597 matches
-
terfelit prin aplicarea să neselectivă, daca nu direct compromițătoare. "Geniul revoluției", "geniul comunismului", "geniul mării cotituri", "geniul Carpaților" au funcționat drept titulaturi habituale în sistemele totalitare, menite a-i flata pe liderii dornici a-și ritualiza puterea. Așa încît impunătoarea vocabula a devenit una ce reflectă supremația arbitrară, despotismul, falsul grosolan și adularea, confiscată fiind de către limba de lemn. Nu mai puțin a decăzut și prin manipularea să în situații în care există o manie publicitară a superlativului, geniu al rockului
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
exista o asemenea dinamică doar an zece ani - s-au petrecut mutații uluitoare, ori au răbufnit valente care mocniseră sub "frică", blocate de teroarea disciplinei impuse mai ăntâi cu biciul iar apoi intrate an rutină supraviețuirii și ațipite sub hipnoză vocabulelor de lemn ale dictaturii). Și, "deci", au "venit la vale trei baci" - lucrători nu prea calificați de la CONEL (fost RENEL, fost...), plus un vecin netot, coțcar și crescut că fiu al "Epocii", au sărit gardul, ilegal - fiind vorba despre ăncălcarea
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
epatării sau prin curioase jocuri lexicale, gen "viața sub scut m-a scutit/ s-o scutur din ce nu primesc/ pe-un păscut în storul distorsionat/ la sinele mai sinuos". Până la un punct se justifică explorarea resurselor anagramatice, convocarea de vocabule ce-și înghit reciproc silabele, sunetele, într-o frenezie a posesiunii și deposedării de sens ("să mă rețină regina-rugină-n rutină retinei,/ pe rășina rușinii"); când aceste tehnici devin o fixație, versurile par a fi exhibări ale unei mașini de produs
Un crepuscular by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17604_a_18929]
-
de rudenie. Potrivit acestei optici, noțiunile se înrudesc prin împărtășirea unui tipar comun, tiparul putînd fi: rădăcină comună, omofonie (formă similară) sau contrast culminînd în contragere de sunete (două cuvinte se încrucișează și dau naștere unui hibrid, ca în cazul vocabulei sinistra - stînga -, care provine din sine dextera - fără dreapta -, expresie a cărei contragere duce la sinixtera și apoi sinistra). Supuse unui proces de sclerozare perpetuă, limbile moderne își subțiază semnificația prin aceea că-și pierd memoria tîlcului concret pe care
Filonul Etimologiilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2558_a_3883]
-
ediția s-a alăturat demersurilor lui Ion Pop, Michael Finkenthal și Sebastien Reichmann, prin care întreaga avangardă se vede, încetul cu încetul, repoziționată în morfologia literaturii române. Dintr-un peisaj bipolar, în care avangarda nu este decât un apendice „extremist” (vocabula îi aparține, se știe, lui Lovinescu) al modernismului, secolul XX românesc s-a reconfigurat, în ultimul timp, ca o construcție cu trei coloane distincte. Avangarda - ale cărei rădăcini se află în Macedonski și experimentele postsimboliste ale lui Vinea și Tzara
Gellu Naum, dramaturg by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2437_a_3762]
-
Urziceanu în română, Eliza Mustafazade în azeră, Datevik Hovanesian în armeană, Henri Salvador și Claude Nougaro în franceză, Yildiz Ibrahimova în turcă și bulgară, Tamara Obrovac în dialectul croat din Istria etc.); 2. Distorsiuni influențate de scat (plus „aura vocală”, vocabule inventate, pattern-uri verbale, sunete din natură sau industriale etc.) ale jazzului și muzicii improvizate în diverse contexte lingvistice: brazilienii Hermeto Pascoal, Joăo Bosco, Tom Ze, Gilberto Gil ș.a., grupulShin/Georgia, Maria Joăo/Portugalia, Grzegorz Karnas/Polonia, Valentina Ponomareva/Rusia
Jazz în cuvânt la Universitatea din Viena by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/2438_a_3763]
-
