540 matches
-
Fericirea e anestezică și aseptică. Ai încercat-o, nu mai mori. Dar, curățat de tot ce ar putea să-ți dăuneze, nici nu mai trăiești. Așa că ultima frază din volum, "și lumea cunoaște, în sfîrșit, armonii fără asemănare" e un voalat adio lumii vechi. Nefericirea avea conștiință. Fericirea n-are nici măcar amintiri.
Literatura moare rîzînd by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9596_a_10921]
-
dar atunci de ce se arată încântat când suntem împreună, de ce îmi răspunde la mesaje, deși o face cam rar și cam sec, dar în cele trei cuvinte pe care mi le transmite se simte emoția, implicarea, un fel de curte voalată, cu precauția de a nu-și asuma nicio responsabilitate, parcă i-ar fi frică de această relație, eu o trăiesc plenar, ca pe o experiență totală, el zgârcit, detașat, mereu ține să-mi amintească prin comportament, niciodată prin vorbe, că
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ce mă transformase Într-o adevărată mumie (nu vă spun cât de tare mă lovise cu acest cuvânt!). Și, Doamne, nu-l crezusem niciodată atât de laș, de nepăsător pe bătrânul meu tată! Mama Începu să plângă Încet, un plâns voalat, ca o foșnire de sălcii scuturate de vânt (mă-ntrebam de unde mai avea lacrimi), dar nu-l mai impresionă Însă pe soțul ei, ca-n atâtea alte dăți... A plecat așa cum spusese, și nu s-a mai Întors la noi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și se pare că se amețise de-a binelea. Hai, fii fetiță cuminte și bagă-ți limbuța În guriță. Mă privea galeș (e drept că părea o mironosiță, dar pe cuvânt că nu era), zâmbindu-mi apos. În privirea ei voalată i se oglindeau șuvițele de păr fumuriu (nu avea un chip după care să Întorci neapărat capul pe stradă, Însă un soi de neliniște amestecată cu spectaculosul gurii - și avea o gură excitantă, cu botic - Îi dădea un aer interesant
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
lui Alex. Prietena ei, Olga, avea tot timpul numai miere în glas. Acum, față de altă dată, aceasta nu forța niciodată dorința de a intra în viața ei intimă, n-o întreba nimic în legătură cu mariajul ei. Când Ina îi mărturisea, oarecum voalat, că nu înțelege cum de băiatul ei, Mihăiță, nu seamănă cu nici unul din ei, Olga îi răspundea fără ezitate: - Nu întotdeauna copiii seamănă cu părinții lor. Uneori au trăsăturile vreunui strămoș îndepărtat de care părinții nici nu au auzit vreodată
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
plânsese și înainte și după ce își însăilase durerea în jurnal. Îi sfâșiau sufletul aceste însemnări, devenite acum, pentru el o piatră fierbinte așezată direct pe inimă, acestea spunând mai mult decât toate cuvintele la un loc. Mai erau câteva însemnări voalate, dar era limpede; Ina aflase de aventura lui cu Lili, ce mai!? Alex rămase câteva clipe bune cu jurnalul în mână neștiind ce hotărâre să ia: să-l facă pierdut, să-l ascundă în altă parte, să rupă pagina cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
gol. De exemplu, „a băga piciorul măgăriței în vas“ sau „a-și pune pământ pe cocoașă“. Dar dragostea mea pentru ea era altceva. E adevărat că o cunoșteam de mult timp: ciudații ei ochi oblici, gura strâmtă, totdeauna întredeschisă, tonurile voalate și liniștite pe care le avea, toate astea redeșteptau în mine amintiri îndepărtate și dureroase, iar eu căutam în ele lucruri de care fusesem frustrat, binele care mi se furase. Mă frustraseră oare de tot, pentru totdeauna? Ideea asta îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Ai venit? Desfă-ți fularul de la gât!“ Vocea ei își regăsise timbrul plăcut din vremea copilăriei și rezona precum cuvintele pe care le rostești inconștient, când dormi. Mai auzisem vocea asta, într-un somn profund. Oare visa? Avea o intonație voalată, răgușită, ca a unei fetițe care s-ar juca de-a v-ați ascunselea pe malul Surenului: Pentru un moment, rămăsesem nemișcat. Spuse din nou: „Vino, desfă-ți fularul de la gât!“ Am pătruns încet în obscuritate. Mi-am scos haina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
dădeau fiecare cu presupusul și despre soarta celorlalți care făceau parte din complot, n-am auzit niciodată pe vreunul să-și facă autocritica, în schimb ploua cu acuzații, reproșuri și amenințări de tot felul. Unele spuse în față, altele mai voalate, ascunse în dosul cuvintelor. Care era atunci soluția care ar fi putut să îndrepte toate astea? Exact cea pe care au găsit-o fiecare cînd s-au văzut cu cuțitul la os. Alipirea la alte grupuri de interese mai mari
