa ei era răscolită. Intră
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
veverițele defilând mândre cu pampoanele, săltând din creangă în creangă printre pomii din livadă. Veselia această se termină de la o zi. Oare ce s-a întâmplat? Mai vedea veverițele, pe una din ele o apucă o mare hărnicie, căra în vizuină tot ce găsea: coji de alune, mere din cele mici, căzute pe jos, felurite ierburi. A mai văzut-o și pe cea de-a doua dintre ele, doar că era cam greoaie, leneșă. Apoi n-a mai văzut-o de
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
ei grijă era să vadă veverițele. Acum erau doar trei, părinții și cu un pui. Dar ce s-a întâmplat cu ceilalți pui? Între timp, fata crescu înăltuță, deveni domnișoară, elevă de liceu. Când veni la bunici, găsi pomul cu vizuina veverițelor tăiat. Era prea bătrân, găunos, nu mai producea mere. Trunchiul copacului zăcea culcat lângă un gard. S-a dus să-l vadă. Iată și scorbura. Oare ce-o mai fi în ea? Caută înăuntru, scoase o mulțime de coji
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
timpurie Iar frigul se scoboară binișor Zădărnicind orice sentiment de bucurie. ....................... E trist că inima îmi plânge După soare, căldură și nisip În timp ce starea asta se răsfrânge Neputând-o învinge sub niciun chip. Devin claustrofob când vine-o toamnă Căci vizuina mea devine o închisoare Ce la singurătatea vieții mă condamnă. Deschid timid în sufragerie barul Și torn alcool în vechiul meu pahar ciobit Încerc și reușesc să-mi înec pe loc amarul Mă simt mai bine, mai vesel, dar totuși
RUGĂCIUNE PENTRU O TOAMNĂ NEDORITĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378197_a_379526]
-
mărite. Atât de fără timp le arată corpul purtat între plăci ca o cruce! E poate craniul uitării, iată, care se-ntoarce, care se duce. (Nemuritoare); Dar vânatul e alunecos, răsucit, îi ademenește și-i încurcă în urme, trece prin vizuini cu ieșiri neștiute, se arată, se topește, se încheagă. Și câinii îmbătrânesc lătrând, vânătorii mor asmuțind. (Paolo Uccello) La fel, număr "Trec lumi prin lumi" (1966) și "Fără somn, auzind" (1964) printre poeziile mele definitorii. Al 19-lea și ultimul
Lucrează timpul pentru noi? by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8270_a_9595]
-
junii neocomuniști români le ocultează elegant, probabil prea ocupați să-și rumege bursele și bacșișurile oneghiste), cutuma a rezistat mileniilor și regimurilor politice. Și e firesc să fie așa, de vreme ce omul nu face decât să imite celelalte viețuitoare. Unele construiesc vizuini pentru pui, altele cuiburi, în fine, altele simple adăposturi contra ploii sau zăpezii. Doar niște comuniști descreierați puteau să se gândească la eliminarea ideii de moștenire, obligând astfel populațiile să pornească mereu de la zero. Pentru a figura absurditatea și, finalmente
V-ați făcut testamentul? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8507_a_9832]
-
poți arunca în voie anatema. Din unghiul artei, rezultatul excelent obținut confirmă eficacitatea demersului. Mai rămân însă, poate, rezerve de formulat din altă perspectivă. Ce vreau să afirm? Contactul cu o materie deloc neutrală ascunde și o capcană. Intrând în vizuina fiarei, nu poți fi sigur că vei scăpa teafăr, necontaminat. Fascinația anulează simțul moral, nota un filozof. E o evidență a literaturii autentice că ea se nutrește și din ambiguitate. Dacă scrii obiectiv despre un netrebnic, constați că urâtul nu
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
care erau croite, darul melodic, dar mai cu seamă un anumit fel de a “sări” în traseul muzical. Asemenea unei feline componistice, Radu Paladi simțea când trebuie să atace ascultătorul, să-l apuce de grumaz și să-l ducă în vizuina sa de cleștar, unde-l întâmpina o muzică frumoasă și pură. El a intuit și a aplicat cu maximă acuratețe adevărul despre compozitor ca prădător de imagini sonore, și l-a transpus cu curaj în melodii, armonii și ritmuri. Muzica
Radu Paladi - o evocare by Dan DEDIU () [Corola-journal/Journalistic/84236_a_85561]
-
Întoarcerea huliganului", "Plicuri și portrete", "Fericirea obligatorie", "Despre Clovni: Dictatorul și Artistul", "Anii de ucenicie ai lui August Prostul", "Plicul negru", "Sertarele exilului. Dialog cu Leon Volovici", "Înaintea despărțirii. Convorbire cu Saul Bellow", "Vorbind pietrei", "Atrium", "Variante la un autoportret", "Vizuina", "Curierul de Est. Dialog cu Edward Kanterian", "Cuvinte din exil (împreună cu Hannes Stein, 2011), "Captivi", "Cartea fiului" și "Zilele și jocul". Considerat unul dintre cei mai mari romancieri români contemporani aflați în exil, Manea a fost martor a două mari
Andrei Pleşu și Norman Manea, indemnizaţii pe viaţă de la US by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/80043_a_81368]
-
