134 matches
-
Viena, granița dintre Ungaria și România a fost fixată la 2 km de marginea satului. Astfel luna de Sus devine localitate de frontieră între 1940-1944. Circa 1/3 dintre români s-au refugiat în aveastă perioadă, în special în satul Vlaha. Între 9-12 octombrie 1944 pe teritoriul satului s-au dat lupte grele, în care a căzut un număr necunoscut de ostași. Unii sunt înmormântați în cimitirul ortodox, iar 13 (se cunosc numele a 11 dintre ei) în curtea bisericii reformate
Luna de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/300336_a_301665]
-
acest obicei s-a răspândit și în unele publicați românești. Trebuie așadar precizat cine sunt acești « Valahi » : Există și legende protocroniste conform cărora beduinii arabi care trăiesc în jurul mânăstirii grecești Sfânta-Ecaterina, în Peninsula Sinai din Egipt, ar fi de origine « vlahă », însă veridicitatea acesteia nu este verificabilă. Cronica lui Nestor mentionează că in secolul al X-lea "maghiarii au alungat pe vlahi (românii din Panonia și Carpați) și le-au luat pământurile". Ipoteza deplasării românilor din secolul al X-lea spre
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
limbii sârbo-croate, o limbă slavă de sud, vorbită de bosniaci. Ca formă standardizată a , este una din cele trei limbi oficiale din Bosnia și Herțegovina. Majoritatea vorbitorilor de bosniacă din Macedonia trăiesc în Skopje și în . Aromâna ("limba armănească") sau vlaha este o limbă romanică de est vorbită în Europa de Sud-Est. Vorbitorii ei sunt numiți aromâni sau (exonim care denumește comunitățile balcanice de aromâni, meglenoromâni și români). Ea are multe trăsături în comun cu româna modernă, având morfologie și sintaxă
Limbile din Republica Macedonia () [Corola-website/Science/335907_a_337236]
-
influențată mai mult de limba greacă, cu care a fost în contact strâns de-a lungul istoriei. Cea mai mare comunitate vorbitoare de aromână din Macedonia se găsește în orașul Crușova (~10% din populație). În Macedonia, limba este oficial denumită „vlahă” (влашки јазик, "vlaški jazik"). Limbajul semnelor macedonean (în sau "македонски гестовен јазик/ makedonski gestoven jazik") este un limbaj al semnelor folosit de comunitatea cu deficiențe de auz din Macedonia. Ca și alte limbaje ale semnelor, cel macedonean se bazează tot
Limbile din Republica Macedonia () [Corola-website/Science/335907_a_337236]
-
istorice sub codul LMI: CJ-II-m-B-07767. Se pare că satul Stolna a luat ființă prin stabilirea aici (într-o poiană mai la nord de vatra satului de astăzi) a unei familii de iobagi români, care au fugit de pe moșia grofului din Vlaha în secolul al XIV-lea. Localitatea este atestată documentar în 1448 cu numele Sztholna când aparținea de capitlul de Alba-Iulia. Sunt pomeniți iobagii Miklos și Bálint , ulterior numele apare ortografiat: Sztona 1733, Stolna 1750, Sztolna 1805, Sztoje 1850, Sztolna/ Stoiea
Biserica de lemn din Stolna () [Corola-website/Science/312910_a_314239]
-
se găsește în mijlocul cimitirului, pe un deal din marginea de nord a satului, ea a fost construită în centrul satului, azi însă a rămas în capătul de sus al satului, deoarece localnicii au cumpărat teren de la groful Iosika Gábor din Vlaha și și-au construit case pe acest teren, astfel vatra satului s-a deplasat spre sud. Înainte de 1730 se pare că a existat o biserică din lemn mai veche în locul numit "la biserică în vale", mai la nord de cea
Biserica de lemn din Stolna () [Corola-website/Science/312910_a_314239]
-