timp îl domină speculativ de la mare înălțime. Adriana Babeți planează nu numai deasupra teritoriului imens străbătut și anexat de Cantemir ci și, în mod spectaculos, deasupra întregii exegeze consacrate autorului - adica asupra cantemirologiei, ca s-o numim așa, cu o vocabula pretențioasa. Textul în așteptare - cum definește Adriana Babeți opera lui Cantemir, cu o formulă împrumutata de la Jauss - beneficiază de o lectură de două ori, sau în două sensuri, situată. Pe de o parte, criticul înzestrat cu o vocație de Ianus
Modelul Cantemir by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18198_a_19523]
-
celor cinci cărți tipărite de către Pr. Prof. Dr. Cezar Vasiliu, se simte pulsul de ordine, de organizare a discursului, a demonstrației pro domo, încât totul pare logic și coerent. De altfel, un expozeu teologic, oricât ar fi de împănat cu vocabule de profil, care pot înmiresma stilul, fiind atrăgătoare, în finalitatea lor, nu conving. Și nu conving pe durată îndelungată. Ori, se știe, din retorica mitropoliților Simion Ștefan, Varlaam, Dosoftei, Antim Ivireanul ș inițiatori și apărători ai limbii române, începând din
Sfinții neamului românesc. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_220]
-
-o, parțial, în ultima vreme. Regman e un artist neostentativ al criticii, apropiat prin factura demersului său de natură raționalistă, meticulos, "detectivistic", cu destule inserții polemice, mai mult de Șerban Cioculescu, capabil însă de scăpărări imagistice, de asocieri fulgurante de vocabule, care, împrăștiind complet aparența de pedanterie, îi luminează integral vocația. E o țîșnire intermitentă a lui Ariel peste uneltele sobre ale atelierului critic. Căci raționalismul lui C. Regman nu se arată ca unul excesiv, intolerant, ci permeabil la sensibilitate și
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
de mioritică dilemă existențială, ar suna astfel, firește, în stilul școlii lui Romulus Vulpescu: Când căcatul ți-a ajuns la gușă, ce să faci decât să trilui?") Cam aici ne aflăm, cu mențiunea că pe frumoasa carte poștală franțuzească literele vocabulei "merde" sunt de vreo zece ori mai mari decât restul textului! într-o posibilă variantă românească, ele ar trebui chiar mărite, dacă nu expandate la nivelul întregii ilustrate! Conjuncția de "revoluție" și "merde", la care m-a dus fluxul epic
Grațiere și greață by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15930_a_17255]
-
absolut obligatoriu în lumea de azi. Întîmplarea face ca, aflîndu-mă la New York, să fi avut posibilitatea să răsfoiesc și cîteva dintre aberațiile trimise de diverși români urzicați pe adresa bilunarului care-a găzduit studiul lui Judt. Lasînd de-o parte vocabulele pe care hîrtia (și internet-ul) le suportă mai greu, ce m-a frapat, în marea lor majoritate, e naționalismul agresiv. Încă mai șocant e că mulți dintre contestatarii lui Tony Judt sunt oameni tineri și, atenție!, aflați de mai
Trista viață a naționalistului de nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15722_a_17047]
-
pe care-l foloseau Radu Stanca sau Doinaș, pentru a se afirma ca o arie extrem de diversificată lexical. Poetul Dominic Stanca este stăpân pe toate cuvintele limbii sale natale, utilizând cu rafinament expresivitatea lor, de la regionalismele cu circulație restrânsă până la vocabulele care acoperă sfera limbii culte. Nimeni n-a manipulat asemenea lui aria vocabularului românesc de pretutindeni, conferind uneori lirismului său o tentă folclorică. Aceste trei caracteristici esențiale fac din lirismul lui Dominic Stanca o expresie poetică marcată de o pecete
Al patrulea poet al "Cercului literar" by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15767_a_17092]
-