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fi suferit prea tare. Ar fi urmat să-și asume, vai, cu cât de mult entuziasm și satisfacție, misiunea de a mă consola. Printr-o deschidere aurie în perdeaua de ceață, am urmărit curgerea apei pe sub podul Waterloo. Un soare voalat își arunca lumina peste marele contrafort alb. Și m-am dus cu gândul spre Honor Klein. De fapt mă gândisem la ea toată dimineața. Făcusem chiar un efort să mă concentrez asupra altor probleme și asupra altor persoane. Căci acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să-i provoace scârbă. Astfel, este obligat să dezvolte strategii pentru a preveni pierderea puterii de acelui obiect. În cazul În care contextul banal este dezvăluit, riscă să devină impotent. Acesta este motivul pentru care fetișistul preferă spațiile Întunecate, circumstanțele voalate, demarcațiile neclare. Seamănă un pic cu un roman polițist: tensiunea se menține pînă când luminile se aprind și soluția e dezvăluită. — Vrei să spui că sexologul e un polițist? Dora avea un ton ironic. — Poate. La acest gând Karp zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o cărticică Învelită În piele neagră pe biroul din camera de zi. În ea Își nota Întâlniri și lucruri pe care le considera demne de a fi cântărite. „Fericirea se află În sănătate și uitare. “ „Secretele trebuie păstrate. “ „Cunoașterea e voalată, Înțelepciunea e descoperită. “ Aceste zicale Îmi aminteau de tapițeriile brodate din casa d-nei Witting, și mi-am dat seama că Încă mi se părea jenant că Dorei Îi plăcea așa ceva. — Măcar știa să păstreze un secret. — Ce vrei să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
zice Helen, arată-ne viitorul nostru împreună. Și în cenușiul acela apar niște forme. Lumini și umbre care plutesc laolaltă. — Vezi? zice. Uite-ne. Suntem din nou tineri. Arăți ca în poza din ziar. În poza de la nuntă. Totul este voalat. Nu știu ce văd. — Uite! zice Helen. Își ridică bărbia spre oglindă. Conducem lumea. Întemeiem o dinastie. Dar ce înseamnă de ajuns? Mă poartă gândul la Stridie, cu vorbăria lui despre suprapopulare. Putere, bani, mâncare, sex, dragoste. Ne pot fi vreodată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Ce urît vorbești! Te spun soției mîine seară, la premieră. Crezi că nevastă-mea-i ca asta? o privește Lazăr luminîndu-se. Măcar atîta noroc am avut în viață... Ce-i între tine și profesor? întreabă fata pe un ton alb, voalat totuși de urma unei emoții, semn că plănuiește de mult să-l atace. Lazăr se uită un timp la bucata de hîrtie din mîna lui, vrea s-o îndese într-un loc pe unde se simte intrînd frigul, dar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
i-l pune în mînă, îndemînd-o să muște, la care Aura se supune, simțind un gol imens în stomacul învățat în ultima vreme cu mese la ore fixe. Din ochii ei frumoși, frumoși chiar și cînd sînt triști un căprui voalat de durere și de gînduri -, încep să se prelingă, pe gene, picături infime de lacrimi. Își amintește de noaptea cînd Radu, puțin amețit, ieșit împreună cu toți prietenii pe pîrtia de lîngă cabană, a prins viteză, a luat-o printre brazi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la ea. Trebuie să o revăd în dimineața asta!" În birou, găsește telefonul sunînd pe intern încet, prelung, monoton. Da, vă rog! Vlădeanu la telefon răspunde Mihai, grăbindu-se să ia receptorul. Bună ziua! spune încet o voce de femeie, puțin voalată, ca atunci cînd ții un creion între dinți. Spuneți-mi, vi s-a propus un transfer la Cooperări? Da, de ce? Sînteți cumva tovarășa secretară? Îmi pare rău! N-am mai avut timp să dau răspunsul, că ieri am fost liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
biroul doamnei Bellairs. — Alo? Întrebă el, neputînd pricepe cum de i se dăduse de urmă. Nu era domnul Rennit. — Domnule Rowe? auzi o voce de femeie, pe care nu o recunoscu la Început. — Da! — Ești singur? — Da! Era o voce voalată, ca și cum posesoarea ei ar fi acoperit receptorul cu o batistă. Fata nu putea să știe că pentru el nu existau alte voci feminine, cu care s-o poată confunda pe-a ei. — Caută să părăsești casa aceea cît mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