care au pus mâna pe arme au fost vlahii din Balcani, care au acționat împreună cu bulgarii . La rândul său, istoricul român Eugen Stănescu, referindu-se la începuturile răscoalei, sublinia că sub conducerea lui Petru și Asan, boierii din Târnovo, populația vlahă și bulgară ajutată de românii de la nord de Dunăre și de cumani, s-au răsculat, izbutind să distrugă garnizoanele bizantine . În aceste condiții, în toamna anului 1185, Petru și Asan și-au încununat capul cu o coroniță de aur, și-
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
perioadă, comercianți vlahi înstăriți, ce intermediau negoțul cu brânză și alte produse păstorești ale vlahilor, locuiau în orașe, în acest caz Larisa, având funcții importante în organizarea lor. Această categorie este esențială în dezvoltarea militară și apoi statală a Tesaliei vlahe. Începând cu 1250, regiunea grecească Thesalia era considerată un stat independentent sub denumirea (dată de cronicarii greci) „Megali Vlahia” („Vlahia Mare”), condusă de clasa militară și negustorească vlahă, ce se baza pe forța păstorilor români de aici, care alcătuiau, după
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
Această categorie este esențială în dezvoltarea militară și apoi statală a Tesaliei vlahe. Începând cu 1250, regiunea grecească Thesalia era considerată un stat independentent sub denumirea (dată de cronicarii greci) „Megali Vlahia” („Vlahia Mare”), condusă de clasa militară și negustorească vlahă, ce se baza pe forța păstorilor români de aici, care alcătuiau, după unele estimări, o treime din populația regiunii. Legată de existența „Vlahiei Mari” este și ctitorirea complexului mănăstiresc de la Meteora. Deși Valahia Mare făcea parte în acestă perioadă din
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
beneficiază de un grad de autonomie politică locală, iar organizarea militară a vlahilor din Tesalia este menținută. În schimb, ca și musulmanii și spre deosebire de ceilalți creștini din Imperiu, au obligația de a furniza ostași, veșminte și merinde trupelor otomane, trupele vlahe fiind folosite în repetate acțiuni militare turcești. În secolele 17-18 încă mai exista o populație românească în regiunea mărginită de Pozega, Pakrac și Krievac și numită Mica Vlahie Centrul acestei comunități era la Kraljeva Velika. Românii din Serbia au avut
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
Samarina, Florina, Grevena, Cojani și Vlahoclisura. Bunăstarea Moscopolei a fost oprită în anii 1760-1790 de jafurile armatelor lui Mehmet Pașa și Ali Pașa, care au și ars orașul, vlahii fiind fie uciși, fie obligați să se refugieze în celelalte localități vlahe, sau în Țările Române, în Transilvania, Austria și Ungaria. În a doua jumătate a secolului XIX, Vlahii din Balcani au fost confruntați cu încordarea potrivnică a naționalismelor popoarelor conlocuitoare din Imperiul otoman, care, în cea mai mare parte din zonele
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
1912. Unii precum Apostol Mărgărit au scontat că Imperiul se va menține în frontierele sale din 1878 și au luat poziții loiale Sultanului turc, atrăgându-si astfel dușmănia mișcărilor creștine anti-otomane. Alții, de exemplu Constantin Belimace, au promovat identitatea culturală vlahă, în legătură atât cu limba aromână, cât și cu limba română, obținând finanțarea școlilor vlahe de către Regatul României, dar ferindu-se să revendice un teritoriu, dată fiind răspândirea răzleață a Vlahilor printre celelalte naționalități și eventualitatea ca statele creștine corespunzătoare
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