fost chiar experiența de viață imediată, teritoriul unei copilării pe care arta o ridică la nivelul fabulosului. Imaginile sale se hrănesc direct din acest contact nemijlocit cu realitatea de fiecare zi, cu elementele istoriei, cu forța de expresie a unei vocabule regionale, într-o rafinată montură lirică; sufletul se emoționează în fața lor, mâna care le atinge tremură, ochiul care le vede le pătrunde intimitatea. Dacă, de pildă, în baladele lui Ioanichie Olteanu consemnăm o ușoară undă de ironie, Dominic Stanca îngroașă
Al patrulea poet al "Cercului literar" by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15767_a_17092]
-
semnificațiilor și al imaginilor, "a rămas la ușă". Mariana Bojan - Arta înfocării, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2001, 130 p., f.p. Ca orice dicționar de acest gen, și acesta se vrea o plasă, care să prindă și să fixeze, principalele vocabule, utilizate "cu valori semantice poetice", ale limbii poetice românești de la Dosoftei la Ștefan Aug. Doinaș. "Ne mărturisim speranța, afirmă autorul, că Dicționarul limbii poetice românești nu este o "necropolă" a limbii, ci /.../ o imagine-tezaur a ființei limbajului nostru poetic". Intrăm
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
de la Dosoftei. Unele cuvinte sînt redescoperite ca avînd valoare poetică după o perioadă de uitare, așa e, de exemplu, carne: folosit de Heliade-Rădulescu pentru a desemna trupul, el este reutilizat în poezie abia de Voiculescu sau Ion Barbu, căutători de vocabule inedite. Putem depista și cuvintele cu cel mai mare succes: cer, cenușă, cărare, drum, casă, ceață cîntec, clopot, cuvînt, dimineață, fîntînă, floare, foc, fum, dar nu și flacără, ș.a.m.d. Dicționarul, cu toate precauțiile necesare în fața unui instrument care
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
unui vers al lui Nichita Stănescu, "un fapt de rușine". Chiar și o lectură curentă ar fi "descalificantă fatal și compromițătoare mortal" (sintagme melodramatice). Cu atît mai puțin adecvată e o lectură "de plăcere", care ar găsi motive "de vrajă" (vocabulă suspectă, superstițioasă). Spre a urma o metaforă ștrengărească de toată frumusețea: "După așa ceva nu-ți mai rămîne, cu siguranță, altceva de făcut decît să ceri grabnic de la societățile specialiste o diplomă de handicap". Unica salvare ar fi o lectură "de
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
de aceea care au fost scrise special pentru Caiete și care nu; cele reluate nu conțin nici o indicație bibliografică. Să adăugăm și că unele neconcordanțe nu sînt explicate: de exemplu, Mircea Popovici ne informează ritos (citîndu-l pe Georges Hugnet) că vocabula dada a fost lansată la cafeneaua Terrasse din Zürich pe 8 februarie 1916 ora 18 (și nu la Cabaretul Voltaire - de unde și publicația cu acest nume - cum spune legenda omologată în istoriile literare). Al. Piru, bine informat de obicei, leagă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16324_a_17649]
-
și scriitor de mare rafinament, susținător neobosit al valorilor noastre culturale peste hotare, figură de prim plan a diasporei românești - e un prozator foarte apreciat astăzi, un memorialist cu ochi de estet al cărui scris indică o propensiune aparte către vocabula rară, parfumată, către vorba de duh, către anecdotă. Cărțile lui Paul Miron ne sunt acum la îndemână, ca și textele lui Grigore Cugler, celebrul autor al lui Apunake, ajuns violonist în orchestra simfonică din capitala Peru-ului, țară în care
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
că ele sunt legate, în majoritate, de vânt - care, cum se știe, este asemuit în Scriptură cu duhul (cu Duhul) (Evanghelia după Ioan 3, 8). De altfel, în ebraică și în greacă, sensurile “vânt” și “duh” se exprimă cu aceeași vocabulă (ruah, pneuma). Reproducem un fragment din halucinanta scenă a comunicării, prin vers (prin foarte frumoase versuri, izvorâte din condeiul scriitoarei), dintre Tudor și Corina, acest straniu, crepuscular cuplu metafizic, cum l-am numit mai sus: “...ațipise din nou, căci îl