ne întîmpină la Mihail Sadoveanu, în }ara de dincolo de negură. Un boier moldovean, stăpîn al unor păduri întinse, vine într-o iarnă la vînătoare de urși însoțit de un prinț indian. Un pădurar bătrîn, moș Calistru, îi călăuzește pînă la vizuina unui urs, căreia îi pecetluise intrarea după ce animalul intrase în hibernare. Pădurarii deschid peștera și încep a-l îmboldi pe urs cu ajutorul unor țepușe. Fiara iese din vizuină, prințul indian trage două focuri în văzduh, boierul alte două, rănindu-l
Epistolă către Odobescu (V) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8015_a_9340]
-
un prinț indian. Un pădurar bătrîn, moș Calistru, îi călăuzește pînă la vizuina unui urs, căreia îi pecetluise intrarea după ce animalul intrase în hibernare. Pădurarii deschid peștera și încep a-l îmboldi pe urs cu ajutorul unor țepușe. Fiara iese din vizuină, prințul indian trage două focuri în văzduh, boierul alte două, rănindu-l doar pe urs, care se repede spre ei. Atunci moș Calistru se dezbracă de cojoc și îl azvîrle ursului. "Ursu-l prinde-n labe și începe a-l
Epistolă către Odobescu (V) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8015_a_9340]
-
ale anxietății sunt construite foarte bine până când vine momentul care strică tot filmul. Rătăcit printre ferigi, căutând-o pe ea, El se apropie de o tufă a cărei mișcare îi atrage atenția. Acolo se află cadavrul unei vulpi a cărei vizuină apare obsesiv în film, simbol intrauterin, expresie a angoasei care domină filmul lui von Trier. Numai că vulpea nu este moartă de-a binelea, ci se ridică brusc pentru a pronunța amenințător sentința naturii: "Haosul domnește!" Ei bine, cu această
Ecce Homo by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6914_a_8239]
-
operei lui acea durată culturală pe care i-o prevedea Eugen Ionescu. Chiar și după 1966 persistă totuși o anume reticență sau timiditate a criticilor în a denumi prozele lui Blecher romane, fapt determinat și de apariția ultimei scrieri, postume, Vizuina luminată în 1971. Acest prim moment de receptare critică a lui Blecher, de efervescență exegetică și de interes pentru destinul scriitorului, va fi urmat de o lungă perioadă de uitare și tăcere, întreruptă în 1966 de Ovid S. Crohmălniceanu care
M. Blecher în epoca sa by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/8078_a_9403]
-
tuturor acestor valențe ale simbolului se găsește în poemul din Cântece de câmpie. Cadrul și momentul apariției păsării reprezintă o poetizare a reperelor spațiale și temporale schițate în reportaj: ,,Pe miriștea arsă și lată/ La dunga cerului spartă/ de-o vizuină de soare/ Spre asfințit și răcoare/ Se saltă un cap de șarpe/ Printre năluci verzi de ape". Iar identitatea dintre dropie și natura feminină paradoxală e sugerată printr-o impresionantă descriere ce ilustrează și esența ambiguă a creaturii: ,,Șarpele cu
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
cum ies la vânătoare bursucii, doi câte doi. Unul se culcă pe spate cu labele desfăcute-n sus, celălalt apleacă porumbul, rupe știuleții tăindu-i cu dinții de la cocean și, după ce-i umple brațele primului, îl rostogolește împingându-l până la vizuină. Așa fac aprovizionările de iarnă. Nu-s nostimi? Cum să-ți fie frică? Numai de oameni poate să-ți fie frică. De la oameni te poți aștepta la orice, fără preget. Ursul merge pe potecă după zmeuriș, cu capu-n jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
tocuri, parcă jucând șotron, urmări adânciturile rotunde lăsate de copitele cerbului și ascultă distrată, cu o senzație tot mai vie de ușurare și de tristețe în același timp, șoaptele și hohotele groase de râs care izbucneau pretutindeni; larma dihorilor prin vizuini hârjonindu-se cu zăpadă. Din cauza gerului, zgomotele se auzeau limpezi, fierbeau în aer și se imprimau, ca niște încrustații: clămpănituri uscate, seci. Nechezături, tălăngi și clinchete mărunțind liniștea și ferecând-o în zale de fier, apoi câte-o frântură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
moment în care nu se știa încotro înclină, nici în senatul francez, nici în cel american. Că am redus războiul cu un an, pentru ca Hitler să nu facă arme speciale, că-n Anglia nu mai rămâneau atunci decât iepurii din vizuini... MILIARDARI Ceea ce e curios în persoana mea e că sunt un mistic industrialist. În planul meu din anii ’40 aveam paisprezece miliardari români. Atâta plănuisem eu. Ăia făceau cât paisprezece state române de astăzi. O linie ferată dublă București - Episcopia
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
intrarea în peșteră alt liliac mort. Ptiu, să nu-l mai vezi! Păi eu nu cred să fi putut intra pe-aici nici un om, de cînd îi lumea și pămîntul, zise Ilinca trăgîndu-se mai deoparte. Nu credeți?... Parcă-i o vizuină de monștri. -Ei, și tu! o combătu Vlad făcînd-o pe neînfricatul. Cum să fie o vizuină de monștri? S-ar putea ca intrarea să fi fost mult mai mare altădată, dar cu vremea s-a acoperit de bolovani și pămînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]