din 1878 și au luat poziții loiale Sultanului turc, atrăgându-si astfel dușmănia mișcărilor creștine anti-otomane. Alții, de exemplu Constantin Belimace, au promovat identitatea culturală vlahă, în legătură atât cu limba aromână, cât și cu limba română, obținând finanțarea școlilor vlahe de către Regatul României, dar ferindu-se să revendice un teritoriu, dată fiind răspândirea răzleață a Vlahilor printre celelalte naționalități și eventualitatea ca statele creștine corespunzătoare, anume Grecia, Bulgaria și Sârbia, ar putea înlocui stăpânirea turcească, ceeace s-a și întâmplat
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
luând denumirea pompoasă de „Principatul de Pind și Meglen”. „Legionarii” lui Diamandi s-au confruntat după toamna 1943 (când Mussolini a pierdut puterea iar Italia a trecut de partea Aliaților) cu rezistența comunistă greacă „ELAS” care a preluat controlul teritoriilor Vlahe, păstrându-l până la sfârșitul războilui civil grec în 1949. După aceste tragedii care i-au costat scump (în sânge și în bunuri) pe mulți dintre Vlahi, și odată cu încetarea finanțărilor românești și trecerea școlilor vlahe la învățământul național al țărilor
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
care a preluat controlul teritoriilor Vlahe, păstrându-l până la sfârșitul războilui civil grec în 1949. După aceste tragedii care i-au costat scump (în sânge și în bunuri) pe mulți dintre Vlahi, și odată cu încetarea finanțărilor românești și trecerea școlilor vlahe la învățământul național al țărilor în care se găsesc, comunitățile vlahe au preferat în marea lor majoritate să continuie linia politică inițiată de Constantin Belimace, mai puțin susținerile din România. O minoritate însă se socotește ca fiind „Români dinafara României
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
civil grec în 1949. După aceste tragedii care i-au costat scump (în sânge și în bunuri) pe mulți dintre Vlahi, și odată cu încetarea finanțărilor românești și trecerea școlilor vlahe la învățământul național al țărilor în care se găsesc, comunitățile vlahe au preferat în marea lor majoritate să continuie linia politică inițiată de Constantin Belimace, mai puțin susținerile din România. O minoritate însă se socotește ca fiind „Români dinafara României” iar altă minoritate a aderat la tezele protocroniste afirmându-se ca
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
de locuitori (2011). Este una dintre cele mai proeminente stațiuni turistice de la Marea Adriatică în sudul extrem al Croației și centrul cantonului Dubrovnik-Neretva. Raguza și-a schimbat numele în Dubrovnik în 1918 Patronul spiritual al orașului este martirul Sfântul Blasiu ("Sveti Vlaho" în croată). Statuile sale sunt amplasate în incinta orașului, care în fiecare vară se organizează mari procesiuni, pentru că are o importanță similară cu cea a Sfântului Evanghelist Marcu pentru Veneția. Dubrovnik a fost fondat prin unirea a două mici orășele
Dubrovnik () [Corola-website/Science/297242_a_298571]
-
al VII-lea, scriitorii bizantini foloseau pentru zona Oltenia-Banat și denumirea "Gepidia". Ultima menționare a gepizilor a fost făcută în secolul al IX-lea, când mai exista un rest etnic gepid, rămas ca populație supusă avarilor. În august 2004, la Vlaha, a fost descoperită o necropolă cu 202 morminte datând în secolul al VI-lea d.Hr. Au fost deshumate piese de ceramică, articole de bronz și o armură. O altă necropolă bogată în rămășițe arheologice a fost descoperită la Miercurea
Gepizi () [Corola-website/Science/300736_a_302065]
-
și evenimentelor, prioritatea politicii partidului comunist, concepția moralei comuniste. Domnul Lațcu (aproximativ 1365-1373), fiul primului domnitor al Moldovei, era recunoscut de către Sfântul Scaun ca „Duce al Moldovei” printr-o scrisoare în care se adăuga că Moldova este parte a națiunii vlahe (române): "dux Moldavie partium seu nationis Wlachie". Cronicarul polonez Jan Długosz afirma în 1476 că moldovenii și valahii „au aceleași limbă și obiceiuri”. Trimiteri la o așa-numită „limbă moldovenească” pot fi găsite în lucrări timpurii precum cea a lui