avusese același punct de vedere și se Întrebă ce anume o făcuse să adopte Între timp o părere contrarie. — Dar cu fratele dumitale cum rămîne? o Întrebă el. — Dacă pleci dumneata, o să plece și el. Tonul imperios al acestei voci voalate Îl irita pe Rowe. Se surprinse ocolind măsuța pentru a sta cu fața la ușă, iar peste cîteva clipe Își schimbă din nou poziția - ca să nu stea cu spatele la fereastră. — De ce nu vrei să vorbești cu fratele dumitale? — L-ar face, dimpotrivă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
transfigurat parcă de o idee, de un contact imaginar cu universul de dincolo de lumea măruntă și obscură, În care se aflau ceilalți. Pe Rowe Însă, nu-l interesa lumea supranaturală, el aștepta o mișcare omenească. Doamna Bellairs rosti cu voce voalată: — Unul dintre voi e refractar, nu se lasă influențat... Auzind un trosnet - pîrÎia oare masa, un scaun? - Rowe strînse instinctiv degetele domnișoarei Pantil. Zgomotul acesta nu era manifestarea unui spirit, ci a unei făpturi Înzestrate cu degete - capabile să bată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
bucătărie, cu fața spre fereastră, știi, la bucătărie, ferestrele dau spre răsărit, am luat cuțitul de tăiat pâine și am strecurat lama metalică între paginile cărții. În timp ce povestea, Nina avea figura toată transfigurată, pleoapele roșiatice plecate, buzele foarte voluntare, glasul voalat, gesticula cu mâinile ei cu degete subțiri, cu unghiile tăiate din carne, mișcându-se foarte sugestiv, un dans extrem de bine executat. Am deschis cartea, continuă și respiră greu ca după un urcuș și am citit cu glas tare, pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și nu reușea să reintre în normal. Alexe se instalase familiar pe canapea, găsise o scoică mare, și-o așezase la îndemână și tocmai își aprindea o țigară. E chiar drăguț aici la ea, Nik, se auzi din nou vocea voalată a Ninei. Alexe plecă fruntea în semn de aprobare, scutură scrumul în scoică și o privi pe Carmina cu toată seriozitatea, cu ochii lui duri-albaștri. O trecere profundă printr-o operă ca aceea a domnului X este nu numai necesară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
asemenea apelor dulci și sărate la vărsarea fluviilor În mări și oceane. Până una alta, singura sa certitudine era chiar această frază Îngropată În memorie printre mii de alte cuvinte mai mult sau mai puțin folositoare, printre imagini clare sau voalate și senzații, Încă vii sau pur și simplu fosilizate: Te vei Întoarce și vei fi strivit. Era ecoul, când discret, când asurzitor, al acestei fraze. Chiar trupul ei gol, pe marginea lacului, era lipsit de consistență. Ar fi fost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
concertate a personalităților de stânga pentru apărarea socialismului. Ca Însărcinat cu afaceri a.i., a întreprins, la indicații superioare, un demers asemănător pe lângă conducerea P. Comunist din Germania pentru inițierea unor acțiuni comune "în vederea apărării socialismului în Polonia". A redactat refuzul voalat al lui W. Brandt, respectiv, a informat despre perplexitatea conducerii comuniștilor germani. A dat clar de înțeles interlocutorilor germani, în cazul unor demersuri în care nu era în joc un interes național real, că îndeplinește o obligație profesională căreia nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
o pipăiau, nu auzeau zgomot de existență. Mergeau mai departe și auzeau scâncet care mirosea orgolios. Oamenii supralicitau soarta. Era o biserică. Lângă școli mirosea veselia. Tribunalul avea gust amar de ceai hepatic. Tramvaiele miroseau a dramă, teatrul a didacticism voalat. Numai băncile comerciale miroseau a insule însorite. Zidurile lor aveau gust erotic. Locuitorii orașului erau percepuți ca oameni cu existențe bănuite. În Dunăre, peștii se vedeau cu tot neamul lor înotând prin aer urmăriți de puzderia de puiet. Mai jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dădeau fiecare cu presupusul și despre soarta celorlalți care făceau parte din complot, n-am auzit niciodată pe vreunul să-și facă autocritica, în schimb ploua cu acuzații, reproșuri și amenințări de tot felul. Unele spuse în față, altele mai voalate, ascunse în dosul cuvintelor. Care era atunci soluția care ar fi putut să îndrepte toate astea? Exact cea pe care au găsit-o fiecare cînd s-au văzut cu cuțitul la os. Alipirea la alte grupuri de interese mai mari
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]