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
mitologie nu numai a persoanei, ci și a textului, iar analiza mitului e deja o recunoaștere ontologică a lui! Conștient de fragilitatea terenului pe care calcă, C. Abăluță își dă seama că "obiectivitatea" unei antologii presupune un alt înțeles al vocabulei decît cel curent: "Și acest alt înțeles poate fi acela de grijă, răbdare, seriozitate, atenție în a îndeplini o muncă de-o maximă rigoare interioară. Fiindcă într-adevăr obiectivă credem că este abia această rigoare interioară care comandă, pas cu
O antologie recuperatoare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16049_a_17374]
-
existat nici o clipă, de republici zise "sovietice", adică așa cum ele nu au fost niciodată�, deoarece, indiferent de interpretarea lor, e vorba de o realitate istorică. De asemenea, spre deosebire de Alexandru George, ni se pare posibilă o lărgire a sferei semantice corespunzătoare vocabulei �colaboraționism� (ea funcționează deja ca atare), care nu se cuvine neapărat redusă la �un fenomen fără comparație cu ceea ce s-a întîmplat în regimul comunist�. Comparația� se poate foarte bine susține, în ciuda faptului că regimul comunist a durat �de zece
Alexandru George show (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16113_a_17438]
-
în publicații de specialitate, oferite - multe dintre ele - tumultuoasei prese literare din anii ’90, aceste contribuții întregesc profilul spiritual al unui intelectual de marcă al Universității românești de la finalul secolului XX și începutul secolului XXI. Un cărturar, ca să întrebuințez o vocabulă care știu că-i plăcea. Născut în Transilvania și educat într-un mediu familial catolic, Ion Vasile Șerban reunea, de fapt, în critica sa, cele două elemente care alcătuiesc textura spirituală a Școlii Ardelene: o perspectivă europeană, bazată pe cunoaștere
O recuperare postumă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2653_a_3978]
-
ortografie și un lexic profund latinizante. Dacă ar fi fost reprodus ca atare, textul său ar fi fost ilizibil azi. Ioan Chindriș și Niculina Iacob au adaptat, așadar, ortografia lui Grama la normele actuale, păstrând numai ceea ce caracterizează stilul teologului: vocabule latinești, arhaisme și regionalisme ardelenești. Nota asupra ediției expune pe larg, pentru cercetător, caracteristicile lingvistice ale textului de la 1891, neinteresante pentru cine nu e filolog. Foarte bun este și studiul introductiv, care, după scurtele referințe aparținându-le lui Nicolae Comșa
A fi surd la sublim by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2582_a_3907]
-
Mihăieș ANew Literary History of America, girată de Greil Marcus și Werner Sollors, publicată în 2009 de Harvard University Press, oferă, probabil, cea mai spectaculoasă privire asupra literaturii din Statele Unite, de la prima menționare a numelui (adică din anul 1507, când vocabula „America” apare pe o hartă a cartografilor Ringmann și Waldseemüller), până la alegerea lui Barack Obama în funcția de președinte (în mod sugestiv, momentul e ilustrat nu prin texte, ci prin imagini: ca și cum, începând cu anul 2008, forța cuvântului scris s-
Să nu crezi o pasăre cobitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2373_a_3698]
-
poemul Ochiul din umbră, și la celelalte din grupaj, e limpede că nu aveam a ne înverșuna decât pe virgulele puse în text cu furca. înpănâdu-vă versurile cu fel de fel de minunății, dăm din loc în loc de considerente și de vocabule aiurea: Viața înseamnă artă, așa cum arta se identifică la modul absolut cu mirajul beatudinal și sublimal al unei scene". Poate ați vrut să spuneți beatitudinal și subliminal? Ce rămâne bătut în cuie este, în viziunea dvs., Mesajul artistic și care
Actualitatea by George Marin () [Corola-journal/Journalistic/8251_a_9576]