Rusificarea românilor () [Corola-website/Science/323488_a_324817]
-
central-sudică, la granița cu Bulgaria. Administrativ, această regiune este formată din județele Branicevo, Morava de Est, Bor și Zaječar, pe teritoriul Șerbiei și regiunea Vidin, pe teritoriul Bulgariei. Deja acum vlahii (românii) din Șerbia au post de radio în limba vlaha (română) (și prin satelitul Eutelsat w2 la Freq: 12726 Ghz, Polarisation: Vertikal, Symb: 30 000, FEC: 3/4). Postul de radio se numește KISS EXTRA. "Articol principal: Evoluția demografică a românilor din Șerbia" Timocul sârbesc are o populație de 712
Timoc () [Corola-website/Science/297955_a_299284]
-
din Voivodina și cei din Valea Timocului. În unele declarații ale guvernului sârb se recunoaște că "membri ai acestei populații, fără îndoială, au caracteristici asemănătoare cu cele românești, iar limba și folclorul conduc spre varianta originii lor românești. Reprezentanții minorității vlahe susțin originea lor română", însă încă se face o diferență majoră între cele două grupuri etnice. Conform recensământului amintit mai sus vlahii constituie o minoritate reprezentativă în plasele Kucevo (28,3%), Boljevac (26,7%), Zagubica (22,4%), Bor (18,2
Timoc () [Corola-website/Science/297955_a_299284]
-
din Voivodina și cei din Valea Timocului. În unele declarații ale guvernului sârb se recunoaște că "membri ai acestei populații, fără îndoială, au caracteristici asemănătoare cu cele românești, iar limba și folclorul conduc spre varianta originii lor românești. Reprezentanții minorității vlahe susțin originea lor română", însă încă se face o diferență majoră între cele două grupuri etnice. Conform recensământului amintit mai sus vlahii constituie o minoritate reprezentativă în plasele Kucevo (28,3%), Boljevac (26,7%), Zagubica (22,4%), Bor (18,2
Timoc () [Corola-website/Science/297955_a_299284]
-
vindecare", și orașul istoric fiind situat în mijlocul mlaștinilor ar sprijini ipoteza slavona. Există, de asemenea, ipoteza originii latine a numelui, ca loc de negustorie (în spaniolă "Negocios"), precum și faptul că Negotin este într-o regiune cu prezența unui semnificative minorități vlahe (români), la fel ca tizul sau Negotino în Macedonia, ar putea sugera că o astfel de opțiune este la fel de valabilă. În cele din urmă, "Negotin" poate a fost derivat din cuvintele celtice "neges" și "țin", însemnând "cetate de război" . Negotin
Negotin () [Corola-website/Science/311251_a_312580]
-
alte orașe din Tracia, garnizoanele latine erau masacrate sau obligate să se retragă. Kaloian intra în Tracia și întâlnea pe latini aproape de Adrianopol. Acolo avea loc la 14 aprilie 1205 memorabila bătălie în care cavaleria latină era zdrobită de trupele vlaho bulgaro cumane ale lui Kaloian. Împăratul Balduin I era el însuși făcut prizonier, neputând să se mai întoarcă iar pe tron a urcat pe tron fratele suveranului, Henric, conte de Henegouwen-al doilea Ares, cum îl supranumiseră grecii, pentru talentele lui
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
română și 435 de naționalitate română, dar nu se poate ști câte din acestea sunt băieși, care au ca limbă maternă dacoromâna. În județul Istria se declară români 49 de persoane și vlahi 6, iar cu limba maternă română și vlahă 70, respectiv 6. În județul Primorje-Gorski Kotar, unde se găsește Žejane, sunt înregistrați 31 de români și 3 vlahi, precum și 40 de persoane cu limba maternă română. În prezent mai sunt sate cu locuitori istroromâni în nord-estul Istriei, un sat
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]